Ne incearca grijile – 21 octombrie 2014
Smaranda Dobrescu via Alexandru Racu
Pe cati dintre noi nu ne incearca griji similare?
foto: spiegel.de UPDATE: Ungaria este chiar amenintata de
SUA ca isi va pierde statutul de aliat din cauza ”coruptiei”. Ungaria s-a
calificat in obtinerea titlului...
cuvantul-ortodox.ro
Smaranda
Dobrescu
Iata
preambulul lui Alexandru Racu:
"Pe de alta parte, cred ca ar mai trebui luata in considerare inca o dimensiune. "Aliatii" nostri strategici au ascutit lupta anticoruptie in gubernie tocmai datorita faptului ca pe Orban l-au scapat din lesa si se tem acum de efectul de contaminare (de fapt, probabil ca inca din proverbiala vara a lui 2012 se temeau de asta), mai ales in conditiile in care, de la Rasarit, se cam apropie armata rosie (versiunea noua), perceputa din ce in ce mai mult ca eliberatoare nu doar la Belgrad, ci si la Budapesta. Paradoxul consta in faptul ca incercarea de a disemina maidanul ar putea sa se transforme in diseminarea unui antimaidan. La fel ca si in cazul frontului ucrainean, pe care americanii l-au deschis, dar pe care se pare ca si-au pierdut intre timp aliatul (sau mai bine zis vasalul) german, si in cazul Romaniei, un Ponta strans cu usa s-ar putea prea bine sa incerce sa se salveze printr-un orbanism Russian friendly, pur si simplu pentru ca asta este unica solutie pe care i-o lasa cruciatii anticoruptie. Desigur, succesul lui Ponta va depinde de ce anume va reusi sa dea si la popor, evident, luand, asemeni lui Orban, de la sectoarele bancar si energetic, pentru ca anticoruptia, dupa cum am vazut in acesti ani, de foame nu tine. Ba dimpotriva, cel putin in versiunea anticoruptie+neoliberalism feroce pe care am importat-o in timpul regimului Basescu. In mod similar, posibilitatea de a continua lupta anticoruptie ar depinde de disocierea acesteia din urma, la nivelul mentalului popular, de politica taierilor, flexibilizarilor, dereglementarilor, de discursul antiasistati, s.a.m.d. si cuplarea ei cu o politica sociala. Or aici, dreapta romaneasca, si dirijorii ei din Vest, nu par sa priceapa prea multe (a se vedea varianta extrema a cazului Macovei). O tin tot pe a lor, cu toate ca rezultatele electorale din 2012 incoace arata clar ca, in ciuda faptului ca oamenii nu isi dau seama de ce traiesc prost (conform Antenei 3 din vina lui Basescu), este clar ca de mult nu mai cred povestea conform careia vor trai bine datorita anticoruptiei si statului de drept. Or, atat faptul ca la noi anticoruptia a fost conceputa ca politica de inlocuire a coruptilor locali cu coruptii globali, fiind decuplata de (ba chiar antagonista in raport cu) componenta democratica si sociala (si cuplata in plus cu neosecurismul al statului serviciilor secrete), cat si orbirea ideologica (daca reteta nu da rezultate, ba dimpotriva, da rezultate nedorite, inseamna ca n-am aplicat-o suficient de radical), s-ar putea sa ne impinga, cu pasi siguri, catre noua democratia iliberala si catre repozitionarea geopolitica. Asta pur si simplu datorita faptului ca o alta solutie nu va fi. La un moment dat, inevitabil, se va gasi un istet care sa spuna: daca intr-o democratie liberala poporul sufera de foame in timp ce elita politica sufera prin puscarii, nu e mai buna atunci o democratie neliberala in care si poporul (nu neaparat tot, ci o majoritate suficienta, ca in Ungaria) o duce mai bine, si eita asijderea. Evident, in toata aceasta ecuatie, din nefercire, sacrificata va fi libertatea. Dar pana la urma, e si vina ei, sau mai bine zis a "individului" liberal, in conditia refuzului obstinat de a pricepe ca nu poate exista in vid ci, doar in societate, precum si in conditia refuzului obstinat de a face distinctia intre libertatea de gandire, exprimare, intrunire, s.a.m.d. si libertatea de a-i lasa pe altii sa moara de foame in timp ce tu iti traiesti visul corporato-consumist. "
"Pe de alta parte, cred ca ar mai trebui luata in considerare inca o dimensiune. "Aliatii" nostri strategici au ascutit lupta anticoruptie in gubernie tocmai datorita faptului ca pe Orban l-au scapat din lesa si se tem acum de efectul de contaminare (de fapt, probabil ca inca din proverbiala vara a lui 2012 se temeau de asta), mai ales in conditiile in care, de la Rasarit, se cam apropie armata rosie (versiunea noua), perceputa din ce in ce mai mult ca eliberatoare nu doar la Belgrad, ci si la Budapesta. Paradoxul consta in faptul ca incercarea de a disemina maidanul ar putea sa se transforme in diseminarea unui antimaidan. La fel ca si in cazul frontului ucrainean, pe care americanii l-au deschis, dar pe care se pare ca si-au pierdut intre timp aliatul (sau mai bine zis vasalul) german, si in cazul Romaniei, un Ponta strans cu usa s-ar putea prea bine sa incerce sa se salveze printr-un orbanism Russian friendly, pur si simplu pentru ca asta este unica solutie pe care i-o lasa cruciatii anticoruptie. Desigur, succesul lui Ponta va depinde de ce anume va reusi sa dea si la popor, evident, luand, asemeni lui Orban, de la sectoarele bancar si energetic, pentru ca anticoruptia, dupa cum am vazut in acesti ani, de foame nu tine. Ba dimpotriva, cel putin in versiunea anticoruptie+neoliberalism feroce pe care am importat-o in timpul regimului Basescu. In mod similar, posibilitatea de a continua lupta anticoruptie ar depinde de disocierea acesteia din urma, la nivelul mentalului popular, de politica taierilor, flexibilizarilor, dereglementarilor, de discursul antiasistati, s.a.m.d. si cuplarea ei cu o politica sociala. Or aici, dreapta romaneasca, si dirijorii ei din Vest, nu par sa priceapa prea multe (a se vedea varianta extrema a cazului Macovei). O tin tot pe a lor, cu toate ca rezultatele electorale din 2012 incoace arata clar ca, in ciuda faptului ca oamenii nu isi dau seama de ce traiesc prost (conform Antenei 3 din vina lui Basescu), este clar ca de mult nu mai cred povestea conform careia vor trai bine datorita anticoruptiei si statului de drept. Or, atat faptul ca la noi anticoruptia a fost conceputa ca politica de inlocuire a coruptilor locali cu coruptii globali, fiind decuplata de (ba chiar antagonista in raport cu) componenta democratica si sociala (si cuplata in plus cu neosecurismul al statului serviciilor secrete), cat si orbirea ideologica (daca reteta nu da rezultate, ba dimpotriva, da rezultate nedorite, inseamna ca n-am aplicat-o suficient de radical), s-ar putea sa ne impinga, cu pasi siguri, catre noua democratia iliberala si catre repozitionarea geopolitica. Asta pur si simplu datorita faptului ca o alta solutie nu va fi. La un moment dat, inevitabil, se va gasi un istet care sa spuna: daca intr-o democratie liberala poporul sufera de foame in timp ce elita politica sufera prin puscarii, nu e mai buna atunci o democratie neliberala in care si poporul (nu neaparat tot, ci o majoritate suficienta, ca in Ungaria) o duce mai bine, si eita asijderea. Evident, in toata aceasta ecuatie, din nefercire, sacrificata va fi libertatea. Dar pana la urma, e si vina ei, sau mai bine zis a "individului" liberal, in conditia refuzului obstinat de a pricepe ca nu poate exista in vid ci, doar in societate, precum si in conditia refuzului obstinat de a face distinctia intre libertatea de gandire, exprimare, intrunire, s.a.m.d. si libertatea de a-i lasa pe altii sa moara de foame in timp ce tu iti traiesti visul corporato-consumist. "
Prospectiv
A-z
.
Se pare ca miscarea vazuta de Alexandru Racu este impotriva oricarei forme de capitalism de stat ce ar fi detrimental capitalismului de corporatie--desigur, n-am vazut ca dl. Hrebenciuc sau Videanu sa fi deschis macar vreo fabricuta pana acum, deci capitalismul ar fi de stat in Romnaia numai in masura in care cei de teapa celor 2 si-ar spune 'statul sunt eu!'
Faptul ca totul o sa degenereze intr-un razboi civil al elitei politice a fost semnalat de mai multi, inclusiv aici. Dupa cum si faptul ca Victor Ponta este instrument al serviciilor si complice al DNAului, cel putin prin inactiune si atata timp cat Sova sau socrul nu-s in boxa acuzatilor. Cum se face ca una-doua dai de cineva din servicii? Ce au facuta cestia cand nu au privatizat de-a dreptul intregi sectoare ale economiei? Au prins vreo retea infractionala, au dejucat vreun complot monstruos?
Doar o scurta precizare despre paragraful de incheiere: "Dar pana la urma, e si vina ei, sau mai bine zis a "individului" liberal, in conditia refuzului obstinat de a pricepe ca nu poate exista in vid ci, doar in societate, precum si in conditia refuzului obstinat de a face distinctia intre libertatea de gandire, exprimare, intrunire, s.a.m.d. si libertatea de a-i lasa pe altii sa moara de foame in timp ce tu iti traiesti visul corporato-consumist." Individul liberal, mai cu seama in Romania de acum sau in neoliberalismul modern, desi din motive nu total identice, este un sociopat prin excelenta. Pentru acestia societatea este numai vaca fraierilor pe care o mulg ei.
Uitandu-ma si pe stenograma conversatiei Hrebenciuc-Iliescu, cum e posibil ca discutia sa se centreze pe un loc de munca al fiicei arhitect al celui din urma la o agentie de stat care da autorizatii absurde de constructie? In lipsa economiei reale in Romania, singurul loc unde mai faci un ban este in politica/servicii vanzand/destructurand ce a mai ramas din tzara/stat. S-a spus de Basescu sau Hrebenciuc ca-s cei mai cei; ma intreb daca cei care cred asta s-au gandit vreodata de ce niciunul dintre ei n-a creat macar 100 locuri de munca.
Nistorescu vine azi cu un editorial in care i s-a pus pe partide si pe faptul ca acestea ar fi grupuri infractionale organizate. Ce facem, repornim dela zero sau incercam sa construim o economie nationala? Mai binele nu poate veni decat dintr-o economie nationala, repornind dela zero nu face decat sa amane aceasta problema.
Se pare ca miscarea vazuta de Alexandru Racu este impotriva oricarei forme de capitalism de stat ce ar fi detrimental capitalismului de corporatie--desigur, n-am vazut ca dl. Hrebenciuc sau Videanu sa fi deschis macar vreo fabricuta pana acum, deci capitalismul ar fi de stat in Romnaia numai in masura in care cei de teapa celor 2 si-ar spune 'statul sunt eu!'
Faptul ca totul o sa degenereze intr-un razboi civil al elitei politice a fost semnalat de mai multi, inclusiv aici. Dupa cum si faptul ca Victor Ponta este instrument al serviciilor si complice al DNAului, cel putin prin inactiune si atata timp cat Sova sau socrul nu-s in boxa acuzatilor. Cum se face ca una-doua dai de cineva din servicii? Ce au facuta cestia cand nu au privatizat de-a dreptul intregi sectoare ale economiei? Au prins vreo retea infractionala, au dejucat vreun complot monstruos?
Doar o scurta precizare despre paragraful de incheiere: "Dar pana la urma, e si vina ei, sau mai bine zis a "individului" liberal, in conditia refuzului obstinat de a pricepe ca nu poate exista in vid ci, doar in societate, precum si in conditia refuzului obstinat de a face distinctia intre libertatea de gandire, exprimare, intrunire, s.a.m.d. si libertatea de a-i lasa pe altii sa moara de foame in timp ce tu iti traiesti visul corporato-consumist." Individul liberal, mai cu seama in Romania de acum sau in neoliberalismul modern, desi din motive nu total identice, este un sociopat prin excelenta. Pentru acestia societatea este numai vaca fraierilor pe care o mulg ei.
Uitandu-ma si pe stenograma conversatiei Hrebenciuc-Iliescu, cum e posibil ca discutia sa se centreze pe un loc de munca al fiicei arhitect al celui din urma la o agentie de stat care da autorizatii absurde de constructie? In lipsa economiei reale in Romania, singurul loc unde mai faci un ban este in politica/servicii vanzand/destructurand ce a mai ramas din tzara/stat. S-a spus de Basescu sau Hrebenciuc ca-s cei mai cei; ma intreb daca cei care cred asta s-au gandit vreodata de ce niciunul dintre ei n-a creat macar 100 locuri de munca.
Nistorescu vine azi cu un editorial in care i s-a pus pe partide si pe faptul ca acestea ar fi grupuri infractionale organizate. Ce facem, repornim dela zero sau incercam sa construim o economie nationala? Mai binele nu poate veni decat dintr-o economie nationala, repornind dela zero nu face decat sa amane aceasta problema.
Alexandru
Cosmin Codreanu
În
urmă cu mai multe ore am avut un „sfat” cu autorul „pamfletului” Cetățeanul
turmentat - https://www.facebook.com/notes/grupul-prospectiv/cet%C4%83%C8%9Beanul-turmentat/904436556250511
Ei bine, de la data publicării pamfletul nu și-a pierdut din actualitate. Nume tot mai grele, la niveluri tot mai înalte, au fost invocate drept „agenți secreți”.
Acest lucru justifică aparent ultimul comentariu al Cuvântului Ortodox din articolul citat mai sus, respectiv:
„Punerea la coteț a lumii politice va însemna o țară “fără conducători”, însă nu în sensul unui falanster anarhist, ci al unei țări conduse, cel mai probabil, de procurori și tehnocrați proveniți din cadrul serviciilor secrete. Acest lucru scutește de bătăi de cap puterea suzerană din acest moment – SUA, și îi asigură o marjă de control foarte mare asupra țării. De fapt, epoca neofanariotă abia acum începe”.
Dovezile unei proiect de promovare a ilegimității actualei clase politice sunt foarte bine punctate de dna. Smaranda Dobrescu și recomandate în același timp de cuvant-ortodox.ro:
„Ți-aș recomanda să citești în Cotidianul două articole: unul de ieri al lui Rogojan și altul de azi al lui Nistorescu , ambele vorbind de necesitatea desființării partidelor, despre lipsa de legitimitate a candidaților din cauza corupției generale, etc. Vei înțelege poate mai bine cum deja unii pregătesc un anumit teren”.
Prospectiv FCh punctează fără perdea perspectivele care ne așteaptă:
„Nistorescu vine azi cu un editorial în care i s-a pus pe partide și pe faptul că acestea ar fi grupuri infracționale organizate. Ce facem, repornim dela zero sau încercăm să construim o economie națională? Mai binele nu poate veni decât dintr-o economie națională, repornind dela zero nu face decât să amâne această problemă”.
Și uite așa revenim la Cetățeanul turmentat de unde am plecat. Redistribuirea clasei politice pe categorii de „infractori” și „agenți secreți” nu pare deloc un lucru de bun augur, și începe să miroasă a lobby pentru importul unei noi clasă politică „civilizatoare”, „democratice”, „incoruptibile” și „bine conectată la Bruxelles, Londra, Berlin și Washington”. Mai precis, prin analogie cu istoria noastră modernă, perioadei Băsescu pare să-i corespundă „perioada reformatoare Cuza”, iar viitorului, „importul monarhiei de Hohenzollern”.
În toată această discuție care punctează ilegimitatea clasei politice lipsește însă cu desăvârșire un lucru elementar, care pare să fi scăpat tuturor, și anume: De ce a fi agent secret în România este neapărat un lucru rău? De ce în SUA apropiați a CIA devin Președinți de încredere și respectați, în timp ce pe Dâmbovița agenții reprezintă un cancer ce se cere eliminat degrabă cu bisturiul? Nu suntem oare cu toții de acord că SRI și SIE sunt bine conectați (a se citi „consiliați”) de CIA? Nu ar trebui acest lucru să reprezinte o garanție în plus a valorilor „democratice” care guvernează aceste Servicii? Oare nu serviciile secrete au produs un Președinte atât de popular ca Putin în Rusia? Punerea semnului egal între „agent secret” și „rău ce trebuie eliminat din politică” ar trebui să ridice semne serioase de întrebare. Practica altora ne arată că lucrurile nu sunt corelate, dimpotrivă chiar.
Așa cum observa Cuvânt-Ortodox.ro, toată această mascaradă a „acoperiților” și a „grupurilor de infractori politici” începe să miroasă într-adevăr a plan de implementare a unei politici neofanarioate în România.
Ei bine, de la data publicării pamfletul nu și-a pierdut din actualitate. Nume tot mai grele, la niveluri tot mai înalte, au fost invocate drept „agenți secreți”.
Acest lucru justifică aparent ultimul comentariu al Cuvântului Ortodox din articolul citat mai sus, respectiv:
„Punerea la coteț a lumii politice va însemna o țară “fără conducători”, însă nu în sensul unui falanster anarhist, ci al unei țări conduse, cel mai probabil, de procurori și tehnocrați proveniți din cadrul serviciilor secrete. Acest lucru scutește de bătăi de cap puterea suzerană din acest moment – SUA, și îi asigură o marjă de control foarte mare asupra țării. De fapt, epoca neofanariotă abia acum începe”.
Dovezile unei proiect de promovare a ilegimității actualei clase politice sunt foarte bine punctate de dna. Smaranda Dobrescu și recomandate în același timp de cuvant-ortodox.ro:
„Ți-aș recomanda să citești în Cotidianul două articole: unul de ieri al lui Rogojan și altul de azi al lui Nistorescu , ambele vorbind de necesitatea desființării partidelor, despre lipsa de legitimitate a candidaților din cauza corupției generale, etc. Vei înțelege poate mai bine cum deja unii pregătesc un anumit teren”.
Prospectiv FCh punctează fără perdea perspectivele care ne așteaptă:
„Nistorescu vine azi cu un editorial în care i s-a pus pe partide și pe faptul că acestea ar fi grupuri infracționale organizate. Ce facem, repornim dela zero sau încercăm să construim o economie națională? Mai binele nu poate veni decât dintr-o economie națională, repornind dela zero nu face decât să amâne această problemă”.
Și uite așa revenim la Cetățeanul turmentat de unde am plecat. Redistribuirea clasei politice pe categorii de „infractori” și „agenți secreți” nu pare deloc un lucru de bun augur, și începe să miroasă a lobby pentru importul unei noi clasă politică „civilizatoare”, „democratice”, „incoruptibile” și „bine conectată la Bruxelles, Londra, Berlin și Washington”. Mai precis, prin analogie cu istoria noastră modernă, perioadei Băsescu pare să-i corespundă „perioada reformatoare Cuza”, iar viitorului, „importul monarhiei de Hohenzollern”.
În toată această discuție care punctează ilegimitatea clasei politice lipsește însă cu desăvârșire un lucru elementar, care pare să fi scăpat tuturor, și anume: De ce a fi agent secret în România este neapărat un lucru rău? De ce în SUA apropiați a CIA devin Președinți de încredere și respectați, în timp ce pe Dâmbovița agenții reprezintă un cancer ce se cere eliminat degrabă cu bisturiul? Nu suntem oare cu toții de acord că SRI și SIE sunt bine conectați (a se citi „consiliați”) de CIA? Nu ar trebui acest lucru să reprezinte o garanție în plus a valorilor „democratice” care guvernează aceste Servicii? Oare nu serviciile secrete au produs un Președinte atât de popular ca Putin în Rusia? Punerea semnului egal între „agent secret” și „rău ce trebuie eliminat din politică” ar trebui să ridice semne serioase de întrebare. Practica altora ne arată că lucrurile nu sunt corelate, dimpotrivă chiar.
Așa cum observa Cuvânt-Ortodox.ro, toată această mascaradă a „acoperiților” și a „grupurilor de infractori politici” începe să miroasă într-adevăr a plan de implementare a unei politici neofanarioate în România.
Cristi
Pantelimon
Acum
am aflat şi eu că lui Adrian Năstase i s-a ridicat viza de SUA cu zece luni
înainte să fie arestat. Cel de la care am aflat părea mulţumit. În sfârşit,
americanii s-au pus pe treabă şi ne scapă de corupţi. Cât despre moartea lui de
Margerie la Moscova,
unii zic că aşa-i trebuie, dacă face afaceri cu ruşi beţivi! Din ăştia care
conduc maşini de deszăpezit deşi la Moscova nu ninsese. Ghinion, cum ar zice
d-nul Iohannis!
Draghi
Puterity
Trebuie
sa fi fost miza enorma, de si-au deconspirat aliatii un asset atat de pretios
(am inteles ca soferul masinii de dezapezit a supravietuit).
D.P
Revnind
la tara vecina si prietena, cea mai citata revista germana, der Spigel:
"Orban exagereaza". Adica un fel de "Na, na la funduletzul
popularului Orban".
Ungarn und die USA: Orbán treibt es zu weit - SPIEGEL ONLINE
Ungarn und die USA: Orbán treibt es zu weit - SPIEGEL ONLINE
Mit
Ansage führt Ungarns Premier Orbán sein Land...
spiegel.de|De SPIEGEL ONLINE, Hamburg, Germany
6 comentarii:
Dupa abolirea regimului socialist cu partid-stat, capitalism de stat ,econmie de comanda, stat social socialist, excesiv centraizat, cu tendinta autarhica, condus de nomenklatura piramidala in paradigma imperiala ruseasca, cu toate deciziie in mana varfului piramidei, libertati politice nule, libertatii civile si intelectuale restrictionate, autonomia persoanei conditionata si limitata, garantat de componenta inchizitorial politieneasca a partidului, in situatia vidului de putere si vidului de elite organizate civil, nicidecum politic, si de proiect de reforma, trei puteau fi "proiectele de tara" necesar de a fi adoptate de urgenta: incercare de reformare a statului socialist dat; resorbtia la sovietismul gorbaciovian: sau predare neconditionata taberei adverse, capitaiste, democrat-liberale, "cu arme si bagaje", ceea ce a reprezentat optiunea finala. Romania s-a dorit membvra NATO pentru a se apara de sorbul Rusiei, implicit membra UE, din toate puctele de vedere nepregatita fiind sa performeze in conditiie UE, in primul rand fiind lpsta de capital privat corporat, clasa de mijloc, societate civila, in schimb incarcata de sistemul social socialist, in sensul dependentei indivizilor sociali de stat. Ce s-a produs a fost destructurarea economiei socialiste propietate a statuui, unicul detinator de capital si antreprenor unic, deschiderea necontrolata, devastatoare, spre capitalul corporat occidental, cu regulile lui, care a lichidat unicul concurent de pe piata romaneaca -statul, si sponsor al sistemului de securitate sociala, si generarea unei "burghezii compradore" autohtone, sterile politic si impotente economic, adevarat " fanariote", constienta de interesul propriu si impotenta ei, si de submisivitatea oarba fata de "standardele" dictate de "Sublima Poarta", sub forma de "to do list" versus mazilire de pasale si sanctiuni pentru raia. Efectul este dilutia natiunii, devenita populatia unui teritoriu cu rol desemnat de Hintergarten UE, teritoriu interesant geostrategic pentru SUA, neinteresata de popuatia lui, hegemona occidentului, si garanta subzistentei militar-politice a UE insasi. Proiectul in agenda SUA -UE este Federatia Europeana si o mai stransa agregare transatantica. La ce poate spera populatia teritoriului fostei natiuni romane, ete a o mai buna administratie, in conditiile date, si in perspectiva pierderii complete a suveranitatii, daca proiectul fedarativ va reusi, autonoma sau nu, ramanand doar administratia, mai degraba regionala decat centrala, orientata strategic si controlata de guvernul federal, potrivit unui sitem constitutional inca nedefinit. Exista si alternativa crahului proiectului federativ european, cu urmari greu de anticipat, pobabil de tipul "scape cine poate" cu ce a reusit sa-si adune in propria camara, cu si mai mare expunere fata de sorbul politic rusesc, euro-asiatic. Putem face si altceva decat "lucrul bine facut" administrativ ? "Sa reconstiuim natiunea si statu de a zero" , eroic doar ca nu existam pe luna si nu putem rade tabula, scriptul fiind tot mai putin al nostru ca si scribul. Poate Romania sa se extraga din UE si sa subziste autarhic pentru a realiza un construct de sine endogen, autentic, pas cu pas si caramida peste caramida in timp si ritm propriu ? A fost deviza liberala "prin noi insine", a fost aspiratia "epocii de aur", ambele esuate. Ceva poate fi totdeauna facut.
Domnule Turcu, in vara lui 2013 am avut cateva discutii publice despre federalism/regionalizare la Grup pe facebook cu dl. Adrian Severin, un avocat al federalismului si membru al Grupului Spinelli (https://www.spinelligroup.eu/). Pe scurt, consideram ca-i timpul ca cei mari sa arate calea celor mici in materie de deconstructie statala si (re)constructie federala/regionala. Unei tari ca Romania sa-i fie permis un pic de scepticism (in termeni tehnici, intarziere) dupa ce a adoptat atatea recomandari la pachet care au neantizat si relativ putinul ce-l avea.
Dpdv al federalismului, o tzara un vot. Din punct de vedere al regionalismului, astept modele functionale de diversitate-larga de fuziune pe regiuni franco-germano-italo-spaniole. Altfel, atomizarea tzarilor mici (pasnic ca in Cehoslovacia sau nu, ca in Iugoslavia) nu face decat sa slabeasca si mai mult capacitatea de re/pozitionare a celor de etnie nealeasa relativ la corporatismul hiper-globalizant etc. In termeni practici, o sa cred in existenta unui condominium european atunci cand tzaranul din Vaslui isi va putea inscrie copchilul la scoala in Frankfurt de pe-o zi pe alta, iar copchilul va beneficia inclusiv de imersiune in limba germana si/sau scolarizare in romana.
Dpdv al agregarii unei entitati SUA-UE, cred ca suntem de acord ca-i singura sansa a democratiilor liberale, numai ca-s acolo niste probleme ce par deocamdata insurmontabile (vezi, de exemplu, propusa jurisdictie pentru investitori).
Experienta ne arata ca proiectul EUropean se tine de un fir de atza, voci germani afirma chiar ideea desprinderilor (temporare?), iar responsabil pentru asta gasesc in afara de miopia Angelei Merkel, ceea ce tot dl. Severin numea, in termeni mei aproximativi, sovinismul bunastarii. Va dati seama, mergem cu viteza si costuri maxime catre ceva care poate sa nu mai existe. O catastrofa (umana sau ecologica) poate sa catalizeze lucrurile, insa nu putem cunoaste detaliile/directia pana nu vom fi platit costul. Merita?!
Intr-un text coautorat cu d-na Smaranda Dobrescu am considerat si noi miopia istorica a ideii 'prin noi insine' asa ca n-o sa intru in detalii. Ideea cum se vede (si) de aici este aceea a cuplarii Romaniei la sistemul mondial la un randament mai mare. Multe din textele noastre pleaca dela aceasta premiza implicita.
Va doresc dumneavoastra si cititorilor un an nou bun!
Am participat mai muti ani la activitatea Internationalles Zentrum Tubingen, unde se dzbatea si probema regionalizarii, discutii prospective.Efectiv nu exista o idee bine conturata despre cum urmeaza sa fie structurata organic UE si despre cum ar putea functiona.Spatiul mediteranian si apoi European continental a facut varii experiente de integrare a diversitatii in imperii cu rezultate valoric amestecate. UE n-ar urma sa fie un imperiu ci un agregat liberal democratic (?).Greu de conceput, dar se fac eforturi.Noi intram in acest efort de agregare fiind in neavantaj. Reconstructia noastra ar fi trebuit sa fie endogena spre a fi organica, doar timpu istoric nu ne permitea un asemnea ragaz in conditii de securitate. Nimic nou, edificarea noastra s-a facut in salturi in momente de oportunitate, cu ardere de etape. Hegemonii proiectului, Franta,Germania, UK,Olanda, ne au in vedere, geopolitic si interesat economic, din punctul lor de vedere, care conteaza, interesul nostru , pentru ca un punct de vedere nu avem, nu conteaza, avem experienta "to do list" si deciziile Doamnei Merkel si Reding si incetatenita noastra "sa ne facem temele" de ridicolul careia se pare ca nu mai este cineva constient.Ca Europa occidentala si centrala trebuie sa se adune pentru a subzista in felul ei si in continuitate cu sine, la nivel macro,parem a fi de acord.Proiectul s-ar putea sa esueze, puterie hegemone minimizand propriile pierderi fara interes pentru marginalii negociabili. Nu insemneaza ca in acest stadiu noi nu putem face ceva in interesul nostru imediat, pe termen mediu si in perspectiva. Europa este real consistenta in diversitatea ei. Trebuie sa ne agregam fara sa ne pierdem. Privind participarea mea la o discutie aplicata privind salarizarea ma declar complet incompetent.Pot cel mult sa fac efortul de a intelege ce Doamna Profesor S.Dobrecu si Dumneavoastra veti scrie.Cu deosebta consideratiune MT.
Va multumesc pentru comentariu, care aduce gandul cititorului in holul din fatza anticamerei actiunii.
Intr-o lucrare prospectiva cu ceva ecouri in spatiul discursiv romanesc, 'Europa, între colaps şi utopie,' accesibila aici http://blog.prospectiv.org/2013/12/europa-intre-colaps-si-utopie_20.html spuneam:
"Şi atunci este vorba despre o Europă împărţită, începând dela nivel discursiv, între cele câteva viziuni ale statelor mari sau o Europă a naţiunilor în care şi vocea celor mici să fie ascultată şi respectată? În al doilea caz, singurul legitim pentru România şi ţările estice, ar trebui să avem un compact european prin care necesităţile estului să fie explicit adresate în cadrul unei politici de dezvoltare armonioasă. Să ne amintim, dezvoltarea armonioasă la scară europeană a fost motivul principal de a plăti preţul foarte ridicat al aderării la UE al românilor/esticilor. Numai că esticii trebuie să-şi ridice glasul în formularea acestor cereri şi soluţii, care să se regăsească inclusiv printre opţiunile electorale."
Esticii sunt insa foarte divizati si dispusi sa fie re/asamblati la cerere, in functie de interese centrale, care cand sunt disjuncte, sfasie periferia in zdrente. E genul de situatie care ma face sceptic despre altfel generoasa idee a solidaritatii pan-europene etc. Romanii ar face bine prin a-si urmari interesul de clan , nu doar sa placa cu orice pret.
In Polonia,Romania, Bulgaria, n-a existat o analiza privind urmarile aderarii la UE. Urgenta era aderarea a NATO, care se pare ca in logica occidentala presupunea si aderarea la UE.Urgenta deriva din considerente geopolitice dar si pentru definitiva extirpare a radacinilor totalistarismului. Se poate considera ca prin cele doua aderari Romania a incheiat al II-lea RM.Toate programele poitice au fost subordonate acestui scop.Ce nu a reusit a fost inlocuirea elitei politice nomenklaturiste cu alta libera-democrata, pentru simplul motiv ca nu exista o asemenea elita. In plus aveam o viata economica si sociala organizata in sistem socialist, insemnand esentiala lipsa a clasei de mijloc intreprinzatoare si autonoma, si a capitalului privat.Surogatul rezultat nu insemneaza nici clasa de mijloc autentica nici capital privat. A rezultat o burgezie compradora care se reproduce pe sine, de unde si coruptia ca forma primara de acumulare de capital, doar ca acest capital nu este investit capitalist.Demolarea economiei sociaiste s-a facut pradalnic fiind inlocuita de o economie nesigura sub raportul organicitatii si persitentei, prin patrunderea capitaului strain interesat in reproducere rapida,cu exploatare intensiva de resurse si remunerare saba a mainii de lucru,devenita excedentara, de unde emigrarea masiva in vest, cu debalansarea echilibrului demografic si sistemului de securitate sociala.
Evident cine plateste dicteaza. Guvernele noastre s-au comportat ca fiind in mandat UE si SUA, si acuma, nici macar discret.Mare parte din concesionarile paguboase si contractele guvernamentale cu diversi investitori straini nu pot fi reziliate. Renationalizarile de mari facilitati, cum ar fi transportul de energie s.a.n-ar fi bine vazute politic in exterior ( nu trebuiau a fi privatizate). Modelu statului minimal a generat conseinte grave intr-o societate organizata spre a functiona cu stat total.A ramas complet neclar ce utiitate a avut utimu mare imprumut de stat la intitutiie bancare internationale, si ce anume s-a facut cu banii. A rezultat o indatorare pe doua generatii si implicit dependenta de dictatul creditorilor.Ferfenitarea periferiior UE are istorie si poate fi chiar programata. Se ignora dezcordul societatii romanesti care este mai avansata conceptua decat elita politica si care va opune rezistenta, putand insemna razboi civi (armata avem citi poitisti a mobiizat Franta pentru a omora trei teroristi).
"A ramas complet neclar ce utilitate a avut ultimul mare imprumut de stat la intitutiile bancare internationale, si ce anume s-a facut cu banii. A rezultat o indatorare pe doua generatii si implicit dependenta de dictatul creditorilor."
Domnule Turcu, neclaritatea de care vorbiti e doar retorica. Dpdv strict al lui Basescu, acesta a ramas pe functie. Cu acesti bani/acest imprumut, s-a proptit sistemul international--adica a fost taxa de apartenenta si participare. Sa ne aduce am inte care au fost problemele Romaniei din cca. 1980 pana in jurul anului 2000: lipsa accesului la credite. Odata intrati in sistem, plata cotizatiei se face indiferent de rezultatele interne--ca si cu UE.
Cu expresia 'dictatul creditorilor' atingeti o problematica mult mai mare decat Romania sau chiar EUropa. In ziua de azi, esti liber doar sa te imprumuti sau la excludere, tertium non datur. Tzari ca SUA, Japonia sau RFG sunt imprumutate, nu doar Grecia, Italia si Romania. Numai ca unii fac ceva cu banii, altii doar ii scot din sistem si ii parcheaza in vreun paradis fiscal.
Spuneti ca "se ignora dezcordul societatii romanesti, care este mai avansata conceptual decat elita politica si care va opune rezistenta" si gandesc ca-i vorba de penalizarea lui Basescu in 2012, lui Ponta in 2014, respectiv promovarea lui Johannis, caz in care as vrea sa cred ca-i posibila echilibrarea conceptuala intre lideri si societate in Romania. Adica e sansa lui Johannis sa restabileasca acest echilibru.
Trimiteți un comentariu