Cei mulți și cei puțini

Cei mulți și cei puțini – 21 octombrie 2014
Stefan Kovacs

Dreapta în discursul ei are oarecum tendința de a escamota problema (problemele) majorității populației- plecând de la un fir logic totalmente greșit- bravii antreprenori (care nu reprezintă mai mult de 5% să zicem din populația activă) care aduc bani la buget, creează locuri de muncă, etc. Să punem lucrurile la punct. Și statul a putut- și poate- să aducă bani la buget și să creeze locuri de muncă- așa cum spunea una din prezidențiabilele noastre- prin re-naționalizare.Există n industrii și n domenii unde s-ar putea re-naționaliza de mâine (dau doar 2 exemple- industria alimentară și industria tutunului) și unde bravul antreprenor ar trebui să-și caute de lucru. Bun, cu excepția a 1-2 domenii de nișă (respectiv IT-ul) industria românească n-are (și n-are cum) să aibă produse competitive pe piața Europeană- cu atât mai mult pe cea mondială. E foarte simplu- de la lipsa retehnologizării și până la proasta organizare. Iar dacă le-am avea pe astea- ar trebui să avem și idei, cercetare, dezvoltare- pe care nu le avem. Amatorii de ”vreau o țară ca-n afară” ar trebui să se uite cât alocă pe cercetare și educație țări ca Coreea de Sud sau Vietnamul- și după aceea mai discutăm.
Reântorcându-ne la subiect- vedem că bravii idealiști în politică (Udrea Macovei și Iohanis) își focusează discursul spre acei 5%. Statul minimal- cel pe care-l propăvăduiește Monica Macovei- ar fi chiar desființarea țării numită România- pentru că nici un fel de întreprinzător autohton nu va putea rezista puterii marilor firme. Care să nu-și închipuie nimeni că vor juca fair. Să ne închipuim doar o companie furnizoare de produse alimentare - să spunem super-concernul Delhaize- care-și și produce marfă sub propria siglă. Păi într-un oraș din România- orice oraș- dacă-și impune cerințele de securitate alimentară proprii- Delhaize cam scoate de pe piață orice producător gen mică industrie -sau chiar mare industrie alimentară. Legal, moral, UE-ist. Așa că bravii noștri antreprenori n-ar rezista nici măcar 1/2 zi într-o piață liberă. Cu toate tăierile de taxe și de impozite visate.
Mai grav este ce au de gând neoconii noștri cu ceilalți 95%. Cei care au tot dreptul la o viață decentă, bazată evident pe munca prestată sau care a fost prestată. Ei- și nu acel nebulos 5%- țin cu adevărat România. Bine, n-au firme- dar dacă și-ar înceta munca am rămâne de mâine fără apă, fără curent, fără produse alimentare de strictă necesitate. Și, evident, fără forță de muncă. Ca să nu mai spunem votanți.
Cei care consideră că s-ar fi făcut mai bine nu știu ce investiții aberante cu banii din campanie luați din fonduri Europene să-și scoată ochelarii de cal de pe nas și să se întrebe- de câte ori pe lună au mâncat acceptabil destinatarii de pachete ?
Alexandru Botu Se pare, din ceea ce exprima mai multi dintre cei cu simpatii clar definite, ca dreapta (focusata pe antreprenori de toate taliile si moravurile) si stanga (atenta la ceilalti, fara veleitati antreprenoriale, si ei cu toate belelele si problemele specifice), indiferent cat ar reprezenta procentual din populatia activa cele doua parti nu ar putea sa traiasca in echilibru, numai in harjoneala permanenta, fiecare parte considerand ca este frustata de cealalta, ca au interese-pana la urma- evident antagonice. Astfel ca pacea sociala de care vorbesc cu mult curaj unii pare a fi doar o utopie care se mai vinde inca, din frica de alte consecinte. In argumentele fiecaruia, partinice asa cum sunt, se gasesc multe lucruri bazate pe logica si uneori bun simt, fapt care nu te lasa indiferent. Desigur, am exclus punctul de vedere al extremistilor. Numai ca este posibil, ascultandu-i si respectandu-i pe toti partinicii cu argumente logice sa-ti asumi deceptia permanenta, spre deosebire de ei care si-o asuma partial si prin rotatie. Cati sunt partinici si cat nepartinici nu conteaza in statistici?

Stefan Kovacs Statul trebuie să-și încurajeze întreprinzătorii- în termeni rezonabili. Ca să dau un exemplu din domeniul meu- fosta conduce a Ministerului Muncii a deschis larg porțile ”privaților” - după părerea mea din prostie. Instituțiile existente la data respectivă făceau față - cu calificările necesare. Astăzi- dacă urmezi un curs de 80 de ore- ești declarat deja expert în securitate. Fără competențe clare, fără expertiză, fără nimic. S-a mers pe ideea că cu cât vor fi mai mulți- cu atât mai bine. Și se descoperă azi bilanțuri energetice- pe care le făcea ICPET-ul în anii 80 și se mai reinventează o dată roata...asta numai pentru că cineva și-a dorit cu foarte multă ardoare decesul unei economii funcționale...

Aurel Porumbescu It seems to me that we keep raising/mixing issues from two different (Ohmae) books, http://www.slideshare.net/chaimoreno/borderless-world and http://www.slideshare.net/salild/the-mind-of-the-strategist. (The books are much better than the slide summaries, in fact they are almost step by step blueprints for action.) IMHO, the concepts he addresses must be part of any credible presidential candidate and his/her team ... with one addition: one must deal the most with those one trusts the most. (Or vote in.)

Borderless world

What “Borderless World” means?

slideshare.net

Alexandru Botu Domnule Stefan Kovacs, Imi aduc aminte cum se dadea ca explicatie pentru naivitatea noastra (doar a noastra) cum ca experienta in trecerea de la socialism (economie centralizata, planificata si de stat) la capitalism (nu ne inchipuiam ceva asa cum este acum!) nu exista si ca de aceea se experimenteaza cu atata "deschidere" si devotament, chiar daca se vedeau clar pagubele produse prin tranformarile ce urmau sa se faca in ritm accelerat. Acum stiu clar, dar nu-mi mai foloseste la nimic ca se stia foarte bine ce se face, chiar daca unii "operatori" erau doar revolutionari de profesie si noua, celorlalti, nu ne era comod sa ne opunem bunastarii si fericirii ce ne erau harazite. Si cu atata ardoare, persuasiune si chiar amenintari ne erau bagate pe gat. Pe mine nu m-a intrebat nimeni ce vreau sa fac cu partea mea din avutia nationala (proprietatea mea, intr-o societate care declarase deja prin Constitutie protejarea proprietatii!) creata de mine in aproape 30 de ani de munca si nici nu m-a despagubit nimeni pentru ca altii au luat-o si au facut ce au crezut ei de cuviinta.Acum este prea tarziu pentru a ne lamenta, constatam ca am fost pacaliti cu acelasi profesionalism cu care suntem pacaliti in continuare.
Pe de o parte aproape ca sunt de acord ca statul sa privatizeze tot, pentru ca dupa acest moment se se fure privatii intre ei, tinta sa nu mai fie statul cel neaparat de nimeni. Si de la care, noi, cei care nu avem proprietati imposibil de dobandit din munca salariala, oricum nu mai asteptam deja cam nimic.
Singurele constructii care raman in istorie, zicea cineva, sunt cele facute pe ruine, nu pe teren virgin.

S.K  Prin anii 90 pregătisem o cercetare extrem de interesantă- legată de domeniul nostru de management al riscurilor- care implica și electronografia- împreună cu dna. dr. Guja- dacă mai țin eu bine minte trebuia să luăm un electronograf de la dvs.- parcă conduceați secția care producea respectivele aparate- ar fi fost- cu adevărat- o cercetare de plan mondial- cu cheltuieli relativ reduse...unul din domnii propăvăduitori ai capitalismului până la capăt a fost deranjat de titlu- a întrebat ”Ce-s prostiile astea ?„ și ne-a tăiat fondurile...

A.B  Imi mai aduc aminte. Dar nu cu nostalgie, ci cu intelegere fata de noi cei care aveam o vocatie: sa facem mereu ceva nou si folositor.