Pe facebook: Parerile lui Marian Munteanu

marți, 18 octombrie 2016

Parerile lui Marian Munteanu

Parerile lui Marian Munteanu – 28 august 2016

Prospectiv A-z shared Marian Munteanu's post.

Ce parere aveti?

Alianța Noastră România:
7 obiective politice prioritare
.

1. Dorim un stat românesc demn și puternic, cu autorități eficiente și loiale patriei noastre, garantând securitatea tuturor cetățenilor săi și respectarea drepturilor și libertăților acestora.
2. Pământul României este al românilor și reprezintă cea mai importantă bogăție națională, pe care statul o va proteja în mod eficient. Vom opri înstrăinarea pământului țării și irosirea resurselor, vom recupera terenurile și bunurile înstrăinate fraudulos, vom opri distrugerea pădurilor și a mediului înconjurător.
3. Numai o temeinică educație poate garanta propășirea României și a neamului nostru. De aceea, Alianța Noastră România va susține, pentru început, alocarea, în conformitate cu legea, a 6% din Produsul Intern Brut finanțării învățământului național precum și o nouă strategie de dezvoltare a acestuia.
4. Alianța va stimula, pe toate căile, crearea unui puternic capital românesc, în condițiile în care statul va păstra în proprietatea sa toate utilitățile și o importantă parte a resurselor.
5. O națiune puternică este o națiune sănătoasă. Iar o națiune sănătoasă nu poate exista fără o puternică rețea de policlinici și spitale moderne, finanțate corespunzător și cu un personal remunerat în mod corect.
6. Aflată la frontiera sud-estică a NATO și UE, România va fi un stat cu adevărat puternic doar în măsura în care va dispune de o armată națională, bine înzestrată și antrenată, și de o industrie de apărare de prim rang.
7. România este și va rămâne o țară creștină care așază la temelia sa familia creată în baza căsătoriei între un bărbat și o femeie. Statul îi va asigura Bisericii posibilitatea de a se dedica în mod plenar și în viitor, așa cum a făcut-o în trecutul glorios, binelui națiunii, operelor de caritate și de învățământ, în paralel cu îndeplinirea datoriei sacre de a răspândi, în toate conștiințele, Cuvântul Domnului.

Alexandru Botu Frumoasa declaratie!

Prospectiv A-z .
Pai sa incep eu daca e mai greu. Daca ANR isi inchipuie ca poate realiza macar o 2/7 din cele de mai sus fara a creste taxarea la multinationale, inseamna ca virusul neoliberal/Cosea nu va da nicio sansa obiectivelor. In plus, ar fi nevoie de resursa umana care sa articuleze parctic ce e de facut, nu doar de declaratii/principii. Cum am mai scris recent aici, bani sunt, planuri sa fie!

Dar sa nu ne pripim cu evaluarile, ci sa asteptam substanta pe acest set de principii. Intre timp, vom semnala.

Alexandru Botu Cand cineva vine cu astfel de promisiuni, nu planuri bazate pe resurse predeterminate si functionale trezeste nedumeriri. Poate ca urmeaza sa demonstreze in viitor.

Smaranda Dobrescu Fata de observatia de principiu enuntata de Flavius, avand in vedere ca zilnic vedem cum se imputineaza padurile si ni se fura bogatia noastra pe care nu o au altii, as atrage atentia ca in fiecare an executivul poate propune si parlamentul sa voteze un volum diferit de masa lemnoasa pe picior admisibil sa fie taiata indiferent pentru nevoi interne sau pe contracte de export. Toti premierii sau presedintii incepand cu 2004 au avut aceasta posibilitate prin lege, dar, ghinion, nimeni nu s-a pus in calea austriecilor sau a suedezilor de la IKEA.
In toate partidele vor exista propuneri de marire a salariilor. Astfel, liberalii vor sa mareasca salariile primarilor (personaje cheie la alegeri) si medicilor, lucru agreat de tot romanul. Social democratii vor propune probabil ajutoare pentru familii, pentru copii, in sensul declaratiei recente a lui Dragnea de a fi atent la natalitate. As merge cu convingere pe propunerea majorarii salariului minim pe economie, gandind in primul rand la faptul ca nu mai avem lucratori cu pregatire medie si vocationala .Chiar daca suna mai social democrat nu ar condamna nimeni manifestarea revenirii la dialogul social. Dar, intru in prea multe amanunte. Principiile sunt toate ok.

Stefan Kovacs Interesant e. Problema mare e cu Marian Munteanu și credibilitatea domniei sale.

Preda Mihailescu Stefan Kovacs @ " Problema mare e cu Marian Munteanu și credibilitatea domniei sale." - La care problema va referiti exact: la credibilitatea reala a omului, sau la problema inscenarilor incepute din 1990 pentru a ii leza credibilitatea tocmai neplacut de acuta?

Stefan Kovacs Preda Mihailescu Mie nu îmi place- și oricum până să dau de dl. Munteanu în 1990 am mai văzut câteva clone de-ale domniei sale- așa că.... Chestia cu "înscenările" nu prea ține din mai multe puncte de vedere- pur și simplu a mințit într-un mod ordinar că ar fi fost închis de comuniști- asta odată și în al doilea rând nu erai primit în partid și nu ajungeai președinte ASCR .

Preda Mihailescu Stefan Kovacs @ O fi!

Stefan Kovacs Preda Mihailescu Programul îmi place, nu zic nu.

Preda Mihailescu Stefan Kovacs @ Da - sunt de acord ca mai e mult pana departe ... poate totusi pune ceva in miscare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 18 octombrie 2016

Parerile lui Marian Munteanu

Prospectiv A-z shared Marian Munteanu's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv