Prospectiv A-z

April 26 at 7:51am

.
via Claude Karnoouh
"Asta era epoca de aur pentru marele disidenti cu bursa de studiu in RFG sau marele maginal cu tata n°2 la Banca nationalà Românà..."

Imagini tulburătoare din Bucureştiul interbelic: iată cât de săraci erau românii în acea...
Ce imagine aveţi în minte atunci când vă gândiţi la România interbelică?

Radu Radu Mi a zis prin 1990 o doamna de 90 de ani ca in 1930 Micul Paris era un patrat cu latura de max 2 km in rest evul mediu fara canalizare si duhori de iad.
3 hrs · 7

Claude Karnoouh Stiam asta de la bunica mea care a trecut in 1924 prin Bucuresti in drum spre Constanta, si s-a ingrozit de sàràcia din Bucuresti, si s-ar zice azi de aspect de lumea a trea cea mai sàràcà... Numai Djuvara boierul care tràia in acest 2km patrati si care nu vedea restul.. dar Morand, plimbat de Bràiloiu in Mahala face o descriere foarte realistà in cartea lui Bucuresti... si pasajele din romanul lui Gregor von Rezzori, memoria unui antisemtit, (Humanitas)....
1 hr · Edited · 11

Radu Radu Romania in interbelic era saraca chiar si pt. standardele balcanice.
1 hr

Imagini tulburătoare din Bucureştiul interbelic: iată cât de săraci erau românii în acea...

Ce imagine aveţi în minte atunci când vă gândiţi la România interbelică?

DESCOPERA.RO

Like · Comment · Share

• Luminita Branco and 2 others like this.
• 

  Prospectiv A-z .
  via Victoria Stoiciu
  
  "Pentru nostalgicii perioadei pre-comunste din Romania. Recensămîntul din 1912 constată că peste 75% dintre ţărani locuiesc, practic, într-o singură încăpere. Aici coabitează pînă la trei generaţii, care mănîncă şi dorm împreună. Şi unde părinţii se reproduc în văzul celorlalţi – constată, exasperaţi, igieniştii, considerînd acest fapt o cauză fundamentală a numărului alarmant de incesturi. Să adăugăm la aceasta şi alimentaţia ţăranului, acest „vegetarian fără voie“: nu numai că este teribil de sărăcăcioasă şi monotonă, dar este şi cronic insuficientă. Nu este de mirare deci, că speranţa de viaţă la începutul secolului XX era de 36 de ani, iar rata mortalităţii infantile – de peste 200 la mie." 
  
  https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10203669203840463&set=a.3642962482518.2130513.1528041312&type=1&fref=nf&pnref=story
  
  https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10203669203840463&set=a.3642962482518.2130513.1528041312&type=1
  
  http://dilemaveche.ro/.../situ.../articol/ingaduie-te-romane

  

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  "Sîntem încă la coada Europei în multe privinţe, dar sîntem în Europa şi am intrat pe merit şi prin cîteva salturi incredibile într-un timp inimaginabil de scurt! Aşadar, puţină îngăduinţă cu noi înşine, vă rog!... "
  http://dilemaveche.ro/.../situ.../articol/ingaduie-te-romane

  

  Îngăduie-te, române! | Dilema Veche

  Apărută în colecţia îngrijită la Humanitas de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, România medicilor de Constantin...

  DILEMAVECHE.RO

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  via Mircea Platon: La noi, ca in Mexic: 
  
  Saptamina trecuta povesteam despre o carte scrisa in spirit umanist seculariza(n)t de un autor, Rob Riemen, care de-substantiaza adevarul religios, dar mai ales Adevarul crestin, in adevar cultural. De straja la acest mit fosforescent, Riemen rinduieste o garda de leviti wagnerieni, o "elita" de sacerdoti ai culturii a caror menire e de a ne convinge ca nu "posedam" adevarul chiar daca ne impartasim cu el, mai ales daca indraznim sa ne impartasim cu el. Stiind aceste lucruri, nu m-a mirat sa citesc, intr-un interviu acordat de Riemen ziarului Cotidianul, ca volumul sau, criticat de publicatii catolice si conservatoare americane, s-a bucurat de cea mai buna primire in Romania si in Mexic.
  
  Lucru normal, daca tinem seama ca, in Mexic, elitele aflate la putere sint, dupa cum scrie istoricul Roderic Ai Camp, interesate mai mult de "stabilitate decit de participare politica", nefiind dispuse sa cedeze "spatiu politic" decit sub "intensa presiune sociala". Nu e greu de priceput, asadar, de ce o carte precum a lui Riemen poate avea succes intr-o tara in care elitele, ca agenti ai "modernizarii", sint si unici si autoritari detinatori ai adevarului. Din moment ce, conform lui Riemen, doar elitele au acces la "adevar" (cultural), in virtutea carui adevar ar putea sa se opuna poporul "adevarului" elitelor?
  In Mexic, "mandarinii" puterii sint, ca si la noi, mostenitorii unei revolutii popular-crestine ratate. E vorba de Revolutia mexicana din 1910-1920, la capatul careia armatele popular-catolicului Emiliano Zapata si cele ale anticlericalului Pancho Villa au fost invinse de fortele armate liberal-constitutionale. Revolutia a fost o incercare a taranilor mexicani de a-si recapata paminturile pierdute in secolul al XIX-lea, cind elitele liberale ingradisera si privatizasera abuziv toate paminturile comunale. Facind astfel imposibila agricultura de subzistenta a taranului autarhic, marii arendasi mexicani au trecut, dupa cum se intimpla si in Romania acelor ani, la exploatarea capitalista a pamintului. Rezultatul a fost ca taranii au devenit proletari rurali, lipsiti de proprietate si siliti sa traiasca doar din inchirierea miinii lor de lucru. In 1910, taranii mexicani s-au rasculat, cerind, ca si taranii romani, pamint. Din 1920, dupa eliminarea lui Emiliano Zapata si scoaterea din joc a lui Pancho Villa, fortele liberal-"constitutionale" victorioase au trecut la un program de reforme agrare.
  
  Dar, sprijiniti de armata si de marea burghezie financiara liberala, presedintii Plutarco Elias Calles si Lazaro Cardenas au insotit reforma agrara de un atac impotriva credintei taranilor mexicani si a Bisericii Catolice. Astfel, in urma reformelor constitutionale si a masurilor administrative anticrestine din anii '20-'30, Biserica Romano-Catolica a ramas, dupa cum scrie istoricul Donald Mabry, "fara existenta legala ca si corporatie, fara proprietate, fara scoli, fara manastiri, fara preoti straini, fara dreptul de a se apara public ori in tribunale. (...) Preotii nu aveau dreptul sa poarte sutana, sa voteze, sa oficieze in public sau sa faca politica". Doctrina sociala a Bisericii Romano-Catolice, care combatea socialismul sustinind distributismul, mica proprietate, existenta unui salariu minim pe economie, adoptarea unei legislatii de protectie a muncii pentru femei si copii, era considerata "reactionara", "fascista", "neomedievala" si "nerealista" de catre oligarhia militaro-financiara mexicana.
  Incercind sa combata crestinismul taranilor mexicani, elitele liberale s-au sprijinit la nivel local, ca si in Romania comunista sau postcomunista, pe parveniti, pe tarani grabiti sa se desprinda de lumea lor rurala chiar si cu pretul tradarii ei. Dupa cum arata Marjorie Becker, profesor de istorie la University of Southern California, in excelenta monografie Setting the Virgin on Fire (1995), pentru activistii elitelor liberale mexicane, taranii (campesinos) erau ca si inexistenti pentru ca "nu aveau cultura". Si aceasta lipsa de cultura se manifesta, dupa cum marturisea un astfel de comisar al iluminarii, prin faptul ca taranii mexicani erau catolici: "Am fost complet surprinsa sa aflu ca acesti tarani inca isi mai mentin multe din vechile lor traditii. Au obiceiul sa sarbatoreasca ceea ce se numeste Saptamina Mare (Semana Santa) sau sa tina Postul Mare". In opinia invatatoarei (o "intelectuala"!) care trimitea superiorilor ei denuntul de mai sus, aceste practici indicau ca taranii erau "complet fanatici".
  "Fanatismul" provenea si din aceea ca rusticanii respectivi traiau aproape de natura. Erau, in descrierile inspectorilor sanitari trimisi de guvernul liberal sa le spioneze casele, "murdari", "indolentI", "cu hainele pline de tarina", mincau prea multe "grasimi" si gateau in conditii "neigienice". Ca atare, acesti tarani (campesinos) trebuiau modernizati de catre statul liberal si agentii lui. Una dintre primele masuri de modernizare era ca viata privata sa devina obiect al inspectiei publice sub pretextul masurilor igienice, al "socializarii" festive, al eliminarii "autarhiei" reactionare.
  
  Daca ceea ce era privat trebuia sa devina public, ceea ce era public trebuia sa devina privat. Prin urmare, taranii au fost indemnati sa practice catolicismul doar in intimitatea caselor lor. "Daca esti credincios, arata-ti credinta doar la tine in casa", erau somati invatatorii si profesorii care voiau sa nu fie dati afara din invatamint. Dar, dupa cum bine observa Becker, daca "catolicii trebuiau sa-si puna surdina la pietate, anticlericalii trebuiau sa joace rolul preotului". Agentii guvernului liberal-secularizant aveau sarcina de partid sa duca o viata exemplara, ca sa devina mai respectati decit preotul satului.
  Pentru a supraveghea respectarea acestor directive, agentii guvernului din teritoriu au construit retele de informatori care sa monitorizeze si sa raporteze activitatile, mai ales religioase, ale vecinilor lor. Una dintre aceste activitati ilegale era botezul. De exemplu, femeile din "Liga Femeilor", organizatia seculara a guvernului liberal, nu mai aveau voie sa isi boteze copiii. Daca voiau sa-i boteze, puteau sa o faca doar in conformitate cu un nou "ritual" inventat de liderii Cardenistas, ritual in care copiii erau "botezati" cu miere. In brosurile de propaganda anticatolica ale guvernului se mai vorbea si de Soare ca despre "un Dumnezeu mult mai milostiv decit sfintii catolici". Completind aceasta religie a naturii, venea si directiva guvernului conform careia "doar taranii dispusi sa renunte la catolicism pot primi pamint". La toate acestea se adaugau violentele iconoclaste ale agentilor guvernului, care intrau in biserici si incendiau mai ales statuile Maicii Domnului, obiect de intensa veneratie pentru taranii mexicani, dansau in altare si inlocuiau icoanele de pe pereti cu portrete ale liderilor revolutionari si cu caricaturi anticlericale. Dar in timp ce taranii catolici erau batjocoriti, guvernul mexican ii acorda azil politic unui mare luptator pentru progres si civilizatie, un oarecare Leon Trotki, care facuse ca bolsevic in Rusia ceea ce facea guvernul liberal taranilor mexicani.
  
  In aceste conditii de teroare ideologica, de santaj economic si de rezistenta catolica la nivelul preotilor "pasunisti" (foarte bine prinse de Graham Greene in Puterea si gloria), taranii mexicani s-au rasculat din nou si, intre 1926-1929, a avut loc lupta dintre fortele guvernului anticrestin si taranii care, pentru ca aveau ca strigat de lupta "Viva Cristo Rey!", au fost denumiti cristeros. Cu sprijinul armatei, al SUA si chiar al unui Vatican care, asa cum arata istoricul Jean Meyer, dorea sa mentina relatii bune cu guvernul mexican, revolta taranilor catolici a fost dezamorsata. Dar de 80 de ani incoace, elitele pentru care puterea e adevarul sint constiente de puterea adevarului. De gloria lui. Si de aceea au nevoie de bruiajele unui Riemen.
  
  liberal taranilor mexicani." http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/

  

  Viva Cristo Rey!

  Viva Cristo Rey!

  ZIARULDEIASI.RO|BY ZIARUL DE IASI

  
  
• 

  Nedeea Burca Da, mai degraba asa. Si se potriveste teribil cu ceea ce citesc acum despre ascensiunea neopagansimului, favorizata de ceea ce inseobte se numeste "spiritualitatea laica". Traim vremuri interesante.

  
  
• 

  Nedeea Burca De altfel, asa cum spuneam candva, Jung a avertizat asupra acestui tip de "evolutie", cu pericolele aferente. Evident, degeaba. Oamenii au preferat sa il considere nebun . Dar noi inca nu stim si n-am vazut nimic.

  
  
• 

  Nedeea Burca Pe de alta parte, e greu sa negi situatia dezastruoasa in care se gaseau multe gospodarii taranesti in perioada interbelica, mai cu seama cele din zona estica. Exista rapoartele studentilor ( Carol alcatuise grupe de studenti care trebuiau sa mearga prin sate si sa-i ajute pe localnici la munca campului si nu numai), rapoarte pe care le-am parcurs de asemenea acum cateva zile, citind una din cartile lui Eliade relativ recent tiparita (retiparita?) la noi, de-abia prin anul 2000. Regret ca am inapoiat volumul la biblioteca, ar fi fost teribil de interesant sa citez de acolo. In ceea ce ma priveste, am infinit mai multe incredere in acele rapoarte decat in orice s-ar scrie acum prin "Dilema". Era saracie multa, malnutritie si boli... Demna de lauda insa atat initiativa lui Carol (baietii si fetele acelea chiar au facut treaba buna), cat si solicitudinea studentilor, unii din familii foarte bune, care nu s-au dat in laturi de la munca bruta (de partea sociologica, concretizata in acele dari de seama, se vor fi ocupat ulterior), dupa cum n-au pregetat sa-si sacrifice verile de dragul acelor oameni sarmani.... Oare ar accepta astazi, vreunul din "tinerii frumosi", sa faca asa ceva?

  
  
• 

  Nedeea Burca Ma tem insa ca Claude Karnoouh ingroasa mult lucrurile cand vine vorba despre Bucuresti... presupun ca asta il ajuta dpdv ideologic. Bunica-sa o fi trecut ea o data prin Bucuresti, dar mai avem marturiile atator si atator scriitori interbelici, nu neparat boieri si care chiar locuiau aici. Mahalalele or fi fost ele sarace (dar aveau chiar si ele farmecul lor) e adevarat, insa restul arata destul de bine. Su apoi sa nu uitam ca era iarasi o perioada de criza economica peste tot in lume. [ Am scris o data o tableta pe care o numisem "Mahalaua albastra", a aparut la vremea respectiva in "Dilema", cred ca era VM responsabil de numar, si-am auzit ca am enervat lumea buna de pe acolo  ]

  
  
• 

  Nedeea Burca Uneori extrema stanga si cea dreapta consoneaza de minune, asa cum de altfel se stie 

  
  
• 

  Mihai Ion Turcu La un sfarsit de evmediu si suzeranitate otomana, Tarile Romane , rurale, aveau o populatie rurala saraca, apasata de diverse dari, proprietari de latifundii muncite primitiv, de clacasi si "car frumos cu patru boi" cu institutii vetuste, si vasalitati alternative fata de Imperiul Otoman si Rusia (cu drept de protector). Orasele cu rol de centru politic-administrativ si comercial, rezidenta de iarana a boierimii, fara burghezie autohtona, cu periferie rurala, cultura turco-fdanariota pe care s-a grevat moda "franzoseasca" sub ocupatia rusa, fara burgezie autohtona, si situatia cunoscuta a marilor averi ale mitropoliilor si manastirilor inchinate la reforma Cuza. Rolul burgeziei liberale l-a jucat boerimea de rang mediu cu studii injh occident preocupata de deblocarea societatii dupa modele occidentale. In acest trend a fost instaurata monarhia constitutionala cu dinastie straina si regulile foarte speciale pentru Casa Regala, cu obtinerea suveranitatii si rangului de regat suveran, urmata de reforme si efort de modernizare. I RM, care a decurs catastrofal pentru Romania cu caderea imperiilor vecine, a creat sansa Romaniei Mari o premiza enorma pentru modernizarea Romaniei.Pe parcursul modernizarii sunt relevante capitalurile , care ale cui in profitul cui.Toate schimbarile fortate dupa un model strain, deci neendogene, si de fapt fara suportul social al burgheziei (nu functionarimii si profesiunilor liberale) ci burgeziei antreprenoriale si al unei consistente paturi de muncitori in regim capitalist, este "fortata".Interbelicul a esuat in dictaturi, suspendarea partidelor politice, imense peirderi teritoriale si final instaurarea sub ocupatie sovietica a regimului comunist, care s-a emancipat partial incepind cu anii 60 , esuat in felul cunoscut si urmarile in care traim.Idealizarea interbelicului ( cu puternica miscare culturala si aparenta prosperitate sectoriala) nu poate fi de referinta. Sub raport social se schimbase prea putin. Bucurestiul a inceput prin a fi un targ , desemnat capitala la presiuni otomane, fiind greu de aparat, a fost un oras central politic-administrativ, fara aport economic, si a trebuit sa devina fortat cel mai mare centru muncitoresc in termenii ideologiei comuniste, fara a mai fi in prezent dupa praduirea zestrei sale industriale. Present este sediul unei guivernari excesiv si artificial centralizate si cenrtru de afaceri, desigur si capitala politica a Romanie cu prostul obieci de a se evoca frecvent si cu simpatie ca "balcanic" ceea ce pe multa lume irita pentru ca o parte a Romaniei se cosidera central-europeana si bucurestenii insisi, o populatie de oras mare, cu deschidere spre lume, are alte veleitati si aspiratii.

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Nedeea, evaluarile celor 2 despre Bucurestiul de acum 100 de ani sunt facute un pic in afara contextului mai larg al vremii. Era un loc mic, in devenire furioasa.
  
  Problema satului romanesc expus la modernizare fortata este alta, dupa cum o vad eu. Modernizarea s-a facut inegal si in salturi la nivel de intreaga tzara, platorui de dezvoltare/stagnare coexistand mai tot timpul, chiar si in cele mai neasteptate locuri.
  
  Unde cred ca se poate muta centrul de greutate/observatie al discutiei este acolo unde dl. Turcu incheie: "Present este sediul unei guivernari excesiv si artificial centralizate si cenrtru de afaceri, desigur si capitala politica a Romanie cu prostul obieci de a se evoca frecvent si cu simpatie ca "balcanic" ceea ce pe multa lume irita pentru ca o parte a Romaniei se cosidera central-europeana si bucurestenii insisi, o populatie de oras mare, cu deschidere spre lume, are alte veleitati si aspiratii."

  
  
• 

  Nedeea Burca Da, numai ca, fara a dori sa-l supar pe domnul Turcu, care mi-e foarte simpatic si il stimez mult, in ceea ce ma priveste eu, desi ardeleanca get-beget, "gust" spiritul balcanic caruia ii gasesc multe calitati, dupa cum imi este deosebit de antipatic aerul de superioritate al multor "central-europeni" din Ardeal care, in cele mai multe cazuri, mi se pare totalmente nejustificat. Ma deranjeaza o anumita inchistare , lipsa de flexibilitate, rigiditate a multor ardeleni (repet, ma refer la aceia pe care ii cunosc personal), care confunda civilizatia cu spiritualitatea si cultura. Dupa cum, jur ca ma simt mult mai bine in satele sarace din Est, unde oamenii sunt deosebit de calzi si de primitori, decat in cele din Ardeal, cu oameni bogati si case frumoase, dar care,in multe cazuri, sunt inchisi si zgarciti. Am detectat acolo din copilarie inca o anumita incremenire in meschinarie care imi displace. Si care, trebuie sa recunosc, nu este caracterisitica in aceeasi masura populatiei maghiare.

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Draga Nedeea, privind de peste ocean la recentele miscari/incremeniri europene gandeam in sinea mea: Ce balcanici!
  
  Asa ca adejectivul *balcanic* ar trebui agitat un pic mai serios inainte de folosire. Celui care s-ar incumenta, recomand sa caute paralelismul dintre balcanic si bizantin, dupa care sa ajunga repejor la sursele bizantinismului.
  
  Pe de alta parte, civilizatia (asta vestica la care romanii aspira) se imbraca nolens volens in acea raceala pe care ai observat-o. Nu te mai tratezi cu leacuri si descantece, ci cu medicamente care sa aiba grija de efectele secundare ale altor medicamente.

  
  
• 

  Nedeea Burca Sigur ca trebuie sa luam in considerare sinteza dintre balcanic si bizantin - asa cum ziceam, rezultatul acesteia mie imi place. (Exista o gramada de lucruri care imi plac mai putin, dar nimeni si nimic nu e perfect. ) Sufletul meu e mai degraba oriental (o ciudatenie!) si nu cred ca m-as putea vreodata acomoda in Vest. Am avut prilejul sa raman in Elvetia, pentru totdeauna, si sa nu mai am niciodata vreo problema de ordin material, dar n-am fost in stare. Am rezistat fix patru luni.

  
  
• 

  Mihai Ion Turcu Nedeea Burca, Central-europenii, sunt infinit mai simpatici decat nord-europenii. Citeam scrieri ale Domnului Plesu, care este nostalgicul frumoasei tihne balcanice, foisorul, divanul, aromata cafea, trandafirii din razoare si din dulecata, obiceiul cu mare simbolistica ca oaseptii sa bea vin din paharul gazdei ( cara parea oribila unui consul strain), si luarea lucrurilor in suprafata lor, profunzimea fiind imuabila, si am uitat, satra de servitori tigani ai boierilor si manastirilor (grecesti) plus "Amarata turturea....' tex. In scoala uram Ciocoii vechi si noi, am o editie de lux cu ilustratii, astazi cred ca este un roman foarte bun pentru epoca lui si locul in care a fost scris. Eugen Barbu, daca nu gresesc, a produs o continuare a temei. Eu ma refer la "balcanism" concept politic definit in timpul razboaielor balcanice si organizarea Balcanilor. Acest efort european care a produs final un rasunator esec, Dezmembrarea Serbiei in felul in care s-a petrecut acest lucru. In "balcanism" intre tema instabilitatii politice si incompetentei administrative (Grecia) plus coruptie cu radacini otomane. Romania face efortul disperat cu mari sacrificii pentru noi, cetatenii, de a contrazice aceasta imagine si a se dovedi STABILA si perseverenta in angajamentele sale ( unele nefericite) , efort pe care-l plateste cu singe inclusiv ( participarea la actiunile militare NATO si SUA ). Cu aceste obiective nu putem fi nostalgici dupa lumea balcanica de provincie otomana, pe care de altfel n-am trait-o, o reconstituim si ca toate reconstituirile de dragul visarii, o facem eludand neconvenabilul. Se spune ca fundamentul statului roman modern se leaga de Carol I, un principe prusian, militar de cariera, si lui Brateanu, inginer care a raspuns marelui Iorga care se intreba ce poate aduce un inginer in politica - "Masura domnule Profesor, Masura..."Fara a dorta vre-o paralele, observam ca natiunea a adus in magistratura suprema un fizician sas (!?) Ca la noi la nimeni dar inetresant pentru inmtuitia romanilor in care excelam.Am stima si de fapt simpatie pentru eleganta si sensibilitatea Dumneavoastra. Pentru ca aduceti in discutie stilul nostru, al ardelenilor, pe care-l ilustrez fara sa-mi fi propus, prin vigneta, un blazon conferit de Ludovic Anjou unei ramuri a familiei noastre, pe care l-am ales nu din aroganta ( este unul de mare prestigiu) ci pentru vechimea si notorietatea lui in heraldica europeana, ca replica pentru argumentul ca romanii nu exista in Transilvania ca "natio" dovada fiind si faptul ca nu au generat nobili. si doarte traziu, de dragul Dumneavoastra al Prospectiv am adaugat o fotografie, destul de inghetata daca ma gandesc bine, oarecum comun cu fermecatorul zambet al presedintelui de care nu stii sigur daca trebuie sa te fericesti sau sperii.

  
  
• 

  Mihai Ion Turcu Multumesc Nedeea Burca !

  
  
• 

  Nedeea Burca Cu drag, domnule Turcu!

  
  
• 

  Nedeea Burca Dar, ...domnule Turcu, ingaduiti-mi sa revin cu o precizare. In opinia mea , lumea rasariteana nu insemna nici pe departe doar "foisorul, divanul, aromata cafea, trandafirii din razoare si din dulceata". La un nivel infinit mai adanc, aici s-a nascut si s-a pastrat o admirabila unitate ontologică intre desăvârşirea spirituală şi cea artistică, cea dintai presupunand eforturi indelungate si un exercitiu ascetic care domnului Plesu i-a ramas intru totul strain (chiar daca, sunt convinsa, stie sa vorbeasca minunat despre ele).

  
  
• 

  Nedeea Burca Si ceea ce n-a vazut bunica lui Claude  :https://youtu.be/YCJtmzhqw-4

  

  The sights of Bucharest, Romania, 1930's -- Film 15000

  A pan shot of Bucharest , Romania, from...

  YOUTUBE.COM

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Draga Nedeea, camera de filmat/fotografia decupeaza. Dupa cum memoria bunicii transimsa la nepot devine deja basm. Am considerat oportuna republicarea relatarii lui Karnoouh pentru a mai arunca putina apa rece pe cei care desconsidera 50 ani de istorie si devenire romaneasca, e drept, sub un regim decis initial de altii.
  
  De dreapta masura e nevoie in toate.

  
  
• 

  Mihai Ion Turcu Nedeea Burca, teza mea despre noi este ca suntem fundamental tarani. O pot dezvolta cu argumente solide. Explicatia subzistentei noastre istorice (paradoxala dupa unii) decurge din faptul de a fi tarani.Din acest fapt decurg si handicapuri intr-o lume moderna esential burgeza la care din momentul independentei (relative) a statului si pina in prezent n-a trecut prea multa vreme. Taranul tinde sa fie autarhic, bazat pe pamantul sau. Lumea burgheza, in care comerul a generat bogatia, este deschisa, dinamica, asuma risc, depinde de ciclicitatea capitalului, de inovatie etc.Taranii se concep ca obste, sunt conservatori, din cand in cand genereaza o mare si teribila rascoala, cu urmari politice, obiectivulo fiind pastrarea si perpetuarea bunelor si vechilor lor asezari sociale. Final sunt perdanti.

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Depinde cum se vede lumea: ca joc cu suma nula sau nu. Capitalismul reuseste sa simuleze un joc de genul win-win, prin amanarea deznodamantul pana la momente de criza in care lumea este aruncata violent in haos. Intre crize, capitalismul trimite bani si la chestii pentru care devine obiectul aspiratiilor celor mai multi.