joi, 11 septembrie 2014

Ce mai e autentic in doctrinele clasice?



Ce mai e autentic in doctrinele clasice?-8 septembrie 2014
 
Adrian Rusu  Unul din principiile morale traditionale ale dreptei este RESPONSABILITATEA, adica datoria liber asumată de a răspunde pentru actele sale. Baza eticii omului de dreapta dar si a unei societăti construite pe principiile dreptei este asumarea consecintelor propriilor acte. Ierarhia sociala este consecinta organica a altitudinii la care se afla propria responsabilitate; este socialmente mai bine plasat cel care isi ia responsabilitatea unei intreprinderi care aduce riscuri ecologice pentru o localitate, decat cel care, in aceeasi comunitate, are doar responsabiltatea cresterii propriilor copii. (Totusi, o alta baza a „dreptei” este familia). Nu vreau sa critic acest punct de vedere asupra lumii, ci doar sa propun, considerarea DIN ACEST PUNCT DE VEDERE a dreptei romanesti. Este dreapta, DE DREAPTA- la români?
Smaranda Dobrescu Tema propusa de tine, Adrian, este foarte larga. Nu monopolizez, asa ca m-as referi doar la faptul ca guvernarea corporatista este specifica si introdusa in special de dreapta. Unul din principiile sale de functionare este responsabilitatea sociala corporatosta. Aceasta este o datorie a fiecărei corporaţii de a proteja interesul societăţii în linii mari. Chiar dacă principalul scop al afacerii este câştigul de profit, corporaţiile ar trebui să aibe iniţiativa bunăstării societăţii şi ar trebui să-şi conducă activitatea în cadrul normelor de mediu si de bunastare sociala a angajatilor. Dreapta introducand acest concept sanatos a presupus ca aspectele sociale intra aproape exclusiv in grija corporatiilor, retragand din societate atributiile si obligatiile statului social.
Un exemplu notabil de indeplinire a sarcinilor de responsabilitate sociala corporatista este urmatorul: cautând cu Google după ‘corporate social responsibility’, primul rezultat, cel plătit, este un pointer către programul CSR al corporaţiei Chevron. Urmându-l se poate afla că această corporaţie a cheltuit $1,2 miliarde în ultimii 7 ani pe iniţiative CSR. Schimbând termenii căutării la ‘ecological disaster latin america’, tot Chevron apare de mai multe ori printre primele rezultate ale căutării. De exemplu, al doilea rezultat este un pointer la Council of Foreign Relations de unde aflăm:
“1964-1990, Degradarea râului Amazon de la nivelul statului Ecuador. Compania: Chevron/Texaco, SUA. Patru sute treizeci milioane barili de petrol toxic au fost deversate în apele râului timp de aproape treizeci de ani, cauzând populaţiei indigene probleme de sănătate cu o răspândire largă. Inca nu a platit Chevron nimic pentru acest dezastru, invocand prin diferite tribunale cheltuielile avute cu CSR. In concluzie, idee de dreapta, dar o aplicare corecta ar fi dus la micsorarea profitului. investitiile in indepartarea noxelor scumpesc produsul si il arunca de pe piata. Asadar...
S.D  "Este dreapta de dreapta la romani?" As pune si intrebarea :"Este stanga de stanga la romani?''De exemplu, Alianta Crestin Liberala nu reprezinta nicio doctrina existenta, este o denumire unica pentru dreapta in lume si este chiar o contradictie in termeni: exista daca vrem sa fim doctrinari crestin democrati si chiar crestin sociali. Nu uitam ca in PDL Theodor Baconsky a format grupul crestin democrat. Liberalismul promoveaza libertatea de gandire, exprimare, si confesionala. care fac parte din democratia liberala. Crestinismul semnifica in acest caz y compris nu o exclusivitate..Passons, ca stim cu totii ca denumirea este data in dispretul alegatorului simplu care daca vede si aude sintagma "crestin" aproba a priori politica respectiva.
Un alt mic exemplu privind stanga romaneasca si paradoxurile ei: Mult inainte sa apara adulatul Piketty, se stia ca impozitarea progresiva-apanaj al stangii- aduce mai multe venituri la buget si -nota bene- elimina din inegalitatile de venit din societate. Nu mai vorbim ca tempereaza bogatia celor din topul avutilor. De ce stanga noastra, mai ales ramasa fara liberali nu a introdus aceasta masura? Dreapta si stanga romaneasca se apropie intre ele si isi dau mana in centrul esichierului, in acea regiune unde se naste si intrebarea necesitatii existentei doctrinelor. Motivele ar putea fi doua: Romania face politica europeana care numai de stanga nu s-a dovedit a fi in ultimii ani si pe de alta parte populismul este atat de atragator pentru ambele doctrine, incat nu au rezistat tentatiei. Asa incat au aparut paradoxurile inerente cum ar fi acela ca stanga cat si dreapta sustin sprijinirea patronilor prin slabirea presiunii cheltuielilor sociale in timp ce nici unii nu se omoara sa mareasca salariul minim macar la nivelul cosului de consum.
Alexandru Botu Intrebarile Doamnei SD sunt pertinente. Dar de cand nu mai opereaza conducatorii politici pe baze ideologice? Altceva ii mana in lupta, nu atat de important ca ideologia (care cere caracter, onoare), ci interesul de grup si de structura de comanda.
Draghi Puterity "De ce stanga noastra, mai ales ramasa fara liberali nu a introdus aceasta masura [impozitarea progresiva]?"

Pentru ca stanga (si dreapta) au devenit doar forme fara fond bune doar pentru circ?

Tot sistemul asta "democratic" imi aduce aminte de o vizita de afaceri in SUA unde partenerii m-au invitat la un spectacol, se numea Medieval Times. Actiunea se petrecea intr-un fel de "sala polivalenta" in care spectatorii primeau de mancare in niste vase de fonta, insa fara tacamuri, si mancau cu mainile. In mijloc patru case regale si patru cavaleri de culori diferite inscenau un turnir pentru cucerirea favorurilor unei printese. Maestru de ceremonii a impartit sala in patru parti, fiecareia spunandu-i cu ce culoare trebuie sa tina.

Ce m-a socat de-a dreptul a fost cu cat pathos sutele de omeni din sala (inclusv CEO a unor mari firme de IT din Silicon Valley) urlau si huiduiau incurajandu-si cavalerul repartizat cu cateva minute inainte. Unele femei din jurul meu au inceput sa planga cand cavalerul "nostru" a fost rapus prin introducerea unei machete de sabii intre bratul stang si piept.

La sfarsit spectatorii au stat la o coada lunga pentru a-si face o poza cu printzesa, pentru suma de 10$.
S.D  Draghi, parca ar fi o parabola.Oricum, extrem de vizuala. Daca mi-as imagina ca toti spectatorii aceia ar fi politicieni ar trebui sa inteleg ca sunt capabili sa intre cu toata convingerea si seriozitatea in regulile unui joc necunoscut in care singura certitudine este apararea unei idei, diferita de a celorlalti. Si o fac autentic, fara sa fie ideea lor, nascuta de ei. Adica o chestie complet artificiala, un rol temporar acceptat in care ei nu sunt ei insisi (mananca urat,etc)
La nivelul european ar fi scuza ca actorii care joaca temporar un rol sunt obligati de nevoia adaptarii la un comandament major stabilit de regizor. Scuza ar fi insa partiala caci s-ar pune intrebarea de ce actorii joaca doar in piese regizate de neoregizori? Raspunsul din spatele aparentului prim raspuns ar fi ca actorii acestia chiar nu cred in vocatia lor care i-a impins pe scena. Adica, o facatura.
D.P  O explicatie cred ca ofera Noam Chomsky:

"There are two parties, so-called, but they're really factions of the same party, the Business Party. Both represent some range of business interests. In fact, they can change their positions 180 degrees, and nobody even notices. In the 1984 election, for example, there was actually an issue, which often there isn't. The issue was Keynesian growth versus fiscal conservatism. The Republicans were the party of Keynesian growth: big spending, deficits, and so on. The Democrats were the party of fiscal conservatism: watch the money supply, worry about the deficits, et cetera. Now, I didn't see a single comment pointing out that the two parties had completely reversed their traditional positions. Traditionally, the Democrats are the party of Keynesian growth, and the Republicans the party of fiscal conservatism. So doesn't it strike you that something must have happened? Well, actually, it makes sense. Both parties are essentially the same party. The only question is how coalitions of investors have shifted around on tactical issues now and then. As they do, the parties shift to opposite positions, within a narrow spectrum."

De la celalalt capat al seriozitatii, Michael Moore spune cam acelasi lucru: "Bogatii au doua partide, noi nu avem nici unul".
S.D  Exprimarea lui Chomsky referitoare la Business Party este corecta, caci reflecta ce se intampla in realitate, nu ce-si propun doctrinele si se incalca sistematic. Ti-as propune Draghi sa citesti un Dialog prospectiv despre realitatea stangii din Romania: http://www.criticatac.ro/25875/dialog-prospectiv/
S.D  Tot in cadrul entuziasmului reformator, am descris si nevoia regandirii stangii cu scopul iesirii sale din criza pe baza unei utopii. Mi-ar face placere sa ai timp sa citesti.
http://blog.prospectiv.org/.../utopia-o-solutie-de-iesire...
A.R  Remarcabila observatia despre utopie. Daca te uiti atent, cheia constructiei morale e utopia. Crestem ca indivizi spre propria noastra utopie: vrem sa fim CUTARE fel de om, spre un model utopic (care e din ce in ce mai putin utopic, pe masura ce ne aprpiem de el). Dreapta si stanga au totusi utopii diferite. A dreptei a devenit cel al „egoului” (omul nu mai tinde catre un model de SINE ci doar catre aparente de sine), iar a stangii...e greu de zis, in lipsa unei ideologii. Dar pare sa fie aceeasi, colorata cu un pic de altruism secular.
D.P  Multumesc Smaranda, o sa imi fac timp sa le citesc in liniste.

Pe la inceputul lui 2010 scriam pe blogul lui Adrian Nastase:

"Ideologic PSD-ul ar trebui sa explice ca prea mult capitalism, la fel ca si prea mult comunism, inseamna prea putina economie de piatza. Economie de piatza = bunastare pentru multi. Capitalism = bunastare pentru cativa. Multa lume inca face confuzie intre capitalism si economia de piatza. PSD-ul ar trebui sa fie promotorul unei economii sociale de piatza. "

Contextul ma impinsese la unele simplificari, insa cred ca ideea de baza era si inca este corecta.

Adrian, mi-ai adus aminte de un citat din Friedrich August von Hayek, laureat al premiului Nobel pentru economie:

"Pe masura ce imbatranesc, mi-e din ce in ce mai clar ca problemele de politica economica sunt de fapt probleme de morala."
D.P Revenind putin pe marginea temei propuse initial de Adrian - IMHO in realitate, responsabilitatea dreptei implica mai degraba o responsabilitate la nivel de individ,
si mai putin o responsabilitate sau chiar raspundere fatza de colectivitate, societate, mediu, s.a.m.d.

In sistemele complexe, intregul e de cele mai multe ori mai mult decat suma partilor. Ce ne garanteaza ca o raspundere individuala va duce si la una colectiva? De unde ipoteza implicita ca responsabilitatea individuala poate fi extrapolata la nivel "macro"?
S.D  Printre tezele capitalismului 3 mi se par cele mai vulnerabile: 1.cererea poate creste oricat; 2. productivitatea si competitivitatea isi pot depasi treptat toate limitele; 3. esecul individului in societate i se datoreaza exclusiv lui, datorita lenei, indaratniciei, iresponsabilitatii proprii. Nu dezvolt de ce sunt vulnerabile, caci este evident. Ele se vor constitui in tot atatea motive de sapare si implozie a actualului capitalism.

As vrea sa amintesc cu placere teoria lui DSK de prin 2008 prin care sustinea prezenta inegalitatii de destin din a carei estompare stanga trebuia sa-si faca scop. Atunci a dezvoltat el ideea refacerii la fiecare generatie a sanselor egale.Pacat ca utopia lui a esuat impreuna cu autorul intr-un sfarsit intr-o prea eficienta locatie bancara a oligarhilor rusi
S.D  Draghi, Economia sociala de piata este se pare si ea un concept depasit. La oriozont se afla numai bun de apucat de progresisti, capitalismul social. Marturisesc ca de la Adrian Severin am auzit, am inca doar vagi informatii, dar banuiesc ca vizeaza tot limitarea profitului prin politici fiscale. Mai mult, cred ca doar in bibliotecile americane ferite de ochiul neoconilor s-ar putea gasi. Piketty va mai trai mult pe firmamentul doctrinarilor, desi adversarii lui se vor inmulti pe masura de Business Party isi va ingrosa randurile la gramada cu adeptii dreptei si stangii pana la osmoza si disparitia deosebirilor.
S.D  Piketty prin al sau Capital a zdruncinat chiar si doctrinele, nu doar neoconii, neoliberalii si media respectiva. Paradoxal, dreapta are atacuri sincere la adresa lui iar stanga are ocazia sa-si dovedeasca deplina ipocrizie, admirandu-l in conferinte dar nemiscand un deget sa-i puna ideile in practica. As spune ca pozitionarea faptica diferita fata de Piketty va arata in ce masura mai avem ideologii in lumea in care pana si cei mai solidari isi arata valentele de solidaritate doar cu marile corporatii.
D.P Sa nu fie vorba doar de o rebranduire pentru a scapa de niste conotatii deranjante. Uite ce scrie Wikipedia:

"Some authors use the term social capitalism with roughly the same meaning as social market economy. It is also called Rhine capitalism, typically when contrasting it with the Anglo-Saxon model of capitalism. Rather than see it as an antithesis, some authors describe Rhine capitalism as successful synthesis of the Anglo-American model with social democracy. The German model is also contrasted and compared with other economic models, some of which are also described as "third ways" or regional forms of capitalism, including Tony Blair's Third Way, French dirigisme, the Nordic model, Japanese corporate capitalism and the contemporary Chinese model. A 2012 comparative politics textbook distinguishes however between the "conservative-corporatist welfare state" (arising from the German social market economy) and the "labor-led social democratic welfare state".

http://en.wikipedia.org/wiki/Social_market_economy

Daca intr-adevar modelul German REAL de economie e ceea ce se intelege de fapt prin "capitalism social", tare ma tem ca e doar o forma mai ascunsa de neo-capitalism.
The Social market economy (German: Soziale Marktwirtschaft) is a form of market capitalism combined with a social policy favoring social insurance,[1] and is sometimes classified as a coordinated market economy.[2] The social market economy was originally promoted and implemented in West Germany by…
S.D  Ramane de vazut. Forme mascate de capitalism au mai incercat dupa cum stii si Blair si Schroder. In 1999 la Paris cand cei doi si-au lansat A treia cale eram in sala si m-au entuziasmat amandoi prin noutatea si frumusetea descrieiii noului curent. Nu stiu daca am avut vreo scuza ulterioara cand am constatat realitatea decat aceea ca nu am fost singura fermecata. E adevarat ca urmau prezentarile lor dupa cele terne ale lui Jospin si Guterez, cuminti, clasice, obisnuite. Stanga mereu a fost inovatoare. Totul e sa depistezi inovatia-trucata-de gen impostura. In privinta capitalismului social am atentia rezervata dupa atata tris, ma uit mai degraba la conceptul de societate/economie/piata a muncii progresiste. Mare si puternic statul, dar este se pare masura compensatorie adecvata exagerarilor si exceselor globalizarii si neoliberalismului.
D.P  Traind in Germania pot sa iti confirm ca Schröder, sub masca social democratiei, a introdus cele mai neo-liberale masuri din istoria postbelica a Germaniei. Traditia asta e continuata si azi de vice-cancelarul "social-democrat" Sigmar Gabriel, ministru pentru economie si energie in cabinetul Merkel III.

Eu l-am mirosit pe Schröder inca dinainte de alegerile din 1998, poate o sa povestesc candva indiciile, pentru ca ca se regasesc si la altii ca el.
A.R  Dar se mai poate altfel? Aceeasi problema in Franta. Daca tin bine minte, se zicea inca de vremea lui Miterrand, ca stanga facea economie de dreapta. Mi-e teama ca lucrul economic a devenit un fel de lege, ca 2+2=4, careia nu poti sa te mai sustragi. Poate ca rezolvarea chestiei sociale ar trebui sa-si geseasca rezolvare cu ALTE resurse decat cele ale vietii economice. De neo-liberalismul in economie nu cred ca se mai poate scapa.
D.P  Apropo, treaba cu Progressive Governance (*) nu a fost de fapt lansata de Bill Clinton?

De acelasi Bill Clinton care dupa ce in 1998 a bombardat umanitar Iugoslavia, in anul 1999 a anulat legea Glass-Steagal permitzand piratilor si speculantilor din sistemul financiar american accesul la "resursele nelimitate" ale bancilor comerciale?

Cativa ani mai tarziu, si Schröder (actualmente consultant Gazprom si Rotschild) a facut acelsi lucru in Germania.

* cat de goala de continut imi suna sintagma asta
S.D  Chestiile sociale se pot rezolva prin conceptul de stat social care reclama asigurarea unui minim de procent de redistribuire a veniturilor, sau, asa cum le-ar placea neoliberalilor, prin nesemnificativ procent de redistribuire si aport de responsabilitate sociala a corporatiilor, aportul organizatiilor de binefacere, bisericii. Ultimele sunt benevole, aleatorii si de cele mai multe ori nesemnificative. De neoliberali poate nu ne putem dispensa, dar un stat mai puternic in reglementari, care recunoaste teoria corecta a lui Piketty, s-ar descurca in atenuarea efectelor puternic inegalitare ale societatii. Cred eu,uitamdu-ma la intrebarea ta, Adrian, dinspre stanga.
S.D   Citez din articolulnostru aparut in Critic Atac:"Este adevărat că şi Bill Clinton, primul preşedinte de stânga dela începutul actualului val de globalizare, şi-a exprimat intenţia să pună bazele unei societăţi americane bazate pe un cadru care “să ofere o faţă umană economiei globale”. Intenţia sa a rămas la stadiul de plan, tocmai pentru că trenul democraţiei americane rămâne inerţial pe direcţia neoliberală; problema a rămas şi s-a agravat iar criza începută în 2008 a accentuat nevoia de schimbare. Stânga politică în SUA dă ceva semne de reviriment, iar în sensul acesta victoria electorala recentă a senatoarei Elizabeth Warren este mai mult decât o speranţă. Este nevoie să începi undeva, cu cineva, în jurul unui set de idei novatoare care să devină în timp un pol de agregare.

Cum în SUA social democraţii sunt încă tentativi, mă aştept totuşi ca printre cei europeni să se dezvolte mai întâi idei şi soluţii practice de politici publice pentru comerţ şi globalizare."

Ceea ce se si intampla de vreun an de zile in Europa prin initiativa grupului Progresist din PE, continuata se pare de chiar parte din social democratii germani.
D.P   Aparent Clinton a promovat masuri de stanga, de exemplu fortzand bancile sa dea credite pentru case unei categorii mult mai mari de americani, chiar si celor cu bonitate indoielnica, creend astfel o bula imobiliara. Pretul platit bancilor pentru asta a fost insa tocmai renuntarea la compartimentarea sectorului bancar in banci comerciale (relativ sigure) si banci de investitii (cu grad mare de risc). Adica exact ingredientele crizei din 2008. Criza din care unele banci (de ex. Goldman Sachs) au iesit intarite.

Nu stiu daca a fost vorba doar de incompetentza si de actiuni si reactiuni in cadrul sistemului ("drumul spre iad e pavat cu bune intentii") sau o miscare deliberata planuita din timp. Inclin sa cred ca prima posibilitate.
D.P  Apropo globalizare, oare Occidentul o va mai promova cu atata ardoare in continuare, acum cand a devenit vizibil ca si altii (BRICS) profita in urma ei? Sanctiunile economice impotriva Rusiei ma fac sa cred ca nu.
Prospectiv FCh Adrian, se intampla sa ai cumva comentariul acela care a disparut? Poate-l reafiseaza careva, in caz ca-i prin vreo cutie postala.

"Mi-e teama ca lucrul economic a devenit un fel de lege, ca 2+2=4, careia nu poti sa te mai sustragi. Poate ca rezolvarea chestiei sociale ar trebui sa-si geseasca rezolvare cu ALTE resurse decat cele ale vietii economice. De neo-liberalismul in economie nu cred ca se mai poate scapa."

Acest tren, al economiei ca scop in sine, a plecat din statie acum +200 de ani. I-a luat ceva timp sa ajunga in toate statiile, insa cei intelepti ai lumii (atentie, astia rareori sunt aceiasi cu cei care o si conduc!) stiu dintotdeauna ca "rezolvarea chestiei sociale ar trebui sa-si gaseasca rezolvare cu ALTE resurse decat cele ale vietii economice." *Rezolvare* va trebui sa inceteze sa mai insemne crestere de GDP samd.

Oricum, n-as vorbi modelul de rau, doar ca trebuie reparat ici si colo in cateva locuri si asumptii fundamentale.












Victime colaterale ale razboiului economic



Victime colaterale ale razboiului economic -5 septembrie 2014

Un Prospectiv  Razboiul economic va face prea multe victime colaterale si nu va aduce Rusia in pozitia Iranului. Asa ca lucrurile nu se vor opri aici. Capitalismul pare nereformabil din interior.
Rosneft President Igor Sechin: 'Russia Didn't Initiate the Ukraine Crisis' - SPIEGEL ONLINE   www.spiegel.de
Draghi Puterity  Tare ma tem ca din toata povesta asta cu Ucraina, UE (si in special "noua Europa") o sa iasa si ... si cu banii luatzi. Dupa care UE o sa devina ca intreg la modul cel mai oficial (TTIP) o colonie a corporatiilor si a bancilor din SUA (unii ar putea spune ca acest lucru s-a si intamplat deja).
IMHO, strategic vorbind, ar fi avut mult mai mult sens sa ajunga impreuna tehnologia vest-europeana cu resursele rusesti. Iar impingerea Rusiei la o aliantza strategica cu China nu cred ca e o veste prea buna, nici pentru Occident, si nici pentru Rusia. Poate cel mult pentru China, ceea ce e o veste proasta pentru SUA. In fine, daca atata pot mult laudatele si temutele think tank-uri occidentale (cum ar fi de ex. PNAC-ul - cel al sotzului Victoriei Nulland)... ata ete.
Un.P  Pentru o imagine a *state of the art* in gandirea de tanc, recomand inca odata documentarul 'Hearts and Minds,' linkul fiind mai la vale. Sunt multe lectii acolo, inclusiv pentru cei care au facut cateva milioane pe sistemul asta.
Cristi Pantelimon  Draghi Puterity, pentru combinatia tehnologie germană-resurse rusesti s-a batut multa vreme Jean Thiriart, un european de stirpe veche. N-a avut succes, nici sovieticii nu l-au luat in seama (a murit in 1992), numai Dughin a apucat sa se adape la curentul acesta de gandire. Ceva straniu sa pui Rusia si Europa impreuna, mai ales cand America stapaneste marile, nu?
Un.P Sunt cateva obstacole in calea combinatiei ruso-germane:
1) aspiratiile (vestice? ale) germanilor care, cel putin in trecut. i-au facut pe germani sa-i traga pe rusi in pipet, considerandu-i pe acestia din urma suboameni;
2) existenta multor natiuni mai mici decat germanii pe continent care nu vad cu ochi buni ascensiunea germana;
3) lipsa unui proiect german in care celelalte tari sa nu se simta accesorii de mana a n-shpea ale germanilor;
4) in timpul acesta, puterile existente nu stau ca mainile in san...
Un.P  Chinezii vor sa castige din toate partile. Sa nu uitam ca sunt proprietari de pamant arabil in Ucraina, nu doar beneficiari ai embargoului impotriva Rusiei. Pana la urma, China e investita in mentinerea echilbrului/pacii.
http://uk.reuters.com/article/2014/09/01/uk-china-russia-ukraine-idUKKBN0GW1SI20140901
D.P Legat de China, in contextul de mai sus, am vazut recent un documentar care arata informatii noi, decalsificate, ce demonstreaza ca in perioada razboiului rece, China chiar juca la doua capete. De urmarit.

Rolul atribuit Chinei in acest moment imi pare altul, si anume cel de sustinator al "economiei finanantiste" a SUA. Acest lucru e posibil datorita cresterii economice enorme pe care China o are de decenii. Asta le permite sa cumpere masiv titluri de stat ale SUA (deci practic sa imprumute SUA). Ca SUA foloseste banii respectivi pentru razboaie futile, si nu pentru investitii sau reforme reale, asta e alta poveste. Citeam recent intr-un articol al unei reviste economice americane ca daca cresterea economica a Chinei (!) ar scadea sub 5%, SUA vor trebui sa isi schimbe radical modelul lor economic.
Un.P.Atat timp cat transferul de know-how s-a intamplat, era o casatorie pecetluita in ceruri, aceea dintre forta de munca chineza si impachetatorii de aer americani. Cred ca acum relatia e la etapa de *damage control*.
C.P O altă problemă, această Chină turată la maximum! Înțeleg că fac polenizarea cu mâna, din lipsă de albine. Să spună cineva că nu sunt stranii corespondențe în natură, între albinuțele-chinezi și moartea albinelor adevărate...
Un.P  "ma refer la functia lor de expresie a valorii unui bun sau a unui serviciu. Economia de piatza a decuplat partial valoarea bunurilor si serviciilor de valoare lor in bani, afectand-o pe aceasta din urma ca relatia dintre cerere si oferta."
Pentru cei mai multi, banii sunt acea corelare simbolica cu valoarea de schimb a unui bun/serviciu. Numai ca BANII & VALORILE nu-s in mainile celor mai multi--vezi Piketty. Asa ca tre sa te uiti dupa acele noi functii ale banilor ce permit stabilitatea ierarhiei sistemului. Dupa care, vezi ce functie deranjata poate rasturna carul mare.
D.P  Nu se pun la un loc sub denumirea "bani" lucruri complet diferite? E banul obtinut de cei multi prin munca "clasica" acelsi lucru cu banul obtinut de un speculant la bursa care pariaza pe cresterea sau scaderea cursului unor actiuni (sau "produse financiare" si mai complexe derivate din asa ceva)?
Cu alte cuvinte, nu se altereaza astfel functia de informatie valorica a banului? Sau, nu am ajuns cumva sa permitem superbogatilor sa tipareasca un fel de bani "falsi", pe care nu ii mai putem deosebi de cei "reali"? Nu ar trebui eliminata sau macar ingreunata aceasta "tiparire de bani falsi"?
Smaranda Dobrescu  Un raspuns partial incerc sa-l ofer eu: Sunt cazuri in care bogatia pe ansamblul societatii creste fara sa se afle intr-o relatie liniara cu productia globala a societatii, bogatia depasind-o practic. Aceasta situatie, intalnita din ce in ce mai des in tarile dezvoltate numita "erzatz capitalism" (nechezol, pe limba noastra) este datorata in principal sectorului financiar. Bancile socializeaza pierderile catre majoritatea clientilor obisnuiti sau vand-impart- o datorie a unui client(de exemplu un credit pentru un imobil) la mai multe banci. Clientul afla cu stupoare ca creditul sau angajat la o banca trebuie platit la n banci, fiecare cu conditiile sale specifice de returnare. Astfel un impbil cumparat sa zicem la valoarea lui reala ajunge sa fie platit cu dublul valorii sale. Deci, bani neacoperiti in produse. Acelasi lucru se intampla si in cazul unor contracte ale marilor corporatii cu statul care prin diferite subterfugii ajung sa obtina surplus de bani. (cel mai intalnit exemplu este cel al industriei de medicamente)
Aceste cazuri Stiglitz nu le considera a fi esecal pietelor ci al politicilor de dereglementare clamate si obtinute nu de putine ori de marile corporatii si politicile neoconservatoare impuse de acestea.
Un.P  Ba da! Dar tiparirea aceea este deja unul din cilindrii motorului democratiilor.
N-as diferentia intre banul speculantului si cel muncit. As diferentia totusi intre banii ce masoara ceva real versus cei care masoara modele. Cu cat este banul mai indepartat de real, cu atat ar trebui taxat mai tare. Numai ca vei avea o problema si aici: SERVICIILE si INTANGIBILELE.

Draghi, eu as sugera o privire la natura evolutiva a banilor. Aceste functii de care pomenesc sunt adaugate/amplificate si ca necesitate a mentinerii sistemului in forma sa. O problema fundamentala este atunci cand ai o tzara ca Romanai unde se opereaza cu banii ca inainte de Renastere, pe cand la centrul sistemului se creaza functii tot mai complicate ale acestora.
Adrian Rusu  Smaranda Dobrescu: Adica ar mai trebui sa aiba o „functiune”, aceea de agent al increderii reciproce.
S.D La bursa eu cred ca in afara speculariilor se poate obtine prin efectul cererii si ofertei chiar pretul corect. Asta face parte din economia clasica a capitalismului. O informatie insa de mare interes legata de acoperirea banilor in produse ne duce cu gandul la produsele derivate, Valoarea instrumentelor derivate din lume este estimata la mai mult de 600 de miliarde de dolari. Produsul intern brut (PIB) al lumii este de numai 65 de miliarde de dolari sau aproximativ de 10,83% din valoarea la nivel mondial a derivatelor de pe piata, conform The Economist. In concluzie, nu exista destui bani pe planeta pentru a ajuta bancile, in caz ca au probleme. Asta, de fapt este o problema fara legatura cu tema in discutie dar este atat de coplesitoare incat merita sa ne gandim si la ea cu egala ingrijorare.Evident ca aceasta este valoarea cea mai mare a banilor nesustinuti de marfuri

miercuri, 10 septembrie 2014

Si a fost Summitul Nato-Adrian Severin



Si a fost Summitul Nato-Adrian Severin-8 septembrie 2014
 
Gradinaru Gheorghe "Punerea împreună a celor petrecute la Summitul NATO și a celor convenite la Minsk ne conduce spre concluzia unui succes politico-diplomatic german. Pe de o parte, Germania reușește să evite o înțelegere americano-rusă, împingând sub aspect formal / virtual SUA în război cu Rusia. Pe de altă parte, Germania transmite Rusiei mesajul că ea reprezintă garanția geo-politică împotriva transformării acestui război fictiv / virtual în război real, legitimându-se astfel și ca arbitru al crizei geo-strategice ucrainene. Întrebarea este cât de durabil va fi acest succes; precum și în ce măsură el reprezintă o amenințare la adresa intereselor vitale românești? "
Reflecţii după Summitul NATO din Ţara Galilor cu dl prof. dr. Adrian Severin.
ܟܘܣܬܝ ܐܕܪܝܐܢ nemtii au castigat razboiul dupa 70 de ani
Un Prospectiv  Triplicam deja acest text. Nu-i bai, dar ce e de facut daca raspunsul la intrebarea, "Întrebarea este cât de durabil va fi acest succes; precum și în ce măsură el reprezintă o amenințare la adresa intereselor vitale românești?" este ceva de genul: *Succesul* german nu-i foarte durabil; mai oricare *rezolvare* reprezinta o mare amenintare pentru Romania.

De fapt, succesul aici nu poate fi judecat decat in valuri, situatia fiind... fluida, nu-i asa? Germanii or fi castigat doar pe termen scurt, atat de scurt ca lumea nu va iesi din Criza.

Romania e doar jetonul de care scrie Mircea Platon. Poate fi altceva, in ce conditii?

P.S. Sunt cumva singurul care crede ca ne apropiem de un moment Antonescu/de Gaulle in istoria romaneasca? Caz in care s-ar cauta un general valabil/civil(izat).
Un.P  Mai corect, nemtii au castigat pacea. Nu-i exclus ca miopii istoriei sa vada razboiul ca mijloc al reechilibrarii.
ܟܘܣܬܝ ܐܕܪܝܐܢ Pe plan diplomatic si mai ales economic, ei sunt adevaratii castigatori. S-au razbunat. Ar fi ideal sa ii joace pe degete si pe rusi, si pe americani, pentru ca astora li s-a cam urcat la cap treaba cu lumea bipolara.
Olteanu Paul "Sunt tot atâtea rațiuni pentru care România va trebui să se preocupe în continuare de consolidarea alianțelor sale în interiorul și în afara NATO și ale UE, precum și la refacerea și amplificarea propriei sale puteri."
Alexandru Cosmin Codreanu Desigur, orice care apartine spatiului european (sau sferei acestuia de influenta), nu poate sa conteste importanta Germaniei in regiune. Insa oare la fel se vad lucrurile de la Beijing, Washington sau Londra? Nu ar trebui sa punem apropierea Berlinului de Moscova pe seama reticientei Londrei si a Washingtonului asupra unui Europe Germane, aflate in ascensiune tehnologica si financiara?

Articolul dlui. Adrian Severin m-a ajutat sa inteleg ceva: apropierea (sau mai bine zis subordonarea) Varsoviei de Berlin poate insemna pe termen mediu si lung departarea Bucurestiului de Varsovia si modificarea centrului de greutate al operatiunilor americane in Europa de est din Polonia in Romania. Nimeni nu este interesat sa investeasca intr-un satelit german, care are tot mai multa personalitate europeana.

In schimb un flac NATO usor controlabil, cu acces la Marea Neagra, din care sa poate fi monitorizate atat Moscova si Berlin, cat si Kiev si Minsk, are o importanta mult mai mare.

In contra-partida, sunt previzibile intariri ale cooperarii Budapesta - Moscova si Belgrad - Moscova, ceea ce pune o presiune sporita asupra Romaniei prin presiuni simultane atat asupra granitelor de vest, cat si de est si sud-est ale tarii.

Romania devine in aceste conditii cheia Europei de est. Atragerea si mentinerea ei intr-o sfera de influenta atrage sine qua non atragerea intregii regiuni in sfera de influenta respectiva, adica Bulgaria, Moldova, viitoarea Ucraina si Serbia.

Cu riscul de a ma repeta, exclusiv trupe NATO stationate local si incurajarea unui program agresiv de achizitii de tehnica militara nu sunt solutii pe termen lung.

Cred ca a venit timpul sa intarim relatiile diplomatice atrofiate cu Istambul. Varsovia ar trebui curtata de pe pozitia Romaniei de zona tampon in fata expasiunii sferei de influenta rusesti, si ca centru de stabilitate pro-american si pro-european in zona, in antiteza cu politica duplicitara a Berlinului, Belgradului, Vienei si Budapestei. Polonezilor, desi le place shoppingul german, nu uita evenimentele din '39 si nici "eliberarea" ruseasca.

Cel mai important, asa cum arata si Un prospectiv, avem nevoie de o politica si o viziune nationala, independenta de aliante care pot functiona intr-o masura mai mica sau mai mare. Avem nevoie de oameni de Stat, nu doar de executanti obedienti.
G.G  1 Cred ca acest moment are si o alta insemnatate: marcheaza o incheiere a arhitecturii de securitate europeana stabilita prin acordul de la Helsinki si inceperea cautarilor/luptei pentru o noua formula.
2 Cred ca "avem nevoie de o politica si o viziune nationala, independenta de aliante care pot functiona intr-o masura mai mica sau mai mare. Avem nevoie de oameni de Stat, nu doar de executanti obedienti." absolut de acord dar eu as adauga ca pentru reusita trebuie viziune( in sensul identificarii evolutiei evenimentelor) si data fiind fluiditatea momentului si incertitidinea viitorului inclusiv variante de leadership pentru cel putin doua diferite moduri de finalizare.
"We put Romania in an area of security.. Somebody will think 10 times whether they would like to deal with NATO's eastern flank members," President Traian Basescu said. He joked that the Black Sea will be turned from a "Russian lake" into a "NATO lake."
But some ordinary people see things differently.
Valerica Stefanescu, 57, who runs a small café on the sea front in the resort of Mamaia said everyone was "worried about the situation in Ukraine, who wouldn't be?"
"But we don't want to see more military presence on the Black Sea, we'd feel like it was war," she said as sea waves crashed on the concrete fence of her outdoor café.
Nearby, retired mechanical engineer, Niculae Oprea, 66, drew an even gloomier picture.
"Basescu will get us into a war, we are too small compared to Putin, who didn't even bat an eyelid with Crimea. The sanctions aren't hurting him. You saw how he placed an embargo and now you have fruit and vegetables rotting in Europe."
"The Russian bear won't let us off lightly, you'll see," Oprea added. "He will turn off the gas and we will go to Russia crying and on our knees."
G.G  Considerente americane privind europa din 1948 parte valabile si acum :http://www.globalresearch.ca/americas-blueprint.../5400067

S.D  Suntem in perioada in care Summitul NATO a stimulat idei, argumente, poate chiar solutii daca se depaseste defetismul nostru natural. Analizele nu seamana poate din cauza viziunilor partizane Frantei, Regatului Unit sau Germaniei. In majoritatea constat ca posibila alianta a Rusiei nu numai cu Germania, dar si cu China nu este avuta in vedere.
Iata si o parere a lui Radu Golban:" Sindromul singurătăţii atât al Berlinului, cât şi al Moscovei sunt expresia dorinţei de neînrolare în structurile politice, economice şi juridice pe plan mondial, bine defintite prin standarde anglo-saxone.

In concluzie, efectele izolării Germaniei şi a Uniunii Sovietice în prima jumătate a secolului al XX-lea sunt identice cu aspiraţiile la un „Sonderweg” politic diferit de restul lumii din zilele noastre, riscul la nivel mondial fiind probabil mai mare decât scenariul uncrainean."
http://voxpublica.realitatea.net/.../pericolul-moscova...
La ce să ne așteptăm de la Berlin astăzi, după 75 de ani de la semnarea Tratatului Molotov-Ribbentrop, dacă experţii germani numesc „văicăreală” urmările acestui pact pentru România? „Consecințele Tratatului Hitler-Stalin sub forma de discurs al victimei în România”, adică o lamentaţie pe fondul cedării Basarabiei și Bucovinei, a fost în 2009 titlul unei dezbateri la Universitatea din Leipzig. Această traumă națională a românilor ar fi așadar, în conceptul de „pax germanica”, o ipocrizie şi un bocet nefondat. În ceea ce-l priveşte, Berlinul pretinde că dreptul la propria istorie aparține exclusiv hegemonului.
Deşi URSS, sub Gorbaciov, s-a dezis formal de infamul pact, Berlinul a evitat până în zilele noastre condamnarea lui. Interesant doar că în Europa reapare astăzi teama de alianţa ruso-germană. Fără a-şi face complexe pe urma unor traume ale trecutului, Berlinul este tot mai preocupat de construirea noului său rol în lume. Şi cum ar putea Germania să debuteze pe parchetul politicii mondiale și să depășească imaginea unei simple puteri regionale sau economice? În căutarea unui nou statut al Berlinului în lume, poziția de aliat al Americii devenise din ce în ce mai incomodă. Instrumentarea unui fals conflict sau non-conflict oferă cel mai bun prilej pentru a facilita ascendentul Germaniei la nivel mondial. Pentru aprinderea motorului german de mare putere politică este însă nevoie de o igniție intensă pe care nu o poate oferi decât Rusia. Prin regizarea bine cântărită a decuplării Europei de America, servită audienţei prin gălăgioasa critică a Berlinului în urma interceptărilor (de altfel reciproce) între prieteni, observăm că trecerea de la adolescență la maturitate politică a Germaniei nu funcţionează fără pierderi colaterale. Rețeta „Merkel si poporul rus libertatea ne-au adus” este cât se poate de simplă: se alege o țară tânără, dependentă de Rusia, dar totuși cu o imagine de aspirant la occidentalism, multietnică și cu risc limitat de contagiune în zonă. Ghinionul Ucrainei, ca și cel al Greciei, iar mai înainte al defunctei Iugoslavii, este de a fi tolerat experimente de ascensiune politică ale Germaniei, pentru ca Berlinul să aibă prilejul să-şi proiecteze în faţa lumii o politică tot mai ambiţioasă.
Referindu-ne mereu la Tratatul Molotov-Ribbentrop din 1939 riscăm să pierdem din vedere motivele complexe de apropiere ale acestor două mari puteri europene. Izolarea Germaniei, dar şi a Uniunii Sovietice după Primul Război Mondial a creat cele mai favorabile condiţii pentru această alianţă nefastă, aşa cum s-a întâmplat în 1922 prin Tratatul de la Rapallo – spre surprinderea marilor puteri occidentale, Germania este primul stat din lume care recunoaşte Rusia Bolşevică, iar Moscova îşi deschide porţile pentru produsele şi tehnologia germană. Situaţia economică şi politică după Primul Război Mondial a fost predestinată pentru o astfel de alianţă, dat fiind faptul că modul prin care America şi Franţa s-au impus în Europa prin Tratatul de la Versailles nu a fost agreat nici de Berlin, nici de Moscova. Noua arhitectură de pace în Europa după război a urmărit din perspectiva diplomaţiei germane şi sovietice remedierea greşelilor făcute la Versailles şi înlăturarea izolării lor. Iar de la Rapallo la Molotov-Ribbentrop ne mai desparte doar un mic pas, Tratatul de Prietenie de la Berlin din 1926, care a exprimat trecerea de la solidaritatea între două state izolate la ambiţiile lor pe plan extern de a-şi aservi Europa. Aşadar carantina simultană impusă Uniunii Sovietice şi Germaniei a creat un focar de insecuritate în Europa de care nu ne putem feri până în zilele noastre. Excepţionalismul, anticapitalismul si antiamericanismul german cultivat de Hitler nu putea identifica pe plan mondial un aliat mai bun decât Uniunea Sovietică, un alt duşman de clasă politică şi economică al Americii. Imaginea Germaniei greu de desluşit este expresia poziţiei centrale în Europa care o obligă pe de o parte la o colaborare cu vestul, dar şi cu estul continetului, iar pe cealaltă parte impune totodată şi o politică de „Sonderweg” (cale aparte), mereu în contratimp cu aliaţii şi diferită de aşterptarile partenerilor. Iar noi ce concluzii putem trage din angajamentul Germaniei astăzi în Ucraina? Sindromul singurătăţii atât al Berlinului, cât şi al Moscovei sunt expresia dorinţei de neînrolare în structurile politice, economice şi juridice pe plan mondial, bine defintite prin standarde anglo-saxone.
In concluzie, efectele izolării Germaniei şi a Uniunii Sovietice în prima jumătate a secolului al XX-lea sunt identice cu aspiraţiile la un „Sonderweg” politic diferit de restul lumii din zilele noastre, riscul la nivel mondial fiind probabil mai mare decât scenariul uncrainean. Ironia sorţii este că exact lipsa propriei istorii pe plan politic, în mod normal o critică adusă lumii noi, se potriveşte mai degrabă Germaniei şi Rusiei. Lipsa propriei istorii – în acest context nefiind definită atât de vechimea culturii acestor două popoare cât de nesiguranţa şi stângăcia pe parchetul politicii mondiale – şi parvenitismul politic generat de un belşug trecator sunt adevaratele motive de îngrijorare pentru întreaga planetă. O uniune din singuratate. Artificialitatea statului german înfiinţat doar la 1872, născut din condeiul lui Bismarck, fără posibilitatea de ascensiune mondiala într-o lume deja împarţită, nu putea să gasesasca un numitor comun decât cu un aliat de asemenea încă nedefinit, însă cu o întindere teritorială mai mare decât toate coloniile la un loc.
Din cautarea cu obstinaţie a unei politici proprii, a unei definţii limpezi şi a unui profil vizibil, Germania a făcut până în prezent, prin relaţia cu Rusia, mai mult rău decat bine. De aceea, se impune prudenţă faţă de pacifismul german! Doar tot dintr-un avânt de pacifism l-au dus nemţii pe Lenin în Rusia ca, printr-o Revoluţie, să înceteze războiului în estul Europei! Şi aşa s-a ales Germania cu un aliat fidel, iar noi nu ne-am mai dorit decât să ne păzească nemţii de ruşi. Un plan magistral!
Un.P Ponta nici n-a trebuit sa gandeasca prea mult, avea marota asta a independentei energetice si s-a gandit s-o agate in cuiul securitatii. Promite mult acest Ponta.
http://www.cotidianul.ro/ponta-batalia-adevarata-cu.../

Luni, la o conferinţă organizată de Ambasada SUA, AMCHAM şi AMRO, Victor Ponta a declarat, că în opinia sa, bătălia adevărată cu Federaţia Rusă nu va fi cu arme convenţionale, ci cu energie.
”România investeşte mai mult în cheltuielile de apărare, evident că decizia NATO e binevenită, dar eu cred în continuare că bătălia adevărată cu Federaţia Rusă nu va fi cu arme convenţionale, ci cu energie. Dacă România reuşeşte să-şi asigure independenţa energetică, pentru România şi pentru Republica Moldova cel puţin, atunci toate aceste obiective pe care le stabilim la nivel economic se pot atinge”, a spus Ponta.
El a arătat că domeniul energiei este unul în care România a făcut paşi foarte mari şi trebuie să facă şi mai mulţi paşi, el subliniind că sprijinul companiilor americane este esenţial în acest domeniu.
”Avem creştere în agricultură, în producţia industrială, de exporturi, dar toate depind de securitatea energetică cu atât mai mult cu cât situaţia politică din regiune, legată de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, de această situaţie de instabilitate, de încălcare a unei ordini pe care o credeam stabilită, duc la cea mai mare provocare - securitateta energetică”, a spus Ponta.
El a spus că vrea sprijin şi le mulţumeşte companiilor care au investit în dezvoltarea sectorului energetic din România, fie că acestea sunt americane, europene sau româneşti.
”Legislaţia, strategia guvernamentală trebuie să ofere în domeniul energiei, în 4-5 ani, independenţa energetică de care România, Moldova au atât de mare nevoie pentru a rezista provocărilor, şantajului, presiunilor care există şi care vor continua din partea Federaţiei Ruse”, a spus Ponta.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, vineri, după summitul NATO din Ţara Galilor, că România trebuie să ajungă la un buget de 2% din PIB pentru Apărare, el exprimându-şi convingerea că se va putea face acest lucru înainte de 2017, având în vedere că „libertatea nu e gratis”.
S.D Din nou ma intreb de ce CSAT, Guvernul, Parlamentul nu sunt intrebate in aceste hotarari chiar mai taxabile si importante decat pozele pe plaja cu PMP-ista preferata?

"Băsescu a mai făcut şi alte oferte: crearea unui centru de exerciţii navale la Marea Neagră, cu flota României şi cea a Bulgariei – „Marea Neagră o facem lac NATO” a declarat şi hăhăit Băsescu la Newport, în ultima zi a summitului; a promis sporirea cheltuielilor militare la 2% din buget; a făcut oferta ca România să gestioneze un fond mutual, din care să se alimenteze programe de siguranţă cibernetică a Ucrainei, stat nemembru al alianţei (?!); în sfârşit, a anunţat că acum, când aliaţii încep să-şi retragă şi să ducă acasă soldaţii din Afganistan, Bucureştiul va trimite acolo alţi 440 de militari, instructori şi agenţi de poliţie militară şi că va prelua, în anii viitori, paza a două aeroporturi afgane. Această listă consistentă indică limpede faptul că ofertele făcute de preşedintele Traian Băsescu cu prilejul summitului de la Newport reprezintă un demers intensificat şi precipitat de militarizare a României, o folosire probabil abuzivă a prerogativelor prezidenţiale de politică externă,"
http://www.cotidianul.ro/militarizarea-romaniei-246732/
Înainte de summitul de săptămâna trecută, în Marea Britanie, scriam că, de 65 de ani, din 1949, NATO a apărat pacea, iar Rusia nu a făcut război. Şi adăugam că s-ar cuveni, în următorii 65 de ani, părţile să schimbe locurile, adică Rusia să apere pacea şi NATO să nu facă război. Şi iată că vineri, înainte cu numai două-trei ore ca reuniunea organizaţiei să fi luat sfârşit, negociatorii Kievului, separatiştilor, Rusiei şi OSCE au anunţat, la Minsk, armistiţiul de încetare a focului în estul Ucrainei. Rusia a oferit, astfel, pacea. La Doneţk, Lugansk şi Mariupol tobele războiului au amuţit. Şi tot vineri, ceva mai devreme, la Newport, liderii alianţei au anunţat extinderea şi activizarea prezenţei militare a NATO în Europa de Est, plecarea la război a nouă dintre membrii săi, plus Australia, împotriva Statului Islamic din Irak şi Siria (ISIS), precum şi prelungirea şederii trupelor americane şi aliate în Afganistan, după retragerea stabilită pentru 2014.
Prin urmare, spune NATO, aceleaşi tobe mute acum în Ucraina vor continua să se facă auzite în estul Europei, probabil cel mai tare în România. Astfel, în declaraţia finală a reuniunii din sud-vestul Angliei se arată că a fost aprobat un Plan de acţiune rapidă a NATO, pentru a contracara eventuale agresiuni din partea Rusiei şi că Marea Britanie şi alte şase state membre vor pune la dispoziţie forţe aeriene, navale şi terestre cu cel puţin 10.000 de oameni, pregătite să acţioneze în orice stat NATO din Est, inclusiv în România. De asemenea, în acelaşi document final se menţionează că instalarea componentei din România a scutului antirachetă al alianţei din Europa va fi finalizată în 2015. Apoi, la summit, preşedintele român a ofertat ca România să găzduiască un comandament NATO pe teritoriul ei, pe lângă cele două baze militare americane de la Kogălniceanu şi Deveselu. Şi tot la Newport, Băsescu a mai făcut şi alte oferte: crearea unui centru de exerciţii navale la Marea Neagră, cu flota României şi cea a Bulgariei – „Marea Neagră o facem lac NATO” a declarat şi hăhăit Băsescu la Newport, în ultima zi a summitului; a promis sporirea cheltuielilor militare la 2% din buget; a făcut oferta ca România să gestioneze un fond mutual, din care să se alimenteze programe de siguranţă cibernetică a Ucrainei, stat nemembru al alianţei (?!); în sfârşit, a anunţat că acum, când aliaţii încep să-şi retragă şi să ducă acasă soldaţii din Afganistan, Bucureştiul va trimite acolo alţi 440 de militari, instructori şi agenţi de poliţie militară şi că va prelua, în anii viitori, paza a două aeroporturi afgane. Această listă consistentă indică limpede faptul că ofertele făcute de preşedintele Traian Băsescu cu prilejul summitului de la Newport reprezintă un demers intensificat şi precipitat de militarizare a României, o folosire probabil abuzivă a prerogativelor prezidenţiale de politică externă, acum, cu puţină vreme înainte de încheierea mandatului, iar acestea ar trebui să facă neîntârziat obiectul unor dezbateri şi decizii în CSAT, Parlament şi Guvernul ţării.
Un alt subiect la conferinţa de presă de după summit a fost Orientul Mijlociu. Răspunzând unor critici în legătură cu poziţia anterioară evazivă a Casei Albe, Obama a surprins asistenţa, afirmând fără echivoc că printr-un efort internaţional lărgit, inclusiv al ţărilor arabe, grupul extremist ISIS trebuie „înfrânt şi eliminat”, la fel ca Al Qaida. Fără îndoială, schimbarea de ton a preşedintelui american a reflectat mânia dezlănţuită în toată America, după execuţiile televizate ale celor doi jurnalişti americani, faptul că opinia publică din SUA consideră ISIS ca o ameninţare existenţială la adresa securităţii naţionale a Statelor Unite. America, toată, crede că ucigaşii ISIS i-au eclipsat până şi pe Al Qaida şi că grupul extremist şi califatul trebuie distruse de cei ameninţaţi direct, de turci, kurzi, irakieni şi sirieni. Iar aici se ridică întrebări. Sunt pregătiţi americanii, Obama şi Congresul să conlucreze cu Assad şi cu aliaţii săi – Iran, Hezbollah, PKK-ul kurd şi Moscova, aliata Damascului, spre a anihila califatul? Şi, dacă ISIS va rezista, vom asista, cândva, la o întâlnire Assad-NATO, la Bruxelles, sau oriunde altundeva? Ce-i mai importantă, salvarea vieţii unor americani inocenţi, sau pata de pe creier pusă în privinţa lui Assad?
În ce priveşte retragerea din Afganistan în 2014, summitul a lăsat-o mai moale. Încă din urmă cu un an, reuniunea NATO de la Newport fusese planificată ca o sărbătoare marcând sfârşitul luptelor din acea ţară. Dar socoteala nu s-a potrivit, nimeni nu mai crede că alegerile prezidenţiale de la Kabul vor avea loc anul acesta, că un nou succesor al lui Hamid Karzai va fi instalat şi va putea semna un nou acord de securitate cu aliaţii. La Newport s-a vorbit deja de o retragere întinsă către 2016 şi apoi de o asistenţă financiară pentru Afganistan de peste 4 miliarde dolari anual. O sumă prohibitivă pentru NATO, pur şi simplu risipită pe drumuri, într-o ţară sfâşiată de conflicte interne vechi de mii de ani, imposibil de controlat, cu guverne centrale impotente, cu un preşedinte corupt şi hoţ, sau cum spunea un raport al CIA de la sfârşitul lunii trecute: „Criminalitatea, insecuritatea, guvernarea slabă, lipsa de infrastructură, neputinţa impunerii legii în toate părţile ţării, fac imposibilă creşterea economică viitoare a acestei ţări”. Şi astfel, în ce priveşte eternul neîmblânzit Afganistan de pe agenda ultimelor cinci summituri ale alianţei, NATO nu a putut decât să constate, săptămâna trecută, că tot ce a izbutit a fost să-şi adauge numele după Marea Britanie, fosta Uniune Sovietică şi SUA, pe lista celor care au eşuat acolo.
Ar mai fi multe de spus despre ultimul summit NATO. Ar fi de spus că starea conflictuală actuală NATO-Rusia ar trebui analizată la Bruxelles şi Washington „la rece” şi concluzionat că stridenţele nu fac şi nu dau bine – mai degrabă arată o lipsă de argumente. Că nimeni nu are nevoie de un alt război rece. Că Traian Băsescu este o reclamă foarte proastă pentru alianţă, şi că un alt escroc numit Poroşenko, din vânzător de ciocolăţele şi acadele pentru copii, la Kiev, insultă inteligenţa oamenilor mari, încercând să le vândă gogoşi mega-umflate, la Newport – „Rusia va cuceri şi Varşovia, Vilnius, Riga, Bucureştiul...aşa se va întâmpla, nu există dubii” (?!). Ar fi de remarcat faptul că cei mai mici, estonienii, letonii, lituanienii, polonezii şi suedezii, se isterizează, dar că cei mari, germanii şi francezii, tac. De menţionat că 70% dintre americani nu cred că Rusia va invada Ucraina, ţările baltice, sau Polonia, semnalează Ivo Daalder, fostul ambasador al SUA la NATO. Ar fi de spus – interesant, fără precedent – că nu a existat nici un comentariu serios despre summit, nici înainte şi nici după el, în toată presa mare transatlantică, în TIME, New York Times, IHT, Le Monde, US News&World Report, The Telegraph, Frankfurter Allgemeine Zeitung etc. Că nimeni, bineînţeles cu excepţia lui Băsescu, nu scoate din buzunare acei 2% din buget promişi pentru alianţă, şi că Statele Unite asigură, în continuare, 77% din cheltuielile ei. În sfârşit, poate ar fi de spus că organizaţia naţională a foştilor ofiţeri şi agenţi din comunitatea de informaţii a SUA, majoritatea analişti, i-au trimis acum o săptămână o scrisoare lui Angela Merkel, a Germaniei, cu prilejul deschiderii summitului NATO din Anglia, şi că, în document, se afirmă, printre altele: „Trebuie să vă informăm că acuzaţiile privind o mare invazie rusească a Ucrainei nu sunt susţinute de informaţii credibile. Informaţiile existente par mai degrabă să fi fost ‘confecţionate’ politic, la fel cum s-a întâmplat în urmă cu 12 ani, pentru a se ‘justifica’ atacul SUA în Irak. La acea vreme, noi, ofiţerii din serviciile americane de informaţii, nu am găsit dovezi privind armele de distrugere în masă din Irak. La fel, nu avem mărturiile unei invazii ruseşti nici acum. Iar în urmă cu 12 ani, cancelarul Gerhard Schröder, având îndoieli în ce priveşte existenţa acelor arme irakiene, a refuzat să participe la atacarea acelei ţări. În opinia noastră, şi dv. ar trebui să aveţi suspiciuni în legătură cu acuzaţiile aduse de Departamentul de Stat şi NATO, privind o invazie rusească în Ucraina... După opinia noastră, lui Poroşenko şi Iaţeniuk ar trebui să li se spună deschis, în faţă, că admiterea Ucrainei în NATO nu există şi că NATO nu are în intenţii să ducă un război cu Rusia, în beneficiul cârpitei în fund armate ucrainene”.
Organizaţia naţională amintită se află în California, la Sacramento, la Pacific, şi spuneau pe vremuri nişte băieţi cu chitare că în acel oraş vin şi nu mai pleacă, niciodată, cele mai frumoase primăveri din lume.