Pe facebook: Larry Watts anunta noi amanunte privind revolutia din decembrie 1989

Smaranda Dobrescu a distribuit fotografia postată de Larry Watts - Cei dintai vor fi cei din urma.

Subiectele acestea dezbatute de noi au adus in discutie aspecte importante, unele inedite dar noi toti am evitat sa tragem concluzii . Poate cu ajutorul istoricului Larry Watts sa reusim sa ne apropiem de momentul completarii acelui puzzle complicat.

Larry Watts - Cei dintai vor fi cei din urma

Merry Christmas to the brave people of Romania! Soon I will start to publish on my blog some articles about my view of the December '89 events. Until then I recommend you this: Larry Watts explică de ce a fost împuşcat Ceauşescu, într-o conferinţă extraordinară de la Institutul Bancar Român. FOTO/VIDEO Ziaristi Online - http://www.ziaristionline.ro/…/larry-watts-explica-de-ce-a…/

Sămușan Alin Bogdan Cu ajutorul ”istoricului” Larry Watts, nu o să ne apropiem decât de pseudo-cunoaștere.

Nedeea Burca Excelent! Abia astept aparitia volumului urmator. Ma bucura mult prezenta Profesorului Giurescu care, pentru mine, este un gir. Cine stie, poate ca incetul cu incetul se vor risipi cetzurile groase de de-asupra Romaniei.

S.A.B Acad. Giurescu este un om fără coloană vertebrală, care girează și sprijină impostura. Vedeți în ce hal și-a bătut joc de vol.X al Istoriei Românilor apărut în 2013...

Smaranda Dobrescu In acest moment unii se considera complet edificati asupra evenimentelor din `89, altii considera ca cunostiintele chiar dobandite la fata locului, sub gloante nu dau coerenta totala actiunii iar altii, care au gandit scenariile recunosc ca abaterile imprevizibile de la acestea, elementele neasteptate au perturbat in mare masura cursul stabilit. Asa ca pseudo cunoasteri sunt prezente la toti cei interesati. Noutatile ce ni le va revela Larry Watts le asteptam cum asteptam si alte informatii bazate insa pe aceleasi arhive credibile.

S.D Domnule Samusan Alin Bogdan, cu respect va atrag atentia ca la Grup, nu sunt permise atacuri la persoane. Se admit insa infinit de multe argumente in sprijinul unor idei. . Va multumesc pentru intelegere.

S.A.B Mi-am exprimat și eu opinia despre cele două personalități publice contemporane. Opinie relativă la activitatea lor profesională.

S.D ideea principala in discutie este daca Romania a fost sau nu "calul troian" al URSS in lumea vestului. LW vine in aceasta conferinta cu un argument greu de neglijat:
"“in plus, daca ai un cal troian, atunci nu-i dai foc, cum a fost in decembrie 1989, cand de abia de atunci el ar putea merita si castiga tot
ce s-ar fi investit in el, daca ar fi fost un ‘cal-troian’…”

S.A.B Eu cred că istoriografia comunismului românesc nu este în stadiul de a-și pune astfel de întrebări. Și că cei care se străduiesc să răspundă astăzi, direct, la aceste întrebări sunt veleitari și frivoli, în nici un caz istorici adevărați.

Acestea sunt ipoteze care vor putea fi formulate abia după ce se vor știi toate mecanismele de cooperare și colaborare economică, în detaliu și în profunzime, militară, industrială, științifică, dintre România, țările socialiste, și restul țărilor lumii, precum și conținuturile acestor colaborări. Și după ce se va cunoaște istoria dezvoltării economice, științifice, și industriale din România comunistă.

S.A.B Până atunci, istoria tip Larry Watts, de fapt o istorie fără istorie, și istoria de tip Giurescu căre din lene, silă, sau dispreți scrie istorie românească contemporană fără arhive... rămân doar beculețe și poleială pentru publicul superficial.

S.D Domnule Samusan, va rog a doua oara sa ve revedeti limbajul fata de cei doi istorici, indiferent de dreptatea sau eroarea in care se afla. Desi aveti avantajul unei varste de sub 30 ani si a studiului istoriei timp de doi ani, va rog sa luati in considerare ca cei doi istorici au trait perioada in cauza, au analizat-o, au interpretat-o in context mondial . Unul dintre acestia este vicepresedinte al Academiei.

S.A.B Eu n-am studiat istoria timp de doi ani. Vârsta nu are valore decât dacă ți-o pui, cu seriozitate, în slujba adevărului. Degeaba studiezi în context mondial, dacă nu ai ce să studiezi în context mondial, dacă istoria propriu-zisă, cunoașterea istorică, lipsește. Studiezi nimic în context mondial. Iar aceasta nu este știință.

S.A.B Nu contează că acad.Giurescu, este vicepreședinte al Academiei atât timp cât el a cultivat și girat impostura în vol.X al Istoriei Românilor. (Și se poate argumenta și proba asta fără problemă.) Din punctul meu de vedere, acad.Giurescu și-a bătut joc de valorile pe care era pus să le apere și să le promoveze.

Nedeea Burca Domnule Samusan, d-na Dobrescu a incercat doar sa va roage sa argumentati civilizat, fara atacuri la persoana. Ceea ce, se pare, dvs. nu sunteti capabil. In conditiile astea, orice discutie devine inutila.

S.D In urma cu o luna parte din acest subiect a fost dezbatut la grup cale de 250 comentarii. Parte din aceste discutii se pot revedea la adresa: http://blog.prospectiv.org/.../dialoguri-prospective-ix.html

Grupul Prospectiv: Dialoguri prospective (IX)

blog.prospectiv.org|De Grupul Prospectiv

S.A.B Dna. Dobrescu nu mi-a cerut argumente, dar le putem da.

Iată două mostre de ignoranță din partea lui Larry Watts:

1) În legătură cu teza sa după care începând cu 1965 armata română a fost exclusă din planificarea strategică a Tratatului de la Varșovia, teză bazată pe afirmația istoricului maghiar Imre Okvath care spune că în 1965 armata a 3-a română ce până atunci era destinată să acționeze împreună cu armata a 5-a maghiară a dispărut din peisaj, se poate evidenția foarte ușor că armata a 3-a română a dispărut din peisaj pentru că zona de efort a armatei române în cadrul OTV a fost mutată, începând cu acel an, de la Vest, la Sud. Ca mărturie stă faptul că nici o aplicație și exercițiu major cooperativ, al armatei române începând cu 1966 nu a mai fost ținut pe direcția Vest, ci toate au fost concentrate pe direcția Sud (Grecia-Turcia).

2) La una din prelegerile sale de la Facultatea de Istorie a UB, la care am asistat personal, Larry Watts a spus că dintre toate armatele Tratatului de la Varșovia, armata română avea cea mai bună capacitate de planificare strategică. La întrebarea mea cu privire la sursele pe care se bazează, el a invocat cu titlu de exclusivitate, a invocat deci, numai 2 rapoarte britanice care ar atesta acest lucru, rapoarte dintre care ”unul este menționat într-o carte din Polonia, și unul e la mine), pe care bineînțeles nu a putut să le pună la dispoziție. Asta la catedră, în fața unor studenți, și în contextul în care tezele diseminate de domnia sa nu mai fuseseră formulate în istoriografia românească.

S.A.B Iar cu privire la probitatea acad.Giurescu, invit să se consulte larg răspânditul volum X, volum făcut de autori fără consacrare, cu titluri fictive, cu bibliografii superficiale, și cu foarte multe afirmații nedocumentate și necreditate. Pot analiza în detaliu partea militară a volumului, aspect care mă interesează în mod deosebit.

S.D Probabil ca membrii grupului nu doresc sa reia o discutie-mamut despre exact aceste doua subiecte ridicate de D-voastra, coincidente cu cele ridicate de istoricul Petre Opris, distins membru al grupului Prospectiv. La aceste acuze a raspuns pe larg D-l Larry Watts in materialul pe care vi l-am indicat mai sus. Surprinzatoare oarecum exemplele de idei contestate precum si ideea de pseudo-cunoastere, pseudo-stiinta atribuita autorului folosita de cativa oponenti ai teoriei lui LW.

S.A.B Păi am citit și eu pe blog discuția respectivă. Ea se oprește din păcate fără ca cineva să fi invocat proba/argumentul aduss în discuție de mine: după 1965 aplicațiile și exercițiile cooperative s-au făcut numai pe Sud. Armata a 3-a română care a dispărut din raza vizuală a ungurilor, și-a schimbat doar direcția de acțiune.

Cât despre al doilea exemplu dat de mine, nu-mi amintesc să-l fi citit în discuțai respectivă. Este constatarea personală, live, a ceea ce îndruga domnul Watts de la catedră unor studenți.

N.B Ati coborat la un nivel foarte jos, domnule Samusan, neobisnuit pentru acest grup. Agresivitatea, o fi ea o "tehnica" de succes, dar va asigur ca nu aici. Ar trebui sa va concentrati exclusiv pe ceea ce aveti de spus intr-adevar, pentru ca iesirile dvs. , fie ele "temperamentale" ori foarte bine studiate, nu cred ca vor reusi sa impresioneze pe cineva.

S.A.B În ce sens spuneți că am coborât laun nivel foarte jos? Eu am un principiu: spun exact ce cred. Mi-ați cerut argumente, am prezentat câteva argumente, care mi-au venit în minte...

S.D Domnule Samusan, membrii grupului nu doresc sa reia aceasta discutie care ne-a tinut in priza cam doua saptamani. Daca doriti sa vedeti in totalitate comentariile, sa va lamuriti cu parerile membrilor grupului va mai pun la dispozitie si discutia in extenso:
http://pefacebook.blogspot.ro/.../adevarul-cartilor-lui...

Pe facebook: Adevarul cartilor lui Larry Watts in discutia membrilor Grupului...

pefacebook.blogspot.com

N.B Cu totii spunem ceea ce credem. Dar incercam sa o facem fara a insulta.

S.A.B Smaranda Dobrescu, dvs. mi-ați cerut argumente cu privire la considerațiile mele despre Watts, și eu am invocat două aspecte: unul referitor la discuția asta, și altul referitor la o discuție la care am fost martor direct.

N.B aici e diferența: dvs. o faceți încercând să nu insultați, eu o fac încercând să relev adevărul la dimensiunile lui reale, și minciuna, impostura, la dimensiunile ei reale.

Eu v-am prezentat argumentele pentru considerațiile mele referitoare la cei doi publiciști.

S.D In privinta primului "argument"adus de D-voastra nu va puteam da un alt raspuns decat cel dat de Watts pe exact aceasta tema. A doua obiectie avuta fata de cartile D-lui se refera nu la ceva scris ci la o discutie in cadrul unei conferinte al carei context si stenograma ne sunt necunoscute. In privinta acuzelor si insultelor aduse distinsului istoric Dinu Giurescu va atrag atentia ca nu ati adus nici un argument ci doar un calificativ propriu.
Lasand la o parte aceasta paranteza, va reamintesc ca subiectul postarii este viitoarea discutie pe care o va dezvolta Larry Watts referitoare la decembrie 1989 si nicidecum critica cartilor sale sau a faptului ca tot ce va spune de acum incolo este supus neincrederii pentru ca nu satisface o parere anume a D-voastra. Va urez o noapte buna!

S.A.B În ceea ce-l privește pe Giurescu, am adus argumentul și proba propriei sale opere, care ar trebui să-i încununeze cariera: vol.X al Istoriei Românilor.

Preda Mihailescu Sămușan Alin Bogdan @ Dl. Samusan, imi place casca dumneavoastra, si ce afisati pe poza principala de face book, arata o inclinatie ... care este destul de perpendiculara intereselor acestui blog. V-ati ratacit, la revedere, ne-a facut placere ca ne-ati cunoscut!

Prospectiv A-z .
D-le Sămușan Alin Bogdan,

1) Nu stiu despre ce-i vorba in acel volum al istoricului Giurescu in sensul celor spuse de dvs. Furnizati, va rog cateva detalii in sensul afirmatiilor dvs.

2) La discutia trecuta, dl. Larry Watts a putut raspunde d-lui Petre Opris in sensul observatiilor/criticilor/sugestiilor facute de acesta din urma. Vreau sa cred ca daca va expuneti cat mai exhaustiv cazul, dl. Watts va continua sa raspunda, astfel toti avem ceva de castigat. La prima problema ridicata de dvs, convingeti-va ca raspunsul n-a fost deat deja in textele dela linkurile de mai sus, la a doua, cateva detalii in plus ar fi OK.

3) TOTI membrii Grupului Prospectiv sunt invitati sa ridice ORICE problema cred/stiu ca exista cu lucrarile d-lui Watts. Tezele acestuia sunt de o importanta deosebita pentru romani, cu cat ele sunt discutate mai mult/serios, cu atat mai bine.

P.M Prospectiv A-z @ Eu mai am insa o problema cu studentii care prefera sa creada ca nu vrei sa le dai informatii, decat sa isi asume "riscul" unei discutii deschise. Domnul Samusan doreste sa credem ca ar fi o problema in faptul ca Watts s-a referit la niste surse de restransa circulatie - avand insa una la el. Experienta mea mi-ar indica faptul elementar ca cineva care are dorinta de largirea a orizontului ca prima prioritate, fuge dupa profesor, discuta, se targuie, pana obtine o copie dupa document, si poate inca niste explicatii valoroase. Altii aleg calea mai simpla, aceea de a difuza bârfe pretinzand ca s-a lovit de un obstacol insurmaontabil - regret, dar nu cred ca suntem aici pentru asta...

P.A-z .
Preda Mihailescu:
Fara detalii dela dl. Sămușan, nu stim care a fost natura acelei interactii dintre student si profesor, dar cunosc si eu povestea cu neasumarea riscului. As vrea sa cred ca nu-i cazul acum, mai ales ca dl. Samusan a afirmat ca a citit integral discutia (luna, adaug eu) pe care membrii Grupului au avut-o pe subiect, dupa care, tot asa as vrea sa cred, nu s-a aventurat doar sa afirme cele de mai sus.

P.M Prospectiv A-z @ Domnul meu, liberul arbitru include si faptul ca atunci cand un alt om, indus poate in eroare de verbozitatea ultra incisiva in raport cu continutul real de informatie, pe care le manifesti, a emis o presupunere mai dura decat trebuie - iti iei osteneala sa il convingi de contrar. Altfel spus - dupa atatea arogante fata de alta, si dupa ce a nascut doi pureci mai morti ca odinioara, Maica Tereza nu l-ar lua in consideratie cu aceleasi drepturi pe care le acorzi unui necunoscut. Sa si le recapete prin dovada de buna credinta si probitate intelectuala. Eu vad morbus Boiangitis: dansul ne spune ca istoria moderna nu se poate fara cutare cutare si cutare. Dar in mod evident vrea sa stie despre aceeasi imposibila istorie mai mult decat altii. Crezi in generatii spontanee?

Vezi - fiica mea la 11 ani citeste in nestire, cate o carte pe zi (povesti cu animale si zane, si harry potteri deghizati, ma rog). Dar acum incep sa o invat sa imi redea ideile principale dintr-o carte. Si ii place jocul, se simte mai putin singura, si realizeaza ca a retinut, isi pune noi intrebari - pornind de la chintesenta, si nu de la detalii. Privitor la Watts, nici dl Opris nici acest tanar cu studii intrerupte (nu-i place sa vorbesc asa, stiu, dar merita!) nu au acceptat - deci nu au putut - dupa diverse invitatii, sa redea ideile principale din lucrarea lui Watts. Din plecare le substituie cu niste detalii - la Opris, interpretabile in modul intelegerii - pe care vor sa le demonteza. Si totusi vor sa ne spuna ca nu de metoda lui Boia se servesc. Ciudat!

S.D Si de data aceasta, D-l Larry Watts a tinut sa raspunda acuzelor D-lui Samusan Alin Bogdan:

I do recall the student, who appeared once this year. Regarding his allegations:
1) Interestingly, Romania does not appear in Soviet offensive war planning working with Bulgaria in 1965. It really did “disappear,” just as Okvath suggestions. Here is Okvath’s assessment:
“...the Romanian armed forces abruptly disappeared from the scene. This abrupt change in Warsaw Pact military planning can be explained by the emergence of a new political line followed by the Romanian leadership now headed by Nicolae Ceauşescu. This was aimed at fostering the idea of national sovereignty within the alliance and trying to gain national control over nuclear weapons, while at the same time the new leadership declared the policy of working for the elimination of the two opposing military blocs. Since none of these ideas were welcomed by the Soviets at the time, this resulted in a special treatment of the Romanian armed forces as far as military planning was concerned from this time on.” http://www.php.isn.ethz.ch/collections/coll_wargame/introduction_okvath.cfm?navinfo=16606 Okvath, by the way, is currently the head of the Main Department of Sciences, Historical Archives of Hungarian State Security
2) Samusan did indeed challenge my statement that U.S. and British military experts had evaluated the Romanian military as the only one capable of drawing up its own strategy and acting upon it. However, he misremembers what I said. I promised to provide him with the citations the following week (which the other students - the class is still meeting - can attest). Unfortunately, as he did not turn up a second time and I was unable to deliver them. I welcome the opportunity to do so now. Andrew Michta, The Soldier-Citizen: The Politics of the Polish Army after Communism, New York, St. Martin’s Press, 1997, p. 101 and the British Defense Ministry’s Directorate of Management and Consultancy Services, DMCS Study no. 43/96, Review of Parliamentary Oversight of the Romanian Ministry of National Defense and the Democratic Control of its Armed Forces, London, 1997, p. 30. Samusan, unfortunately, is representative of a certain school of scholarship that has arisen in Romania post-1989, that begin allegedly academic debate with attacks ad hominem, casting aspersions upon sources and on the professional ability and character of authors while avoiding reasoned argument. The “Polish book” that Samusan so quickly dismisses is in fact an American book by a Polish-American author about the Polish military. The author is a former Professor of National Security Studies and Director of Studies of the Senior Executive Seminar at the George C. Marshall European Center and a current Senior Transatlantic Fellow, in other words, well-rooted in NATO. Michta is citing a U.S. Congressional Research Study conclusion that “high-ranking Polish officers never made major decisions.” The British defense ministry experts concluded that “Romania’s unique military position within the Warsaw Pact ensured that the military were able to think and take decisions for themselves."
Indeed, there are more than a half dozen reports from Polish Colonel Ryszard Kuklinski testifying to Romanian independent command and Polish (and other Warsaw Pact officer corp) submission to and dependency on Soviet command, where such thinking and decision-making was centralized. Similar high appreciations the Romanian army’s capabilities are voiced by Cmdr Mark Shelley, who ran the Military-to-Miltiary programs in Eastern Europe during the early-mid 1990s, first in the journal of the U.S. Naval Academy at Annapolis (“Proceedings”) and then reprinted as “NATO Enlargement: The Case for Romania,” Central European Issues 3, no. 1 (1997): 98-105.
I had another exchange with this student when describing the basis for U.S. (mis)evaluations of why the Soviets did not invade Romania during the Czechoslovak crisis. He expressed the mainstream point of view that Moscow invaded Czechoslovakia because its liberalization threatened communist ideology and the communist system, whereas Romanian behavior was inconsequential and ideologically orthodox, and therefore non-threatening to the Soviet system and ideology. I responded, first, that without evidence on Soviet intention from Soviet sources the analyst is left only with supposition. I said that I would be returning to the events of 1968 in a separate lecture (indeed, I devoted one three-hour lecture precisely to this later in the course.) I may have suggested that there was Soviet evidence to effect that Moscow did view Romanian behavior as threat to the survivability of the Warsaw Pact but that it, and especially the Soviet military, made its calculations based on other factors (if I did, then I had in mind more recently uncovered documentary evidence from the Czech and Russian archives, as well as oral history interviews with Soviet military officers and memoir material, such as that of former Warsaw Pact Chief of Staff Gribkov.
Upon reflection, however, I returned briefly to the topic the following week because the analytical issue posed by Samusan’s hypothesis is an important one. Unfortunately, Samusan no longer attended. The gist of my presentation then was that analytical hypotheses should be susceptible to falsification or confirmation by evidence. If hypotheses cannot be falsified or confirmed then they fall within the category of faith, dependent on the individual’s willingness to believe.

Regarding number “1)”, Samusan seems to be arguing the hypothesis that the eventual shift in mission assignment was what caused Romania to be dropped from Warsaw Pact war planning with Hungary and, presumably, that it was not really dropped from war planning at all, only its sector of responsibility had changed. There are at least two problems with this plausible line of reasoning. First, the context of Romanian-Warsaw Pact relations at the time supports Okvath’s interpretation. See, for example, Douglas Selvage treatment of those relations before and after the January 1965 Warsaw Pact PCC meeting at http://www.wilsoncenter.org/publication/the-warsaw-pact-and-nuclear-nonproliferation-1963-1965. According to Selvage, “The January 1965 Warsaw Pact meeting marked a turning point in the history of the Eastern alliance. Henceforth, Romania would represent a serious obstacle to any coordination of policy within the Warsaw Pact.” (page 18) There are also dozens of Warsaw Pact and Romanian sources on this breakdown during 1962-1965, some of which are cited in my books. During 1964 and 1965 the Romanians seriously considered, and the Soviet’s feared,their withdrawal from the Warsaw Pact (Aside from Jan Sejna, We Will Bury You (1982): 75, there are several CIA reports, including conversations between the Romanian Ambassador in Paris with his French Foreign Ministry counterpart on this topic. See e.g. “Staff Memorandum 24-65: Rumania and the Warsaw Pact,” June 25, 1965, http://www.foia.cia.gov/document/5166d4f899326091c6a606e3. And there are State Department and CIA reports regarding the same trend from November 1964.) For Samusan’s hypothesis to be credible he would have to show some evidence of Romania’s continued participation in offensive war planning - which is not the same as discussions regarding defensive operations following a NATO attack.
One final comment on Samusan’s campaign of character assassination against Professor Giurescu. For years he taught a seminar at Columbia University in New York, ended only by his retirement. Columbia is not known for hiring second-raters.

Gavrila Ch par for the course: neoconii romanofobi angajeaza de predilectie chiulangii si tipi lipsiti de integritate morala...

Sămușan Alin Bogdan Smaranda Dobrescu răspund:

1) Istoria nu s-a terminat în 1965. Exerciții cooperative româno-sovieto-bulgare s-au desfășurat din 1966 și până spre finele deceniului IX. Toate (evident) pe direcția sudică. După cum se arată în lucrarea lt.col. Petre Opriș, România în Organizația Tratatului de la Varșovia, 2008 (pp.111-146, 153-164, 220-262)

Cât despre deosebirea ofensiv/defensiv, trebuie spus că toate exercițiile militare ale Tratatului de la Varșovia plecau de la o premisă defensivă pe latura politică și/sau strategică și se desfășurau în conformitate cu cerințele artei operative contemporane a cărei specie predilectă de acțiune este ofensiva. Deci dacă planificarea la nivel politc este defensivă, strategia poate fi ofensivă, așa cum și dacă politica și strategia sunt defensive, operațiile pot avea un caracter radical ofensiv.

Astfel, chiar și aplicația cooperativă româno-sovieto-ungară din mai 1965 care reprezintă pivotul acestei discuții, deși ofensivă din perspectivă operativă (”organizarea și planificarea operației ofensive de către Front - Armata de arme întrunite -...) era pe latura strategică de natură defensivă (”potrivit concepției generale a aplicației, statele membre NATO încălcau neutralitatea Austriei și Iugoslaviei, iar Grupul de Armate Tisa pătrundea pe teritoriul României pe un front de 450 km... Misiunea Frontului 3 Vest (român) era de a nimici grupările inamice pătrunse în Transilvania și Oltenia precum și rezervele ce afluiau din adâncime, și să refacă într-o primă fază apărarea pe granița de V a țării.) VEZI:

Opriş, Petre, mr., Aplicaţia de comandament şi stat-major defăşurată de Armata Română în Transilvania şi Oltenia în perioada 20-27 mai 1965, în „Cetatea Bihariei” nr.1/2004

Duţu, Alesandru, col., Cea dintâi aplicaţie românească la nivel de front independent şi primele neînţelegeri româno-sovietice în cadrul Tratatului de la Varşovia. Mai 1965, în „Revista de Istorie Militară” nr.5-6/2002

Deci să specifice domnul Watts ce înțelege prin planificare defensivă și planificare ofensivă, mai precis LA CE NIVEL AL ARTEI MILITARE SE REFERĂ în raport cu aceste două specii.

Până una-alta însă prezint un document din 1971 descoperit de mine în Arhivele Naționale care, atestă că România încă era parte din planificarea militară a OTV. (Adaug și foaia de cercetare ca să nu avem vorbe.)

Sămușan Alin Bogdan

Sămușan Alin Bogdan Gavrila Ch, să știi că nu toți cei care au o opinie și care vobresc limba română, o au pentru că așa e trecut în fișa postului. :)) Pe mine nu m-a angajat nimeni să spun ce cred.

Sămușan Alin Bogdan Cât despre planificarea strategică la români, părerea mea este următoarea:

românii planificau șușanele. Într-o țară și într-o armată unde nici până astăzi nu a tradus nimeni și nu a publicat nimeni un tratat de istoria artei militare și un tratat de istoria gândirii militare, într-o armată care a avut tancuri T-34/85 la regimentele mecanizate până în 1995, a te ocupa de planificarea strategică reprezintă tupeu și veleitate, frivolitate și lipsă de etică profesională. În același timp, armata populară polonă, care nu se ocupa de strategie, pentru că era formată din oameni serioși și sănătoși la cap, făcea aplicații anuale cu divizii și brigăzi desantate din aer și de pe apă, realiza cooperarea dintre arme și manevre operative la nivel de măiestrie militară. DECI, din punctul meu de vedere, a achiesa la șușele ridicole ale politrucilor români înghițite și reciclate de niște documentariști anglo-saxoni contemporani evenimentelor, cum că noi planificam strategic când în armata R.S.R. unitățile își pierdeau pe marginea drumului jumătate din tehnica militară până să ajungă la raionul de concentrare... este semn de naivitate sau de ignoranță. Asta o poate face cineva neinițiat, publicul larg, dar în nici un caz cineva care înțelege despre ce e vorba.

Sămușan Alin Bogdan Și așa domnul Watts, când am protestat împotriva acestei considerații - cu planificarea stragică, ca fiind nesustenabilă rațional, a răspuns că domnia sa se bazează ”NUMAI” pe acele două rapoarte: unul din cartea despre armată poloneză și al doilea care se află în posesia sa. Deci ”NUMAI”. Și eu vin și zic acum: că două rapoarte documentare contemporane evenimentelor relatate, nu ne pot obnubila rațiunea și conștiința realității istorice.

Prospectiv A-z .
Domnule Sămușan, poate reusim sa generam contextul in care operati lejer cu concluziile. In felul acesta putem urmari contra/argumentele si deosebi discutia de aici de un joc de septica. Povestea cu reactia DEFENSIVA a sovietilor, bulgarilor si romanilor pe flancul sudic la un atac NATO OFENSIV pe acelasi front a fost adusa in discutie deja de dl. Opris.

De exemplu, ar fi interesant sa aflam perspectiva dvs. asupra rolului acestor exercitii DEFENSIVE la pastrarea pacii intre cele 2 blocuri militare si daca acceptati ideea ca pacea, inclusiv cea nucleara, a fost cel mai bun produs al echilibrului de forte din timpul Razboiului Rece.

Afirmati ca "despre deosebirea ofensiv/defensiv, trebuie spus că toate exercițiile militare ale Tratatului de la Varșovia plecau de la o premisă defensivă pe latura politică și/sau strategică și se desfășurau în conformitate cu cerințele artei operative contemporane a cărei specie predilectă de acțiune este ofensiva."

Aici ma tem ca ne jucam de-a semantica. Oricum, pentru a face din implicarea LIMITATA a Romaniei in astfel de exercitii defensive un punct de atac al ideii de izolare strategica a Romaniei in cadrul Tratatului dela Varsovia, ar trebui sa furnizati si date despre participarea romanilor macar la planificarea si/sau formularea strategiei Tratatului pe mai multe fronturi decat cel de pe care se primea atacul din partea NATO. A raspunde punctual unui atac din sud nu este echivalent cu o actiune ofensiva a Romaniei decat daca se arata ca existau planuri (in care sa fie implicati macar strategii militari romani) simultane pe alte fronturi si/sau planuri din care sa reiasa rolul Romaniei post-conflict. Adica, erau romanii parte din eventualele planuri imperiale sovietice sau doar o rotita folosita TACTIC pentru a trimite semnale de descurajare NATO pe directia sudica? Pe baza documentelor (harti militare ale operatiunii) furnizate de dl. Opris si pe baza descrierii nivelului de implicare militara din al 3lea document furnizat de dvs. ("o divizie mecanizata cu efective reduse, o grupa operativa din Comandamentul marinei militare si parte din fortele marinei militare"), trag concluzia ca Romania era implicata marginal si de forma, cu efectul scontat pe extern la nivel mai degraba simbolic.

Gavrila Ch Pentru D. Samusan: daca ar fi sa dau crezare dezavuarii tale, poate ai putea fi recuperat; pentru asta, in primul rand trebuie sa mergi/mai des/la scoala.

Sămușan Alin Bogdan Prospectiv A-z, diferențierea în jurul conceptelor ofensiv/defensiv a fost adusă în discuție, în polemica actuală, de dl. Watts în răspunsul său la comentariile dlui. Opriș, și anume că:

”Evidence of Romania’s continued participation in map exercises regarding defensive operations, as you rightly point out, does not negate its exclusion from offensive war planning. There are several issues involved here. First, Romania’s exclusion from offensive war planning, the evidence for which I cited Imre Okvath, the former head of the Analysis Department in Hungary’s Office of History and current chief of the Main Department of Science at the Historical Archive of the State Security in Hungary. According to Dr. Okvath’s study of Warsaw Pact war planning (athttp://www.php.isn.ethz.ch/.../introduction_okvath.cfm...):
“Interestingly, until 1965 the Hungarian 5th army was expected to work in close cooperation with the Romanian 3rd army in all military manoeuvers and operational plans; afterward, the Romanian armed forces abruptly disappeared from the scene. [...]"

Aceasta speță nu a fost clarificată până acum. Eu am spus că toate exercițiile militare cooperative ale OTV au fost în ipoteza lor primordială defensive, și că inclusiv aplicația din mai 65 cu forțele sovietice și ungare era defensivă în premisa sa strategică, primară, și ofensivă în desfășurarea sa operativă și tactică. În același timp România nu a continuat să participe după 1965 numai la exerciții pe hartă, ci și la aplicații cu trupe în teren planificate pe același calapod: defesive pe latura strategică și ofensive pe latura tactic-operativă. Deci dacă și aplicația din mai 65 era atât defensivă cât și ofensivă, și dacă și aplicațiile și exercițiile ulterioare erau atât defensive cât și ofensive... fragmentul de mai sus al domnului Watts nu are nici un sens. Iar eu nu mă joc de-a semantica. Doar sunt riguros cu folosirea unor termeni într-o dezbatere științifică/intelectuală. Pentru că acești doi termeni se aplică pe mai multe paliere în acest context.

Altfel, stimate Prospectiv A-z, ați găsit omul nepotrivit pe care să-l întrebați despre pace: pe mine nu mă interesează pacea, nu vreau să fiu specialist în pace, nu mă gândesc la pace, nu fac istoria păcii. Eu sunt interesat și mă ocup de o ramură a istoriei militare, numită ISTORIA ARMATEI.

2) Eu n-am vorbit despre nici o izolare strategică (nici pro, nici contra), eu doar am spus că ROMÂNIA NU A FOST EXCLUSĂ DIN PLANIFICAREA DE RĂZBOI A TRATATULUI DE LA VARȘOVIA. IAR ASPECTELE OFENSIVE ALE PARTICIPĂRII ARMATEI ROMÂNE ÎN CADRUL PLANIFICĂRII reies chiar din harta exercițiului din 1973, pusă la dispoziție de dl.Opriș: se vede clar că armata română acționează în cadrul unei operații ofensive cu eșaloane operative și tactic-operative (fronturi și armate de arme întrunite), și cu ritmuri de operație ofensivă. De asemenea se vede chiar că îi revenea armatei române să deschidă cap de pod peste Dardanele cu un regiment de parașutiști. Mă scuzați, dar după toate datele științei militare, asta nu este planificare defensivă. :))

Cât despre participarea românilor la mai multe fronturi, armata română nu avea resursele să participe la operații pe mai multe fronturi, ea, în acel moment funcționa cu 3 armate de arme întrunite, care, reunite într-un Front (toate sau numai 2), puteau acționa pe o direcție și într-un sector adecvat pentru un Front (și asta însă cu puternic sprijin sovietic în ceea ce privește asigurarea armamentului operativ: rachete, aruncătoare grele, etc.). Deci armata română acționa ofensiv, în măsura posibilităților sale operative de armată relativ mică și minimal dotată. Așadar, ca să răspund la întrebarea dvs., armata română era o rotiță oarecare, care putea acționa la nivel operativ (în nici un caz tactic, pentru că harta pe care o vedem, din 1973, nu are treabă cu tactica, ci cu arta operativă) pe o singură direcție.

Iar în documentul prezentat de mine (este un singur document, nu trei) este vorba despre o aplicație cu trupe în teren. La o aplicație nu se mobilizează toată armata, cu 200 de divizii, ci se caută să se pună și să se rezolve niște probleme punctuale, deci asta nu zice nimic despre locul României în planificarea de război a OTV. Loc care nu era absolut deloc ”de formă”, ci era foarte real, concret, și practic. Cât despre caracterul marginal al acesuia, el era dat de nivelul dotării și al pregătirii de luptă al armatei române, care era unul destul de marginal între armatele țărilor din Tratat.

Sămușan Alin Bogdan Deci, ca să rezum:

România nu a fost exclusă din planificarea de război a Tratatului de la Varșovia (vezi documentul prezentat de mine), iar aspectele ofensive ale participării armatei române reies chiar din harta exercițiului din 1973, pusă la dispoziție de dl.Opriș.

Prospectiv A-z .
Domnule Sămușan, gratie d-lui Opris si dvs., cunosc aceste detalii, pentru care va multumesc. Imi mentin insa concluziile bazate pe analiza facuta aici, la vedere. Daca mai aveti si alte documente, va astept, altfel consider ca ce ati prezentat aici este insuficient, de departe, pentru a rejecta teza lui Watts, si cu atat mai putin intreaga sa activitate ca istoric sau caracterul acestuia. Mai mult, imi permit sa spun ca eroarea pe care o faceti este sa fortati una-doua instante minore pentru a rejecta o teza edificata pe mult mai multe si diverse surse. Fortarea de care pomenesc consta din evaluarea dvs. a acestor piese de evidenta in termeni de alb si negru, fara expunerea unei analize a intreg corpului de evidenta. Consider de aceea cele scrise de dvs. in categoria opiniilor si-mi amintesc foarte bine ca in decembrie 1989 s-a murit si pentru ca romanii sa-si poata exprima public opiniile.

Pe de alta parte, v-as recomanda un pic mai mult grija cu felul in care relatati trecutul. Comparand versiunea dvs. si aceea a lui Larry Watts despre ce s-a intamplat in acea sala de curs observ o tendinta de aducere aminte selectiva, chiar cu tenta tendentioasa. In alt caz ati afirmat " Într-o țară și într-o armată unde nici până astăzi nu a tradus nimeni și nu a publicat nimeni un tratat de istoria artei militare și un tratat de istoria gândirii militare"; numai ca Google va contrazice: http://www.snoopal.com/.../Istoria-artei-militare-a...-

Daca aveti si alte documente/argumente care sa infirme lucrarile lui Watts, va rog sa le prezentati. Eu unul v-as fi recunoscator. Opiniile sau atacul la persoana, desi permise cand e vorba de nemembri ai Grupului, sunt detrimentale cand sunt repetate.

Sămușan Alin Bogdan Stimate Prospectiv A-z, nu vreau să cred că dvs., după toate datele și evidențele un intelectual, nu faceți diferența între ”Istoria artei militare” și ”Istoria artei militare a românilor”. Ca atare nu mă contraziceți deloc, cu atât mai puțin Goagăl... :))

Altfel, stimate Prospectiv A-z: când ministrul apărării spune cu gura lui, în act oficial: ”ACEASTĂ APLICAȚIE ESTE CUPRINSĂ ÎN PLANUL ACTIVITĂȚILOR COMUNE ALE STATELOR PARTICIPANTE LA TRATAT, PENTRU FORȚELE ARMATE ALE R.S.R. PE ANUL 1971”.... pe ce bază îmi cereți alte documente? Ministrul Ioniță îl contrazice direct pe Larry Watts. Acele surse pe care își bazează dl.Watts teza sunt toate, fără excepție, circumstanțiale. Nu dovedesc că România a fost exclusă de la planificare... pe când documentul prezentat de mine dovedește în mod direct opusul.

Cât despre cursul lui Larry Watts de la Facultatea de Istorie, am dorit să asist la prima prelegere datorită faptului că titlul acestui curs este ”Armata română în OTV”, subiect care mă interesează în mod direct. Nu m-am mai dus pentru că am considerat că dl.Watts face propagandă deșănțată, manipulare istoriografică, și nu știință istorică. Părere pe care mi-o mențin și acum ca urmare a polemicii de pe platforma dvs. Atenție la cum doriți să schimbați lumea stimați Prospectivi, dacă vreți să o schimbați cu adeărat în bine, spre adevăr și spre eliberarea conștiinței, sau dacă vreți să o schimbați extirpând și ultimele fărâme de conștiință și înlocuindu-le cu ”adevăruri” prefabricate.

Nedeea Burca Centrul a avut drept principala misiune să contribuie la fundamentarea doctrinei militare naţionale, dar, treptat, partea de istorie militară a dobândit o vizibilitate mai mare în activitatea de cercetare. Centrul a primit sarcina din partea autorităţilor acelui timp să elaboreze "Tratatul de istorie militară a poporului român". •După un efort de cercetare intens, în care politicul a intervenit destul de mult au apărut, din 1984 şi până în 1989, şase volume ale Tratatului care au acoperit perioada din antichitate până la 23 august 1944, atunci Ziua Naţională a României. Concomitent s-au publicat monografiile : România în Războiul de independenţă (1977); România în anii primului război mondial (1987, doua volume); România în anii celui de-al doilea război mondial (1989, trei volume) precum şi colecţia File din istoria militară a poporului român (1973-1988, 19 volume).http://www.mapn.ro/diepa/ispaim/istoric.html. Asadar sunt sase volume. Restul a fost dat la topit dupa 1990.

Sămușan Alin Bogdan Nedeea Burca, ce vreți să ziceți cu fragmentul ăsta? Ce e cu cele 6 volume de istorie militară a poporului român?

Nedeea Burca Am sa va rog sa cititi totul, nu doar fragmentul si dupa aceea sa cautati volumele la Biblioteca Academiei. Iar ceea ce vreau sa zic sunt convinsa ca ati inteles dvs. prea bine.

Sămușan Alin Bogdan Nedeea Burca, cunosc prezentarea aceea de pe siteul ISPAIM. Altfel de ce să caut volumele la Biblioteca Academiei? Le am acasă în cea mai mare parte a lor.

Sămușan Alin Bogdan Dacă înțelegeam ceea ce doriți să transmiteți, nu vă mai întrebam...

Nedeea Burca Din nefericire, eu nu mai sunt in posesia acestor volume, insa, din cate imi amintesc, in volumele de documente din istoria militara a Romaniei (dar nu numai) exista atat date referitoare la dotarile armatei romane, cat mai cu seama, la activitatile comune ale membrilor Pactului de la Varsovia. si, tot din cate imi amintesc, acestea nu confirma punctele dvs. de vedere. Pentru mai multa precizie, voi incerca sa consult aceste carti in zilele care vor urma.

Prospectiv A-z .
1) "Acele surse pe care își bazează dl.Watts teza sunt toate, fără excepție, circumstanțiale." V-am invitat la analiza nu pentru a asista la cum pontificati. Am inteles, aveti dreptul la opinii, vi le-ati exprimat, au fost consemnate, spuneti ceva nou daca aveti.

2) "despre cursul lui Larry Watts" nu m-a interesat decat sa va fac constient de inconsistenta dintre versiunea dvs. si aceea a lui Larry Watts.

3) Postarea d-nei Burca arata, ca si pointerul postat de mine, ca v-ati pripit cand ati afirmat ca in Romania nu s-ar fi scris nu stiu ce fel de lucrari. Care este domnule diferenta cu care ar trebui sa operez in a distinge intre ”Istoria artei militare” și ”Istoria artei militare a românilor”, ANTIROMANISMUL?

In sensul lipsei unui anumit gen de lucrari in spatiul romanesc, dumneavoastra ce scrieti acum? Observ ca aveti un elan patapievicean de a va usura frustrarile pe poporul roman. In caz ca sunteti CETATEAN ROMAN, cu ce contribuiti la cladirea unei realitati mai bune?

In incheiere, strict pentru curiozitatea mea personala, in TOATE tzarile au fost autorate genul de lucrari ale caror *lipsa* din peisajul publicistic romanesc o persiflati acum?

Daniel Focsa

Sămușan Alin Bogdan Nedeea Burca, volumele de documente privitoare la istoria militară a poporului român merg până la 31 decembrie 1947. :))))))

Sămușan Alin Bogdan Eu tocmai am publicat în volumul pe 2014 al Buletinul Muzeului Militar Național, și va apărea pe facebook în câteva zile, un studiu care lămurește unul dintre aspectele fundamentale ale modernizării militare românești de după 1948: ”Motorizarea tracțiunii în armata română între 1948 și 1957”. 15 pagini de informații inedite, neabordate până acum din Arhivele Militare și din Arhivele Naționale.

Nedeea Burca Dar celelalte volume despre care v-am spus, d-le Samusan? Pe cine credeti ca zapaciti cu aerele dvs.?

Larry Watts:

Okay, a couple of things. Some readers of this blog may not know that the NATO states did not have a “military doctrine” in the Soviet (and therefore Warsaw Pact) sense of the term. So part of this terminological confusion may well arise from the difference between American and Soviet usages. Mr. Samusan focuses on the military-technical dimension - the science and techniques of war fighting - where “military art” had three levels: strategic, operational art and tactical, each having a specific referent: strategic referring to operations of one or more “fronts” or army groups, operational art referring to the army level, and tactical referred to divisional and lower-level unit operations.
Alongside the military-technical dimension was the political dimension of Soviet military doctrine, which sought to identify the sources of war, the probability of war, and the enemy. In American usage during the Cold War “military strategy” covered more or less the same terrain as the Soviet military-technical dimension of doctrine, while state policy or “political-military strategy” covered the political dimension. It is this latter level to which I most often refer when using the generic “strategy.”
In the Soviet Union, military doctrine was the military policy decided by the Communist Party leadership. Military doctrine in the Warsaw Pact states – except for Romania after 1962 – was provided to them by the Soviet military. Only Romania generated its own doctrine. The Poles, like the other Pact members, submitted fully to Soviet command in this and pretty much every other military domain, even though their general staff would have preferred not to do so. For the inner workings of Polish military submission I recommend the CIA’s historical collections, which include the actual Warsaw Pact planning documents drawn up in Moscow:http://www.foia.cia.gov/collection/preparing-martial-law-through-eyes-colonel-ryszard-kuklinski http://www.foia.cia.gov/collection/wartime-statutes-instruments-soviet-control.
Romanian military doctrine reflected RCP military policy – the doctrine of “national territorial defense of the entire people” – under which the deployment of Romanian troops abroad was eventually outlawed barring an official decision by the Romanian Grand Assembly (communist parliament). OTV planning, however, did not reflect this doctrine. Romania began making some military units unavailable to the Warsaw Pact until it held the bulk of its military forces outside of the Pact (some of this is detailed in the CIA’s wartime statutes collection noted above), with only certain units available for defensive alliance missions (again, however, only within Romanian borders). Deployment abroad was theoretically possible but extremely difficult because of the constitutional and legal barriers created, beginning in 1966.

The OTV planning group had a special, and not very comfortable, position within the Romanian Armed Forces. After 1962 they were viewed with extreme suspicion as potential pro-Soviet agents. In response to the Berlin and Cuban crises of 1961 and 1962 Moscow placed the Romanian Army on alert through the network of Romanian officers that had been trained and possibly recruited in the USSR, without informing the party leadership. Bucharest had thought this problem resolved after the Berlin crisis when it protested to the Kremlin and purged its officer corps – or, at least, the senor command positions in the army – of what had been identified as the most problematic of the Soviet-trained officers. When this happened again in 1962 it resulted in a more thoroughgoing (but still incomplete) purge and provoked the eventual formulation of Romania’s independent military doctrine.
Officers of the OTV planning group were viewed as especially susceptible because of their contact with Soviet counterparts. Romanian officers actually working at OTV HQ in Moscow were viewed with even greater suspicion. In the spring of 1966, Romanian OTV officers in Moscow apparently ceded to Soviet pressure for alliance reorganization against Bucharest’s instructions, and were duly criticized at the July 1966 Pact meeting, where Bucharest reaffirmed its rejection of those demands. (Minutes of the Romanian Party Politburo Meeting, Report on the PCC Meeting by the General Secretary of the PCR (Nicolae Ceauseşcu))
Although military planning is in many cases better evidence of actual security policy than publicly declarations of that policy, it cannot be used to ascertain leadership policy decisions on war and peace, whether defensive or offensive, under various political contingencies, for the simple reason that the military does not make policy, it carries it out. In periods of policy transition, military planning will tend to reflect obsolete policy. When participation is reluctant, alliance arrangements will not reflect the doctrine of the reluctant participant. Political leaders may very well allow participation in military planning or exercises unrelated to their strategic options simply in order to belay pressure from their allies.

That would seem to be the case in spades regarding Romania. Brezhnev, for example, frequently accused Bucharest of duplicity in failing to implement alliance decisions during the 1960s-1970s. Janos Kadar described the same phenomenon in July 1966: “In terms of soldiers, we must obviously prepare for a situation in which the Romanian comrades will make military cooperation more difficult or even try to impede it. … At present we have a situation in which the Romanians usually participate in our war games, but the relationship between the supreme commander and the leaders of the Romanian army is weak and hardly functions in practice.” (Minutes of the Hungarian Party Politburo Session - Report on the PCC Meeting by the First Secretary of the Hungarian Socialist Workers' Party (János Kádár))
You cannot argue that Romania was not excluded from Warsaw Pact offensive planning using Romanian sources. It is simply not the right sort of evidence required. The Soviet Union (and, to some degree, the rest of the Warsaw Pact) was doing the excluding, and there is evidence from other Pact members that this was in fact the case. Falsifying this hypothesis would require Soviet or other non-Romanian Warsaw Pact internal evidence that this was not the case. No Romanian document will do so. Particularly not a document generated from the very unit that clearly did not reflect Romanian military doctrine or the political leadership’s military policy.
If I understand you correctly, you are citing General Ionita’s statement in 1971 as proof that the Romanian Army did not stop participating in troops exercises after 1965. Allow me to cite Ionita’s reports to Ceausescu from June 1968 and March 1970, underscoring Romanian military opposition to Soviet control and refusal to participate in exercises without formal bilateral conventions as better reflecting actual Romanian policy. (Report by Romanian Defense Minister General Ion Ioniţă to Nicolae Ceauşescu on the PCC Meeting of the Warsaw Pact in Sofia; Letter from General Ion Ioniţă, Minister of the Armed Forces, to Nicolae Ceauşescu.)
However, we were talking about 1965-1966. It is worth underscoring that Soviet military doctrine from the late 1950s until the late 1960s held that any future conflict would “inevitably” be of the “nuclear-rocket war” variety. (See e.g. Ye. I. Rybkin, “On the Nature of World Nuclear Rocket War,” Kommunist Vooruzhennykh Sil, September 1965; S. V. Malyanchikov, “The Character and Features of Nuclear-Rocket War,” Kommunist Vooruzhennykh Sil, November 1965; A. A. Strokov, Istoriya Voiennovo Iskusstva [The History of Military Art], Moscow, Voyenizdat, 1966: 608; and A. S. Zheltov, ed., V. I. Lenin i Sovetskiye Vooruzhennyie Sily [V. I. Lenin and the Soviet Armed Forces], Moscow, Voyenizdat, 1967: 226)
Harping on this ‘inevitability,” on the great “importance of the beginning period” because “the first massive strikes can, and to an enormous degree, will predetermine the whole subsequent course of the war” by decimating the target, and on the “fact” that “the imperialists are preparing a surprise nuclear attack against the USSR and other socialist countries,” Soviet Defense Minister Malinovsky had insisted since the early 1960s the Soviet bloc had to “prepare our Armed Forces, the country and all of the people for struggle with the aggressor, first of all and mainly, in conditions of nuclear war.”(Defense Minister Malinovsky’s “Report to the Twenty-Second Congress of the CPSU,” 1961; R. Ya. Malinovksy, Bditel’no Stoyat’ Na Strazhe Mira, Moscow, Voyenizdat, 1962: 24-27.) The necessary preparations, according to the Soviet military, included increasing defense expenditures, joint training and constant arms escalation for all bloc members.
While it is true that in principle the Soviet Union did not initiate war, this principle was not conclusive. Given Soviet conclusions regarding the inevitability of nuclear war, the paramount importance of the initial period as giving the advantage to the side that struck first, and the probability of surprise attack, Moscow developed a policy of preemptive strike even while imputing “preemptive attack” doctrine solely to the US and NATO.

The Soviets, for example, did not regard launch on warning or preemption after enemy decision to use nuclear weapons as “first use,” and the teaching materials from the Voroshilov Academy of the General Staff of the Armed Forces for 1973-1975 clearly state that possibility of preemptive strikes: “Depending on the situation, enemy use of nuclear weapons should be foiled through launching of strikes by operational and tactical nuclear delivery means,” as well as by conventional air strikes and ground force advance. (G. H. Turbiville, editor, The Voroshilov Lectures: Materials from the Soviet General Staff Academy, Volume I: Issue of Soviet Military Strategy, Washington D.C., National Defense University Press, 1989: 248. See also page 246 on initiating general war.)

It is worth emphasizing that the CPSU Central Committee first issued secret instructions that “the Soviet Union shall not be the first to employ nuclear weapons” only in 1974, and made them public only in 1982. (Voyennaya Mysl’ (January 1975): 65) Soviet policy was, in fact, “defensive in context” but “offensive in content.”

This preparation for inevitable nuclear war, including provocative missile deployments such as were responsible for the Cuban crisis, is what Romania pulled out of after 1962– and from which it was henceforth excluded by the Warsaw Pact. It was why Gheorghiu-Dej told Kennedy that Romania would not take part in Soviet-provoked offensive operations against the United States or NATO, nor allow the placement of nuclear weapons on its territory, in October 1963; it is why Maurer announced that negotiation was the only legitimate mode of resolving international tensions and conflict in November 1963; it stood at the basis of the April Declaration of 1964 (with a pronounced emphasis on rejecting Soviet leadership or instruction otherwise); and it is quite evident in Gheorghiu-Dej’s stance at the January 1965 Warsaw Pact meeting rejecting further escalation and proposing unilateral reductions, “disarmament, a collective security system, and a ban on nuclear weapons in Europe.” (Speech by the Romanian Head of State (Gheorghe Gheorghiu-Dej))
Naturally, Romania also had to perform some minimal alliance obligations in order to justify it continued membership but in no case should OTV planning be mistaken for Romanian military doctrine. The marginal importance of Warsaw Pact planning and operations for the Romanian Armed Forces is illustrated by the fact that the it is mentioned exactly three times in the 375 page treatise by Ilie Ceausescu, The Entire People’s War for the Homeland’s Defence with the Romanians (1980; 279, 309-310) and only three times on a single page in the 357 pages of the Romanian Defense Minister’s treatise, The Romanian Armed Power Concept. (1982: 327)

Preda Mihailescu Eu ma bucur de replica dlui Watts. Ca si in cazul dlui Petre Opris, dar mult mai mult in cazul dlui Samusan acuz absenta unei minimale dovezi a faptului ce domnii fac altceva decat sa caute, cum se spune pe romaneste, nod in papura. De ce? Elementar - daca cineva doreste sa critice mai mult decat niste EVENTUALE scapari, prima datorie intelectuala este sa redea ideile esentiale ale operei contestate. Impresia pe care ei o dau insa este ca nici nu au inteles si nici nu sunt dornici sa discute ideile adevarate, de ordin general si fundamental. In schib, cautand potentiale neintelegeri isi permit incercari de denigrare - cum a fost semnalat de un antevorbitor in cazul studentului cu studii interupte, care califica un om cu 30 de ani de experienta de "istoric.". Cam impertinent - dar este o boala pe care am intalnit-o si in Elvetia la persoane care dintr-un motiv sau altul au intrerupt un studiu, si odata intrati in munca, au activat ca niste experti in materie, cautand sa compenseze lacunele prin "simt critic exacerbat", desigur doar la adresa altora.

Petre Opris Domnule Preda Mihailescu, dumneavoastră sunteţi istoric? Din câte ştiu, excelaţi în domeniul matematicii. Felicitări pentru succesele dumneavoastră, dar atenţie la paranoie. Şi Nicolae Ceauşescu se credea atotştiutor în domeniul istoriei şi i-a îndrumat concetăţenii săi pe un drum greşit.

Preda Mihailescu Domnul Petre Opris @ Vedeti ca nu faceti decat sa confirmati ce spune dl Watts. Anume atunci când se refera la un anumit stil care inlocuieste dezbaterea culta, academica, cu un ... ceva ... care incepe cu denigrarea oamenilor si a surselor - denigrare absoluta, fara criterii. Dupa care, eventual se mai scot niste detalii in discutie. Regret pentru dvoastra domnul Opris, dar ceea ce spun mai sus este perfect sustinut de modul in care ati abordat subiectul prima data. Arhiva o dovedeste. Orice om cu logica sanatoasa poate si este dator sa remarce asteste manipulari - pentru asta nu este nevoie de diploma de istorie - dovada ca si dl Samusan isi permite sa vorbeasca, desi a renuntat la acea diploma. Dl Oprisan, va rog sa vorbiti civilizat cum mine, cum am facut-o si eu. Comparatiile de gust dubitabil pastrati-le pentru cei care v-au trimis la Washington.

Petre Opris Domnule Preda Mihailescu Scrieţi cum trebuie numele meu, dacă doriţi să discutaţi cu mine. Este o chestie elementară, care se învaţă în familie.

Preda Mihailescu Petre Opris @ Domnul Opris, ma scuzati ca, obosti fiind dupa 10 ore de drum am gresit odata si v-am scris numele Oprisan in loc de Opris. Eu am invatat in familie sa nu compar oameni normali cu ... Ceausescu, cu scopul de a-i insulta. Dar nu am invatat ca asemenea insulte se pot asemana cu un typo - retineti ca am o problema cu faptul ca un imi apare textul scris inainte de a-l trimite. Deci reveniti la subiect, dupa aceasta incercare de a va relativiza provocarile

Preda Mihailescu Petre Opris @ Ah, si sa nu uitam: An Nou cu bine!

Preda Mihailescu Petre Opris @ Nimeni dintre noi un este insa aici copil si am inteles cu totii intentia comparatiei dvoastra. Si v-am raspuns fara comparatie deplasata: stitul si inconsistentele logice sunt accesibile oricui, nu este nevoie de diploma de istoric pentru acest scop. Despre asta era vorba ... Si mai am o intrebare: apareti aici ca aparator al studentului care a parasit studiul? Caci despre el vorbeam in primul rand!

Petre Opris În primul rând aţi menţionat numele meu, domnule Preda Mihailescu. De aceea am comentat. Cât priveşte apărarea pe care o visaţi, puteţi dormi în continuare. Domnul Alin Sămuşan nu are nevoie de mine pentru a comenta ceea ce crede despre opera domnului Watts. Fiecare răspunde pentru ceea ce semnează. Dacă nu aţi învăţat acest lucru în momentul în care aţi studiat matematică şi aţi descoperit teorema care vă poartă numele, vă pot spune aici şi acum.

Preda Mihailescu Domnul Petre Opris @ Va multumesc pentru confirmarile celor spuse de mine. Evitare temei discutate si provocarile ieftine cred ca nu au nevoie de nici un alt comentariu. Mai cititi odata ce am scris, si veti vedea ca nu pun in nici un fel in discutie ca nu ar raspunde fiecare pentru ce semneaza - de ce atunci va aventurati inca o data in atacuri de prost gust? Care sunt tocmai elementul comun intre contributiile dvoastra si ale studentului autoritar, pe care il semnalam.

Se vede ca va intoarceti in cercuri mereu inapoi la stilul mentionat cu tristete de Watts. De ce?

Petre Opris V-am mai spus şi aseară, domnule Preda Mihailescu, despre semnătură, răspundere şi paranoie.

Preda Mihailescu Petre Opris @ Vad, simpaticul meu domn, ca le cam incurcati pe toate, si nu merita sa discuti cu oameni care se arunca in vorba cu diverse denigrari pausale, comparatii deplasate si alte mijloace de degradare a discutiei - pentru ca pe urma sa se ascunda dupa un typo sau mai stiu eu ce, ca sa nu fie trasi la raspundere. Daca aveti paranoia, curati-o - cea mai grava paranoia este a celui care insulta in dreapta si in stanga, si se vaita apoi ca este persecutat. Oare? Nu domnul Opris: eu v-am spus un lucru simplu, dvoastra si tinarul secondant - caci a venit al doilea pe cararea ce ati deschis-o aici, dar care desigur, isi asuma toate vorbele de unul singur, nu se poate altfel -

Preda Mihailescu ati inceput cu denigrarea ad hominem a dlui Watts, acuzandu-l in mod explicit ca ne propune cumva o falsa istorie - iar ca dovada ati adus apoi, niste chestionabile erori foarte de detaliu (cel putin intr-unul din cazuri pe care l-am inteles pe deplin, eroarea era a dlui Opris, care a inteles prost afirmatia lui Watts, si a luptat cu propria interpretare - ha ha!). Asta nu este discutie istorica, nici academica, nici civilzata. Punct. Daca aveti ceva de spus, sunteti barbat, porniti dela ideile fundamentale ale carti, le expuneti corect si aratati ce gasiti ca este fals. Dar daca insasi expunerea este una care va apartine, cu care nici unul din cei prezenzi nu poate fi de acord - atunci veti avea o problema. Cam asa progreseaza cunoaasterea in toate domeniile, si nu cu ad hominem.

Preda Mihailescu Opris @ "A tunat şi v-aţi adunat " - Banuiesc ca asta este new speak pentru "recunosc, am gresit, si imi lipsesc argumentele""?