vineri, 17 aprilie 2015

Exista un tipar al viitorului folosit de filmele americane? - 14 ianuarie 2015



Exista un tipar al viitorului folosit de filmele americane? – 14 ianuarie 2015
M-am intrebat intodeauna de ce filmele de la Hollywood care incearca sa anticipeze viitorul, mai mult sau mai putin apropiat, sunt toate, fara exceptie distopii in care tinerilor li se rezerva un rol revolutionar iar persoanele in varsta un rol malefic. Stau lucrurile asa pentru ca distopiile vand mai bine un film decat utopiile? Pentru ca pornind de la realitatile curente si istorie ar fi rizibil ca viitorul sa fie imaginat cu panselute si albinute harnice? Sau pentru ca privitorul sa ajunga la concluzia ca este preferabil sa pastram actuala stare de lucruri "imperfecta" decat sa ajungem sa traim sub dictaturi si sa mai trebuiasca sa ne mai si revoltam in loc sa mergem cu baietii la o bere?

In peregrinările lor prin America, Ilf și Petrov au surprins câteva scene memorabile. Una dintre ele a avut loc la Hollywood, în discuția cu un cineast local, care s-a oferit să le explice de unde provine inepția...
anacronic.ro
  Nedeea Burca Este un subiect cu adevarat interesant, domnule Lupu. In opinia mea ceea ce s-a incercat si s-a reusit cu destul succes a fost o schimbare la nivelul constiintei individuale. Felul in care percepem lumea materiala o influenteaza mult mai mult decat accepta teoriile materialiste aproape unanim acceptate. Iar cei care se ocupa de aceasta schimbare - prin intermediul filmelor despre care vorbiti, a propagandei, a sistemelor de educatie, a literaturii, nu sunt nici pe departe niste inocenti. Ei stiu foarte bine ceea ce fac. Omul nou pe care se straduiesc sa il creeze trebuie sa fie o fiinta care sa ia decizii in conformitate cu acea imagine despre lume si viata care i-a fost inoculata. Devenind astfel doar o rotita dint-o imensa masinarie, lipsita de individualitate, de libertate si capacitatea de gandi singur(a) asupra lumii.

  Stefan Kovacs Societatea americană e un pic ciudată pentru un om logic. Citeam ieri un subiect apropo de medicația asta naturistă- cum un respectabil domn senator s-a dat cu ce putea și el de pământ- doar ca cei care controlează medicamentele să nu se bage în această industrie naturistă- pe motiv că e dreptul americanului să se otrăvească cu ce vrea, când vrea și fără ”sclifoselile” celor de la Comitetul Olimpic (care stabiliseră că erau atleți drogați cu astfel de suplimente). De la intrarea respectivei legi în vigoare muriseră- înregistrați find- vreo 200 de oameni- din cauza suplimentelor. E, treaba cu suplimentele poate fi înlocuită cu LGBT și-l avem pe San Penn făcând pe revoluționarul homo în Milk, etc.
  O.L  Industria suplimentelor alimentare are printre cele mai puternice lobby-uri si, drept consecinta, este industria cea mai putin reglementata in SUA. Va multumesc pentru comentariul facut dar cunoscandu-va potentialul mi-as dori sa abordati si tema pusa in discutie.
  S.K  Acuma mărturisesc- spre rușinea mea- că am citit articolul să văd ce a făcut Leni Riefenstahl acolo- ori respectiva apare doar cu un citat în final. Mi-am reclătit ochii zilele trecute cu ”Triumful voinței”- și n-am putut decât să constat că dacă într-adevăr vrei să faci propagandă- fă-o cum trebuie, așa cum a făcut-o și Leni Riefensthal în respectivul film. Cinematografia- așa cum a fost ea în SUA- a apărut inclusiv ca un instrument de educare a unui popor repartizat pe un continent întreg. Evident că poveștile spuse de filme trebuie să fie din categoria ”make believe” și iarăși e evident că cei care plătesc respectivele filme vor să transmită anumite mesaje care nu sunt neapărat de cea mai bună calitate. Că-l vezi că e de propagandă tristă- și-l accepți ca să ai ceva de văzut (de exemplu pe Tom Hanks- ca actor- în Charlie Wilson- care e un film anticomunist de propagandă jalnică) e ceva. Mai grav e cu cei care n-au educația necesară și înghit pe nemestecate astfel de filme.
  Smaranda Dobrescu Cred ca cronicarul a vazut in special un anumit gen de filme.Exista o larga gama de abordari care se adreseaza unor gusturi si categorii intelectuale diferite Nu consider filmele premiate in special cu OSCAR ca ar fi cele mai bune. Totusi, cate din filmele din 2014 nominalizate sau castigatoare de statuete au indeplinit oficiul de a reprezenta de exemplu varstnicii ca pe niste persoane malefice? Cate au atins subliminalul pedaland pe ideea mentinerii status-quo-ului politic si social?
Ganditi-va de exemplu la filmul Nebraska al regizorului Alexander Payne pe un scenariu al lui Bob Nelson, film alb-negru, aparent neatragator (http://www.theguardian.com/.../nebraska-review-mark-kermode) in care tatal batran se arunca ca berbecul intr-o calatorie utopica pentru a-si incasa un bilet castigator-un tris ordinar-(nici nu ni se sugereaza daca e constient ca n-a castigat sau doar se preface), Woody forteaza de fapt o calatorie in timp, inevitabila desi va scoate la lumina amintiri dureroase.

Si pas cu pas, acest Woody capos si dificil ne devine tot mai simpatic (desi aflam ca n-a fost deloc un sfant) in vreme ce felul in care altii il trateaza ne irita si ni se pare tot mai nedrept. Scenariul ii da eroului sansa de a-si recapata demnitatea, de a se impaca cu cei apropiati si de a fixa limitele cu ceilalti inainte ca toate conturile sa fie inchise. Cu alte cuvinte, un film despre nevoia de demnitate a varstnicului, despre datoria de a fi pus in valoare acesta de catre familie si copii. Multiplu nominalizat la Oscar, Bafta, Globul de aur, Cannes.
As mai aminti celebrele filme ale lui Malick, capodopere de arta cinematografica, al caror mesaj il decriptezi dupa momente de reflectie, dupa ce revezi uneori de cateva ori anumite scene. Sunt departe de a avea un mesaj provocator sau manipulator; au un mesaj pe care-l gasesti in subconstient dupa ce ridici cateva straturi de cunoastere. Cumva, vazand cateva filme ale lui Malick, va pot la dorinta indica cronici spre a va trezi interesul

Bruce Dern is at the top of his game in Alexander Payne's road movie about a father and son's quest for...
theguardian.com|De Mark Kermode
  O.L  M-ar interesa sa citesc cronici ale filmelor lui Malik. Excelent filmul lui Payne. Problema e ca asteptarile mele de la distinsele si distinsii prospectivi constau in a-mi confirma sau infirma perceptia ca distopiile in cauza au la baza urmatoarele teze fara a se limita la acestea: 1)Inegalitatile sociale sunt inevitabile si nu se poate face nimic pentru a corecta acest lucru;2) tinerii trebuiesc convinsi ca nu are rost sa se revolte azi si sa genereze haos si anarhie pentru ca rezultatul final va fi o dictatura;3) inegalitatile sociale sunt mai usor de suportat intr-un surogat de democratie decat intr-o dictatura autentica. Ce parere aveti?
  N.B  Domnule Lupu, mie mi-e clar ca s-aprodus o schimbare la nivelul constiintei.Prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, a reţelelor de socializare, a producţiei cinematografice, percepţia oamenilor asupra lumii a fost modificată substanţial şi pe nesimţite în decursul a doar câtorva generaţii. Iar scopurile sunt acelea pe care le pomeniti dvs. .
  S.D  Nu am vazut atat de multe filme incat sa pot face o sinteza a problemelor asa cum sunt ele puse. Ma refer la doua filme care ambele vorbesc de inefgalitatile din societatea americana: unul, The blind side,mai idilic in care cu toate diferentele sociale, datorita solidaritatii umane, unii copii se por sustrage unui destin lipsit de noroc. Al doilea, The hunger games arata-si aici ma apropii de ideea de mai sus societatea americana dupa un razboi barbar. Exista 12 districte in care saracii recurg la imposibil pentru supravietuire si un al 13-lea district in care locuiesc cei bogati.Aici, lucrurile par fara solutie, cu toate ingredientele la care apeleaza cu durere si imaginatie tinerii saraci. Cu o oarecare aproximare s-ar putea accepta ca un razboi, o tulburare oarecare a cotidianului poate inrautati serios situatia. Nu pot insa sa generalizez ca sa trag concluzia unei tactici generale in abordarea subiectului inegalitatilor.
  N.B  Draga Smaranda, cu siguranta nu exista o tactica generala in abordarea a orice. Impresia mea era aceea ca dl. Lupu se refera la un anumit tip de productie Hollywoodiana. In cazul acelor filme eu banuiesc ca este vorba despre o tactica.
  S.D  Dom Profesor, Octavian Lupu, pentru examen mai indicati si D-voastra bibliografia necesara!!
  O.L  Generalizarea, poate pripita, pe care am facut-o se bazeaza, in afara Hunger Games, pe filme precum Eysium, Divergent, The Giver, Automata, Snowpiercer, etc. Dintre toate acestea cel mai rasarit mi s-a parut Snowpiercer, film care merita sa fie vizionat chiar si de persoane mai pretentioase. Precizez ca nu caut sa mi se dea dreptate in interpretarea mea ci sa mai scap de unele prejudecati pe care le consider inca convingeri. De altfel cred ca toti membrii grupului ar trebui sa urmareasca acest nobil scop.
  Ionel Iani Velciov distopiile ne aduc in fata angoasa sclavagismului ... depinde totusi cum ne raportam individual ...
  Draghi Puterity Doar cateva ganduri razlete...

Elementele semnalate exista, desigur, insa eu nu as generaliza in felul in care o faceti dumneavoastra, domnule Lupu. Ganditi-va de exemplu la intreaga subcultura a filmelor cu "superheros" si la finalurile cu happy-end care fac atat de previzibile majoritarea filmelor americane.

Chiar si in distopii, americanii pastreaza mereu viu elementul sperantei (Hunger Games, Elysium, Gattaca). Distopii autentice, negre, a la 1984 sau Brazil, sunt rare.

La fel si cu rolul exclusiv malefic al "batranilor" si la cel revolutionar al tinerilor. In filmele cu super-eroi (de ex. cele inspirate din comicsurile Marvels cum ar fi Avengers, Thor) eroii sunt "tinuti in frau" si canalizati spre scopuri nobile de catre "batranii intelepti".

Ce m-a pus pe mine pe ganduri e altceva: structurile militarizate din multe filme si seriale SF, de ex. StarTrek. Cred ca asta spune foarte multe despre societatea americana si "tara tuturor libertatilor".

Si in fine, as mai mentiona unul dintre cele mai realiste seriale de anticipatie din anii '80 - Max Headroom. Intra mai degraba la categoria distopie, insa e unul dintre putinele seriale care a reusit sa anticipeze viitorul si altfel decat extrapoland prezentul.
  D.P  "Bibliografie" suplimentara

Metropolis, Fahrenheit 451, Logan's run, Blade Runner(*) , Minority Report, In Time, Surrogates, The running man, Gattaca, Brazil, 1984, Robocop, Equilibrium (*), Idiocracy, Repo Man, Matrix...

(*) - preferatele mele
  O.L  In loc de epilog. Revolta continua http://youtu.be/DqhOzH8QcH4

youtube.com
  Prospectiv A-z .
1) "Hollywoodul reprezintă aceeași mașinărie gigantică de reeducare socială și intelectuală, în care beneficiile materiale pică în planul secund." PARDON?! Nu prea aduce lumea bani de acasa. Mai mult, spre deosebire de multe sectoare conematografice nationale, cel american nu se bucura de subventii--desi, la nivel de oras sau stat exista cateva programe de impulsionare a industriei cinematografice locale, acetea sunt limitate si nu se compara cu strainii. Hollywoodul n-are subventii!

2) "În ultimii ani se pot distinge în filmele americane două tendințe oarecum corelate: stimularea entuziasmului revoluționar și plasarea valorilor sociale și intelectuale tradiționale pe umerii figurilor malefic-autoritare." Cred ca autorul isi arata in felul acesta varsta (cinematica). Acestea sunt tendinte vechi, a doua se poate distinge mai cu seama dupa WWII.

3) Pentru a vedea cum un om de Hollywood, odata succesul & banii stabilite, si-a facut o misiune personala dina promova homosexualii, recomand: http://www.amazon.com/American-Masters.../dp/B009NRQTQA/

4) "Privite din acest punct de vedere, singura rațiune a filmelor hollywoodiene o reprezintă diseminarea unei ideologii revoluționare și nu vreo legătură vagă cu esteticul." Singura ratiune este banul. Asta nu de 2 zile, ci dintotdeauna--vezi si: http://www.amazon.com/Collaboration.../dp/0674724747/

4.1) Odata banii facuti, mai sunt cate unii care fac film programatic si/sau estetic. Pentru cei necredinciosi/nedusi la cinema, pot recomanda zeci de titluri, din toate timpurile, de astfel de creatii holiudiene.

5) Domnule Lupu, intrebarile dvs. sunt de alta factura decat afirmatiile lui Ninel Ganea. Putem desigur discuta de ce producatorii americani finanteaza distopiile, dar va asigur ca acestea nu-s exclusive--drama, comedie, realitate, documentar si utopie fiind celelalte genuri destul de bine reprezentate. Eu n-as putea sa va raspund, fiind un spectator de film mai degraba selectiv, dar ma intreb si eu daca aceste viziuni distopice au cumva de-a face cu timpul (sfarsit de era) si locul (inima imperiului vestic) unde-s facute/vizionate.

P.S. Daca Ninel atat a inteles din filmul american, poate o lasa pe Leni cinefililor. Trecand-o la propaganda, el devine 100% neinteresant.
  P.A-z  .
Raspund me masura ce citesc. Draghi & Smaranda, e o delectare sa va citesc comentariile pentru ca recunosc astfel cinefilii. Nu stiu despre serialul de care ai pomenit, Draghi, daca insiststi, poate am sa-l caut/vad.
  P.A-z .
" confirma sau infirma perceptia ca distopiile in cauza au la baza urmatoarele teze fara a se limita la acestea: 1)Inegalitatile sociale sunt inevitabile si nu se poate face nimic pentru a corecta acest lucru;2) tinerii trebuiesc convinsi ca nu are rost sa se revolte azi si sa genereze haos si anarhie pentru ca rezultatul final va fi o dictatura;3) inegalitatile sociale sunt mai usor de suportat intr-un surogat de democratie decat intr-o dictatura autentica. Ce parere aveti?"

Domnule Lupu, din putina expunere profesionala pe care am avut-o la Hollywood, n-as merge atat de departe incat sa-i suspectez p'aia de atata premeditare/gandire/etc. Mai mult, sunt sigur ca daca luam mai orice film, vom gasi relativ usor altul care sa fie exact inversul acestuia. Pe de alta parte, cred ca in mod functional autorii filmelor reflecta modul in care societatea i-a conditionat. Adica nu contest observatiile dvs, doar ca mi-e greu sa le atribui asemenea intentii realizatorilor. Daca mi-e permis, cred ca oarecum acest lucru il constata si Nedeea in comentariul de pe urma.
  Adrian H. Todea Cum sa interpretam intrarea programatica a Hollywood-ului in China, in afara de avantajul numeric al pietei chineze ?
  N.B  Poate ca problema de principu, care este aceea a manipularii, ar putea fi mai bine abordata intr-un cadru, ca sa zic asa, generalizat. Fiindca societatea neoliberala dispune de numeroase alte "mijloace" care impun o anumita imagine despre lume. Regizorii, producatorii, inainte de a fi factori de influenta, au fost ei insisi supusi unor influente dintre cele mai diverse. Si, bineinteles, trebuie sa raspunda cererii pietei, asa ca apar tot felul de interconditionari reciproce, pe o plaja infinit mai larga dar care, in cele din urma, nu e decat un cerc vicios din care e foarte greu sau imposibil de iesit. E greu de crezut ca un asemenea "sistem" poate fi pus la cale, gandit in toate micile sale amanunte. Ceea ce nu inseamna ca toate "tendintele" apar chiar de la sine.
  Mihai Ion Turcu Cinematografia Hollywood este in primul rand o afacere. Produce ce se vinde unor grupuri de consumatori tinta. Tinerii sunt probabil grupul tinta cel mai rentabil financiar. Se asociaza o manipulare primitiva, foarte eficienta, in sensul unor poncife americane. Tehnic productiile sunt bine reaizate. Cert exista studii de piata, referinte la felul de a fi al oamenior in stadiu de adolescenti si adolescenti tardivi, dupacum exista un fenomen circular, productiile in cauza induc "feluri de a fi".
  P.A-z  .
Adrian H. Todea "Cum sa interpretam intrarea programatica a Hollywood-ului in China, in afara de avantajul numeric al pietei chineze?"

In anii '90, am spus unuia aici: "Dati-le toate filmele Hollywood gratis la chinezi, nu mai faceti gura de copyright! Abia in felul asta ar fi testati si ei.' Consumerism, lipsa autoritatii etc.
  P.A-z .
FYI:...

How are children—and their parents—affected by the...
amazon.com

Niciun comentariu: