Pe facebook: Cum se fabrica un sorosist?

duminică, 20 noiembrie 2016

Cum se fabrica un sorosist?

Cum se fabrica un sorosist? – 27 octombrie 2016

Cum se fabrică un soroșist ? Rețetă economică
-----------------------------------------------------------------
1. Se ia un om- care în general n-a prea reușit în viață. Vorbim de absolvenți de liceu și de facultate care nu s-au realizat și care au atât complexe de inferioritate personală cât și o anumită râcă față de societatea cea crudă și nedreaptă (de exemplu dna. Guseth).
2. Se convinge omul respectiv- că nu e vina lui că e ratat- ci categoric vina a. sistemului; b. clasei politice.
3. Se face un trening/tranning/training (e imens de mult spus- educație) cu respectivul/respectiva pe principii generale și lozinci răsuflate.5 zile e excelent- 3 zile e suficient- se poate face și într-o zi.
4. Se verifică abnegația față de cauză cu teste pentru idioți- dar respectivul idiot trebuie să dovedească că a înțeles corectitudinea politică (văzut personal un test recent în care absolventului i se cerea opinia apropo de imigranți- cu opțiuni precum execuția imediată a acestora- întrebarea 45 din test și opțiunea a parcă- să te pună naiba să nu fii atent și să-ți faci publică opțiunea).
5. Se face un profil- care împarte soroșienii în a. nesemnificativi (s-a terminat cu răsfățul, respectivul e abandonat iar scrisorile/e-mail-uri către ONG-uri sunt ignorate), b. medii (li se trimite când și când un newsletter și sunt solicitați pentru acțiuni civice- dar nu li se mai oferă nimic) și c. interesanți (sunt urmăriți cu atenție și îndopați cu burse și stagii de pregătire).
6. Se dă o diplomă căreia i se face o mult prea mare reclamă - am văzut o scrisoare trimisă de o domnișoară învățătoare către Ministerul Muncii în care fata spunea că are o diplomă de curs de 5 zile la Soroș și vrea să fie angajată ca Directoare.
7. Se adaugă îndoctrinare cu lopata- fiind convinși cei din categoriile b și c de la punctul 5 că ei vor salva lumea, că fac parte din cei buni, etc.
8.Pentru cei de la punctul c.- dovediți a fi excepționali din pdvs. soroșian (cazurile Voiculescu și Ghinea) se organizează rețele de sprijin (vezi chestia cu medicamentele- la dl. Voiculescu sau ONG-ul dnului. Ghinea).
PS: Există probabil printre beneficiarii de bursă sau stagiu Soroș și oameni de treabă dar naivi- care n-au înțeles că nimeni nu te finanțează pentru scopuri nobile ci pentru interese extrem de meschine.

Dinica Roman avem si un raspuns autorizat la intrebarea "Cum se fabrică un soroșist?"

https://youtu.be/oiIdRbnxN-Q

Credinta si Cultura Azi.Cum schimbam mentalitatea?( 26 01…

YOUTUBE.COM

Smaranda Dobrescu E greu sa ma edific asupra modului de fabricare a unui sorosist caci mi-e imposibil sa o urmaresc mai mult de 5 minute pe distinsa doamna care considera ca lucrurile merg rau la noi pentru ca nu am realizat ca promotorii societatii deschise doresc sa potenteze increderea in puterile noastre si ca nu mai traim in societatea inchisa in care nu aveam voie sa ne exprimam liber. A d`autre, madame Pralong!
Degeaba biserica a incercat sa faca pace cu Soros. Pierdere de timp, caci Soros stie ce vrea si are pe cine se baza chiar in disputa cu biserica!

Prospectiv A-z .
Mme Pralong cere romanilor ceea ce nimeni nu poate face: schimbarea mentalitatilor. Daca ne uitam mai atent, romanii au cazut in cap din momentul in care au crezut sorosismele...

Smaranda Dobrescu D-na Pralong avea sarcina precizata inca din 1996. Ocupa la Cotroceni aceeasi pozitie ca si acum. Nu stiu cum de nu a reusit sa-i aduca pe toti romanii din diaspora pe calea cea buna :-)

Prospectiv A-z .
Diasporenii au avut suplimentar sansa sa iasa din jocul luminilor si umbrelor.

Mihai Ion Turcu Domnul Soros, care este doar "comisarul" insarcinat sa se ocupa in mod expres de un proiect, nici nu cred ca investeste banii sai in acest proiect, si Madame de tip Pralong si alte gaini fara cap asemenea produc, nu pot schimba mentalitatea romanilor. Mentalitatea romanilor a fost influentata in secole prin realitati durabile si contondente, cum ar fi recenta ocupatie sovietica,dar nu schimbata. Nu insemneaza ca romanii sunt vesnici si indesctructibili. In mic, si la vedere, avem realitatea romanhilor dintre Prut si Nistru. Au fost deportati, persecutati, invadati, deposedati, terorizati, indoctrinati sistematic, dezbinati, confuzionati privind propria identitate etc. cu efectul vizibi. Romanii din RM inteleg ca se afla intr-un moment critic si ca fara integrarea in Romania nu vor supravietui ca romani. Si Romania poate fi desfiintata nivel cu nivel, bucata cu bucata, ceea ce tocmai se intampla, dar va dura si poate exista o miscare contrara cum a mai existat in istorie. Cel mai periculos lucru este sa credem ca suntem vesnici. Daca se va produce o colonizare efectiva a Romaniei, peste masa critica, romanii fiind impinsi in conditia de marginali, atuncea se va realiza ce cu vorbe si surogatele Domnului Soros nu se va intampla.

Dinica Roman Bogdan Duca despre dez-sorosire

https://youtu.be/rbH9sA_UTgs

Credință și Cultură Azi. Raportarea omului…

Dinica Roman http://qz.com/.../when-an-investment-banker-and-an.../...

When an investment banker and an MIT graduate lived like India's poor on $0.39…

QZ.COM

Smaranda Dobrescu "..poverty does not allow you to realise even modest dreams. And above all—in Matt's words—that empathy is essential for democracy."

Dinica Roman http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/.../chestiu...

Chestiunea românească

Nu ştiu dacă s-a observat că persoanele care subliniază diferenţa dintre nazism şi poporul german nu sunt la fel…

CUMPANA-O-VIZIUNE-ORTODOXA.BLOGSPOT.RO|BY GHEORGHE FEDOROVICI

Mihai Ion Turcu Nazismul a fost o fata posibila a germanilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 20 noiembrie 2016

Cum se fabrica un sorosist?

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv