sâmbătă, 6 decembrie 2014

Reactie la o critica a lucrarilor lui Larry Watts

Sunt cativa ani de cand urmaresc activitatea stiintifica si publicistica a istoricului american Larry Watts cu un real interes.  Bogatia surselor primare considerate de acesta si calitatea aparatului sau analitic fac din acesta o personalitate din ce ince mai greu de ignorat in spatiul de idei romanesc de pretutindeni.  La relativ scurt timp dupa aparitia contributiilor sale la istoria romaneasca post-belica, mai cu seama din perspectiva romano-americana, reactiile nu intarzie sa apara si se impart intre admiratie si contestare, fata de lucrari si autor in acelasi timp.  Printre contestatari se numara si dl. Petre Opris, numai ca spre deosebire de majoritatea acestora, dansul furnizeaza si date la care am avut acces prin intermediul Grupului Prospectiv la facebook, unde suntem amandoi membri.  

Pe scurt, dl. Opris indica lacune de documentare si/sau redactare in 2 volume majore ale lui Larry Watts si una sau doua instante de interpretare pe care dl. Opris le gaseste problematice pe baza evidentelor din arhivele romanesti.  Trebuie spus ca aceste obiectii sunt prezentate de dl. Opris ca exemple si nu ca pe o enumerare exhaustiva a tuturor problemelor pe care acesta le-ar fi identificat in cartile lui Watts: "Ne oprim aici cu enumerarea greşelilor existente în cele două cărţi publicate de cercetătorul Larry L. Watts (deşi mai sunt şi altele, însă nu le expunem aici pentru a nu fi considerat distrugător de mituri româneşti)."  Recomandarea finala a dlui Opris este: "Toate acestea ne determină să analizăm cu multe rezerve alte afirmaţii ale istoricului american."  

Tot pe scurt, in schema generala de interpretare a d-lui Watts, edificata pe pe date din multiple arhive, se arata ca Romania a fost un aliat al Occidentului, in special al SUA si RFG, inca din timpul lui Gheorghiu Dej si continuand pana in anii regimului Ceausescu.  

Revenind la problemele indicate de dl. Opris, pot spune ca cititor de istorie ca destul de multe carti ale unor istorici importanti, care apar la edituri reputabile in SUA, sunt marcate de erori ca cele semnalate de domnul Opris--cauza acceptata aici fiind lipsa editorilor profesionisti.  In ceea ce priveste cazurile de interpretare in urma carora dl. Opris s-ar gasi de partea cealalta a d-lui Watts o sa dezvolt unul in cele ce urmeaza.

Dl. Opris scrie: "În volumul publicat în anul 2011, autorul american a susţinut că, „la mijlocul anului 1965, România a fost «brusc» eliminată cu totul din strategia de război a Pactului de la Varşovia”. În opinia noastră, ideea respectivă neglijează complet faptul că autorităţile de la Bucureşti au organizat în 1973 jocul operativ de război „SOIUZ-73”, în care armata română ar fi ajuns la Marea Marmara, flancată de marile unităţi sovietice şi ar fi trecut apoi în Asia Mică prin strâmtoarea Dardanele. Mareşalul sovietic Ivan Iakobovski a asistat la acel exerciţiu pe hartă, desfăşurat în staţiunea Neptun sub conducerea generalului Ion Ioniţă, ministrul Apărării Naţionale (vezi harta)."  In alte cuvinte, dl. Opris vrea sa spuna ca dl. Watts ar fi in eroare cand afirma ca Romania a fost eliminata din strategia de razboi a Pactului dela Varsovia.  Mai mult, dl. Opris revine "Istoricul american a reluat „în buclă” ideea sa de mai sus, astfel: „Apoi, conceptul a reapărut în perioada «primului Eşalon strategic» de la jumătatea anului 1965, când armata română a fost brusc exclusă din strategia de război a Pactului de la VarşoviaCu siguranţă, contribuţia militară a României la operaţiunile ofensive ale Pactului era lipsită de importanţă strategică. După 1965 ea a fost, de fapt, inexistentă”.  Dacă am accepta ideea cercetătorului american, nu mai putem să explicăm de ce s-a organizat şi desfăşurat în România jocul operativ de război „Soiuz-73” şi nici nu mai pot fi înţelese insistenţele din perioada 1969-1989 ale liderilor politici şi militari sovietici, de a se desfăşura în România exerciţii comune împreună cu generalii armatei române."

Nestiind ceva despre 'Soiuz-43', am cautat si gasit cu Google urmatoarea pagina cu o contributie a d-lui Opris:  http://www.art-emis.ro/analize/567-manevrele-militare-balkan-89-din-bulgaria-4-9-iunie-1989.html  De aici aflam ca: "Potrivit concepţiei de ansamblu a jocului de război „SOIUZ-73", forţele Grupului de Armate Sud (NATO) atacau Bulgaria şi ajungeau pe aliniamentul: Sud Sofia - Nord Gabcovo - Nord Burgas. Concomitent, forţele aeronavale ale NATO se angajau într-o bătălie la circa 150 de mile Est Constanţa, iar la nord de Burgas era lansat un desant maritim în flancul Frontului 3 Sud (sovietic)."  Elementul cheie aici este ca ofensiva ar fi apartinut fortelor NATO, iar romanii simulau in cadrul acestui Soiuz-73 o actiune defensiva--aspect vizibil si in harta operationala unde ofensiva este reprezentata cu sagetile albastre est-vest, iar cu sageti rosii contraofensiva https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMOC0uA8qW_32w_lXWCRlvEwM9pr7ElkkhTTst8GTsaeg532rXYettPnf17kufcHw0P4fLeW4Ld0bURC4VzgD0HFRbWhaf6zgpWuU5j9LYCNvBl18TbAYaTo4YW3a9KswL9Qb6eGPxVak/s1600/1.jpg.

Din acest document al d-lui Opris eu inteleg ca Romania isi construia o optiune de aparare in cazul unui atac al trupelor NATO.  N-am de unde sa stiu care a fost procesul in urma caruia dl. Watts scrie ca  
„la mijlocul anului 1965, România a fost «brusc» eliminată cu totul din strategia de război a Pactului de la Varşovia,” dar, pe baza documentatiei d-lui Opris, pot sa fie de acord cu evaluarea lui Watts "contribuţia militară a României la operaţiunile ofensive ale Pactului era lipsită de importanţă strategică. După 1965 ea a fost, de fapt, inexistentă.”  O perspectiva geopolitica realista ar revela ca actiunea defensiva in Balcani era de minima importanta pentru URSS/Pactul dela Varsovia.  Intr-adevar, ce ar fi obtinut comunistii avansand pe un asemenea front?  Acelasi tip de perspectiva ar condamna pozitia lui Watts daca romanii ar fi participat la exercitii militare la Marea Baltica/RDG sau Polonia, acelea fiind directii candidate ale unei ofensive europene a Pactului de la Varsovia impotriva Vestului.  In schema de atunci a lumii, Romania avea o geografie relativ neinteresanta, capitalul de interes al Romaniei fiind mai degraba cel simbolic si asta in alte monezi decat cele ale CAER.

Dat fiind numarul redus de probleme de documentare, relativ la numarul surselor consultate si analizate, si importanta lor scazuta in schema generala de interpretare a d-lui Watts, raman cel mult cateva instante de interpretare problematica ce vor trebui sa constituie baza de pornire a unui dialog intre cei avizati.  Ar trebui pornit desigur dela premiza ca in stiintele sociale adevarul se construieste prin dialog, pornind dela fapte si avansand cu interpretare pana la atingerea unui consens calificat.   Dl. Watts ar putea ajuta in acest dialog.

La momentul acesta as adauga eu ca jocul Romaniei de care scrie dl. Watts a ridicat costuri si riscuri considerabile pentru Romania si elita politica romaneasca ce n-au fost intotdeauna rasplatite, chiar numai cu recunostinta Vestului, pe masura eforturilor si realizarilor romanesti de subminare a intereselor Blocului Sovietic si ale Moscovei.  Critici de acum ai politicii romanesti de atunci adopta o perspectiva curioasa din care condamna pe cei din trecut chiar si atunci cand evidenta istorica recomanda o alta pozitie.  De fapt, pozitia acestor critici este aidoma aceleia a inchizitorilor sau comisarilor ideologici din timpul ocupatiei-eliberatoare(sic!) sovietice, pretind absolutul dela romani si asuma absolutul Vestului.  

___________________


  • Nedeea Burca In anii 80 am avut privilegiul de a-l cunoaste si de a-l numara printre prietenii mei cei mai apropiati pe generalul Eugen Bantea, directorul Centrului de Studii si Cercetari de Istorie si Teorie Militara. Fusese candva si directorul Editurii Militare. Genu, caci asa ii spuneam noi, este una dintre amintirile cele mai luminoase ale tineretii mele. L-am regasit cu mare bucurie in volumele lui Larry Watts care -iata!- dupa atatia ani readuce in discutie multe din temele noastre de conversatie de odinioara (in fine, erau mai degraba "temele" lor, adica ale sotului meu si ale lui Genu, eu, pe vremea aceea, doar ascultam fascinata). Bantea vorbea uneori despre cercetarile lor in vederea furnizarii de argumente care pledau pentru distantarea de Pactul de la Varsovia. Or, Larry Watts reitereaza exact acest lucru. Si tot Larry Watts spune : "Ranchiuna combinata a Elenei si a fostilor cominternisti atinsese asemenea culmi, incat Bantea nu numai ca si-a pierdut postul, dar a fost declarat "non persoana". A murit de un cancer ciudat, prin 1985, la relativ putin timp dupa ce refuzase, cu un argument care mi s-a parut pueril si care m-a intristat nespus (zicea ca trebuie sa se duca la Barlad - locul sau de bastina - tocmai in acele zile) sa fie prezent la casatoria mea civila. De-abia citindu-l pe Larry Watts am inteles cat de nobil fusese, de fapt, acel gest.Iata cum istoria mare se impleteste adesea cu istoriile noastre personale...(Despre amanunte privins toata povestea de la CSCIT/ Pactul de la Varsovia, se pot citi multe la p. 344-3473, in "Cei dintai...")

  • Nedeea Burca .... Ma intreb daca nu cumva felul in care sunt receptate cartile lui L.W. nu se datoreaza, dincolo de erorile de redactare, in foarte mare masura, tot "ranchiunei fostilor cominternisti"...sau ale odraslelor acestora

  • Costel Gilca Ca avocat si scriitor de carti nu pot sa nu constat ca, eventualele erori din cartile dlui Watts, sunt picturi de apa intr-un ocean.
    Faptul ca trimite in 98% din cazuri la documente primare, face ca cititorul sa devina el insusi cercetator.
    Ca avocat c
    auti intotdeauna documentrul primar asupra caruia sa te pronunti tu ca specialist si nu relatarile celor care au vazut documentul (proba).
    Dl. Opris are o tehnica simpla de incercare de minimalizare a valorii cartilor dlui Watts, tehnica ce nu face cinste unui cercetator onest:se dau unul, doua exemple de eventuale inadvertente, in cateva sute de mii de exemple, pentru a cinchide (manipulatoriu si simplist): cartea e plina de greseli, nu merita luata in considerare. 
    Nu comentez asttel de argumente, ca tehnica de argumentare, pe care le intalnesc destul de des la bara, de colegi mediocrii.
    Vreau diar sa spun ca dincolo de orice cartile dlui Watts sunt fantastice prin insasi trimiterea/prezentarea documentelor primare!
    Apoi, tot ca tehnica de distrugere: ataca autorul si vei nega ideile! Ce sens are aducerea in discutie, asocierea dl Watts de alte nume interne? Singurul scop este apropierea cu elemente negative/controverstae pentru ca prin asociere sa isi piarda valoarea.
    Am detestat intotdeauna omul care foloseste astfel de metode specifice mediocrilor.
    Am considerat barbateste sa vii la acelasi nivel al ideii mele si sa combati ideea mea, nu sa ma tragi de haine, sa ma impingi si sa ma scuipi.
    Cam asta e nivelul combaterii de catre dl Opris a cartii dlui Watts!

  • Petre Opris Prospectiv A-z Despre Soiuz-73: operaţiunea respectivă se oprea în Asia Mică (pe direcţia operativ-strategică turcă) şi după cucerirea Atenei (pe direcţia operativ-strategică greacă) şi stabilirea apărării la istmul peloponesiac. Cucerirea unei capitale NATO şi a Strâmtorilor Bosfor şi Dardanele nu reprezintă obiective strategice? Eu spun simplu: DA. Într-adevăr, s-a pornit de la apărarea pe teritoriul Bulgariei şi bombardarea nucleară de către NATO a 12 puncte de trecere a Dunării de către unităţile militare române şi sovietice. În Academia Militară exista o dispută privind teoria militară românească (tactică, artă operativă şi strategie militară). Sunt multe de spus la acest capitol, dar nu pe facebook. Acest mijloc (facebook) este destinat comunicării simple, nu dezvoltării unor teorii ştiinţifice.

  • Petre Opris Prospectiv A-z Mai este un aspect pe care sunt nevoit să îl semnalez, aşa cum a procedat şi doamna profesoară Zoe Petre: selecţia documentelor şi utilizarea lor (într-un mod neprofesionist, din punctul meu de vedere). Domnul Larry L. Watts nu are dubii în privinţa modului de selecţionare a documentelor şi nu aduce nici un contraargument la ideile pe care le vehiculează. Pentru novici, există pericolul de a fi fascinaţi de cantitatea impresionantă a documentelor puse în circulaţie la un moment dat, fără să înţeleagă faptul că (uneori) documentele respective au fost selecţionate pe baza ideilor şi tezelor preconcepute din mintea istoricului. Deoarece suntem în zi de sărbătore (Moş Nicolae), eu aş boteza acest fenomen foarte simplu: "Euforia Wikileaks sau a Sărbătorii". Cititorii nu mai văd pădurea din cauza copacilor foarte mulţi enumeraţi de domnul Watts. Un alt proverb sună astfel: Brânză bună (documentele) în burduf de câine (cele două cărţi, cu idei preconcepute şi documente special selecţionate pentru susţinerea tezelor domnului Watts).

  • Petre Opris Domnule Costel Gilca Dacă sunteţi avocat, înţelegeţi mai uşor diferenţa dintre forma şi fondul problemei. Domnul Watts nu a respectat forma (cronologia şi lipsa bibliografiei, de exemplu), dar dumneavoastră susţineţi că nu contează forma şi putem merge direct la fondul lucrării. Din partea mea, puteţi proceda cum doriţi. O simplă trimitere la documentele primare se realizează foarte repede. De exemplu, accesând inventarele postate on-line de Arhivele Naţionale ale României sau Arhivele Naţionale ale SUA. Măsura respectivă este foarte-foarte bună pentru cei care înţeleg ce înseamnă un document istoric - începând de la data la care a fost realizat şi terminând cu numele dactilografei. În privinţa asocierii cu alte nume, am mai spus o dată: domnul Ioan Talpeş a fost menţionat de domnul Watts, nu eu l-am scos pe geam pentru a-l arăta publicului. În prima carte, domnul Talpeş a publicat "Cuvânt-înainte". Dacă nu credeţi, puneţi mâna şi citiţi înainte de a jigni alte persoane. Şi încercaţi să dataţi greşit un document pe care îl prezentaţi la judecător, să vedeţi apoi cum pierdeţi un proces din cauza nerespectării formei. Până la fond este cale lungă.

  • Petre Opris Stimată doamnă Nedeea Burca Am auzit multe poveşti despre fostul general Eugen Bantea deoarece am lucrat la institutul înfiinţat sub comanda sa. Toată lumea era de acord cu faptul că generalul Bantea a fost o personalitate de excepţie în istoriografia românească.

  • Preda Mihailescu Opris @ Intre bogatele discutii aici prezente, fiind inca racit ma marginesc la acest interesant argument de metodologie: "Domnul Larry L. Watts nu are dubii în privinţa modului de selecţionare a documentelor şi nu aduce nici un contraargument la ideile pe care le vehiculează". Aceasta critica care se potriveste pentru productiile dlui Boia si a altora specialisti in selectia de documente vechi care exprima atitudini potrivnice romaniei, o vedem aplicata in schimb lui Larry Watts. O idee noua pentru mine,
    Domnul Dinu Giurescu, pesemne la fel de compent in istorie ca valorosii nostri contributori, insista de cateva ori in prezentarea cartii lui Watts asupra faptului ca ea deschide cumva un domeniu nou la noi, pe care l-ar numi "istoria serviciilor secrete". Cred ca acest specific merita intr-adevar considerta, cu implicatiile sale - toata lumea este chemata sa aiba dubii de o parte si de alta asupra acestor servicii, deci constructia logica decurge prin confruntare, prin completare. Autorul lucreaza permanent cu dubiile pe care stie ca le are si cititorul, si argumentarea decurge din coincidenta concluziilor ce se pot trage din documentele unor servicii profund indusmanite. Exista mult de discutat la aceasta tema, dar trebuie sa ma opresc aici: ma intreb daca nu merita acest context mai multa atentie, inainte de a invinui pe Watts ca nu are indoieli asupra surselor. Impresia mea este tocmai contrarie: este obisnuit in asa masura cu dubiul, ca nimic nu este prezentat ca o certitudine, ci se construieste prin complementaritate de surse. Putem sa repetam intrebarea pe care am ridicat-o odata: un lucru este cert, exista o mare independenta intre sursele occidentale si cele din blocul sovietic. Deci nu putea exista pe nici o teme influenta.

  • Nedeea Burca "Toată lumea era de acord cu faptul că generalul Bantea a fost o personalitate de excepţie în istoriografia românească." Tocmai de aceea, domnule Petre Opris, nu pot sa nu ma intreb ce naiba se petrece acum, in 2014-2015, daca un efort al Romaniei anilor 80, acela de a incerca sa gaseasca argumente impotriva exercitiilor de trupe pe pamant romanesc, CSCITM muncind din greu si dovedindu-se cu adevarat inovator, specialistii sai trecand, printre multele altele, chiar la dezbaterea deschisa a pactului Ribbentrop Molotov (teza de doctorat a mult hulitului Talpes!), este trecut sub tacere, bagatelizat intr-un asemenea hal?! Bantea a fost, asa cum se stie, tinta predilecta a criticilor sovietice, istoricii rusi ingropand dezvaluirile omologilor romani sub o avalansa de publicatii menite sa ii discrediteze si sa le distruga reputatia. Daca atunci "asa erau vremurile", cum se poate ca singurul istoric contemporan care abordeaza acest subiect, este decredibilizat cu atata sarg? Si nu ma refer la dvs., dle Opris, pentru ca, asa cum se poate vedea, dvs. sunteti un interlocutor mai mult decat agreabil. Dar nu pot sa nu ma gandesc ca aceia care au distrus CSCITM -ul, ingropand in tacere stradaniile sale, au in aceeasi masura o problema cu Larry Watts, astazi. Sunt absolut singurii care nu au niciun interes ca anumite lucruri sa fie cunoscute de catre publicul larg. De aceea, cartile istoricului american ar fi trebuit sa apara in conditii ireprosabile si m-as incumeta sa zic ca nu doar lipsa unor redactori de carte profesionisti si specilizati poarta vina faptului ca lucrul acesta nu s-a intamplat.

  • Costel Gilca @ dl Opris, pentru ca putea cataloga drept pertinent argumentul Dvs cu privire la cronologie ar tebui ca aceasta situatie sa fie reprezentativa pentru toate cele 2000 de pagini ale cartii domniei sale. 
    Doua, trei exemple, se inscriu in marja de eroare
    , dimpotriva sunt chiar sub marja de eroare la miile de documente nentionate.
    Cu privire la sursa primara, glumiti cand trimiteti la doua link-uri (daca as fi malitios as intreba daca ati citit cartile si daca atunci cand le-ati citit v-ati aruncat un ochi si pe notele de subsol, pentru a vedea sursele documentelor).
    Asadar sa nu cadem in derizoriu facand triitere la 2 link0uri si sa spunem: nu este nimic nou in ce spune Watts, pentru ca este ridicol si va pune intr-o pozitie ridicola!
    Cu privire la Talpes, nu ati inteles ce am vrsut sa spun. Modalitatea in care Dvs ati sugerat ca adevaratul autor este Talpes si nu Watts, pentru a pune accent pe o personalitate controversata, este din nou neserioasa.
    Evident si eu si Dvs si oricine are ratiune si a scris isi da seama ca nu este munca unui singur om. Dar nici Michelangello nu isi facea in totalitate toate operele, el doar el finisa. Asta nu inseamna ca nu este un Michelangello!

  • Preda Mihailescu Costel Gilca @ Deoarece argumentul "este cartea lui Talpes" este vechi si deosebit de activ, are priza la publicul care se fereste de Watts din motive surprinzator de diverse, gasesc si eu ca ati facut bine sa ii reamintiti dlui Opris ca nu este de nivelul domniei sale. Fiind un argument pe cat de tendentios, pe atat de stupid. Deoarece consensul general pune accentul pe strangerea de documente in opera lui Watts. Si acolo Talpes NU PUTEA contribui, fiind documente din lumea intreaga. Period. Ori citind citatele ample, putem si singuri sa tragem concluziile, nu avem nevoie nici de Talpes si nici de Watts. Eu personal m-am curatat destul de repede de detaliile discutiilor lui Watts, dar existenta surselor graieste pentru sine. Si chiar la erori - nu am habar de arta militara, dar am in minte imgainea unor manevre ale unor armate din pactul dela Varsovia, mai multe armate, manevre repetitive pe perioada 1968-1973 la granitele Romaniei. Au existat sau nu, dl Opris? In comparatie cu acelea niste exercitii in cutia cu nisip sunt o nimica - eu asa l-am inteles pe Watts, si mi se pare o interpretare fireasca. Si in fond, ajunge sa punem alta interbare: este sau nu adevarat faptul relatat de dl Watts, ca la kagaba Romania trecuse intr-o sectie de tari dusmane? Daca asta este adevarat - si ma intreb cu ar falsifica Watts o asemenea informatie importanta - atunci nu mai este discutie, dl Opris, prosti nu erau sovieticii: ori este dusman, ori il lasi sa participe la secretele aliantei. Daca este dusman, pentru a nu dezvalui taina lipsei de coeziune a pactului, organizezi pro forma tot felul de nimicuri - dar la strategii importante, il lasi frumusel la usa. NU CRED ca ati gasit o eroare aici dl. Opris, cu tot respectul. M-as bucura sa imi dovediti ca ma insel - si m-as bucura si mai mult daca intrebarile noastre va ingaduie sa reconsiderati unele pozitii pe care poate le-ati preluat de la altii fara multa consideratie. Aceasta deoarece discutia inceputa imi arata pas cu pas ca nu corespundeti opozentului tipic, interesat si agresiv, al lui Watts.

  • Petre Opris Domnule Preda Mihailescu De la cine să preiau ideile anti-Watts în Polonia? Aici nimeni nu discută despre cercetătorul american. :)))) Vă apreciez pentru mesajul dvs. şi sper să putem discuta în continuare, dacă timpul îmi permite. Multă sănătate vă doresc!

  • Petre Opris Cât priveşte aplicaţiile din perioada 1968-1973, am scris despre ele în teza de doctorat pe care am şi publicat-o în anul 2008. Dacă îmi spuneţi o adresă de email, putem aprofunda subiectul respectiv. :)))

  • Petre Opris Despre KGB şi secţia "Ţări duşmane": nu contest aşa ceva. De ce au procedat sovieticii în acest fel? Nu ştiu. Aş dori să aflu, dar situaţia politică din regiunea noastră nu îmi permite. Aşa-i în viaţă. Uneori trebuie să aştepţi ocazia potrivită. În plus, ar trebui să reînvăţ limba rusă.

  • Petre Opris Stimată doamnă Nedeea Burca Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase, deşi nu sunt deloc agreabil în discuţiile pe facebook. Dovada: mesajele mele anterioare. Despre fostul general Eugen Bantea se pot spune multe: că a fost evreu, că a dorit să elaboreze un tratat de istorie militară (din păcate, proiectul s-a oprit la perioada interbelică şi ultimul volum din serie a fost dat la "topit" deoarece nu mai corespundea evoluţiilor politice post-Decembriste). Întrebarea dvs. este clară: De ce este decredibilizat Larry L. Watts? Pentru că nu convine unor decidenţi politici din România sau din alte ţări? Tot ce este posibil. Dar eu nu sunt lider politic şi citesc aşa cum am învăţat în cei 5 ani de facultate (1992-1997). Uneori, opiniile mele oferă argumente celor care îl critică pe istoricul american. Am stat departe de acest subiect până în noiembrie 2014 deoarece am fost şi sunt ocupat cu un proiect personal (publicarea a 275 de documente despre România, din perioada 1961-1989). Nu trebuie să luaţi ad-literram ceea ce spun unii şi alţii despre Larry L. Watts (chiar şi opiniile mele pot fi criticabile). Ceea ce urmează este important. Luăm ce este bun din cărţile respective şi mergem mai departe în analiza istorică. Domeniul politic nu mă încântă şi prefer să stau departe de cei care politizează într-un fel sau altul tezele din cele două cărţi. În anul 2000 am îndrăznit să propun la Academia Militară din Bucureşti un proiect de teză de doctorat despre politizarea armatei române în perioada 1948-1964. Mă gândeam atunci la sloganul lansat la începutul anilor '90, privind depolitizarea armatei române, şi la faptul că nu poţi face o "depolitizare" din punct de vedere teoretic dacă nu ştii mai întâi procesul anterior, de politizare a armatei. Evident, nu am fost acceptat la doctorat cu proiectul respectiv şi, după doi ani, am propus şi am fost acceptat la Facultatea de Istorie din Iaşi, cu proiectul "România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)". Orice şut în fund este un pas înainte!!! :)))))))))))))

  • Petre Opris Domnule Costel Gilca Eu nu am afirmat şi nu am sugerat că domnul Talpeş a scris lucrările respective. Ceea ce am observat este faptul că domnul Talpeş nu a observat şi corectat greşelile de cronologie, înainte de apariţia publică a lucrărilor. Eu nu am ce să reproşez domnilor Ioan Talpeş sau Larry L. Watts. Am rugămintea să citiţi exact ce scriu. Da, se pot face supoziţii privind anumite idei pe care le am, dar nu îmi permit să pun pe hârtie afirmaţii pe care nu le pot demonstra. Mi-ar fi ruşine dacă, după introducerea semnată de profesorul care m-a îndrumat la doctorat, ar urma nişte greşeli grave de cronologie. Dvs.domnule Costel Gilca, mă subestimaţi deoarece nu mă cunoaşteţi. Perioada în care am lucrat ca redactor la "Revista de Istorie Militară" mă ajută să descopăr relativ uşor greşelile de cronologie şi pot înţelege ce înseamnă greşeală neintenţionată şi eroarea redactorului. În privinţa trimiterii la cele două site-uri, există posibilitatea folosirii lor în scop ştiinţific sau, dimpotrivă, pentru a se afirma apoi că "am fost în arhive". Ştiu sistemul din ambele direcţii. În schimb, nu ştiu când anume aţi fost dvs. la arhive pentru a citi documente istorice. Nu dezvolt subiectul mai mult pentru a nu ajunge la celebra teză de doctorat a unui prim-ministru în funcţie. Ar fi multe lucruri de comentat şi s-ar face o serie de analogii interesante.

  • Nedeea Burca Domnule Opris, generalul Bantea a fost evreu, fapt care, insa,nu mi se pare relevant. Cel putin nu in economia acestei discutii. O alta ar putea, eventual, porni de la faptul ca evreii din Romania nu il recunosc, nu si-l amintesc, nu si-l asuma. Si credeti-ma ca stiu foarte bine despre ce vorbesc. (Cu totul alta este situatia altor unei alte categorii de evrei de origine romana, a caror pioasa amintire n-a incetat nicio clipa a dainui.  ) Stiu ca ultimul volum al tratatului sau a fost dat la topit, ceea ce mi se pare firesc.  In rest, sunt, mai mult sau mai putin, de acord cu dvs. 

  • Petre Opris Pentru anumite persoane care îl criticau, originea generalului Eugen Bantea era foarte importantă. Aş putea spune: era un capăt de acuzare.

  • Nedeea Burca Va referiti la Elena Ceausescu, probabil. Care, de asemenea, era extrem de apropiata de multi fosti Cominternisti de aceeasi origine. De gustibus...

  • Costel Gilca Dle Petre Opris. Va faceti ca nu pricepeti esenta a ceea ce spun eu.
    Nu incercati sa divagati discutia pentru a merge pe argumentul Dvs (am un avantaj major aici din practica zilnica a argumentatiei).
    Asadar, pentru ca Dvs sa fiti credibil, in fine tez
    a Dvs, trebuie sa ne furnizati o serie intreaga de greseli (intentionata sau nu nu are relevanta).
    Ca sa concluzionez: voi fi de acord cu Dvs numai in sutiatia in care veti aduce o serie intreaga de exemple care sa justifice teza ca erorile sunt intentionate.
    Altfel, la volumul de munca, tocmai Dvs ca redactor ar trebui sa stiti (si eu am fost redactor la reviste de specialitate juridica) ca la un volum de munca inmens pot apara erori.
    Este ca si cum intr-un articol juridic de mare amploare, in doua locuri este citat gresit articolul de lege, iar din asta as trage concluzia ca articolul este slab.
    Pai nu prea este asa.
    Revenind: convingeti-ma cu exemple, nu cu afirmatii generale și neverificabile!

  • Petre Opris Domnule Costel Gilca Aţi citit cu atenţie pe blog eroarea "Preoteasa - 1959"? Se repetă de trei ori, în trei locuri diferite. Acesta este doar un exemplu. Restul urmează într-o publicaţie din România. Repet, dialogul pe facebook nu permite expunerile ştiinţifice. Puteţi rămâne la opiniile dv. Nu ştiu de ce ar conta opiniile dvs pentru ideile mele despre cărţile publicate de Larry L. Watts.

  • Nedeea Burca Pai da, nu doar ca n-au avut un redactor ca lumea, dar nici macar un corector nu si-au permis cei de la Editura Rao.

  • Costel Gilca Din nou atac la autor si nu la idei - minimizarea autorului pentru minimzarea impactului.
    COnteaza opinia mea pentru forta contraargumentatiei de aceea v-ati oprit.
    Revenind la ce spuneati Dvs: sa inteleg ca din sute (poate mii) de idei exprimate in ca
    rtea sa, doar pentru ca Preoteaza -1959 apare ca eraore in trei locuri inseamna ca toate celelalte idei sunt nule?
    Dl. Petre Opris personal sunt deschis criticilor oricarori carti, cu atat mai mult ale dlui Watts, cu singura precizare: acestea sa se ridice la un nivel stiintific acceptabile.

  • Costel Gilca Fara indoiala FB nu este un loc in care sa ne desfasuram latura stiintifica, dar la fel de fara indoiala este faptul ca nici nu ne permitem sa fim sunt un minim stiintific acceptabil (fata de noi insine).
    A arunca pe FB niste afirmatii, fara o dovada s
    tiintifica serioasa, evhivaleaza nu a ne prezenta pe noi intr-o anumita lumina.
    EU nu va cunosc, nici Dvs pe mine, dar citind ce ati scris, citind si cartile dlui Watts parerea mea fata de afirmatiile Dvs. este ca sunt/par a fi de la contrapropaganda, cu scopul de a minimiza valaorea reala a periaodei comuniste!

  • Nedeea Burca Referitor la "depolitizarea armatei romane", d-le Petre Opris, vreau sa va reamintesc ca CSCITM a fost cel dintai care a renuntat la componenta vadit ideologica si de pe pozitii "de clasa" a istoriei, incepand sa analizeze istoria exclusiv pe baza dovezilor documentare. Chestie care a atras proteste repetate din partea Kremlinului, Brejnev insusi plangandu-se lui Ceausescu ca cercetarile romanesti nu confirma interpretarile sovietice si sunt neconforme cu ideologia marxist leninista. Iar generalul Bantea era un reputat specialist in "23 august". Criticile sovieticilor se referisera nu o data la felul in care detaliase contributia fortelor militare romane, de partea aliatilor, in a doua jumatate a anului 1944 si in decursul anului 1945. De-aceea ziceam eu ca topirea volumului sau se incadra in cea mai fireasca ordine a lucrurilor.

  • Petre Opris Domnule Costel Gilca Dvs. nu discutaţi despre cărţile pe care le-a publicat domnul Larry L. Watts, ci despre opiniile mele despre cărţile respective. Sunteţi sigur că le-aţi citit înainte de a intra pe acest site? Contrapropagandă din partea mea? Aşa o fi, că prea spuneţi cu patos.

  • Petre Opris O, da, stimată doamnă Nedeea Burca. Şi "23 August" era întotdeauna cap de afiş la întâlnirile unde ieşeau scântei. Nu sunt ironic, dimpotrivă. :))))))))

  • Preda Mihailescu Opris @ Domnul Opris, va felicit si multumesc pentru raspunsurile abundente. Voi incepe cu afirmatia cea mai valabila, care merita pusa in rama 1. "Luăm ce este bun din cărţile respective şi mergem mai departe în analiza istorică." - este o concluzie necesara, si care cere tocmai sa citim si recitim ei inca citim acele carti, apoi sa le impartim pe idei, sa mergem la surse, samd. Deci contrarul a "nu merita timpul nostru". 2. Eu va cunosc mai putin decat colegii nostri si aflu cu admiratie ca va ocupati de Watts doar din Noiembrie 2014 - in Polonia. Replicand suparat ca nu aveati acolo de unde prelua idei anti-Watts. Bof - azi totul se petrece pe net, deci locatia geografica este colaterala, eu insa am remarcat coincidenta verbatim a argumentului, aruncat din poignee "de fapt nu stiu daca a scris el sau Talpes". Domnul Opris - va spun un lucru: ma miscati si impresionati tot mai mult, si din acest motiv va rog sincer, ascultati ce va spune si dl Gilca: Exista o transparenta incontestabila a dorintei de minimalizare si eliminare personala a unei surse, in modul in care se face o asemenea afirmatie. Si aceasta atitudine este in CONTRAST major cu acribia de detaliu cu care va prezentati in analizele facute. Vedeti ca si noi ne punem intrebari, nimeni nu mai este astazi purtator absolut al flamurii, 3. incepeti prin a va pune si dvoastra niste chestiuni despre modul de prezentare al propriilor concluzii - asa cum regretati faptul ca Watts nu ar fi pus sursele la indoiala. Aici as putea fi usor multumit caci am aruncat vreo trei incercari de discutie, care au ramas sau neintelese sau aninate in vant: a) Cand vorbeam de situatia de dusman la kagaba - era nu o intrebare, ci un argument, care impreuna cu ce mai spusesem putea sugera ca NU exista NICI o contradictie intre afirmatia lui Watts, ca Romania a fost exclusa din deciziile importante ale pactului, si existenta unor manevre la cutia de nisip. Dumneavoastra argumentati caci acele jocuri la cutia de nisip dovedesc ca Romania era inca activa in pactul de la Varsovia. Da - dar Watts vorbeste de altceva, de faptul ca era tinuta in afara discutiilor RELEVANTE, a manevrelor adevarate, etc. Si cred ca are perfecta dreptate. Ce ne arata aceasta analiza este ca sa nu fim mereu asa siguri la descoperirea unei APARENTE contradictii, poate am inteles noi gresti cartea. La citirea unei carti de matematica este un parcurs firesc - abea dupa ce l-ai injurat de trei ori pe autor ca spune prostii, incepi sa intelegi partile mai subtile ale lucrarii, daca ele exista. Desigur, ma exprim usor caricatural, dar asa este: gresim si noi in lectura uneori, nu numai autorii la scriere! 4. V-am pus o intrebare fundamentala: daca Talpes ar fi potentialul autor (si cumva 'manipulator', caci cam asta se intelege din ce spuneti), atunci CUM va inchipuiti ca ar fi putut Talpes sa puna false documente in noua tari, pentru a-si sustine falsa teza? Sau invers, daca teza provine dela Talpes dar este sustinuta de documente din lumea intreaga, care NU POT sa fi fost falsificate, atunci ... WHERE's THE PROBLEM cu Talpes? Si daca nu este problema, de ce simulam una? Eu as fi fericit daca am putea incepe cu punctul 4 - dar desigur doar in forma unei discutii, eu sunt curios sa stiu cum ganditi - nu vreau nici sa va provoc, si mai putin sa va acuz metodele...

P.A-z:  Domnule Opris, va cred cand spuneti ca internetul nu-i tocmai mediul potrivit pentru a transa chestiuni nerezolvate inca la "Academia Militară [unde] exista o dispută privind teoria militară românească (tactică, artă operativă şi strategie militară)."  Chestiunea este alta insa, nu consider ca Soiuz-73 respinge argumentul facut de Watts, dumneavoastra credeti contrariul.  Asta este, lasam lucrurile asa, numai ca intelegeti, va rog, ca exprimati opinii/interpretari proprii si nu fapte.


Mai mult, il acuzati pe Watts de 1) 'selecţia documentelor şi utilizarea lor (într-un mod neprofesionist, din punctul meu de vedere);' respectiv 2) "Domnul Larry L. Watts nu are dubii în privinţa modului de selecţionare a documentelor şi nu aduce nici un contraargument la ideile pe care le vehiculează."  Constat cu tristete, si eu ca si altii, ca dezbaterea aceasta aluneca dela lucrarile lui Watts la personajul Watts.  In primul rand, este rolul dvs., al criticilor, sa dovediti ca selectia faptelor istorice facuta de Watts a fost intentionat gresita.  In al doilea rand, da, re/cunosc si eu povestea popperiana conform careia stiinta este numai ceea ce poate fi contrazis, dar nu este musai ca autorul sa se autocontrazica, aceasta este rolul celorlalti.  In cazuri rare, vad in alte stiinte sociale decat istoria ca autorii procedeaza cum spuneti prin ridicarea unor 'explicatii alternative', pe care tot ei le contrazic si in felul acesta se cauta sa se demonstreze cauzalitate pe teza principala avansata de ei in conditiile unui mecanism cauzal incert.  Ar putea lucrarile lui Watts sa beneficieze de asa ceva?  Las asta la discretia cititorilor/criticilor sai, dar n-am sa fac dintr-asta un capat de acuzare.  In plus, cel care acuza in acest fel ar face bine sa ilustreze prin propriile lucrari ca ceea ce predica si practica. 

De dragul artei am sa ridic eu o explicatie alternativa la toate cele:  'Romania a jucat foarte abil, cel putin pana la momentul Reagan, rolul de cartita sovietica in Vest, ceea ce i-a permis sa suga ca mielul bland la doua oi.'  Pot vedea avantajele 'impersonarii' aliatului vestic, dar nu pot vedea avantajele jocului ca entitate a Moscovei--decat daca aratata cineva documente din care sa reiasa transfer de tehnologie sovietica, civila si militara, si preturi de dumping la materiile prime pe care Romania le-ar fi importat din URSS.  Ce nu poate suporta o asemenea teza sunt datele din arhiva STASI din care reiese ideea ca Romania era inamicul tuturor in Pactul dela Varsovia.  Pana la urma, putem construi anti-teze care mai de care mai fanteziste, trebuie totusi sa intervina undeva si Briciul lui Occam.  Explicatia cea mai economica prevaleaza.

Domnule Opris, ganditi asa va rog, ca istoric cu acces la arhivele romanesti aveti un avantaj.  Ca sursa de interpretari a ceea ce stim ramane de vazut.  Deocamdata, date furnizate de dvs. nu conving in demolarea tezei lui Watts, dar, dupa cum ati scris in mod repetat, sunteti abia la inceput.

P.S.  Faptul ca invocati numele unui alt istoric, dna Zoe Petre, nu stiu ce aduce in plus, la un moment dat am rugat-o sa ne faca partasi la cum a ajuns dansa la o concluzie, dar n-am aflat inca pana azi ce si cum.


  • Petre Opris Domnule Prospectiv A-z Răspund la ultimul dvs. mesaj deoarece are multe idei pozitive şi doriţi într-adevăr să iniţiaţi o discuţie pe această temă. Din păcate, sunt singur, ca istoric, în acest dialog. Probabil că alţi istorici nu doresc să îşi irosească timpul pentru acest subiect. Nu ştiu, este doar o ipoteză. De câteva ori m-am gândit şi la varianta aceasta, dar am continuat să răspund deoarece cred în continuare în ideile precedente pe care le-am expus. Este foarte bine că puneţi la îndoială opiniile mele. Doresc să se întâmple aşa ceva în România, să aud oameni care discute fără teamă de posibilele repercursiuni din partea autorităţilor de la Bucureşti. În materialul pe care l-aţi postat pe blog am consemnat faptul că nu doresc să demolez miturile existente, ci doar să privim cu mai multă atenţie la ceea ce ni se spune la un moment dat. Nu observ nici o schimbare în societatea românească, în ultimii cinci ani, care să ne permită o abordare mai relaxată a problemelor generale care există în România. Demolarea mitului "Watts" (exagerez în acest moment) nu rezolvă problemele din istoriografia românească şi nu îi ajută deloc pe politicienii din România. Am stat doi ani cu opiniile mele în laptop şi, când m-aţi întrebat, v-am răspuns. Acelaşi lucru l-am făcut în momentul în care am discutat la Washington cu istoricul american A. Ross Johnson. Nu ţin morţiş să îmi acceptaţi ideile mele şi nici nu mă interesează în mod deosebit opiniile domnului Larry L. Watts. Mult mai interesante sunt sursele sale de informaţii. De gândit, o pot face şi singur. Metoda argumentului şi a contrargumentului poate fi utilizată de domnul Watts. A ales să nu o facă, este decizia sa, nu contest libertatea de acţiune. Eu aş fi procedat altfel, dar faptele sunt consumate. Prefer să citesc o ediţie a doua a lucrărilor respective, unde greşelile pe care le-am semnalat să nu mai existe. În rest, politicienii pot discuta la un anumit nivel despre România în perioada Războiului Rece. Nu ştiu dacă îi ajută în rezolvarea problemelor curente din România, dar asta este problema lor, nu a mea, ei sunt aleşi să gândească şi să acţioneze pentru binele naţiunii române. Eu văd în continuare o legătură între trecut şi prezent, între poziţia României în timpul Războiului Rece şi situaţia actuală - dar asta este doar opinia mea. Nu am timp şi nici un interes să dezvolt acest subiect pentru a-l posta apoi pe facebook. Şi încă un amănut: aş încerca să evit cuvântul România (de exemplu, în citatul provenit probabil de la domnul Watts - " Romania a jucat foarte abil, cel putin pana la momentul Reagan, rolul de cartita sovietica in Vest, ceea ce i-a permis sa suga ca mielul bland la doua oi"). Multă vreme am încercat să identific pe cei care au acţionat în spatele cuvântului România. Este greu, foarte greu, dar nu imposibil. Arhivele permit accesul la documentele privind persoanele care au hotărât în perioada respectivă anumite acţiuni. Am dorit şi doresc în continuare să aflu cine au fost actorii, de ce au acţionat astfel şi de ce s-au ascuns în spatele numelui generic "România". În general, când se întâmplă o catastrofă, autorităţile dau bir cu fugiţii, evită să îşi asume răspunderea pentru greşelile lor. Când apare un succes, apar toţi ca păduchii pe frunte şi revendică o victorie politică. În fine, asta-i viaţa, cu bune şi cu mai puţin bune. Continui comentariul meu în mesajul următor.
    2 hrs · Like
  • Petre Opris Fapte despre Soiuz-73 şi ce anume urmat: am publicat deja despre acest subiect. Evit să repet ceea ce am spus deja în ultimii 8 ani deoarece eu cred că nu se cuvine. Este facebook, nu dezbatere ştiinţifică. Vă rog să nu interpretaţi în sensul că evit discuţia, pur şi simplu mi-am exprimat un punct de vedere şi am menţioant sursele documentare pe care mă bazez în afirmaţiile mele. În proiectul celor patru volume revin asupra acestui aspect, în detaliu, cu enumerarea tuturor argumentelor şi a surselor pe care le-am găsit în România şi SUA. De asemenea, sper să am puterea de a prezenta în limba engleză o analiză privind aşa-zisa invadare a României de către sovietici, operaţiune care ar fi fost pregătită pentru luna noiembrie 1968. Domnul Larry L. Watts a menţionat despre acest lucru şi aş dori să spun povestea respectivă într-o publicaţie din România, nu pe facebook. Am fost rugat în acest sens şi am promis că voi trimite un material despre subiectul respectiv. Iar ajung la expresia "Time is money", sunt îngrijorat că nu voi putea termina ceea ce am început. De şase ani am acelaşi sentiment, aşa că nu poate dispare cu una, cu două.

  • Preda Mihailescu Domnul Opris, foarte bine - putem sa incercam un dialog concentrat, pe romaneste? Incep sa inteleg de la finele postului dv. ca bataia nemultumirii dvoastre este revolta ca informatiile lui Watts - bune sau rele - servesc altui scop, cumva de a musamal...See More

  • Petre Opris Un fapt divers despre arta operativă şi strategia armatelor din Organizaţia Tratatului de la Varşovia: armata ungară făcea exerciţii de genul "Soiuz-73" pentru a cuceri sudul Italiei împreună cu trupele sovietice şi pentru a trimite paraşutişti care să ocupe insula Sardinia. În aceeaşi perioadă, polonezii aveau planuri de ocupare a Danemarcei şi nordului Olandei, evident împreună cu sovieticii. Aceste informaţii le-am aflat la conferinţele la care am participat. În acest moment, nu mai reuşesc să pun pe hârtie tot ceea ce ştiu despre Organizaţia Tratatului de la Varşovia, am nevoie de mult timp pentru a dezvălui detaliile pe care le cunosc. Nu este bine, uitarea este normală şi alte informaţii apar în continuare. Este o luptă cu timpul.

LARRY L. WATTS:  First off, let me say that the discussion I have read on your blog has been admirable, with very many points well worth discussion. I hope to address many of them. For now, however, there are a few points that I would like to clarify and considerations I would like to introduce (although some of them have already been raised by your readers in other contexts.) My statement, “In mid-1965 Romania was ‘abruptly’ dropped from Warsaw Pact war planning altogether,”     is made on the basis of a Parallel History Project Hungarian study on Soviet war planning.  Since this was a measure undertaken without informing the Romanians, one would require additional evidence from Soviet or other loyalist member sources to falsify it. Evidence of Romania’s continued participation in map exercises regarding defensive operations, as you rightly point out, does not negate its exclusion from offensive war planning. There are several issues involved here. First, Romania’s exclusion from offensive war planning, the evidence for which I cited Imre Okvath, the former head of the Analysis Department in Hungary’s Office of History and current chief of the Main Department of Science at the Historical Archive of the State Security in Hungary. According to Dr. Okvath’s study of Warsaw Pact war planning (at http://www.php.isn.ethz.ch/collections/coll_wargame/introduction_okvath.cfm?navinfo=16606):
Interestingly, until 1965 the Hungarian 5th army was expected to work in close cooperation with the Romanian 3rd army in all military manoeuvers and operational plans; afterward, the Romanian armed forces abruptly disappeared from the scene. This abrupt change in Warsaw Pact military planning can be explained by the emergence of a new political line followed by the Romanian leadership now headed by Nicolae Ceauşescu. This was aimed at fostering the idea of national sovereignty within the alliance and trying to gain national control over nuclear weapons, while at the same time the new leadership declared the policy of working for the elimination of the two opposing military blocs. Since none of these ideas were welcomed by the Soviets at the time, this resulted in a special treatment of the Romanian armed forces as far as military planning was concerned from this time on.”
Any evidence from Romanian sources – military or otherwise – is of the wrong sort to falsify this. One would require more compelling evidence from the other Pact members at the time (for example, from the Soviet-era, Polish, East German or Czech or Slovak archives) or contrary evidence from the Hungarian archives.
Verification of Romania’s lack of serious military cooperation from Romanian archival sources, other Pact – including Soviet - sources, and from American sources during 1964-1966 is plentiful.  It was even plastered on the front page of the New York Times (e.g. December 19, 1964; May 14-18 and 22, 1966). And it was far worse than mere “lack of cooperation,” it had become an active effort to constrain the USSR’s unilateral use of the military force of the Warsaw Pact. As I note in the book, in July 1965 Ceausescu told Deng Xiaopeng that Romania “intended to do away with” Soviet control of the national armies in the Warsaw Pact (see the document in the collection by Dennis Deletant, Mihail Ionescu and Anna Locher at http://www.php.isn.ethz.ch/collections/colltopic.cfm?lng=en&id=16325&navinfo=15342).
A month earlier, in June 1965, Sherman Kent, the chief analyst at the Central Intelligence Agency and the head of its Office of National Estimates from 1953 until 1968, captured Romanian thinking and the dilemma it posed for Moscow with extraordinary insight. This document was not available to me when I wrote With Friends Like These/Fereste-ma, Doamne, de prieten, so, with your indulgence, I append some sections of it here (the paper, which was for CIA internal distribution only, is titled “Staff Memorandum No. 24-65: Rumania and the Warsaw Pact, 25 June 1965” is available at http://www.foia.cia.gov/document/5166d4f899326091c6a606e3.)
Certainly the evidence suggests that Bucharest would at least like to leave the Pact, and certainly, if it should do so, the repercussions would transcend the purely local… [T]hey almost certainly view the Pact as another Soviet device for insuring Soviet hegemony in Eastern Europe and as another instrument for bringing pressure to bear on the member states. …
Moscow’s ability to alter the Rumanian attitude is probably quite limited. Should Bucharest reduce its participation in the Pact to a purely formal level, refuse to participate in Pact exercises and make only a minimal contribution to Pact forces, Moscow would either have to tacitly acknowledge Rumania’s sovereign right to do so, change its plans for the Pact as a whole (as in fact it did for the CMEA when faced with comparable Rumanian opposition), or seek somehow to compel the Rumanians to acquiesce in Soviet plans.
The latter would be most difficult to accomplish. The Soviets almost certainly do not possess sufficient assets within the Rumanian party to overthrow the present regime. Nor do they possess a throttlehold on the Rumanian economy. Bucharest is probably in a better position to resist Soviet economic pressures than either China or Yugoslavia were; in any case, a Soviet boycott would almost certainly turn the Rumanians toward the West for help. A withdrawal of Soviet military aid would probably have the same effect. A Soviet bribe, such as a major economic aid program, would also be unlikely to work. The Rumanian leaders are not the sort who would be likely to barter their independence, even were they in great need of outside economic assistance. …
[T]here is one very telling reason why the Soviets might actually use force in the event that Romania was, in effect, defecting from the camp (by withdrawing from the Pact or in some other way): to preserve their empire, not only in Rumania but throughout Eastern Europe. A failure to intervene would signal to the other Eastern European states and, indeed, to the world at large, that the USSR had either deliberately decided to let the empire break up or that it was powerless to prevent it. …
The nature of the general Soviet dilemma is most clear in this context. An invasion of Rumania is most clear in this context. An invasion of Rumania would in many respects damage Soviet interests throughout the area and would carry with it at least the risk of trouble elsewhere in the Bloc.”

Romania did indeed think about leaving the alliance from 1964 on-and-off until the end of the 1960s/beginning of the 1970s. However, the central question – “Will it improve the security situation of Romania?” – could never be answered positively. NATO never offered it an alternative and was quite explicit on the impossibility of such a consideration (regardless of the fact that Bucharest actually concluded a friendship and assistance alliance with NATO member Portugal in the mid-1970s; a unique occurrence in the Warsaw Pact). Had Romania left the Pact it would have remained in the same geographic space with the same three Warsaw Pact members encircling it, only, instead of being allies – even if purely pro forma – they would be open adversaries. And, instead of the limited access to information and planning that membership afforded it, Romania would be completely blind and deaf to the inner workings of their alliance. 
Thus, Bucharest decided to remain in the Pact, but on ROMANIAN rather than SOVIET terms. Bodnaras clearly stated this to U.S. Ambassador Harry Barnes in March 1974, as I note in my book. The Soviet interest in keeping Romania a member of the alliance was also paramount, surmounting even public challenges to Soviet authority and active obstruction of its foreign and security policies and even military operations (for example, in the Middle East). Participation in Pact exercises that didn’t contravene Romanian policy – i.e. non-offensive operations – was one way in which Romania ‘proved’ its on-going membership. Another was participation in Pact and Soviet-sponsored meetings, although often the participation in non-Pact and especially ideological meetings was only pro forma, the Romanian delegation would often leave after the opening ceremony. Moscow, in contrast, would seek to portray them as enthusiastic participants.
How did Romania’s de facto withdrawal while remaining a member of the Pact play out with the Soviet Union, and especially the Soviet military? There are a variety of sources on this, ranging from the State Department and CIA reports of 1964/1965 to the memoirs of Soviet military officers. First off, it is useful to disembarrass ourselves of the twin myths that Romania never considered leaving the Warsaw Pact and that the Soviet Union would not have been bothered had they done so. However, even if the communist regime in Romania had been fully committed to the alliance throughout the Cold War, it would have mattered not at all if Moscow believed it was contemplating departure, especially if Moscow assessed such a departure as seriously undermining Soviet security. In interstate relations, as in politics everywhere, perception is everything. (To quote Marx “The secret of life is honesty and fair dealing. If you can fake that, you’ve got it made.” – that’s Groucho Marx, by the way).
Romanian military interest in leaving the alliance appears in CIA and State Department reporting from November 1964 and in reporting from within the Pact that summer, including Khrushchev’s declaration to Czechoslovak Party leader Novotny that “The Balkans would become uncontrollable if Romania moved into the anti-Soviet camp. [We must] stop Romania leaving the Pact.” [Jan Sejna, We Will Bury You). We have the Polish transcript of the Pact’s Budapest meeting – plus Yugoslavia and minus Romania – in June 1967 where Brezhnev stated, after Romania refused its territory and airspace for the transport of Soviet and Warsaw Pact military assistance to its client states during the 6-Day War, that  “everything indicates they intend to break relations with our camp” and announce their “departure from the Warsaw Pact.” (Available at http://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/113622.) We have Soviet Defense Minister Grechko stating to the Politburo that Romania is seriously considering “full withdrawal from the Warsaw Pact” and that the Pact “could not withstand this loss.” (Czech archive document cited in Matthew Ouimet, The Rise and Fall of the Brezhnev Doctrine in Soviet Policy)
To my mind, the clearest expression of actual Soviet-Romanian military relations is that given by the former chief of staff of the Warsaw Pact, General Anatoly Gribkov, in his 1998 memoir. Again, unfortunately, I was unaware of its existence at the time I published With Friends Like These, so this is not included in that volume. It is, however, well worth considering:
The Romanians were concerned they would share the fate of Czechoslovakia. So they adopted a doctrine of “defense of the entire people.” Gradually and secretly they redeployed their troops. The best-equipped and most combat capable divisions were deployed close to the Soviet border and to the Iron Gates, and close to the border with Bulgaria. Later the Hungarian front was strengthened – the contested territory of Transylvania. They deployed anti-aircraft batteries with combat charges, at all airports, including the capital, for destruction of aircraft and airborne troops. The Commander-in-Chief and Chief of Staff of the Warsaw Pact Armed Forces did not have the right to land at Romanian airports or to fly across its territory to Bulgaria without written permission from the Romanian authorities. When a [Soviet] aircraft approached Romania - it was as if it was about to be put under enemy fire. All of Romanian became an armed camp. In technical schools and standard schools students in the higher grades intensively studies military affairs. There as no fulfillment of operational plans worked out previously and no fulfillment of plans for the event of a NATO attack—although this was plainly necessary. Fundamental changes were introduced into the plans for the purchasing of armament; the Romanians only procured basically defensive systems for anti-aircraft, for interceptor aircraft, communications equipment and anti-tank weapons.” 


  • Petre Opris Domnule Preda Mihailescu Am folosit o expresie autoironică pentru a spune că nu am cu cine să vorbesc în Polonia despre istoricul Larry L. Watts. Acesta nu scrie despre Polonia şi, în consecinţă, este necunoscut aici. Totodată, am încercat să subliniez că nu sunt influenţat într-un fel sau altul de alţi istorici români care au o opinie critică faţă de cele două cărţi publicate de domnul Watts. Chiar nu ştiu cine şi-a asumat în România un rol de acest gen, iar timpul meu este preţios pentru alte proiecte. Cât priveşte aspectul "cine a scris cele două volume", am încercat să cumpăr un volum al domnului Ioan Talpeş (cu un titlu relativ la Hidalgo), dar nu am reuşit şi am renunţat la compararea stilului de redactare. Verific foarte mult anumite date şi informaţii, aşa am învăţat pe unde am fost. Ce se poate spune despre planurile sovietice din Balcani? Obiectivele principale ale acestora erau cunoscute de generalii români şi România era obligată prin Tratatul de la Varşovia să aplice directivele dictate de Moscova. Aici intrăm într-o discuţie politico-militară: dacă România s-a opus aplicării planurilor militare din OTV, nu cumva se va opune din nou, în cadrul NATO? Nu doresc să continui în această direcţie deoarece nu este treaba mea, sunt un simplu civil în acest moment. Despre chestiunea "Talpeş" am exprimat deja un punct de vedere, nu îl mai reiau. Eu nu afirm că este autor din umbră, dar îmi permit să păstrez anumite rezerve faţă de influenţa sa în cele două cărţi. La fel despre selecţia documentelor. Apropo, domnul Larry Watts nu publică nici un document. Am răspuns domnului Prospectiv A-z şi am primit un nou meaj de la domnia sa. După ce îl citesc, revin la răspunsul pentru dvs.
    1 hr · Like
  • Petre Opris Domnule Prospectiv A-z Vă mulţumesc pentru insistenţa de a primi un răspuns din partea domnului Larry L. Watts.

  • Prospectiv A-z .
    Multumesc, dar n-am niciun merit dincolo de a-mi fi exprimat parerile. Ma bucur insa sa constat ca miscarea ideilor dela GRUPUL PROSPECTIV nu lasa protagonistii indiferenti.

  • Preda Mihailescu Opris @ No problem - eu ma culc, caci stiti ... Dar iata, Watts spune ce remarcam si eu "Evidence of Romania’s continued participation in map exercises regarding defensive operations, as you rightly point out, does not negate its exclusion from offensive war planning." - nu este o problema de surse, ci de intelegere a afirmatiilor. Eu pot sa fiu invitat la masa cu marii magnati, dar ei cand au ceva important de discutat vor sti sa o faca ... cand eu sunt la toaleta, sau mi-au pus in somnifer in pahar. Formal, faca parte din cercul lor - dar de facto, nu, eu sunt exclus. Despre asta se vorbeste.
    Am senzatia ca incep sa inteleg dilema dvoastra - si in fuga imi permit o sugestie: dl Opris, politicul nu ne lasa, este omniprezent. Cu cat incercam mai mult sa ne gasim un drum in care sa ne detasam de el, cu atat mai rau o incurcam. Exista o solutie SIMPLA: te decizi. Si spui lucruri simple, clare - fara a mai studia cui ii place si de ce i-ar place si cui nu. Si dormi linistit. Si te ocupi de ce gasesti important. Caci vedeti, eu am senzatia ca tocmai preocupat fiind de dilema cu intrebarile NATO si OTV si fidel infidel, samd - s-a ajuns la incurcaturi. Nu domnule, adevarurile simple sunt simple indiferent de interpretari: Romania sub comunisti a mers alt drum, lucru dovedit, si asta nu poate avea mari implicatii asupra atitudinii ei, caci oricum comunismul a fost un regim impus. Basta, liniste, noapte buna 

  • Petre Opris Încerc să citesc toate comentariile. Am văzut mesajul dvs.

  • Preda Mihailescu Si mâine este o zi - sa tragem concluzii in liniste, pentru ca sa putem merge mai departe ... Eu spun noapte buna.

  • Petre Opris A fi supărat nu este un termen potrivit pentru opiniile pe care le-am expus. Eu încerc să aflu actorii, nu termeni generici. De acord cu ideea dvs. Vă doresc noapte bună şi discutăm mâine

  • Preda Mihailescu Da. Dar totusi o remarca rapida: poate cu cativa ani mai in aval, am renuntat la visul de a fi inzestrat cu lista actorilor, si ma intereseaza sa discern elementele invariante - cumva poate apropiat de ce numiti termeni generici. Caci viata este scurta, si sunt oameni implicati care continua sa isi stearga sau modifice urma, din motive evidente. La un moment, fara a cantari caractere si motivatii, nu cred ca se poate - cu tot riscul de a gresi. A te bizui doar pe surse poate duce la greseli si mai mari ... zic eu... n.b.

  • Petre Opris Mie îmi place să le spun pe nume la actorii respectivi. :)))))))))

  • Preda Mihailescu Cand ii cunosc ... nici o jena, fie Tismaneanu sau Paltineanu, Boia sau Troia sau Regina Angliei. Dar uneori sunt, cum spuneam, legiune - si cand incepi sa presimti ca unul vorbeste ca legiune, dar cand dispare tot mai vorbesc altii la fel, atunci nu te mai legi de actori ci poate te legi de partitura lor. Partitura legiunii lui Boia spre exemplu este clara: Tot ce a facut Romania sau Romanii este gresit, si pentru a dovedi asta este suficient sa citezi doar ce spun cei care o dusmaneau la un moment dat. Cu aceasta metoda sigura, si pe Maica Theresa o faci hoata si ipocrita in doi timpi si trei miscari, daca vrei cu tot dinadinsul. Deci acolo partitura este cunoscuta - uneori s-a mers prea departe chiar si pe acea partitura. Iar tov. B. este un tovaras pionier, deschizator de drumuri, din pacate are urmais. Ei - hai sa traducem sau sa nu traducem, dar sa remarcam paralele pe contextul nostru de discutie. Observati ca nu a fost nevoie sa studiez cine il incurajeaza pe tov Boia la facaturile sale, nici de cati au nevoie, tot felul de intrebari legitime, dar care ne trimit curand pe drumurile presupusurilor, si ne indeparteaza de la subiect ...

  • Prospectiv A-z .
    Domnule Opris, dupa cum v-am spus, nu-s 100% in controlul timpului meu acum. Asa ca intentionam sa las cititorii sa ajunga la ce concluzii doresc, pe baza faptelor si ipotezelor de lucru lansate de noi toti aici. Numai ca am remarcat urmatoarele propozitii: 

    "Am stat doi ani cu opiniile mele în laptop şi, când m-aţi întrebat, v-am răspuns. Acelaşi lucru l-am făcut în momentul în care am discutat la Washington cu istoricul american A. Ross Johnson."

    Vedeti dumneavoastra, daca ati comunicat acestui istoric opiniile dvs. despre lucrarile lui Watts in aceiasi termeni in care ati facut-o aici, fara a-i oferi acestuia beneficiul multitudinii interpretarilor spre a-si trage singur concluziile, cred ca ati facut un deserviciu romanilor. Ca american de origine romana, mai cred ca ati facut un deserviciu si americanilor, care au pierdut astfel o sansa, oricat de mica, sa evalueze corect raporturile dintre SUA si o tzara mica. Am sa detaliez un pic acest ultim aspect. Cred ca se observa dificultatea cu care SUA interactioneaza cu state mult mai mici--relatia tinde sa fie monopolizata de interse speciale intr-o parte, respectiv de basesti, in cealalta. As descrie de aceea problema ca fiind una de calibrare, iar in acest context, lucrarile lui Larry Watts devin foarte utile in sensul extinderii perspectivei americane pentru a detecta si include nuantele de rigoare dintr-o relatie cu un stat ca Romania. Este ceea ce aici se numeste stabilirea unei realtii win-win.

    Cred ca in ceea ce va priveste sunteti animat de impulsul istoricului care vrea sa-si faca un renume. Sistemul de referinta in care operati s-ar putea sa fie animat de alte obiective decat cele ale istoricului, cu sau fara voia/stiinta lui--cand mentionati atat de des *ne/idstrugerea miturilor*, gandesc ca acesta este axul sistemului dvs. Intr-adevar, este posibil ca istoricul Boia sa fi indicat o falsa busola mai tinerilor istorici romani, aceea a tratarii celorlalti istorici cu oarece reputatie ca pe creatori/colportori de mituri care trebuiesc distruse odata cu autorii acestora. Domnule, va pot garanta, in tarasenia asta, postmodernista ar zice unii, nihilista ar zice altii, castiga numai cel care instaleaza prima taraba. Restul pierde odata cu noi toti.