sâmbătă, 4 iulie 2020

Ura de sine la români
Un text urmat de o lunga conversatie la fb



frithjofschuon.blogspot.com

Fenomenul Păltiniş-Humanitas sau despre cum se spală creierele unor generaţii (Pătraşcu)


Ca mulţi alţi „colegi de generaţie” – ca să folosesc o terminologie adecvată subiectului pe care-l voi aborda – m-am format în cultul „şcolii de la Păltiniş”. Celor mai puţin familiarizaţi cu subiectul trebuie să le spunem că aşa numita şcoală reprezenta de fapt un mic grup intelectual format în jurul filosofului român Constantin Noica, fost adept al mişcării legionare, convertit, după ani buni de puşcărie, la mişcarea naţionalist-ceauşistă. Cei mai faimoşi absolvenţi ai şcolii de la Păltiniş sunt Gabriel Liiceanu – „filosof şi om de afaceri”, cum îl numea, ironic, Emil Cioran, director, apoi proprietar al Editurii Humanitas, urmaşa directă a uriaşei edituri Politice – şi Andrei Pleşu, ministru al Culturii, ministru de Externe, consilier prezidenţial în diferite regimuri de după 1989. Cei doi au rămas timp de douăzeci de ani lideri spirituali greu contestabili ai culturii române. Plini de farmec, extrem de cultivaţi, având harul vorbirii în egală măsură cu cel al scrisului, beneficiari ai unor recomandări şi acreditări înalte, susţinuţi de alte mari personalităţi culturale româneşti şi din străinătate, purtând fiecare la rever insigna prestigioasei şi extrem de selectivei şcoli păltinişene – nu le-a fost deloc greu să se impună ca deţinători ai adevărului absolut, maeştri ai competenţei, ai nuanţei şi ai clar-obscurului. Rolul de papă al renaşterii culturale de după executarea soţilor Ceauşescu îi va reveni însă lui Gabriel Liiceanu, cel care îşi va propune de la amvonul celei mai puternice edituri din România să îşi proiecteze biblioteca sa personală peste lume. Lucru pe care nu va ezita să-l aducă la îndeplinire, cu consecvenţă, inteligenţă şi hotărâre. Şi profit.

Cine dă şi cine primeşte

Fenomenul Păltiniş începe în 1983 odată cu publicarea Jurnalului de la Păltiniş scris de Gabriel Liiceanu. Jurnalul e o consemnare exaltată, patetică, cvasireligioasă a faptelor, spuselor şi ocupaţiilor ce se derulau cu ocazia întâlnirilor de la cabana din Păltiniş locuită sezonier de celebrul filosof Constantin Noica. Stilul jurnalului oscilează între hagiografie şi doxografie, aducând aminte de scrierile discipolilor marilor înţelepţi chinezi. „Poza” lui Noica din jurnal este, într-adevăr, cea a unui iluminat în viaţă, plutind într-un cer al abstracţiunilor şi reflecţiilor, căutător de esenţe şi aflător de absoluturi. Singurul Dumnezeu recunoscut este dumnezeul culturii. Timpul este cu totul anulat, istoria nu este decât o piedică în calea consacrării depline şi de aceea va trebui complet anulată, uitată, extirpată din corpul spiritual al novicelui.

Intenţia hagiografică este vizibilă încă din subtitul Jurnalului de la Păltiniş: un model paideic în cultura română. Gabriel Liiceanu este conştient că asta vrea să propună cititorilor săi: un model paideic, un model demn de a fi urmat de generaţiile mai tinere sau mai puţin tinere din România. Şi intenţia sa este foarte curând îndeplinită. Jurnalul stârneşte un val de adulaţie faţă de Noica. Păltinişul devine peste noapte un loc de pelerinaj şi un fel de centru spiritual unic şi anacronic în România. Noica se transformă într-un fel de duhovnic cultural, la care vin tineri dornici de performanţă culturală, diletanţi, oameni trecuţi de prima tinereţe sperând că se mai pot salva, mântui sau împlini „cultural”. Se pare că filosoful este mai curând stânjenit de rumoarea creată în jurul său, fără să ştie, în cele mai multe din cazuri, cum să-i îndrume pe cei care, dezorientaţi, îi cer sfatul în diferite probleme. La cel care se pretindea a fi un „antrenor cultural” veneau de multe ori persoane care nu jucaseră niciodată pe terenul culturii. Şcoala lui Noica era însă o şcoală superioară: „elevii” ei erau tineri deja pregătiţi, cu o calificare obţinută în domeniul ştiinţelor umaniste, suficient de dotaţi şi suficient de tineri pentru ca scopul formativ să fie atins. Mântuirea culturală nu era deci accesibilă oricui… De fapt, scopul formativ, se reduce, conform spuselor lui Noica însuşi, la a transmite „nu cunoştinţe, ci stări de spirit”. Nu e o şcoală în adevăratul sens al cuvântului întrucât „nu se ştie cine dă şi cine primeşte”.

Totuşi e clar cine ce dă: Noica le dă discipolilor un anumit stil filosofic, o anumită disciplină de gândire, legătura cu o generaţie veche, ante- (şi nu întotdeauna anti-) comunistă. Tinerii îi dau lui Noica: prospeţimea, desprăfuirea, readucerea lui pe piaţa culturală ca o noutate de ultimă oră, în cele din urmă reabilitarea lui, şansa la nemurirea culturală. Noica îi susţine pe tineri prin autoritatea sa – filosofică şi de vârstă, tinerii îl susţin pe Noica prin prospeţimea lor, prin tinereţea şi inocenţa lor. Noica îi mântuie pe cei tineri de viitorul lor nesigur, tinerii îl mântuie pe Noica de trecutul său condamnabil, de adept şi susţinător al legionarismului. Noica este capabil – prin legăturile, relaţiile sale, ca şi prin autoritatea sa, să-i impună pe tineri pe piaţa culturală românească, discipolii săi sunt capabili – prin lipsa unui „trecut deocheat” – să garanteze nevinovăţia politică a maestrului. E un dublu transfer: de autoritate culturală de la Noica spre discipoli, de inocenţă politică de la discipoli înspre Noica. Unul se obligă să le deschidă calea, ceilalţi să-i şteargă urmele.

Că iniţiativa lui Constantin Noica ţine de un calcul interesat mai degrabă decât de un nobil proiect de edificare spirituală a unei naţiuni căzute de câteva decenii sub dictatură o dovedeşte chiar felul în care este excedat de valul de adulaţie posterior apariţiei Jurnalului de la Păltiniş. Aşa cum rezultă din notaţiile prezente în al său Jurnal de idei, el pare mai curând agasat, deranjat, pus în încurcătură de vizitele acestor admiratori, de insistenţele şi de întrebările lor. Încearcă totuşi să joace rolul personajului din jurnalul lui Liiceanu, răspunde cu bonomie, improvizează răspunsuri, se preface interesat de soarta corespondenţilor săi, prescrie programe şi liste de lecturi. De fapt, şcoala de la Păltiniş va rămâne tot timpul un grupuscul elitist, Noica nefiind interesat de primirea unor noi membri, ci doar de „tinerii de performanţă” – pe care deja i-a găsit. De altfel, însuşi proiectul său de „antrenor cultural” nu-şi propunea să adune mai mult de douăzeci şi doi de discipoli. Justificarea pe care o dă Noica acestei cifre este o idee destul de fantezistă: aceea că la un milion de locuitori există cu necesitate un geniu, el aşteptând doar să fie descoperit, aşadar la douzeci şi două de milioane de români, revin douăzeci şi două de genii româneşti. Nu este exclus însă ca modestia în materie de număr de adepţi să fie explicată prin motive mult mai pragmatice: pentru a fi sigur de apostolii numelui său, era necesar ca aceştia să fie discipoli direcţi şi direct controlabil. La urma urmei, nici Isus Hristos nu a avut decât doisprezece ucenici, din care doar unsprezece s-au dovedit cu adevarat fideli…

Şcoala de la Păltiniş – cenaclul Flacăra

Prima etapă a fenomenului Păltiniş este contemporană cu cenaclul „Flacăra” condus de poetul Adrian Păunescu, un alt fenomen, în multe privinţe similar celui dintâi. La o altă scară, folosind alte mijloace, Adrian Păunescu îşi propune ca şi Constantin Noica să găsească tinerele talente necunoscute din ţară şi să le propulseze spre celebritate. La prima vedere cenaclul Flacăra şi şcoala de la Păltiniş par să nu aibă prea mult în comun. Scena primeia este ocupată de cântăreţi folk, trupe muzicale, poeţi, recitatori, grupuri umoristice. Şcoala de la Păltiniş primeşte, cum am văzut, doar câţiva elevi şi nu are nimic în comun cu stadionul – locul predilect de desfăşurare a grandioaselor spectacole Flacăra.

Cu toate acestea, la o privire mai atentă vom surprinde similarităţi evidente:

– în atmosfera unei culturi oficiale, de stat, supravegheate şi cenzurate, în care producţiile culturale sunt îmbrăcate în haine scorţoase, iar limba folosită este, fatalmente, atinsă de limba de lemn a aparatului politic – manifestările cultural-artistice ale cenaclului Flacăra şi dezbaterile din cadrul şcolii de la Păltiniş par să fie vii, naturale, umane, accesibile oricui.

– şcoala de la Păltiniş şi cenaclul Flacăra sunt atât de vii încât însuşi comunismul pare să fie revivicat în cadrul acestora. Lozincile comuniste – de obicei ursuze, necredibile, litere moarte – prind viaţă atunci când sunt rostite, cântate sau urlate pe scena cenaclului Flacăra. La Păltiniş, Noica le vorbeşte şi el, pe un glas mai domol, dar tot entuziast, discipolilor săi despre norocul de a trăi sub comunism, despre pericolele democraţiei, despre decadenţa occidentală şi despre marea cultură care se realizează chiar aici, sub Ceauşescu. Ideile vor fi reluate şi în unele din articolele scrise ale lui Noica.

– atât şcoala de la Păltiniş cât şi cenaclul Flacăra sunt adeptele unui naţionalism total. Cel mai important grup de rock românesc – grupul Phoenix, prezent în cadrul cenaclului – practică un aşa numit etno-rock şi nu ezită să se îmbrace în costum popular românesc sau să poarte elementele definitorii ale acestuia. Imaginea rezultată este aceea a unor haiduci scăpaţi direct în domeniul muzicii rock. Mesajul: avem şi noi rockul nostru, specific românesc, mult mai valoros decât al lor şi cu o tradiţie mult mai îndelungată. La polul celălalt, filosofic, se vorbeşte despre un sentiment românesc al fiinţei, despre o rostire filosofică românească, se discută despre anumiţi termeni filosofici pe care însăşi limba germană nu îi posedă. Aşa este cazul aşa numitului operator filosofic „întru”, care, conform lui Noica, i-ar fi provocat convulsii de invidie lui Heidegger însuşi. Noica va „mentoriza” traducerea marilor opere filosofice în româneşte (de către discipolii săi) şi va milita activ pentru facsimilarea caietelor poetului naţional Mihai Eminescu pe care îl consideră „omul deplin al culturii româneşti”. În treacăt fie spus că deşi îi îndemna pe tinerii săi discipoli să înveţe cât mai multe limbi străine, Noica nu-şi propune niciodată să realizeze o ediţie bilingvă a operelor Platon – absolut necesară, practică curentă în ediţiile serioase, ştiinţifice occidentale – în vreme ce consumă o enormă energie pentru publicarea facsimilată a caietelor lui Eminescu, un procedeu cu mult mai dificil, aproape imposibil la vremea respectivă… Nejuxtapusă textului original grec, traducerea realizată sub direcţia sa va putea să scape oricărei verificări sau alte interpretări, putând fi luată drept o echivalare absolută a textelor lui Platon.

– atât cenaclul Flacăra cât şi şcoala de la Păltiniş se prezintă publicului ca alternative la ceea ce însemna viaţa culturală şi artistică a vremii. Ambele promovează însă, sub masca alternativei, aceleaşi valori promovate de aparatul culturii oficiale. Nu doar că nu neagă directivele şi imperativele epocii, dar le afirmă răspicat, chiar dacă într-o formă nouă, neobişnuită până atunci. Regimul dictatorial din România acelor ani, cunoscut prin cenzura extrem de severă a literaturii şi a oricărei manifestări culturale libere, nu ar fi putut de altfel accepta abateri reale de la comandamentele sale. Aşadar, regimul comunist profită de pe urma cenaclului Flacăra şi a şcolii de la Păltiniş ca de pe urma unor extrem de eficiente instrumente de propagandă. Să nu uităm că în 1987, într-unul din anii celei mai negre sărăcii materiale şi spirituale, Gabriel Liiceanu publica la una din editurile importante ale statului socialist, cartea intitulată Epistolar, o culegere de scrisori primite de autorul Jurnalului de la Păltiniş şi de răspunsuri ale acestuia – ca reacţii la apariţia acestei cărţi. Epistolarul este unic în cultura română – nu mai există nici o carte care să cuprindă reacţiile la o altă carte, coordonată de însuşi autorul acesteia din urmă. Contrastul dintre acest lux şi megalomanie editorială şi restricţiile de publicare ale multor autori români nu mai lasă loc nici unui comentariu…

– una din cele mai nete asemănări între cele două grupări cultural-artistice, respectiv cultural-filosofice constă în aceea că ambele au ca animatori direcţi pe chiar conducătorii lor: Adrian Păunescu şi Constantin Noica. Desfăşurarea unei şedinţe de cenaclu Flacăra sau a unei şezători filosofice păltinişene sunt de neconceput în absenţa liderilor lor. Dovada cea mai elocventă o constituie faptul că moartea lui Constantin Noica va reprezenta desfiinţarea şcolii de la Păltiniş (de aceea titulatura de şcoală este cel puţin forţată, o şcoală are tradiţie şi nu moare odată cu moartea întemeitorului), iar căderea în dizgraţie a lui Adrian Păunescu va fi suficientă pentru închiderea porţilor cenaclului patronat de acesta.

– mult mai subtil, dar în definitiv destul de evident, cenaclul Flacăra şi Şcoala de la Păltiniş sunt într-o deplină armonie cu spiritul epocii, mai precis ambele par să fie constituite după modelul cultului personalităţii. Dacă la nivel politic exista un singur cult al personalităţii, cel consacrat culpului prezidenţial Ceauşescu, din punct de vedere cultural, existau cele două: unul închinat lui Adrian Păunescu şi unul lui Constantin Noica. Discuţiile filosofice din cadrul cabanei păltinişene, operele discipolilor lui Noica, precum şi giganticele şi înflăcăratele manifestări ale lui Păunescu se desfăşurau mai mult sau mai puţin explicit „întru” gloria celor care le patronau. Tinerii lansaţi de cei doi vor purta întotdeauna la vedere semnătura maestrului. În Jurnal de la Păltiniş repetarea numelui lui Noica este comparabilă numai cu aceea a numelui Ceauşescu într-un omagiu dedicat conducătorului iubit. De asemenea, numele lui Păunescu este extrem de vehiculat, devenind într-o anumită perioadă al doilea ca importanţă după Nicolae Ceauşescu însuşi. Cultul personalităţii… culturale era tolerat de regimul totalitar ceauşist doar întrucât se subsuma şi era utilizabil de către propriul său cult al personalităţii. După cum am văzut, atât Noica cât şi Păunescu îi recunosc lui Ceauşescu supremaţia politică, iar în schimbul acestei recunoaşteri se pot bucura nestânjeniţi să fie obiectul unui alt fel de cult.

– cenaclul Flacăra şi Păltinişul se constituie în adevărate debuşee de energii care altfel descătuşate, altfel canalizate şi altfel catalizate ar fi putut duce la o mişcare intelectuală şi artistică cu adevărat rezistentă faţă de regimul ceauşist şi ar fi pregătit România cu mult mai bine pentru ceea ce va urma după căderea acestuia. Impactul celor două „centre” spirituale nu se rezumă doar la cei care au încăput pe stadioanele cenaclului Flacăra sau în cabana de la Păltiniş, ci se extinde asupra unui întreg popor, în principal asupra tinerilor care erau minţiţi cu neruşinare, la scenă deschisă, de către cele mai charismatice personalităţi ale ţării că 1. sunt liberi să facă şi să spună ce vor; 2. politica ceauşistă e bună; 3. singurul rol politic şi social al lor este de a aclama şi de a fi mulţumiţi cu politica statului; 4. singura dimensiune reală a omului este cea cultural-artistică, nu şi cea social-politică, iar din acest punct de vedere, pentru a se afirma, totul depinde numai şi numai de ei: de cât de mult învaţă, îşi cultivă talentele etc. Tinerii pot visa liniştiţi la Hollywood-ul păunescian şi la Harvard-ul nicasian.

Similitudinile cu cenaclul Flacăra se opresc aici. În 1985 acesta este închis, poetul Adrian Păunescu cade în dizgraţia regimului comunist. Adrian Păunescu va rămâne repudiat şi marginalizat şi după căderea lui Nicolae Ceauşescu. Păltinişul însă continuă să fascineze şi după moartea lui Constantin Noica. După executarea soţilor Ceauşescu în decembrie 1989, principalii discipoli ai şcolii de la Păltiniş, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu se vor bucura de un imens prestigiu în ochii opiniei publice, dar şi ai acelora ai mai mult sau mai puţin noii clase politice. Aşa se face că în 1990 Andrei Pleşu devine ministru al culturii în guvernul Petre Roman. Din funcţia sa politică, Pleşu îi va încredinţa colegului şi prietenului său Gabriel Liiceanu, Editura Politică, cea mai puternică editură a fostului regim comunist, transformată în editura Humanitas, fiind prima editură privată din România.

Partea a doua a fenomenului Păltiniş: editura Humanitas

Editura Humanitas se va impune extrem de repede pe piaţa românească. Ea îndeplineşte câteva condiţii pentru a-şi asigura un succes deplin pe piaţa cărţii româneşti: nu porneşte de la zero ci de la capitalul – enorm – al fostei edituri politice, este prima şi pentru mult timp singura editură privată – ceea ce în anii de tranziţie de la comunism la capitalism o ţine departe atât de deruta editurilor de stat cât şi de… concurenţă, beneficiază de renumele directorului său. Editura Humanitas devine în primii ani un fel de monopol: este singura editură privată, este o alternativă la editurile de stat şi, mai ales, publică scriitori interzişi înainte de 1989. Directorul ei este, să nu uităm, nu doar un cunoscut scriitor şi discipol al unui mare filosof, ci propunătorul unui model paideic în cultura română, cel care prin Jurnalul de la Păltiniş a provocat un adevărat fenomen înainte de 1989.

Gabriel Liiceanu deţine acum un mecanism redutabil de a-şi impune modelul formativ. În rândul generaţiilor tinere şi mai puţin tinere beneficiază de o mare credibilitate, milioane de tineri formându-se direct la ceea ce putem numi şcoala Păltiniş-Humanitas. În penuria de modele şi de repere de după căderea regimului Ceauşescu, Humanitas se prezintă ca centrul absolut al valorilor şi modelelor adevărate, sigure, incontestabile. Aceste modele vor fi întruchipate de autori şi gânditori precum mai întâi, fireşte, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Gabriel Liiceanu însuşi. Operele lor vor fi editate şi reeditate în tiraje ameţitoare, foarte repede epuizate. Emil Cioran se vinde ca pâinea caldă, cunoscând un succes pe care nu l-a avut niciodată până atunci, nici în România interbelică, nici în Franţa, ţara în care s-a exilat. Prima sa carte, Pe culmile disperării se tipăreşte într-un prim tiraj de… 150.000 de exemplare. Românii, avizi de filosofie „liberă de comunism” se reped la ceea ce li se dă. Cioran va deveni pentru români, mai ales pentru cei tineri, imaginea Filosofului, a Gânditorului şi într-o mare măsură a omului împlinit, recunoscut de o lume întreagă. Ceea ce contribuie la gloria românească a lui Emil Cioran este şi fascinaţia pe care a reprezentat-o pentru români dintotdeauna Parisul. Or, Emil Cioran este vândut ca un român de succes, celebru la Paris. Ceea ce, după cum vom vedea, este aproape complet fals. Foarte curând se formează o trinitate culturală compusă din Cioran-Eliade-Ionescu/Noica. Vreme de douăzeci de ani cel care se voia propunătorul unui model paideic în cultura română, directorul-filosof al celei mai puternice edituri din România nu simte nevoia să publice sau să iniţieze editarea marilor opere filosofice. Atunci când apar, acestea sunt sporadice, întâmplătoare, fără continuitate. Opere complete ale lui Cioran, Eliade, Noica, dar nici un cuvânt despre Aristotel, Kant, Nietzsche, Kierkegaard. Marile nume ale filosofiei europene par de mâna a doua, autori secundari în raport cu Cioran, Eliade sau Noica. Faptul este explicabil şi prin aceea că pentru că majoritatea tinerilor – aflaţi în formare intelectuală la momentul respectiv – află despre Aristotel, Kant sau Nietzsche prin şi de la Cioran, Eliade sau Noica. Modelul paideic este unul straniu: gânditorii români amintiţi sunt livraţi publicului ca surse primare, în raport cu care clasicii filosofiei par fie secundari, fie neinteresanţi, fie depăşiţi… Stranie inversiune temporală. Să ne bucurăm totuşi că românii sunt cei mai valoroşi şi, ca întotdeauna, primii în toate…

Trebuie adăugat că propunerea acestor autori ca adevărate modele formative pentru tineri nu cunoaşte nicio altă contrapropunere culturală. Informaţiile legate de autorii respectivi sunt disponibile exclusiv prin prezentările făcute de editura Humanitas. La vremea respectivă (cu o singură televiziune, cea naţională, cu un singur post de radio) nici un alt model cultural nu este posibil să rivalizeze cu cele marca humanitas sau să le relativizeze. Modelele propuse de editură sunt absolute şi incontestabile. În epoca internetului ne este greu poate să pricepem cum o editură poate juca un asemenea rol de control al minţii. O serie de minciuni, de adevăruri spuse pe jumătate sau cu jumătate de gură, de dezinformări şi de false valori vor contribui la succesul modelului paideic Păltiniş-Humanitas.

Adevărul… minciunilor

1. Minciuna celebrităţii. Este minciuna pe care s-a bazat succesul de librărie al lui Emil Cioran în România. Prezentarea făcută de editura Humanitas prin reprezentantul său Gabriel Liiceanu (susţinută şi prin filmul realizat de acesta împreună cu Constantin Chelba, Exerciţiu de admiraţie, difuzat în 1992 pe postul naţional de televiziune) forma în mintea publicului imaginea unui autor cu un enorm succes în Franţa. Ceea ce nu se spunea, ceea ce se ascundea în mod intenţionat era faptul că acest succes nu a fost niciodată unul de librărie, ci doar unul de critică. Deşi publicate de către editura Gallimard, una din cele mai faimoase edituri din Franţa, nici una din cărţile lui Cioran nu va cunoaşte un tiraj mai mare de două mii de exemplare. Cioran a rămas aproape toată viaţa, şi după moarte, un autor necunoscut publicului larg cultivat francez, ca să nu mai vorbim de publicul din alte ţări. Este drept că Cioran a fost apreciat de către unii dintre criticii şi filosofii francezi (nu de către toţi!), dar nu a avut niciodată succes la public. Este lucrul pe care-l recunoaşte el însuşi, pe care îl vedem consemnat în Caiete. Altfel spus, portretul adevărat al lui Cioran corespunde perfect portretului unui autor marginal, de mâna a doua sau, cum el însuşi recunoaşte, al unui scriitor ratat. Succesul din România îi provoca hohote de râs soţiei sale (cum să-i spunem altfel: „prietena de-o viaţă”, concubina, tovarăşa, colega de apartament?) Simone Boué care recunoştea că Cioran nu a trăit din scris niciodată, că a fost întotdeauna foarte prost vândut în Franţa, că trăiau foarte prost, cu foarte puţini bani (proveniţi, conform altor surse, din propriul ei salariu de profesoară de engleză).

2. Minciuna marginalităţii asumate. O altă imagine a lui Emil Cioran este cea a unui om retras, fără legături sociale, adâncit în contemplaţie într-una din „mansardele Parisului” de unde îşi trimitea, la răstimpuri, producţiile filosofice impresionând pe toată lumea. Or, se ştie acum că Emil Cioran era un om extrem de sociabil, care cultiva şi întreţinea relaţii şi din punctul de vedere al… utilităţii acestora. Departe de a fi scârbit de viaţă şi de lume, era un om de viaţă şi un om de lume. Un om care râdea mult şi conversa îndelung, vizita şi primea vizite, cu o vastă activitate epistolară. Un om extrem de calculat şi de abil care nu se dădea în lături să întâlnească o persoană pe care o detesta dar care s-ar fi dovedit utilă. Pe această minciună s-a construit în mintea cititorului român mitul anahoretului de la Paris (corespondentul de la câteva mii de kilometri al anahoretului de la Păltiniş). Cu doi anahoreţi exemplari, tânărul supus modelului paideic difuzat de Gabriel Liiceanu putea fi convins foarte uşor să devină un bun şi cuminte sociopat: nu e nevoie de ceilalţi, te poţi dezvolta de unul singur, poţi contempla, scrie, trăi, ajunge celebru cufundat fiind în singurătatea unei mansarde a acestei lumi sau într-una din cabanele din creierii munţilor. Or, marginalitatea lui Cioran dar, până la un punct şi cea a lui Noica, este una impusă, şi nu una dorită. Cioran nu poate obţine o catedră universitară sau un loc călduţ în cadrul CNRS tocmai din cauza trecutului său politic, de susţinător fanatic al hitlerismului şi al legionarismului. Aşadar, departe de a fi o marginalitate asumată, marginalitatea lui Cioran este mai curând una… forţată.

3. Minciuna modestiei. S-a spus şi s-a tot spus că Emil Cioran ar fi fost un om modest, care în pofida recunoaşterii a refuzat premiile. Se ştie astăzi, în principal datorită contribuţiilor cercetătoarei Alexandra Lavastine, că nu modestia sau dezinteresul, ci dimpotrivă un calcul foarte interesat a constituit motivul refuzării premiilor. De altfel, Cioran nici nu le refuză pe toate. În România i se decernează un singur premiu pentru cartea de debut, pe care îl şi acceptă, iar în Franţa acceptă de asemenea premiul pentru prima carte publicată în franceză, Tratat de descompunere. Motivul pentru care refuză celelalte premii decernate în Franţa îl constituie teama ca rumoarea provocată în jurul numelui său să ducă la descoperirea cadavrului din dulap: trecutul său de tânăr şi fanatic adept al hitlerismului şi legionarismului.

4. Minciuna apolitismului. Constituie poate una din cele mai grosolane şi mai condamnabile minciuni care s-au vehiculat prin modelul paideic care exalta trinitatea Cioran – Noica – Eliade. O minciună care a dus fie la o lobotomizare politică a tinerilor formaţi la şcoala Păltiniş-Humanitas, fie la o reactivare în anii ’90 a fenomenului legionar. Cu mult mai târziu se va afla că apolitismul lui Cioran, Noica sau Eliade nu reprezenta de fapt decât un crez… politic. După cum se ştie mişcarea legionară, din care toţi trei au făcut parte activă şi militantă, nu se considera o mişcare politică, considerând că transcende partidele politice şi politicianismul mizerabil al democraţiilor occidentale. După înfrângerea Germaniei naziste, apolitismul practicat de cei trei nu era unul sincer, ci unul de conjunctură: cei trei îşi pierduseră dreptul moral şi posibilitatea de a-şi mai exprima opţiunea politică. Dispreţul faţă de democraţiile occidentale rămăsese, aşa cum dovedeşte Alexandra Lavastine, puternic întipărit în minţile lor. Pentru tânărul educat la şcoala Păltiniş-Humanitas rezultatul va fi fatal. Ideea că politicul nu contează, că poţi trăi în mod esenţial în afara istoriei, a timpului, a opţiunii şi a implicării politice va duce la o generaţie dezastruoasă de apolitici, de oameni inculţi din punct de vedere politic sau programatic dezinteresaţi de sfera politicii. Or, România de după comunism avea nevoie tocmai de o nouă generaţie de oameni politici şi de o puternică şi solidă cultură politică.

5. Miniciuna superlativului. Cunoaştem foarte bine aceste superlative. Despre Cioran s-a spus că „este cel mai mare stilist francez”, despre Eliade că este „cel mai mare istoric al religiilor din lume”, Noica fiind şi el prezentat ca „cel mai mare filosof român”. Evident, pentru ca afirmaţiile să îşi păstreze tăria, absolutul şi să fie convingătoare se omitea în mod intenţionat trimiterea la numele celui care îl considera pe Cioran cel mai mare stilist, pe Eliade cel mai mare istoric al religiilor etc. Se omitea contextul în care a fost făcută afirmaţia, anul, locul în care apare. Toate acestea ar fi relativizat afirmaţiile respective, le-ar fi făcut dubitabile, le-ar fi contextualizat. Este de la sine înţeles că nu se dorea acest lucru. Aşa încât multă vreme tânărul în care se dezvolta modelul paideic propus de Liiceanu credea, de bună credinţă, că cei trei mari români sunt cu adevărat cei mai mari în domeniul lor. Din nou afirmarea absolutului valorilor naţionale a cărei practică ne amintim că am întâlnit-o în anii naţionalismului de tip ceauşist.

6. Minciuna atemporalului şi anistoricului. Jurnalul de la Păltiniş, cartea de căpătâi a modelului paideic, lăsa impresia tânărului cititor că istoria nu prea contează în cultură. Că esenţele culturale sunt unice, independente de fluctuaţiile istorice, de devenirea istorică. Cultura este, conform Jurnalului de la Păltiniş, un cer al esenţelor pure, atemporale. De aceea, în cadrul taberelor filosofice de la Păltiniş poţi discuta dimineaţa, la micul dejun, despre Platon, la prânz despre Heidegger, după siestă despre Kant şi la cină despre toţi trei laolaltă. În cabana de la Păltiniş, ca într-un paradis al culturii, paradis fără ceruri, fără delimitări şi fără separări, fiecare se întâlneşte cu toată lumea şi cu toţii şi îşi dau mâna într-o horă extrem de armonioasă în care se celebrează „frumuseţea” culturii. Ce mai contau secolele care-i despărţeau, controversele, opoziţiile? Cu toţii erau oameni de cultură şi asta era singurul lucru adevărat, esenţial, restul ţinând de accidentele stupide ale istoriei. Noica îi aducea pe toţi împreună într-un mod care ne aduce aminte de spusa lui Al. Paleologu, fostul său prieten: „Dinule, dacă nu ai fi avut geniu, ai fi fost un prost”. Or, atât Liiceanu, cât şi Noica ştiau că istoria contează foarte mult în studierea serioasă a filosofiei (şi nu numai). Că a face filosofie şi până la urmă a gândi pur şi simplu implică supunerea, conştientizarea sau exprimarea unui spirit al epocii căruia nu i te poţi – volens-nolens – sustrage. Că trebuie să te conectezi la o tradiţie mai largă, europeană, să fii la curent cu ultimele problematici, dezbateri filosofice, să te integrezi într-o şcoală sau direcţie de gândire. Că nu există filosofie generală şi că absolutul nu este niciodată o afacere atemporală, ci o afacere istorică, a timpului însuşi, măcar de la Hegel citire. Astfel pretinsul universalism propovăduit de Noica eşuează într-un jalnic provincialism.

De această filosofie a esenţelor culturale anistorice nu sunt deloc străine operele lui Emil Cioran sau Mircea Eliade. Afirmaţiile absolute ale celui dintâi sau trimiterea la arhaic, arhetipal, anistoric, atemporal din opera celui de-al doilea şterg din mintea cititorului, mai ales a celui tânăr, noţiunea timpului, importanţa dimensiunii temporale a omului. Tânărul cititor îşi creează în urma acestor lecturi (fatal legate în cadrul aceluiaşi model paideic), credinţa – iluzia nefastă – că poate filosofa de unul singur, privindu-şi buricul, complet desprins de tradiţie, de referinţe culturale, de istorie, că poate ajunge la adevăr pe cont propriu şi cu puţin ajutor de la Dumnezeul culturii.

7. Minciuna solitudinii. Legată de minciuna marginalităţii, minciuna solitudinii are totuşi specificul ei. Cioran, Eliade şi Noica par a fi adevărate modele ale solitudinii. Fiecare îmbrăţişează din tinereţe şi până aproape de sfârşitul vieţii poza romantică a eroului cunoscător solitar. Fiecare pare să fie un Faust rătăcit într-un nesfârşit proces de formare proprie sau de căutare a adevărului. Avem un Eliade, veşnic adolescent miop, cufundat în lectura cărţilor din mansarda sa, mai apoi în meditaţii himalaiene. Avem de asemenea mitul unui Noica – solitarul de la Păltiniş, străin şi îndepărtat de tumultul lumii istorice şi de preocupările ei ordinare. Avem, în al treilea rând, mitul unui Cioran, izolat şi el într-o mansardă din centrul Parisului. Ne va fi poate mai greu să acceptăm în locul acestor figuri mitologice unele mult mai prozaice şi mai asemănătoare oamenilor… normali. Şi totuşi este absolut necesar dacă vrem să ne eliberăm mintea de nişte idoli ai teatrului. Realitatea este cu totul alta: Eliade nu a fost nici pe departe solitarul din legendă, ci un tip foarte pragmatic, monden, puternic implicat în viaţa socială şi politică a vremii. Eliade a fost un important personaj politic al vremii sale, perspectiva de a căpăta un post de ministru fiind destul de plauzibilă la un anumit moment dat. Ataşat cultural la Londra şi la Lisabona, făcând parte dintr-o complexă reţea de relaţii sociale şi politice, apropiat al lui Nae Ionescu, mentor al mişcării legionare, la rândul lui implicat în intrigi politice înalte – Eliade este tocmai opusul unui solitar. Cioran, la fel ca şi Noica, este un adevarat dandy al lumii bucureştene, mai târziu al celei pariziene. Salonard împătimit, asiduu frecventator al cafenelelor celebre din Bucureşti (Capşa) sau din Paris (Café de Flore), lăudător fără scrupule ai puternicilor zilei precum Adolf Hitler sau Corneliu Zelea Codreanu (căruia îi şi trimite cu dedicaţie una din cărţile sale, Schimbarea la faţă a României), Cioran nu ezită pentru a-şi construi un nume să pună în mişcare angrenajul relaţiilor, prieteniilor, legăturilor, oportunismul şi laşitatea nefiind deloc străine de caracterul său. Nici vorbă, deci, în viaţa reală a lui Emil Cioran de acel gânditor solitar, apropiat de autism, al cărui singur partener de discuţie este Dumnezeu însuşi, cufundat într-o beţie de forme şi culori, scârbit de toţi, de toate şi de el însuşi – imaginea pe care şi-o construieşte în cărţile sale şi care, mult mai important, a fost livrată şi continuă să fie livrată prin şcoala Păltiniş-Humanitas ca fel de a fi, ca modus vivendi demn de a fi pus în practică de cititorii lui Cioran.

8. Minciuna „rătăcirilor de tinereţe”. Cei trei – Eliade, Noica, Cioran – au după cum se ştie un extrem de încărcat trecut politic. Cu toţii au fost legionari, antisemiţi, adepţi ai hitlerismului, îndemnând la ură şi deseori incitând, prin articolele lor publicate în ziare foarte citite, chiar la crimă. Cum ce e scris rămâne, şi deci trecutul nu putea fi cu totul negat s-a recurs la o minimalizare a greşelii lor politice. Când citeşti textele lui Gabriel Liiceanu despre acest aspect al vieţii lui Cioran sau Noica aproape că te cuprinde înduioşarea. Cioran ar fi fost cuprins de o febră specifică tinereţii, de un elan, de o fanatică… iubire de ţară. Dacă explicaţiile date de Liiceanu merg pentru a justifica „năbădăile” sexuale de tinereţe, aventurile unui amorez de 20-30 de ani, ele şchioapătă atunci când e vorba de o implicare politică de anvergura celei practicate de cei trei. Pe urmele lui, Sorin Lavric, discipol al discipolului lui Noica, scrie că adeziunea la legionarism a maestrului de la Păltiniş denotă chiar un act de moralitate, de conştiinţă. Conform lui, asasinarea lui Codreanu declanşează în sufletul nicasian un fel de metanoia legionară. Cei din şcoala de la Păltiniş continuă şi astăzi să apere inocenţa celor trei, să-i atace furibund pe cei care nu sunt de acord cu teza „rătăcirii”, să-i ridiculizeze, indiferent de statura intelectuală a celor care o contrazic (aşa cum e cazul Alexandrei Lavastine). Humanitasienii reacţionează dur, sunt vexaţi, ofensaţi şi interpretează orice trimitere la trecutul „deocheat” al celor trei drept calomnii. Este meritul cercetătoarei franceze de a fi arătat că „tinerii” nu erau chiar atât de tineri, în orice caz nu erau nişte tineri obişnuiţi, ci scriitori formaţi, recunoscuţi, cu o maturitate intelectuală evidentă. Erau glasuri ascultate, cu o autoritate destul de mare asupra publicului românesc. În plus, la 30 de ani nici nu mai eşti chiar atât de tânăr. Or, aceasta e vârsta la care cei trei ating culmea imprecaţiilor nazist-antisemit-legionare. La acest proces de minimalizare a implicării lor politice se adaugă minciuna adeziunii la o ideologie. Cu alte cuvinte, cei trei ar fi străini de crimele comise şi puri de mirosul sângelui vărsat. Or, teoria pe care o exaltau în textele lor devenise de multă vreme şi sub ochii lor practică criminală. În plus, cuvintele pot ucide mult mai mulţi oameni decât gloanţele.

9. Minciuna Eugen Ionescu. Eugen Ionescu este folosit în trinitatea culturală construită în acelaşi fel în care Cioran, dar şi Eliade, se folosea de prietenii săi evrei. Pentru a-şi impune numele, pentru a nu fi suspectaţi de antisemitism, ambii clamau prietenia cu evrei celebri. Rolul lui Ionescu în „modelul paideic” este unul de faţadă, el acoperindu-l de fapt pe Noica, strecurat astfel cu brio în rândul „celor trei mari români”. La răstimpuri Ionescu este dat la o parte şi iese la iveală cine trebuie să iasă. Ionescu – una din minţile cele mai lucide din România şi din lume, un om cu adevărat tragic – nu are ce căuta în compania „filosofului Ciorap”, cum îl numeşte pe gânditorul de la Răşinari, nici în aceea a „ipocritului” Noica. Ionescu nu are deloc succesul la marele public din neantul valah pe care îl au ceilalţi trei titulari de drept ai Academiei Păltiniş-Humanitas. Ionescu este folosit drept „înălbitor” al unor trecuturi pătate, drept o contragreutate – pentru a menţine un echilibru de ochii lumii – la extrema dreaptă reprezentată de către ceilalţi trei grei ai culturii române. Ori de câte ori apar „calomniatorii” lui Cioran sau Eliade, Ionescu este scos din mânecă: Ionescu era prieten cu ei, Ionescu (vezi doamne, evreu fiind) nu a dezvăluit şi nu a condamnat antisemitismul lor, deci ei nu au fost antisemiţi etc. Humanitasienii se dau în schimb de gol în momentul în care o atacă pe Alexandra Lavastine. Ei se întreabă ce caută numele lui Ionescu alături de cele ale lui Cioran şi Eliade într-o carte subintitulată „Uitarea fascismului”. Şi râd: era şi Ionescu fascist? Or, nicăieri, dar nicăieri în cartea respectivă nu se afirmă aşa ceva (ci tocmai opusul). Numai că intoxicarea se face şi prin presa „bună”, culturală a ţării. Poate mai mult chiar decât prin canalele ordinare de televiziune. Într-adevăr, Ionescu nu are ce căuta între ceilalţi doi, dar tocmai humanitasienii sunt cei care îl plasează acolo. Modelul cultural servit la pachet se intitulează Cioran, Eliade, Ionescu. Mitul pe care încearcă Lavastine să-l deconstruiască este acesta, şi nu altul. Or, am văzut care este rolul lui Ionescu în acest mit.

10. Minciuna rezistenţei prin cultură şi a retragerii în interior. O minciună vehiculată ani de-a rândul şi care astăzi se reformulează prin minciuna retragerii în interior. Şcoala de la Păltiniş nu a reprezentat, după cum am dovedit în prima parte a scrierii de faţă, o mişcare de rezistenţă faţă de regimul ceauşist, la fel cum cenaclul Flacăra, condus de Adrian Păunescu nu a fost o mişcare de rezistenţă faţă de regimul comunist. Cele două au reprezentat false alternative, modalităţi informale de a susţine aceleaşi lucruri cu cele pe placul regimului naţionalist-ceauşist: românitatea, românismul, minunata noastră situare în raport cu democraţiile occidentale. Dacă Ceauşescu se adresa tinerilor prin citatul repetitiv şi castrant leninist: „învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi”, în esenţă, cu un vocabular mult mai bogat, Noica nu făcea altceva. Tânărul studios trebuia să fie veşnicul ucenic, copilul de nota zece, „premiantul”. Şi în afară de studiu, tânărul nu mai trebuie să facă nimic. În afara dimensiunii „paideice”, el nu mai are nicio altă dimensiune. Un tânăr extrem de confortabil pentru orice fel de regim social şi politic. Un tânăr retras în carapacea interiorităţii lui livreşti. Culmea minciunii e că nici unul din cei trei nu a crezut în valoarea acestui tânăr. Atât Cioran, cât şi Eliade sau Noica se exprimă – cel puţin la vârsta tinereţii – împotriva premianţilor în cultură, împotriva vechilor generaţii, împotriva „ascultării”. Sunt revoltaţi, furioşi, răsculaţi. Tânărul conceput în matricea aceluiaşi model trebuie să fie în schimb unul cuminte, preocupat doar de studiu, detaşat de actualitate, într-o bună relaţie cu generaţiile precedente (pe care Cioran le-ar fi vrut, la vremea lui, exterminate). Astăzi, Gabriel Liiceanu continuă tradiţia şcolii păltinişene şi ne vorbeşte în cărţile sale despre valoarea retragerii în interior, a regăsirii sinelui etc., etc. în vreme ce propunătorul este un monden cosmopolit, frivol, gurmand, hedonist şi extrem de înlesnit financiar (aşa cum rezultă din penultima lui carte, Scrisori către fiul meu). În ce curent filosofic ar trebui să-l integrăm? În cel stoic-hedonist, în pesimismul eudaimonist, în scepticismul optimist? Sau mai curând în pesimismul-optimist, în agnosticismul-gnostic? În oricare dintre ele, căci Liiceanu este un om cu vederi largi.

Aşteptându-l pe Noica sau Starea tineretului azi

Cum va arăta generaţia de tineri adăpată la izvoarele modelului păltinişean. O generaţie de tineri emasculaţi, asexuaţi, „cuminţi”, în cel mai bun caz şoareci de bibliotecă. O generaţie de tineri fără suflu, morţi din punct de vedere social şi politic, lipsiţi de orice orientare în actualitate, iluzionându-se că geniul lor va fi descoperit de un căutăror de genii. Aşteptându-l pe Noica, tinerii noştri sunt palizi, livizi, inexistenţi. Glasul lor nu se aude nicăieri sau atunci când se aude este revoltător de… cuminte, de livresc, de artificial, de timorat. Tinerii noştri vor o confirmare de la cineva mai mare decât ei, de la un maestru, de la un guru. Sunt lipsiţi de spirit organizatoric, de pragmatism, de spirit critic. Nu au curaj să se afirme şi să-şi afirme punctele lor de vedere. Pierduţi într-un no man’s land atemporal, aspaţial, agnostic nu cred în nimic, nu ştiu nimic, nu speră nimic. Complet rupţi de realitate, autişti, dispreţuind dialogul, întâlnirea vie, dezbaterea marilor probleme, aceşti tineri afişează zâmbetul sceptic şi fericit al oligofrenului. Fără cultură politică, fără dorinţa de a se implica social, căutători disperaţi de burse şi de stipendii în Occident, după modele prea bine ştiute. Îşi dispreţuiesc ţara, îşi dispreţuiesc semenii, se dispreţuiesc pe ei înşişi. Sunt tinerii cei mai comozi pentru orice regim politic. Lipsiţi de vlagă, nu găsesc nici un fel de resurse pentru a protesta împotriva oricărei forme de abuz. Înfricoşaţi, tac, sunt obosiţi de viaţă şi de tot, nihilişti din impotenţă şi sceptici din epuizare. Nu au nimic, nu vor nimic, nu sunt nimic. În mintea lor se învălmăşesc elucubraţii cioraniene şi sloganuri filosofice noiciene, scăldate în siropul dulceag al eseurilor liiceaneşti.

„Modelul cultural european” propus de Păltiniş-Humanitas a reuşit să ne rupă de actualitatea filosofică europeană şi să ne transpună într-o provincie unde nu există „nici timp nici spaţiu” şi care respectă întru totul notele caracteristice ale culturilor mici: lipsa simţului istoric, credinţa în fantome atemporale, o religiozitate mult prea… ortodoxă. Nici un act de revoltă, nici o manifestare de furie, niciun scandal, nicio dărâmare de idoli. Totul este în regulă, totul este bine. Să ne mai mirăm că nu există nicio abordare serioasă, profundă, filosofică a fenomenelor social-politice? Să ne mai mirăm de atomizarea, de monadeizarea lumii contemporane în care nimeni nu comunică cu nimeni, dar toţi respectă aceeaşi armonie universală?

Fără bătăi, fără tortură, fenomenul Păltiniş a produs vreo două generaţii de creiere spălate.




______________


1)   Alin-Bogdan Mihăilescu Da, prostii ranchiunoase de la A la Z :) Nu aș intra în detalii, dar, de pildă, de unde știi tu sau autorul articolului că Noica „nu a intenționat niciodată”? Zice el pe undeva că a refuzat?

  • Mancini Copsky Suna exagerat apropierea cu Flacara - totusi, sunt acolo si niste nuante -, dar, la urma, e vorba despre prioritati identice: cimentarea unei identitati nationale supra intrarea intr-o competitie internationala la un nivel mai puternic individualizat. De altfel, posibil sa reiasa de pe wall-ul meu, nu judec unilateral prioritizarile de acest fel, consider insa modul de categorisire valid si important. Ca nu a fost serios preocupat e o inferenta intemeiata, daca tinem cont de varsta sa si de dificultatea altor sarcini asumate. Ca nu a intentionat niciodata cu adevarat e un mod poate mai dur de a spune acelasi lucru. Chiar daca Noica ar fi declarat sau demarat ceva in sens contrar. Pana la urma, dupa noi, in lume, raman liniile de forta. Sigur ca articolul are un ton ireverentios si pe alocuri afirmatii inselatoare, incepand cu aceea ca Jurnalul ar fi hagio-doxografic.
    Deasemenea, nu am citi cartea lui Lavastine, dar ma astept sa fie o compilatie plina de trunchieri, mai degraba pusa pe facut valva, decat pe stabilit adevarul.

  • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky boss, tu ai fost vreodată spectator la Cenaclul Flacăra? Eu am fost.De două ori înainte de revoluție și o dată după. Acolo se cântau ode lui Ceaușescu cu zeci de mii de oameni în picioare aplaudând. Am asistat o dată la un moment în care niște persoane nu s-au ridicat atunci când a tunat Păunescu la microfon. Și au fost date afară din sală. Sala Sporturilor din Vaslui. Despre ce vorbim și ce comparăm?

  • Mancini Copsky Ca actualizari istorice sunt diferite. Foarte mult, dar nu fundamental, as spune. Desi ideologia din zona emulilor lui Noica se extinde de la traditionalismul hardcore al lui Lavric la un soi de morala in principal tributara crestinismului, asezata pe aer, la Liiceanu, e - mie cel putin, asa imi apare - evident ca grupul nu ar fi putut functiona avand in componenta figuri care ies din spectru. (Ar crea, eventual, un alt pol, in afara lui, cum a fost cazul cu Al. Dragomir.) Daca ar fi venit Cioran in grupul ala, se termina cu grupul. Partea faina e ca daca il bagau pe un Patrascu, mare branza nu faceau, omul e un Liiceanu de stanga, cu un minimum de repere obraznice, de altfel fixate cam la fel de neserios, pozitii rapid perisabile ("Homo stupidus").

  • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky Cum să-l bage pe Pătrașcu, dacă omul nu știe decât un pic de engleză și franceză? :) Noica discuta totuși cu marxiști care știau carte serioasă: cu Ianoși, cu Wald etc. Joja, tot un marxist, nu era chiar așa de îngrețoșat de Noica, ba chiar a făcut presiuni să fie angajat la institutul de logică. Dar na, acum suntem mult mai pretențioși. :)

  • Mancini Copsky Ziceam strict ideologic ca nu intra - putea sa stie el si latina. La urma urmei, nici unul din grup nu se ridica la nivelul lui Noica, totusi, Noica stia Hegel, Marx, Weber, Spengler cum se cuvine. Pe mine nu ma intereseaza sa-l ridic pe Patrascu - nici nu-l cunosc si de la un punct incolo-mi pare neprovocator, mimetic -, dar zic, in fond, vorbim de o omogenizare si de omogenitate nesanatoasa. Ca Noica punea autorii canonici intai e excelent. Cu asta-s de acord, nu incepi cu Heidegger, ca-l crezi pe cuvant si iese mai rau - in sensul asta, cred ca Noica a avut un efect pozitiv, in sensul de damage control, asupra lui Liiceanu.
    Gandirea lui Noica are, insa, "centrii ei de forta", unde devina necautatoare de contraargumente si chiar insensibila la ele. E ceva ce avea Cretia si ii lipseste lui Noica. La Noica vad nu atat o admiratie reflexiva fata de unicitatea Europei, cat finalmente un pur tezism suprematist cultural, to speak in popular terms, caruia i se cauta argumentele apoi. O chestie pe care o vad si la noile generatii de intelectuali de dreapta de la noi.

    Ma gandesc de aici - lasand filiatia noiciana in urma, analizand paradigmatic - ca daca HRP trecea cat de cat de cat atent prin "Utopica" lui Antohi - ca doar is amici, nu-i separa dreapta-stanga -, poate facea mai mult decat sa adauge asa de sigur si scaderile la teza suprematiei culturale a Europei.

2)  Alin-Bogdan Mihăilescu Nu vreau să spun că generația respectivă trebuie idealizată, că nu ar fi nimic de criticat, dar hai totuși să nu criticăm așa, în neștire, orice ne trece prin cap. Apropos de asta: autorul articolului a scris o carte în care discută pe zeci de pagini niște concepte de-ale lui Evagrie, dar el nu știe o boabă de greacă veche. Cum ar fi să-i aplicăm chiar lui propriul său criteriu de judecată?

  • Mancini Copsky De criticat, zic ca este mult prea putin criticata. Ca are si merite, ar fi un pic culmea sa nu aiba. In cealalta ordine de idei, Patrascu, ca si Afloroaei, ca si Vianu Muresan, intra in galeria, imho, chiar periculoasa a celor care lucreaza exclusiv cu munca altora, in care isi proiecteaza tezele speculative. Culmea e ca in sensul acesta, ei sunt [metodologic] niste urmasi ai lui Eliade mult mai fideli.

  • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky Aoleu, ce mă enervezi! :) Nu e nimic periculos în cărțile lui Afloroaei, ce-ai pățit? Omul e complet nevinovat :)

  • Mancini Copsky Periculos, in sensul ca pare ca odata ce a determinat (fenomenologic) cum sta treaba cu ceva, nu se mai poate spune nimic semnificativ in plus - ceea ce n-ar fi rau, daca... -, dar nu prea are cum sa ramana asa, el, in primul rand, nelucrand cu surse primare, la fel ca si Eliade cand vorbea de iudaism si samanism.

  • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky Afloroaei nu e un geniu,dar lucrează cu surse primare. De pildă, eu l-am întrebat direct în biroul lui dacă știe greacă. Și mi-a zis că știe. Nu mai știe foarte bine, dar de fiecare dată când recitește Metafizica lui Aristotel, stă cu originalul alături. Și l-am crezut, dar nu de complezență :) Despre germană se știe. Evident, nu toate astea sunt instrumentul filosofului, Omul are și cultură reală, el a plecat de la matematică spre filosofie. Cum spuneam, nu e un geniu, dar e un interpret onest. Eu m-am convins că a citit tot ce citează. Desigur, poti să consideri ca fenomenologia e ceva desuet, ca e prea multa teologie in filosofarea lui. Dar nu e un impostor si nu e opac la critici rationale.

  • Mancini Copsky Am inteles / notat.
 
 3)  Alexander En Ma ofer sa-l largesc pe autorul revelatiilor astora, fara care nu am fi inteles ca steinhardt a ratat adevarata disidenta: trebuia sa intre la bulau pentru paunescu.

  • Mancini Copsky Steinhardt e Steinhard, Noica e Noica. Chiar daca Steinhardt a avut o atitudine benevolenta fata de Noica, cei doi au avut atitudini f. diferite dupa iesirea din puscarie. Noica, de la Manuscrisele de la Campulung (scrise in anii '50 la inceput, in perioada domiciliului fortat, altminteri) pana in ultimul an de viata, deci doar cu doi inainte de sfarsitul regimului Ceausescu, a fost favorabil regimului nostru maoist pe motiv ca era nationalist. Ba in numitele Manuscrise inca visa la statutul de mare putere nuclear-agrara, in acel context vazut ca favorabil. Pe mine ma duce cu gandul la Heidegger. (Altminteri, el era fan Hegel.)

  • Alexander En Irelevant. Daca o luam asa, intrebarea corecta e cata filosofie a scris, tradus sau comentat impecabilul cu articolul. De pe margine, toti sunt eroi si captain america. As vrea sa vad ce NU semneaza tipu’ asta dupa 12 ore cu mine in dormitor. Am zis dormitor, nu camera de ancheta.

  • Alexander En Btw - parerile mele despre hegel coincid cu ale lui nichita stanescu. I mean - e greu sa gasesti mai proaste.

  • Mancini Copsky Nu cred ca e vorba de cantitate. Asa, are vreo 7-8 carti, dar cine n-are azi? Mie-mi pare ca are o gandire [care pleaca dintr-o fire relativ la ziua dezi] sanatoasa. Asa, diletant cum e.
    https://frithjofschuon.blogspot.com/2011/02/homo-stupidus-prostul-ca-specie.html


 4)  PAz:
Patrascu, un roman cu ura de sine/self-hating Romanian... Considerandu-i valurile, nici nu poti spune ca ar fi doar un terchea berchea.
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Să știți că mă delimitez inclusiv de astfel de comentarii :). Cu siguranță dl. Pătrașcu este un scriitor talentat, nu un terchea-berchea. Problema e faptul că suntem atât de sfâșiați de radicalizarea ideologică stânga-dreapta, încât a devenit rară spre imposibilă o confruntare de idei rațională dincolo de pavăza ideologică.Mai peste tot oamenii de cultură au scos săbiile și vor doar să se decapiteze reciproc. E un patos al desființării. Ăsta ar fi lucrul „periculos”, după părerea mea.

  • Mancini Copsky Nu cred ca e self-hating mai mult decat putem spune ca ura de sine a ajuns o problema tot mai generala a romanilor. As zice ca dimpotriva, Patrascu iubeste ireductibilul romanesc. Si ca are o presimtire destul de veridica la baza, ca nu se poate construi acolo unde in mentalul colectiv persista niste scheme asociative rigide, pe care, daca le negi, vei fi... in mare parte ignorat. Treaba asta cu intelegerea mentalului colectiv mi se pare atuul lui P. Un f. bun articol despre asta si acum, http://www.criticatac.ro/piata-universitatii-casa-de.../ .
    Piața Universității – casa de toleranță a utopiei | CriticAtac
    CRITICATAC.RO
    Piața Universității – casa de toleranță a utopiei | CriticAtac
    Piața Universității – casa de toleranță a utopiei | CriticAtac

  • PAz:
    E in regula, domnilor. Aveti, ca si dl. Patrascu probabil, credinta ca timpul va lucra in favoarea dvs/romanitatii.

    O fi iubind 'ireductibilul romanesc', insa asta inseamna sa ti-l asumi.

    "nu se poate construi acolo unde in mentalul colectiv persista niste scheme asociative rigide, pe care, daca le negi, vei fi... in mare parte ignorat." Cine spune asta? De fapt, as merge si mai departe si intreba: Cine/ce a construit acolo unde in mentalul colectiv n-au persistat scheme asociative rigide? Intreb asta deoarece de 30 ani in Romania lui Patrascu numai se deconstruiesc unele si altele, dar constructie ioc!

    A-l trage (postum) de maneca pe Noica in loc sa intelegi cum au asezat mai marii Romania este un exercitiu de 'da'l p'ala jos sa ma ridic eu!' pe baza unui moft TRECATOR. Ce-i lasa omul de de azi la dispozitie omului de ieri, martirajul?! Asta in conditiile in care ma intreb cat se ia dl. Patrascu de zeii de carton ai Romaniei de azi si mai ales de cei din spatele lor.

  • Mancini Copsky E vorba de grade diferite de "rigiditate", sau de masivitate, schelariile pe care se construieste cultura nu sunt, ca sa zic, asa "rigide la exterior", masive. Subiect bine abordat aici de Achin Vanaik aici: https://www.facebook.com/albaidaq.alkibritulahmar/posts/1818358024843732 Problema este ca astazi avem de-a face, local si pe plan [mult] mai larg, cu armaturi ideatice si identitare de care nu se distinge mai nimic dinspre fondul problemelor curente, nici nu poate fi vorba despre a inova, de drept, natura lor cauzala si a propune cel putin atitudini nonagravante - sau cel putin, prin care (inca) nu se poate trece de catre suficient de multi. Eu am folosit articolul lui Patrascu drept tema de discutie, nu propunere de alcatuit alta tabara. (Probabil ca e constituita, nu ma tenteaza, nici nu cred ca ar trebui sa tenteze pe cineva.) Daca demolam tot ce scrie Patrascu, in fond, nu avem o atitudine cu nimic diferita de a lui Patrascu. (Iar cu aceasta, de reflexul ideologic al lui Noica [&co], al carui complement e atacul critic al Patrascului.) Patrascu, totusi, nu ataca pe Noica spre a exonera ce a venit dupa, nu e un clasic demers de rupere cu trecutul, ci se ia de ceea ce, in mare parte, avem (cu tot cu Neamtu si Papahagi, as zice), pornind de la ideologicul care il are ca vehicul important pe Noica. Ca se limiteaza la o scribaleala in stil aproape tabloid, nu merge nici in jos, nici in sus, ca reda critic "din afara", ci "nu dinauntru" - https://www.facebook.com/albaidaq.alkibritulahmar/posts/1568199653192905 -, asta critic oricand. Dar pasul stramb facut e valorificabil prin directia opusa. Pana si astia mai "vechi" cu dialectica istoriei (Noica inclusiv) ar zice la fel, cred.

  • Alin-Bogdan Mihăilescu Ba da, putem avea o atitudine diferită de a lui Pătrașcu. Putem discuta critic derapajul legionar al lui Noica, fundătura etnocentrismului lingvistic, lucruri chiar deja foarte cunoscute și discutate, dar fără să cădem în discursul lui pur ideologic. Și problema nu e atât că e ideologie, ci pur și simplu e o însăilare de calomnii fără acoperire în realitate. Ce vrea autorul este doar să „demonstreze” că Noica și școala lui + GL + Humanitas a fost și e o adunătură de impostori și detracați moral (naziști-legionari-ceaușiști-oportuniști), lucru care e anunat încă din titlu.

  • Mancini Copsky Nu spune nicaieri nimic de nazism - mi se pare ca ar fi nitel culmea, avand in vedere ce vehiculeaza el in articole ca acesta: https://www.scribd.com/.../Vox-Philosophiae-Horia-Vicen... Desi, cand Noica zice ca "politicul trece prin sange" ["Ad sum", nota 6 indicata] nu se referea, plauzibil, la o patima adrenergica a tineretii, ci la o perspectiva etnocentrica asupra conflictelor. Mie nu-mi pare ca etnocentrismul lui lingvistic este marea buba si nici o fundatura totala. Altfel, n-as mai fi indicat cartea lui Zawadski ca pe o incercare "neinfundata" de recuperare a ontologiei nicasiene. Chit ca nu prea e ea nici ontologie, ci mai degraba, as spune, fenomenologie-proiect al unei imposibile ontologii, nici foarte nicasiana. Nici etnocentrismul nu are drept componenta problematica partea etno-, ca doar si Patrascu o invoca. E vorba de obsesivitatea centrarii pe ceva - etnic, cultural, economic, etc., ceea ce e esentialul, imuabilul aici. [Centrare pe care, cum spuneam, Patrascu o judeca in termeni exclusiv negativi si invita adepti vechi si noi sa o condamne asemenea.] Ca Liiceanu & co ar fi legionari, nici asta nu se imputa. Ca au cultivat post-90, mai ales cand si cat se putea, o plafonare izolationista cu origini intr-un esentialism etnic, etno-statal, mai bine zis, asta vad sa impute si faptul mi se pare o realitate, chiar daca trebuie nuantat. Ca, de ex., pana sa-i dea papucii lui Lavric, Liiceanu, totusi, l-a purtat pe brate - si ce s-a schimbat intre timp a fost mai mult intregul context decat Lavric. Ca Patrascu mai are nitel si cere despagubiri personale pentru asta, este partea a doua. Nu ma intereseaza caracterul unui om cand spune un adevar nespus, fie si partial. Iar aici adevarul nespus nu este doar ceea ce au mai semnalat si altii, factualitatea aderentei lui Noica la legionarism. E vorba si de continuitatea intre aceasta si simpatia ulterioara fata de dejism [intai] si ceausism [apoi], ca veriga [lipsa, in maj. discutiilor de genul], dar si de continuitatea dintre cea din urma si o buna parte din output-ul de la Humanitas & co, fiindca, in fond, nu vorbim doar de editura. Cand lansezi / se lanseaza pe langa, cu avant, niste Lavric, niste Neamtu, in situatia asta, nu e intamplator. Daca ai de-astia ca Ernu si Mihaela Miroiu pe alta parte, nu sunt nici unii o contrapondere la ceilalti, e o identitate de fond. Ca de n-ar fi fost Liiceanu ar fi fost altcineva si poate ar fi fost si mai rau, as fi de acord. Ar fi, totusi, vorba despre un fenomen determinabil, dar cu o continuitate ampla, nu despre doua-trei persoane, desi Patrascu s-a "centrat", oportunist.
    [Vox Philosophiae] Horia-Vicenţiu Pătraşcu - Homo stupidus. Prostul ca specie
    RO.SCRIBD.COM
    [Vox Philosophiae] Horia-Vicenţiu Pătraşcu - Homo stupidus.…
    [Vox Philosophiae] Horia-Vicenţiu Pătraşcu - Homo stupidus. Prostul ca specie

  • Alin-Bogdan Mihăilescu unde ai vazut tu, de pilda la NEC sau la Humanitas, Studia Phaeomenologica etc: "ca au cultivat post-90, mai ales cand si cat se putea, o plafonare izolationista cu origini intr-un esentialism etnic, etno-statal"? Se vede asa ceva in scrierile lui Liiceanu, Plesu, Cornea, Stoichita &co? Unde? :)

  • Mancini Copsky Am acuzat politica editoriala. Promovarea partinitoare facuta lui Cioran, Noica, Eliade, cel putin pana prin '98. Cum spuneam, apoi, s-a cam schimbat contextul. Dar plafonarea exista, daca ne uitam la faptul ca nici un heideggerian care a stat pe langa Liiceanu nu ajuns, ramanand pe langa el, vreo figura internationala in domeniu, desi toti erau mai talentati ca dansul - e si vina lor ca n-au sters-o "brancuseste", desi Liiceanu nu este vreun echivalent al lui Rodin, doar n-are talentul de pedagog, ci mai degraba e "sufocant". Initiativa N.E.C. a lui Plesu, de ex., e in alta liga, nu mi se pare ceva de criticat la dansul in legatura cu ea. Scrierile? Nici ale lui Liiceanu, nici ale lui Plesu nu se ridica la nivelul unui dialog cu vesticii, desi se vede ca mai ales Plesu are placerea sa imprumute criticile unor vestici impotriva altora, de altfel, intr-un mod foarte pe placul publicului local. Macar ca il mai zgandare pe ici pe colo la comoditati; dar e usor sa te iei de Dan Puric, e mai greu sa facilitezi dialogul cu un Agamben, sau cu un Gaspar Miklos Tamas. (Cum precizam, nu am vreo afinitate particulara pentru Lefties, doar se intampla ca respectivii sunt in viata, gandesc global si sunt geografic si cultural apropiati.)
    Pe Stoichita, chiar daca e vechi in "clubul" lor, l-as da la o parte, iese prea putin in fata pe plan national, in primul rand. Si este de calibru international, fara indoiala. Cornea e un caz aparte, foarte talentat, cu ochi pt. teme grele si cu bataie lunga [de la inceputuri... Scriere si oralitate in lumea antica] si dotat cu spirit de sinteza, de altfel, cum stim, de sus pana jos anti-societate inchisa, sa-i zic asa. Pana si cand ia limba romana la puricat, ii da numai... rau, rau vine de la acuzat, vasazica romanul deja te judeca daca esti acuzat, pedeapsa vine de la a educa, deci romanul considera razbunarea educativa, etc. Zici ca e Noica stand in cap - de ce n-ar fi? Cum spuneam, eu am o problema cu centrarea [axiomatica, nu tematica] si as spune ca anti-nationalismul nu e internationalism, ba e o alta forma de izolationism - pana la urma, cei din afara, nu mai gasesc nimic interesant la tine, daca te prezinti asa. A nu se fi inteles / intelege ca am zis ca promoveaza un esentialism etno-statal - acolo sunt radacinile esentialismului lor [il exceptez cu totul pe Stoichita], unul care atinge stadiul intoarcerii pe dos la Cornea, plafonant si rezonant, partial, cu cei rapid plafonati [HRP, Neamtu] si chiar, tot partial, cu seminulitati [Lavric].

  • Alin-Bogdan Mihăilescu Cel puțin în cazul lui Eliade și Cioran, nu înțeleg ce înseamnă „promovare părtinitoare”, cât timp acești autori erau puși la index în perioada comunistă :) . Nu trebuia totuși să-i publice cineva și să-i publice în ediții decente? Pentru că au mai fost încercări ratate ale altor edituri. Dar de ce totuși îi eliminăm pe Ionescu, Blaga, Mihail Sebastian, Monica Lovinescu, Matei Călinescu, Petru Creția, Marin Tarangul, Andrei Cornea, Virgil Ierunca, Paul Goma, Stoichiță și alții. O listă cam lung-părtinitoare! Pe Ionescu de ce? Că așa pretinde dl Pătrașcu că, de fapt, Ionescu nu ar fi fost prieten cu „legionarii”? Până la urmă ajungem să eliminăm toată lista și să rămânem numai cu „plafonații” GL și AP!!! :)

  • Alin-Bogdan Mihăilescu Nici chestia că școala de fenomenologie nu a dat elevi „mai mari” decât maestrul nu o înțeleg :). Totuși unii ca Bogdan Mincă și C. Cioabă au făcut doctorate frumoase cu Von Herrmann. Studia Phaenomenologica e, la fel, o revistă de talie internațională. GL o fi plafonat, dar eu am văzut cel puțin un studiu de-al său publicat într-un volum editat de Von Herrmann. Dacă indivizi ca Von Herrmann sau Walter Biemel îl considerau o prezență onorantă, parcă stau pe gânduri :)

  • Alin-Bogdan Mihăilescu Cât despre traiectoriile personale ale dlor Neamțu sau Lavric, să fim serioși. Fiecare are responsabilitatea particulară pentru ceea ce face și gândește. Nu îi putem învinui, nici lăuda pe alții pentru opțiunile sau schimbările de opțiune proprii. Dl Pătrașcu a făcut un doctorat parcă cu dl Afloroae? E vina sau meritul dlui Afloroaei că dl Pătrașcu a scris x cărți și publică articole pe siteul y?

  • Mancini Copsky Una e sa-i scoti de la index, sa-i publici, editii complete, si alta e sa faci "affirmative action" in legatura cu ei. Din cele 10 minciuni acuzate de Patrascu, doar 2 (3 si 10) sunt nefalsificabile cu totul. Iar restul mi se pare mai mult sau mai putin decent argumentat, partiala exceptie facand 9. Acum cred ca vreo 10-12 ani am auzit si eu aceeasi replica despre "frantuzoaica din cauza careia a fost Eliade fugarit din Franta" - nu ca nu l-ar fi fugarit trecutul... -, ce, la aia toti sunt fascisti, l-a bagat si pe Ionescu in oala, saracul; cand, iata, lucrurile [cu frantuzoaica] stau invers. Ca Ionescu a jucat aici, fara voia sa, ca si M. Sebastian pt. Nae Ionescu, rol de acoperire, e o speculatie cu puncte de sprijin oaresicat stabile in 1) falsificarea comerciala a imaginii celor 3, in special a lui Cioran si a lui Eliade, bine argumentata & 2) precedentul proxim [N. Ionescu - M. Sebastian] ca strategie familiara, facila si eficienta pe moment in raport cu publicul larg.
    "nu [a] ajuns, ramanand pe langa el". Sunt [si] cativa, care au publicat chestii interesante si apoi mai nimic, pt. ca nu s-au desprins.

    Eu zic ca nu e intamplator si nu degeaba l-am bagat si pe HRP acolo, povestea e cam ciclica. Nu l-am separat nici pe Lavric doar s-o fac, din ce am vazut, nu a promis niciodata - ca mai toti cei din lotul tinerilor care s-au ocupat de gandirea lui Noica [la noi], afara de Laura Pamfil.

  • Mancini Copsky Nu din acest motiv il puneam pe Afloroaei alaturi de Patrascu, pur si simplu [la recitire] am ramas cu o impresie de puternica superficialitate dupa "Metafizica noastra cea de toate zilele". Care are un inceput promitator...

  • Mancini Copsky Nici imaginea celor enumerati, de la Ionescu la Stoichita, nu a fost comparabil "ajustata" [din cate stiu], nici vanzarile, cumulate, nu au cunoscut un succes similar. Sigur, e mai greu sa dovedim fara rest ca prima e cauza celei de-a doua, dar... nu mi s-ar parea o impertinenta.

  • Alin-Bogdan Mihăilescu Ok, am inteles oarecum....Te-as intreba altfel. Tu, daca ai fi fost directorul unei edituri aparute dupa revolutie, ce primi 10 autori sau prime 10 carti ai fi publicat? Care ar fi fost prioritatile corecte? :) (sa presupunem, de dragul discutiei, ca atat ai fi putut publica in primul an , ba chiar putem scurta lista la 3-4-5 autori, ca sa nu devina prea complicate lucrurile)


  • PAz:
    Toate's bune si frumoase, insa nu ganditi ca suntem la un alt Moment Maiorescu: Scrieti, oameni buni, si altceva decat critica!


    Mai ales ca aceasta critica este situata in acelasi context care a distrut TOT in acesti 30 ani, fara sa puna ceva in loc. O critica ce nu demonstreaza altceva decat ca autorul si-a insusit poncifele timpului, adica e racordat tocmai la contextul ce distruge.

    P.S. Ce a intemeiat vreodata si acest Achin Vanak? Nu observam ca de cand avem critici n-am mai produs ceva? Asta e valabil si pentru Vest. Ne iau non-europenii in bete, fratilor!
    •  
  • Mancini Copsky Alin-Bogdan Mihăilescu,
    asa, eu pot sa am mereu un raspuns, in loc de Cioran sa zic Élisabeth Roudinesco, in loc de Eliade sa zic… Eliade – Eliade e Eliade, doar ca n-are rost sa-I dam cu “machiaj” ca sa-l vindem - si in loc de Noica sa-l pun pe Stèpha
    ne Loupasco. Si pe Georgescu-Roegen. Matila Ghyka, pentru “ocultisti”. [Eliade avea o netarmurita apreciere pentru el. Poincaré, parca, deasemenea.] Petre Pandrea, cat de repede posibil. Probabil as fi dus editura in faliment constient, in speranta de a le marca maximum pozitiv destinul catorva. Apoi ar fi venit Liiceanu si ar fi bagat forta pe Cioran si Noica.
    •  
  • Mancini Copsky PAz, ce am extras din textul lui Vanaik e relevant - putea s-o spuna si altu', au notat-o si altii, de pe baze diferite, antiidentitarismul [critica] si condensarea identitatii sunt doua fete ale aceleiasi monede, miscarea alternativa a doua pedale. La fel de bine se poate spune: nu observam ca de cand analfabetismul nu mai e viguros prezent in societati, nu a mai aparut nici o religie mare? [Poate e o legatura?] Critica criticii nu e si ea cuprinsa / emanata, qua critica, de panza contextului distructiv, servindu-l, eventual, impiedicand o adevarata satiere?
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Deci ceva psihanaliza, dialectica si numerologie. Nici nu vreau să îmi imaginez ce ar fi conținut o recenzie a dlui Pătrașcu peste 30 de ani despre spălarea creierelor la editura lui Mancini Copsky prin iluzionarea că acești autori ar fi mai presus decât Aristotel, Kant, Nietzsche și Trotsky.
    •  
  • Mancini Copsky Opozitia era cu Cioran si Noica [si cu Scoala Perennialista, pentru numerolog], pe fondul faptului ca publicul era avid de autori romani marginalizati pe nedrept. Cum spuneam n-as pune un Eminescu pe undeva prin apropierea unui Platon. Nietzsche si Trotsky, foarte ok. ideea nu e sa-i facem dlui Patrascu pe plac, ziceam si care sunt ratiunile "falimentului", am spus partial, pe langa greii canonului filosofic ce as mai fi scos in fata [(Duns, d'Aquino,) Vitoria, Suarez, (Grotius), de Maistre, Donoso, Pesch, Polanyi...]
    •  
  • PAz:
    "nu observam ca de cand analfabetismul nu mai e viguros prezent in societati, nu a mai aparut nici o religie mare?"


    las' ca-i analfabetismul functional pe val, sa vedem ce naste asta! blm, antifa, covid...
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Ei uite asta, complicat exprimata cum este, imi place cu toata sinceritatea " astazi avem de-a face, local si pe plan [mult] mai larg, cu armaturi ideatice si identitare de care nu se distinge mai nimic dinspre fondul problemelor curente". Mai pe romaneste spus -- identitatea are o expresie perena, care nu se sinchiseste de generatie ... da, dar te cam lasa in kurul gol in fata valurilor vremii. Si sunt perfect de acord. Dar ceea ce face un Pa.... si asa si pe dincolo, in acord cu deconstructivistii care sper sa manance o paine pana la moarte, inainte sa vina vreme constructiei pentru care sunt negati -- este sa distruga si sansa pentru cei ce cauta, sa gaseasca ceva sprijin SI pentru incercarile temporarului in aceasta identitate si traditie ... si sa o IMBOGATEASCA prin aportul propriu. Asta se numeste in mod banal evolutie, fiecare generatie mai pune ceva la priamida, unii o darama, sa faca baza mai mare poate. POATE. Nu stiu.
    •  
  • Preda Mihailescu  Regurgitare, draga PAz-- Critica mai poate fi educativa, dar totul este chestiune de masura. Vad indivizi care se bat cu pumnii in piept "am dreptul sa judec orice si oricine", ca si cand in tot polilogul de critica, NIMENI nu i-a atras atentia asupra legii Universale a reciprocitatii. Care se poate invata din Crestinise -- dar daca acesta iti pute, se gaseste in orice spiritualitate... si, cum vor descoperi, si in Natura si Viata.



 5)  Radu M Oleniuc Pana acum 3-4 ani nu a tradus nimeni Constitutia Statelor Unite, Declaratia de Independenta (noroc de mine :) ), Hayek, Mises, Ayn Rand, si daca l-as intreba pe Mr Plesu sau Liiceanu pot sa pun pariu ca habar nu ar avea despre ce vorbesc, ce vreau sa zic cu acest fapt.

Cum ar fi fost ca aceste carti sa fie publicate in 90, in locul lui Noica sau Sandra Brown. Nu era vorba de copyright..
  •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Sunteți in eroare. Nu ma pricep, dar inainte de traducerea domnului Avramescu, mai exista o traducere comentataa Constitutiei SUA, apartinand dnei Tanasescu, actaulmente judecator la CCR. De prin 2005-2006 sau chiar anterior. Mi-am permis sa intervin, pentru ca intamplator eu pe aia am citit-o mai intai :)
    •  
  • Mancini Copsky Radu M Oleniuc, cred ca inteleg ce zici - chiar daca nu as pune autorii numiti inainte de Plotin sau Heidegger -, e (aparent) ciudat ca, desi avem o apologie puternica a liberalismului din directia respectiva, din aceeasi directie, piata a fost multa vreme inundata cu Eliade, Guenon, Evola, Heidegger, Plotin si lista chiar poate continua. nu ca mi-ar displacea.
    •  
  • Mancini Copsky ar fi fost fain daca s-ar fi concentrat pe chestii "practice", gen de Maistre, sau Donoso Cortes - in paralel cu niste Vitoria, Suarez, Domingo de Soto.
    •  
  • Radu M Oleniuc Si emisiunile radiofonice ale lui Reagan ar fi fost mai de bune. :))
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Dar de ce sugerați că Sandra Brown s-ar fi tradus la Humanitas? E frumos așa? :)
    •  
  • Radu M Oleniuc Pentru ca marii intelectuali romani de pe Dâmbovița doar asta au avut in cap. Sunt sigur ca Trump dacă s-ar fi ocupat de Humanitas, ar fi scos și profituri mai mari si cu Sandra Brown, ar fi tipărit-o (la timp) și pe Ayn Rand.. La noi zici ca au avut Interdicție, sau mai rău, ca o detesta și azi. Ca sa nu mai spun de diacritice, ca aveau posibilitatea in 90 sa introducă in Unicode și sedila și caciulita, standardizand domeniul și scutind populația României (cât și cultura noastră, câta mai e, de mari bătăi de cap), însă n-au făcut-o pentru ca in afara de Culianu (și Pleșu, care probabil de aia îl detesta), nu știa nimeni sa deschidă un calculator. Daca n-ar fi venit Soros sa le dea acea donație, cei de la GDS n-ar fi știut probabil nici azi. :)

 6)  Haibane Renmei Guenon si Evola au fost/sunt niste otravuri nasoale, sub-mediocre. Copsky ma stie, am avut resp. pareri despre cei doi de ani de zile. de Maistre e mult deasupra, chiar daca personal nu ma aliniez cu respectivul.
  •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Îmi pare rău, dar articolul este nu numai tendențios, ci în multe locuri chiar mincinos și mă tem că nu din ignoranță. Nu e timpul acum să disecăm tot ce se spune. Iau câteva elemente la întâmplare. De pildă, ideea că Noica și grupul lui s-ar fi temut de o confruntare cu originalul lui Platon. E o rușine pentru un absolvent de filosofie să emită o asmenea calomnie. Fiecare scriere e însoțită de notă asupra traducerii, care menționează edițiile folosite. Oricine vrea să verifice traducerile, o poate face foarte ușor. De altfel, în timp au și apărut recenzii sau luări de poziție cu privire la anumite traduceri. Asta una la mână.
    •  
    • Mancini Copsky Respectivul pasaj pe care l-am extras din text marcheaza - daca e o observatie fidela - ce prioritizeaza Noica. Or, asta mi se pare f. important. Pe de o parte, pentru de ce?-ul chestiunii, pe de alta, pentru unde mai vedem aceasta? Chestia asta pt. mine nu conteaza in sensul unei dispute nationalism-internationalism, este o mentiune poate de facut aici - zic ca cele doua sunt acelasi lucru, detribalizare [si pericol, in mod real f. mic, de retribalizare masiva si de durata, in ambele cazuri] si nu exista una fara alta. Dar conteaza in sensul in care, contextual, vreuna dintre ele, aici, nationalismul, poate deveni [is convins ca fiecare are o mie si una de moduri in care o poate face] frana pentru ceva, in definitiv, anti-modern. Cum [probabil ca] este Platon in original.
      •  
    • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky Chiar așa :). Ce prioritizează? Pe Eminescu în dauna lui Platon? Cam hilar antagonismul creat de autorul articolului. :)
      
7)  Alin-Bogdan Mihăilescu Sau: zice autorul că până la Lavastine, editura sau GL au făcut din Cioran un mit. Dar, ca să vezi? Nu mai spune că volumul lui Lavastine a apărut ..tot la Humanitas. De ce omite acest detaliu? Din ignoranță sau doar ca să îi iasă lui „demonstrația”? La fel: cum se susține afirmația că Cioran e, de fapt, un autor marginal, câtă vreme i s-au tradus cărțile încă din timpul vieții în multe limbi de circulație internațională, era invitat la emisiuni de radio în țările occidentale?
  •  
  • Mancini Copsky Totusi, cele doua nu se contrazic fundamental, mai ales ca e vorba de perioade doar partial suprapozabile; editura trebuia sa vanda, volumele lui Lavastine au fost inconjurate de o publicitate internationala, de ce sa nu scoti volumul pe piata inaintea altora? In timp, apareau oricum tot mai multe "revelatii" si la alte edituri populare, e.g. desfiintarea lui Eliade ca ganditor politic de catre "discipolul" Culianu (Polirom). dar, in anii '90, a fost mult amplificat de politica editurii un mit Eliade-Cioran-Noica tripleta de filosofi cu care ne batem oricand cu vesticii, deasemenea, o buna (si facila) introducere in gandirea filosofica grea. vanzarile au fost uriase, lecturile nu stiu cat de scrupuloase puteau fi in climatul intretinut, chiar si cand (sau cu atat mai cu cat) exista de la inceput o evidenta distantare a celor care ii publicau. nu le neg meritele, Eliade a creat premisele unui studiu sistematic al fenomenelor religioase in context global, Cioran, aparte de a fi atractiv, are (as zice) niste observatii excelente cu privire la crestinism, Noica are un tratat de ontologie serios, chiar daca intens tributar hegelianismului, dar imho si pusi laolalta, nu fac cat un Spengler sau un Heidegger. sau un Jacques Ellul. or, cam de o asemenea anvergura rasturnatoare de directie au fost prezentati, "fondatorul istoriei religiilor", "cel mai mare estet de limba franceza"... adevaruri scoase din context.
Alin-Bogdan Mihăilescu Sau, iarăși o minciună: „Marile nume ale filosofiei europene par de mâna a doua, autori secundari în raport cu Cioran, Eliade sau Noica. Faptul este explicabil şi prin aceea că pentru că majoritatea tinerilor – aflaţi în formare intelectuală la momentul respectiv – află despre Aristotel, Kant sau Nietzsche prin şi de la Cioran, Eliade sau Noica.” Nu au apărut la respectiva editură operele lui Aristotel, Kant, Nietzsche, Kierkegaard etc? Măi să fie!
  •  
  • Mancini Copsky Au aparut nu e, totusi, acelasi lucru cu publicitatea din jurul lor. Ca s-a dorit atragerea spre Kant, Aristotel, etc. a publicului roman [tanar si cu preocupari intelectuale, in special], nu ma indoiesc, dar cu conditia intai sa se faca niste vanzari uriase de ceva ce s-ar vine bine, iar apoi. Problema e ca acesti autori, cel putin Cioran si Eliade, nu invita la Kant si Aristotel - ok, poate la Nietzsche si Jung. iar opera lui Noica se imparte in una facila, care te face sa crezi ca ai inteles ce e cu Descartes & co. si una grea, care e cam la fel cu a te apuca sa citesti Hegel fara sa o iei intai cu Prolegomenele lui Kant si apoi sa treci prin acesta.
  • Alin-Bogdan Mihăilescu E asociat de GL numele dlui Lavric, fost doctorand, care a devenit legionaroid și de care GL s-a delimitat...dar de ce nu îl menționăm și pe dl Sandu care a devenit demosist votant cu Dăncilă, de care GL s-a delimitat în același fel? Oare pentru că are aceeași coloratură ideologică cu autorul articolului și că nu mai putem vedea dincolo de securea ideologică?
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu O altă idee trăznită: în anii 80, când România era în sărăcie, GL își permitea să editeze Epistolarul. îți dai seama ce vină? păi tot atunci se traduceau Lukacs, Habermas Tertulian comunistul cum își permitea să scrie cărți când lumea era săracă? Dar cum de Marx era tradus în anii 60, când România era și mai săracă? Unde ajungem cu astfel de argumente? Dar pot fi numite argumente sau doar calomnii? :)
 8)   Alin-Bogdan Mihăilescu Mai mizerabilă ar fi sugestia că GL sau grupul de la Păltiniș ar fi nazist sau legionar sau ceva pe acolo. GL e atât de nazist, încât spune într-o carte că îi datorează lingvistului evreu și marxist Wald faptul că s-a distanțat de etnocentrismul lingivstic al lui Noica. E atât de nazist încât a fost cam singurul care, atunci când o editură a tradus Mein Kampf în limba română, a cerut public să fie interzisă această carte, prin intervenții la tv, radio. Să numărăm prietenii evrei, autorii evrei publicați la Humanitas? Putem, dacă e nevoie. Poți să critici multe la omul sau autorul GL, dar să sugerezi că ar fi nazist, hai că e cale lungă.
  • Mancini Copsky Da, cum spuneam, nici Jurnalul nu este hagio-doxografic, exista o distanta Liiceanu-Noica dintru inceputul promovarii operei lui. Patrascu amesteca borcanele incercand sa critice demolator. Daca nu doar trantea sintagma cioraniana "filosof si om de afaceri", ci de aici mergea spre critica bunelor intentii puse prost la treaba era mai la tinta, in opinia mea. Pe partea cealalta, ramane, insa, activa o continuare a etnocentrismului noician intr-o complacere in zona prizabilului imediat pe plan local, in general, ce spun Plesu sau Liiceanu, de ex., se plaseaza din start in zona a ceea ce e rezonabil pe plan local, e un apel la "moderatie" nu decuplat de transformari externe, dar defazat si niciodata anticipator, revolutionar, din cate am putut constata. Pentru ca si-au propus rolul de educatori ai natiunii - cum Noica si-l propusese pe cel de educator al elitelor ei. Ei au vazut-o probabil (si) ca pe o povara de asumat. Mie-mi pare ceva nefast dupa comunism, un ecou, mai slab, firesc, deasemenea, in logica istoriei, dar care a facut "liniste si pace" in jur.

  • Mancini Copsky Cand Liiceanu debiteaza enormitati de genul [Horia-Roman Patapievici, care "a instituit istoria ideilor ca disciplină de sine stătătoare"], situatia nu e departe de ce semnaleaza Patrascu. Ca o face in acelasi stil, in oglinda, mna, per spaeculum et in aenigmata... https://www.stiripesurse.ro/presedintele-humanitas...
    Preşedintele Humanitas, Gabriel Liiceanu: Socotesc că în clipa de faţă Humanitas este cea mai bogată editură din România
    STIRIPESURSE.RO
    Preşedintele Humanitas, Gabriel Liiceanu: Socotesc că în clipa de…
    Preşedintele Humanitas, Gabriel Liiceanu: Socotesc că în clipa de faţă Humanitas este cea mai bogată editură din România
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky Evident că, dacă a spus așa, e o exagerare ridicolă. Dar mai probabil e că se referea totuși la seria „Istoria ideilor” apărută la editura lui sub cnotrolul științific al lui HRP. Chiar nu aș face un capăt de țară din asta. Cum ziceam, sunt multe lucruri care le pot fi reproșate acestor oameni de cultură, dar să condamni politica lor editorială fără să ții cont de contextul primilor ani de după revoluție, iarăși nu mi se pare ok. Apropos, Pătrașcu i-a uitat pe Blaga și pe încă alți vreo câțiva autori. :)
    •  
  • Mancini Copsky Da. La Blaga m-am gandit si eu. Nu cred ca se referea strict la seria in cauza, din moment ce a spus: ca disciplina de sine statatoare; pbb vasazica HRP ar fi separat domeniul de afluentii sai si l-a facut sa stea pe propriile picioare. Pe undeva ma duce gandul / capul ca avea in minte o echivalenta cu Eliade mutatis mutandis. De unde pana unde, nu stiu. Dar, dupa cum vedem in context, tot Liiceanu l-a facut pe Boia fix punatorul istoriei pe linia stiintei - e ilar sa-l ataci pe Boia ca tradator si cate si mai cate; dar cand Boia isi recunoaste[a] el insusi si nu din vreun exces de modestie, totusi, afinitatea cu Hasdeu... Boia stiintificul nu suna deloc la obiect, suna a canonizare cu minuni falsificate. Un limbaj atat de gol si de pompos in acelasi timp - "hermeneutica a crestinismului"? - nu suna lipsit de inrudire cu o formatie, la rigoare, axiomatica, precum cea a lui Noica, chiar daca e un chibrit pe langa o faclie prin comparatie, iar Noica, desigur, nu e, totusi, "literally Paunescu", asta cred ca este evident.
    Unde voi spune ca Patrascu are ochiul ascutit: orice fenomen intelectual dornic de oarecare putere de atractie de nivel de grup, in acel climat, trebuia sa aiba o asemanare, o afinitate cu mediul. Iar aceasta afinitate persista, intr-adevar, chiar daca P. exagereaza enorm, probabil pentru a se putea convinge si el pe sine ca nu e nebun. (Straniu si firesc mod de a o lua pe campii.)
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky Să-ți spun ceva: eu nu am pretenția că „știu eu cum stă treaba mai bine”. Pot doar să-ți spun cum am resimțit eu fenomenele „Păltiniș” sau „Humanitas”, cand eram adolescent, licean în Vaslui, apoi student la filosofie în Iași. Da, când te uiți pe cărțile de istorie a României și nu numai scrise înainte de revoluție și apoi la alea de după (nu numai Boia, pt mine au fost o revelație și autori ca Vlad Georgescu sau Marin Nițescu), cam așa a fost, a fost o repunere o discursului pe un traseu mai apropiat de realitate. Despre A. Pleșu ce aș putea să îți spun tocmai eu? Întreabă-i pe cei care au tradus Septuaginta sub patronajul lui sau ce îi datorează unii indianiști, coptologi, siriaciști, ebraiști etc care l-au cunoscut, ca să nu mai zic și de seria Terra Lucida și de multe alte lucruri. Dacă îi pui în context universal, da, ar fi poate ridicol, Pune-i în cel național din anii 90. Noica nu e nici literal, nici alegoric de apropiat de Păunescu. Păunescu a dat un volum sau două de poezie ok, restul e ideologizare deșănțată și maculatură. Comparația Noica-Păunescu e, din punctul meu de vedere, doar o răutate forțată de autorul articolului.
    •  
  • Mancini Copsky Pai, nu eu insist a-i proiecta pe unii [HRP] in context universal - ci Liiceanu si asta e o chestie care tine de etnocentrismul pe care il critica. Eu nu-i neg lui Plesu meritele - dar de ce sa vorbim in termeni care spun multe si nimic? In mod clar, Patrascu vrea mult mai mult decat mine de la apropierea in cauza.
    •  
  • Mancini Copsky Pt. ca el cedeaza pana la urma prejudecatii ca, daca era etnocentric, opera lui N. si influenta sa nu au nimic substantial pozitiv. La el, la Patrascu, ce e mai nobil in etnic, aici, e pur centrifug. Or, eu refuz sa vad lucrurile asa, nu ma intereseaza sa ajung la concluzii la care s-a mai ajuns.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky cred că e pur și simplu o neînțelegere, GL se referă la contribuția acelor oameni pentru editura lui și pentru cultura română de după revoluție, nu în „context universal”. Ar fi ridicol să fie așa :)
    •  
  • Mancini Copsky "Dacă știu că, plecând, las în urmă minunea de om care e Vlad Voiculescu (pe care, când sunt singur cu mine, îl numesc Maica Tereza)?"

    http://www.contributors.ro/.../%c8%9bara-noastra-in.../...
    Țara noastră în termeni de destin*
    CONTRIBUTORS.RO
    Țara noastră în termeni de destin*
    Țara noastră în termeni de destin*
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Evident, e admirativ cu o ușoară nuanță de ironie. Sau tu chiar crezi că îi socotește echivalenți? Nu mă îndoiesc că se pot da și alte exemple din GL. Totuși nu văd nimic grav ci, dimpotrivă, chiar comic.
    •  
  • Mancini Copsky Important nu e ce ar raspunde la intrebarea daca sunt echivalenti. Eu sper ca nu sunt, ca ne-am dus pe copca atunci. (Ne-am cam dus oricum, dar, cum spuneam - sau doar am sugerat -, nu vad ceva bun / rau in asta.) Banuiesc ca Liiceanu nu stie, dar Maica Tereza, chiar e [nitel?] comparabila cu Hitler “There is something beautiful in seeing the poor accept their lot, to suffer it like Christ’s Passion,” Mother Teresa said. “The world gains much from their suffering.” context: https://allthatsinteresting.com/mother-teresa-saint/2 Eu is convins ca nu trebuia sa dau citatul in cauza spre a "revela" reflexul hiperbolizant al lui GL. Grav-negrav, ideea nu e ca susura aici oamenilor unde sta binele absolut - pt. asta ar trebui sa fie in mijlocul unor forte care sa-i confere autoritatea -, ci ca, oricat ar indulci-o cu ironie - sa fie mai digerabil -, predispozitia lui pentru hiperbolizare, desi perfect constientizata, etc., se ia suficient de mult in serios incat sa se considere capabila sa gireze - chiar si asa viguroasa cum este.
    Why On Earth Is Mother Teresa Being Made A Saint?
    ALLTHATSINTERESTING.COM
    Why On Earth Is Mother Teresa Being Made A Saint?
    Why On Earth Is Mother Teresa Being Made A Saint?
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Domnule, e o expresie populara si ironica :). Putea fi in loc de "Maica Tereza" si "Sfanta Filoftea". Nu trebuie sa aiba nicio legatura cu realitatea istorica, indifetent care e ea. Ce facem? Condamnam acum glumele?
    •  
  • Mancini Copsky Partea cu MT era "a side note" - si o gluma la randul ei ["sper ca nu sunt...", ca, precum, se spune, gura "pacatosului" adevar graieste]. M-am referit la un [alt] lucru, tendinta de a elogia lesne, reflex, in mod hiperbolizant, fie ea ironizanta, atunci cand gradul de [auto]ironie nu stirbeste cu nimic, la urma urmei, echivalenta Romania - figurile enumerate si cei care le sustin.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky astfel de obiectii sunt departe de calomniile si falsurile intentionate cuprinse in articol.
    •  
  • Mancini Copsky O spuneam si aseara, Patrascu e orientat spre incriminare a legionarismului / nationalismului etnic* s.a.m.d. ["vina prin asociere"], pe mine ma intereseaza afinitatile de gandire, urmarind "topul prioritatilor" si afinitatile dintre aceste clasamente la nivelul unor propuneri doctrinare diferite.
    Meritul lui Patrascu e de a fi abordat tema critic, cum s-ar spune, fara mila. De a fi deschis, cumva, subiectul - vorba vine, articolul e vechi si nu s-a sinchisit mai nimeni, poate daca venea [mult] mai devreme... doar ca nu prea avea cum, cumva -, [s]caderea e ca o face fara alt scop decat cel pur demolator. La rigoare, maj. daca nu toate ipotezele care ii constituie de facto teza exagereaza enorm, dar putine sunt total false. Mie imi plac, de altfel, [ipo]tezele extravagante, daca au ceva elemente, la rigoare, stabile la critici factuale sau legate de consecintele lor [ultime], altfel nu as intretine "relatii" cu tot felul de ganditori radicali altminteri opusi, din sectoarele anarhist, marxist, fascist, [ultra]conservator, [ultra]liberal, sau, "neo-luddit".

    * fenomene, care, ca si nazismul, ca si marxism-leninismul [care se trage de la A Doua Internationala], ca si salafismul, s.a., pe langa a fi interzise politic, trebuie si intelese ca atare, aparte de orice [pre]judecati de valoare.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu pai chestia cu Platon e total falsa. Numai cineva care nu stie cum se procedeaza poate musca asa ceva :). Asocierea scremuta cu Paunescu si cultul ceausist la fel, o aberatie cat casa, intinsa pe zeci de randuri. Apoi ideea ca GL sau elevii lui Noica ar fi cautionat sau ascuns intentionat legionarismul+ceausimul+mediocritatea lui Noica, la fel. Ce ramane adevarat din articol? Ramane faptul ca dl Patrascu e scriitor la CriticAtac si ca are o agenda ideologica prin care distorsioneaza pana la fals grosolan lucrurile.
    •  
  • Mancini Copsky Chestia cu editarea lui Platon si a lui Eminescu - editiile cu trimiteri si cele bilingve nu sunt acelasi lucru, iar daca, la finalul zilei, vom zice ca ii punea pe picior de egalitate, mie tot nu-mi da bine. Eminescu nu are o importanta filosofica in vreun fel comparabila, oricat s-ar fi extaziat nu stiu cati traducatori internationali in fata lui. Un interes egal pentru elementele gandirii "moderne", "europene" si pentru formele specific nationale de a importa idei mi se pare ca denota cel putin o forma de urechism national si in cel mai rau caz, o directie gresita constient, insistent, asumata pe criteriu pur afectiv. Mediocritatea [relativa] a lui Noica nu este o enigma, sper, pentru nimeni. [Nu cu mine il compar.] Ca era habarnist in matematica, de ex., era proverbial - chestie nasoala cand vorbesti de tot felul de legitati si mai ai si un fix cu Descartes. Ca il citea [si intelegea] pe Platon mai mult in franceza, cand altii lucrau pe textul in greaca, nu e ceva neadevarat.
    Sigur, Patrascu nu se leaga aici [exact] de asta. Cine stie, poate cum spui, se simtea cu musca pe caciula? Sau poate nu-i venea pe limba, fiind prea concentrat pe aspectele explicit ideologice. Eu nici franca nu stiu, aveam 6 max. in liceu, iar la greaca, dupa doi ani nedusi la capat acum vreo 5 si minimum contact intretinut cu limba dupa, iti dai seama, is in pom. Asta nu schimba realitatile despre care vorbesc, insa.
    Despre asocierea cu Paunescu si Ceausescu: vorbim de un cult al personalitatii lui Noica. Noica era irelevant filosofic in interbelic [si ar fi ramas, daca interbelicul ar fi continuat, asa am impresia]. Ulterior si-a datorat ascensiunea unei concordii filosofice cu discursul regimului [chit ca tot ce era material in discursul maoist, era la el cultural, amandoua aplicau dialectica la istorie, amandoua, la o adica, stiau cel putin ce trebuie sa fie si cateodata ce va fi, in moduri, altminteri, de necontraargumentat - sau contraargumentabile la fel de bine, mai bine spus]. Nu zic ca n-a incercat sa-i ajute, la randul lui, pe altii + sa publice chestii interesante. Eu, personal, ii sunt recunoscator pentru fragmentele din operele lui St. Lupascu reunite, cum se putea, intr-un volum din colectia Idei Politice mai inainte de '89 - ramane imho cea mai buna expunere a ideilor lupasciene si pana azi, cu tot avantul transdisciplinaritatii matematicianului B. Nicolescu, care, filosofic, nu-mi pare defel comparabil cu Lupascu. A fost o carte importanta pentru mine. Sunt convins ca si altii au avut experiente similare. Dar o raportare trebuie cautata a fi in ansamblu si a surprinde toate detaliile importante. Foarte posibil sa fie si multa naivitate la Liiceanu in omiterea problemelor ideologice ale lui Noica in anii '90 - de cautionat nu cred ca poate fi vorba, cel putin nu in mod constient si explicit, ci doar, eventual, prin ricoseu - in contextul in care ele erau partial vizibile si in scrierile sale accesibile; vorbeam de ex. de Manuscrisele de la Campulung, publicate la Hum. in '97, de unde poate rezulta, daca suntem naivi, ca insusi Noica, la o varsta deplin matura, era doar un naiv care credea in alternativa la comunism a comunismului romanesc. Naivitate, insa, care il surprinde pe Liiceanu la o varsta deloc necoapta, totusi, deasemenea, extrem de profitabila. In '98, cand publica prima carte de Lavastine [Filosofie si nationalism. Paradoxul Noica], tema eroismului / exemplarismului cioraniano-eliado-noician incepea sa sleiasca, de altfel. O distantare s-ar fi facut necesara si sub aspect al intretinerii subiectului. Pe alt palier, toata aceasta emulatie in jurul [titlurilor] lui Noica nu a produs nici o contributie semnificativa a componentei specific etnice la filosofia internationala. Ceea ce mi se pare o punctare f. corecta a lui Patrascu - in fond, acesta pare a fi "baiul central" si in articol, dincolo de toate chestiile aruncate aluziv, insinuant, etc. Cercul Noica e cel putin dubios, productia lui cvasiirelevanta international pe drept. O abordare exegetica scrupuloasa si pe alocuri provocatoare a operei nicasiene vazut-am in ce am prins dinspre Laura Pamfil. http://www.nec.ro/.../publ.../nec/2001-2002/LAURA_PAMFIL.pdf O incercare interesanta - nu originala intru totul, caci nici n-ar fi cazul si nevoie - de punere in context international a scrierilor lui Noica e, dupa parerea mea, cea a lui Andrej Zawadski. http://libgen.is/book/index.php...
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Nu mai am timp să scriu aici. Mă opresc din nou doar la primul aspect. De unde reiese ca Noica ar fi pus pe picior de egalitate traducerea lui Platon cu facsmilarea lui Eminescu? E o asociere ridicolă și forțată de autorul articolului. Există pe undeva declarații făcute de Noica în acest sens? De unde scoti ca Noica citea mai mult in franceza decat in greaca? Nici macar cei mai prestigiosi clasicisti ai vremii nu au sustinut asa ceva. Se poate sustine asa ceva, cat timp el a tradus si opere care nu fusesera inca traduse intr-o limba moderna (comentariile grecești la Categorii, de pildă)? Iarasi habarnismul in matematica mi se pare o exagerare, cat timp a luat lectii de matematici speciale pana la o varsta inaintata si era capabil sa citeasca opere ale unor mari matematicieni... Nimeni nu a sustinut vreodata ca era matematician in adevaratul sens al cuvantului. Dar „habarnist”? E cam nedrept spus. Daca il judecam dupa criteriile astea pe autorul articolului, el ce e? Ma tem ca ar trebui sa folosim niste epitete care nici nu pot fi rostite public :)
    •  
  • Mancini Copsky Bine, continuam alta data, daca vrei, cand ne intalnim, poate, ca nu-i asa de nesintetizat subiectul, oricate s-ar putea invoca marginal. Eu admit ca Noica probabil le gandea ca la fel de importante, dar cum spuneam, la fel de importante insa, la rigoare, tot ce indica Patrascu, chiar daca nu ce spune mot-a-mot. Apoi, Noica emitea niste chestii despre raportarea sa - si ideal a altora - la Eminescu la care e de privit chioras. Eu, unul, nu pot acorda enciclopedismului diletant - oricat de laudabil pentru cat e de riscant, caci este [si riscant si laudabil]! - un statut primar in viata culturala a unei natiuni.
    „Nu de judecat critic de către noi, este acum Eminescu, ci de asimilat ca o conştiinţă de cultură, devenind astfel conştiinţa noastră mai bună, sau poate mustrarea de conştiinţă a oricărui intelectual, care-i vede necuprinsul”. https://noradamian.wordpress.com/.../constantin-noica.../ Daca ar fi gasit cu cale sa vorbeasca [si critic] despre Eminescu-in-context [international], ar fi putut reliefa, cred, mai plauzibil ce are Eminescu indiscutabil si ca atare nu-i poate fi luat in ciuda oricaror imputari. Asa, s-a facut complice la cliseul cu Luceafarul. Eu, unul, nu eram acolo, ca sa spun ce as fi facut in acel context, dar la ora actuala, nu am o problema in a admite antisemitismul rasist ["În adevăr, era un om îndestul de citit pentru a nu înţelege că aci era o cestiune de rasă, iar nu de religie" - http://www.mihai-eminescu.ro/vasile-conta-de-mihai.../] al lui Eminescu si in a-i recunoaste, de ex., naturaletea [si din cate stiu si acuratetea] traducerilor la Kant.
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu "Da, când te uiți pe cărțile de istorie a României și nu numai scrise înainte de revoluție și apoi la alea de după (nu numai Boia, pt mine au fost o revelație și autori ca Vlad Georgescu sau Marin Nițescu), cam așa a fost, a fost o repunere o discursului pe un traseu mai apropiat de realitate." -- Apropierea de realitate este desigur masurata intr-o metrica hiperbolica excesiva de diforma. Pentru a apropia pe Boia de realitate, trebuie in jurul lui anul lumina sa fie lung cat furnika!

    Iar a-l pune pe Boia langa Vlad Georgescu, este ca allalt care il pune pe Licheanu langa Cioran. Putina jena.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu tot ce se poate. Puteți da un exemplu?
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Si totusi Eminescu venea dintr-o Bucovina impartita, in care Austriecii au facut actul de divide et impera atemporal, "daruind" unor evrei nevoiasi din Galitia, pamantul Romanilor neaosi, "achizitionat" de Kaiser. Motiv pentru care Bucovinenii sunt singurii Romani care la suparare nu spun numele cunoscute si folosite si in alte limbi vecine, impotriva evreilor. Ei spuneau "Târtani". Caci veneau cu acte de "Staatsuntertanen" sa ii dea afara din casa. Surprinsi probabili si ei, caci altfel isi inchipuisera improprietarirea.

    Uite, eu cred ca este mai multa subtilitate in ceea ce doar filosemitismul ipocrit actual proiecteaza in dietro cu "antisemitism" asa si pe dincolo. Limbajul lui Eminescu distinge foarte bine intre ... cei ce s-au bucurat repede la pleasca, si cei care au vazut si oamenii intre care au ajuns.

    Ah --- si pentru floricelul care se hahaie, o traducere pe mintea oricui, a frazei "doar filosemitismul ipocrit actual proiecteaza in dietro cu "antisemitism" asa si pe dincolo". A se vedea reactiile filosemitilor de cafenea si parfumati, cu privire la evrei ce TRAIESC, ASTAZI, in Israel. Ca de cei morti, ne-au aratat cat sunt de induiosati! Sper ca hahaitul mai citeste.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu deci care ar fi problema? Ca il acuza pe Eminescu de antisemitism?
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Ar trebui sa cunoasteti mai multe, ca traiti acolo ... cu ochii inchisi ? Iata, interviu cu maestrul fara margareta, despre istoria minciunii si mincinosul neistoric. In PRAVDA NOVAIA zis Adevarul. Citat "Cedand Basarabia si Bucovina, Romania a cedat teritorii cu populatie slab romaneasca". Luam recensamantul din 1938 si vedem: 86% Romani. Oare credeti ca un istoric "aproape de adevar" din Ungaria, daca scria, pentru cele 30% de unguri din Transilvania, ca "Cedand Ardealul, Ungaria a cedat un teritoriu cu populatie slab-ungureasca", mai traia o saptamana intreg (profesional, desigur!) Eu nu cred. IN rest, va las sa va bucurati de adevar.
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, a spune ca Eminescu era antisemit pana la biologizarea antisemitismului nu implica inexistenta unor motive sociale. Care nu pot avea obiectivitatea legilor din stiintele naturii. Ca Eminescu distingea personal intre un evreu si altul este una. Ceea ce scrie si ramane scris - o fixitate pe care o cunostea prea bine - este altceva.

    "Ales deputat în Camera revizionistă ca reprezentant al liberalilor moderaţi din Iaşi, Conta se distinse prin atitudinea sa în cestiunea izraelită. În adevăr, era un om îndestul de citit pentru a nu înţelege că aci era o cestiune de rasă, iar nu de religie şi ca însuşirile contractate în decurs de veacuri de către rasa veche a izraeliţilor făceau din admiterea ei la cetăţenie un pericol pentru exitenţa unui popor tânăr şi neesperimentat ca cel românesc."
    Mi se pare destul de explicita viziunea sa aici. http://www.mihai-eminescu.ro/vasile-conta-de-mihai.../ Pe mine ma lasa rece si aia care vor sa nege existenta unei probleme evreiesti in epoca & cei care incearca sa vorbeasca despre un antisemitism cel mult cultural / economic, in scrierile lui Eminescu. Desigur, el, personal, ar fi incercat pe cat posibil sa se opuna unor proiecte de epurare, pt. ca nici defectarea biologica nu le-ar fi retras, in opinia lui, dreptul la existenta. Dar verba volant, scripta manent.
    VASILE CONTA – de Mihai Eminescu [25 aprilie 1882]
    MIHAI-EMINESCU.RO
    VASILE CONTA – de Mihai Eminescu [25 aprilie 1882]
    VASILE CONTA – de Mihai Eminescu [25 aprilie 1882]
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu marturisesc ca nu sunt un cunoscator atat de fin al lui Boia...puteti da un link ceva cu respectivul interviu?
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Da -- imbiologizat. Domnul Copsky, daca ar fi avut de a face cu imbiologizati de acest fel al lui Eminescu, mult evrei ar fi trait of viata lunga si senina. Astazi limbajul si preocuparile sale va par derizorii, dar erau in aerul vremii. Bine, rau? Dar erau reale, si aveau rostul lor!

    Ce-ar fi, inainte de a arunca cu pietre imbiologizate, sa ne uitam putin in jurul nostru la antisemitismul biologic si progresist, care devine tot mai virulent. Si vorbim de evrei VII, de cei morti numai bine.
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Foaie verde hahait, domnul Mihaescu, lasati tromboanele. Cautati, ca tine muschii mintii elastici, EU ma culc. Maine este alta zi, mai vedem. Aveti destule indicatii AH -- asta va mai ajut: la vremea dupa ce a aparut, am comentat in fisa biografica de partid a lui Boia de la Wikipedia, CU SURSA! Nu cred ca a supravietuit mult timp cenzurii acerbe a baietilor atenti pe Wikipedia romana. Dar a fost odata, cel putin o saptamana. Nu poti lucra cu armate de baieti tineri frumosi si bine ... incurajati.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Mania de a tara in noroi orisi ce este nascuta probabil la unii din spaima ... de a fi noroi. Este explicatia acelor randuri din "all that is interesting". Niste curatatori de texte antrenati sa faca ceea ce noua ni se arata plastic doar cu imaginile: sa schimbe incadrarea, pentru a crea di faptas vicitma, din inger monstru si ce vrea muschiul lor, pentru oamenii ce se lasa prostiti de citate rupte din context -- si egaleaza oamenii cu citatele masluite de altii. Haide sa fim totus seriosi. O clipa. Un minut. Un ceas de seriozitate pe zi, in care lasam "critica" de o parte, si revenim la intreg. Lasam citatele si revenim la roada. Asta va doresc eu VOUA, retragandu-ma.
    •  
  • Mancini Copsky intregul caut sa-l restabilesc. unii ar zice ca se poate fara fragmente.. nu stiu. eu cu fragmentele, cu mizeria. cel putin deocamdata.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Stiti ce -- ma cunoasteti si stiti ca nu merge cu fofarlica. Era destul de clar ca nu intreg versus parte sau fragment vorbesc, nu asta este dimensiunea principala. Ci manipularea ACTIVA (adica alegere, vointa, constiinta involvate) a intelesul prin fragmentare. Scrie: "sa schimbe incadrarea, pentru a crea din faptas vicitma, din inger monstru si ce vrea muschiul lor" -- deci in mod clar nu este fragmentul contra intreg, ci FRAGMENTAREA constienta. Gata.
9)  Celina Rotar Petrescu Proiectul Platon aparținea și aparține lui Petru Creția care a făcut o treabă foarte bună. Noica știa de el și din curtoazie nu s a băgat peste acesta. În plus Noica a creat realitate în mod direct prin cuvânt. Andrei și Gabriel au urmat ceea ce el a propovaduit, eliberarea prin cultura temeinică... prin fapte, unul ca ministru, altul ca editor.
  •  
  • Mancini Copsky Imho, Cretia, Slusanschi, domnii astia intra in cu totul alta categorie. Noica intr-adevar il respecta pe Cretia enorm, sau mai bine spus, avea constiinta propriei sale mediocritati - pt. ca, la urma urmei, daca Hegel n-ar fi fost, Noica n-ar fi fost. Noica pe post de om adamic mi se pare ca vine din acelasi registru mitologic. Relativ la chestiunea culturii temeinice, eu ce am remarcat la Noica aparte de respectul pt. Petru Cretia, este complexul de inferioritate in fata unuia ca Al. Dragomir. Care, de altfel, e pentru Heidegger ce am zis ca e Noica pt. Hegel, un om acaparat filosofic de textele cu care s-a antrenat intelectual.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky Dragule, tu judeci niște oameni care își erau prieteni intimi ca și cum tu ai ști mai bine care erau adevăratele relații dintre ei. :) Eu aș avea niște frisoane să mă apuc să emit niște judecăți așa de tranșante, pe care nici ei despre ei nu le-au emis. Plus că, nu te supăra, dar repeți lucruri cunoscute tot de la „naziștii” de la Păltiniș :)
    •  
  • Mancini Copsky Pai - si acum ce sa fac, sa-l pun la pachet pe Cretia cu Noica sau sa indulcesc ce era Noica filosofic [un hegelian care facea gap-solving in sistemul lui Hegel], sau sa ma indoiesc de inteligenta lui de a-si da seama ce face, ce contributie are? Nu-mi pare deloc ceva rau a avea constiinta propriei mediocritati. Dimpotriva. Cat despre mediocritate, nu exclude sclipirile, pe alocuri. Ba as zice ca doar in contextul mediocritatii exista sclipiri.
    Liiceanu decoda intr-o prefata la Dragomir [de la Humanitas, desigur, orice sursa de informare este la fel de buna], la "Crase banalitati metafizice" sau la "Seminte", una din acestea, un complex de inferioritoare, nu net, dar reiesind destul de des dinspre Noica in raport cu Dragomir - poate e doar o forma de admiratie pentru ceva ce nu avea, dar nici n-ar fi vrut sa aiba dandu-se la schimb, deci nu de inferioritate e vorba -, care il impinge pe el, Liiceanu, mai degraba spre Dragomir. Eu nu iau de buna optica lui Liiceanu. Dar corelez ce spune el cu ce se poate infera din alte date. Acum, fireste, daca ei nu mi-ar fi pus [nici] datele respective la dispozitie, nu as fi judecat, ca nu aveam pe ce. Ar fi "scapat" mai "ieftin". Totusi, de gradul de aderenta al lui Noica la Miscarea Legionara, de aderenta la ideea de revolutie legionara, nu aflam via Humanitas, fiindca au ales sa nu publice - si din cate stiu eu, nici sa discute plecand de la texte subiectul. Cate ceva, in notele de aici, in special nota 6 [sau cautare dupa "Ad Sum", sunt vreo 3 mentiuni, dintre care una prinde pozitia si gradul de investire a lui Noica prin revista]. http://www.equivalences.org/.../arguments-2/noica-bb.pdf...
    Cred ca ma judec la fel de transant - sunt [mult] mai mediocru ca Noica si ca atare, mai putin sclipitor, daca vreodata, unde mai pui ca nici nu poate fi vorba de truda lui. Dar adevarul e de cautat oricum - si nu, nu-s modest deloc, dar nici asta nu schimba valoarea de adevar a unei deductii corecte cata vreme premisele stau in picioare, sunt acceptabile si partilor opuse.


 10)  Preda Mihailescu Patrascu il cheama pe individul care a comis acel sofisticat ghiveci de Lichean cu percutatie in Noica si Cioran? Subtil, dar nu lipsit de transparenta femeii trecute care isi mai incearca nurii la taraba. Adica luam cu evidenta tuturor cunoscuta, ca sa lovim in batranetile unui incercat de soarta Noica -- si pentru ca pe Cioran suntem cel mai suparat, ultimul tun este impotriva lui: a refuzat premii, si totusi nu pe toate. Iti dai dumneata seama ce calculat om, sa refuze unele dar nu pe toate. SI TOCMAI PE ASA UN OM CALCULAT vor nu numai Romanii, dar si Francezii, si Nemtii sa il aprecieze. O lume pe dos -- domnul Mancini Copsky, daca nu ati fi scos acest produs de calitate de la naftalina, ramaneam dezorientati! Noapte buna!
  • Mancini Copsky Noica-persoana e una, ideile si atitudinile sale sunt altceva, se analizeaza separat si la bucata, ptc. ca traiesc mai mult decat omul. Aceasta ii spuneam si lui Alin-Bogdan Mihăilescu, daca Noica era prieten cu o persoana mai calificata, sau mai putin iluzionata, care il respecta, pretuia si chiar admira, nu vad de ce am fi pusi intre a ne pierde respectul pentru persoana in cauza si a nu judeca ce se poate judeca din efectul formativ la Noica.

  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Nu pot sa particip la discutia despre rolul formativ, nu mai eram in tara in anii 80, deci rupt de context, este altceva. In valoare literara, de la distanta, gaseam unele lucruri interesante si nastrusnice la Noica "Rostirea firii", filosofia lui "întru", si nu imi bateam capul -- caci eram întru supravietuire, ca sa zic asa. Mie imi placeau si unele poezii ale lui Paunescu -- si pe urma ma intorceam in Schweizerul meu. In Basarabia, TOT ce se publica si facea in Romania ii induiosase, chiar si Beniuc poate :-) Dar aici m-am intrecut cu gluma. Putina relativizare insa nu strica, daca este sa ne imaginam fie si schiop, cum ar putea fi privite lucrurile in aval in timp (ce idee: curge la vale sau urca la deal, TIMPUL?)
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky Dar cine a spus ca nu putem judeca? Avem voie sa judecam orice, chiar si pe judecator :) .Totuși, ți-am spus: chestia că Noica nu ar fi vrut ca ediția Platon să fie bilingvă și că astfel a devenit imposibil să verificăm dacă traducerile sunt corecte nu se susține. Pur și simplu e o minciunică scoasă din burtică. E banal: in anii 80 te duceai la biblioteca și cereai ediția Belles Lettres. Acum nici nu e nevoie, o gasesti scanata integral pe net. Poti verifica foarte usor, nu te impiedica nimeni. IIntrebarea e: ar fi în stare dl Pătrașcu să facă lucrul ăsta măcar pe 2-3 pagini?
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Evident, problema nu e dacă știe sau nu dl Pătrașcu greacă veche, ci cum e posibil să spună asemenea lucruri fără acoperire reală, dar care pot fi demontate în 2 secunde. Părerea mea e că el nu e interesat de adevărul nuanțat, cu bune și rele, ci doar aruncă rahat în ventilator, Numai că se tradează astfel că el nu știe cum se procedează în cazul unei traduceri :) Sau poate doar mizează pe faptul că cititorul nu știe.
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, textul lui Patrascu, cu toate scaderile lui si ale autorului, nu e doar denigrarea Flacara / Paltinis, cel din spate trece la analitic – si in varianta completa, la o mappare a Paltinisului pornind de la ochii si urechile altor martori directi, de unde incearca reconstituirea unui tablou inainte de a sari in verdict. http://actualitateabotosaneana.ro/h-v-patrascu-si.../ sigur nu-i amical [si n-ar fi putut fi] ca textul lui Steinhardt care, prin ’83, lua in tarbaca pe Noica si discipolii, poreclindu-i “cathari” cu referire la aerul destrupat al fenomenului, evident fara pretentii de literalitate a termenului “cathar” [si tocmai de-aici nota de aciditate] https://dilemaveche.ro/.../in-jurul-unei-instrumentari...

    trecand si peste aceasta originalitate lipsa - originalitate pe care n-o pretinde, bag seama - a centrului de greutate al atacului pe care l-as sintetiza drept “Noica a cultivat un ideal rau de ar fi fost posibil si exclusiv instrumentabil ca diversiune”, zic ca problema acuzata in ultiima instanta, roadele in mare parte gata stricate - sub forma zanaticilor, sau a cameleonilor [pot fi aceiasi in faze diferite] - e pe bune. culmea e ca la o concluzie care se suprapune mult ajunge Cioroianu [ahem!], vorbind de ruptura dintre solitudine si interes pentru mase la intelectualul actual https://dilemaveche.ro/.../cenaclul-flacara-sisau-scoala... - un verdict care se poate extinde in afara razei de actiune a fenomenelor culturale incurajate sau tolerate de regimul Ceausescu. identic pentru problema proiectarii asupra vietii de filosof a unor clisee detrimentale ei. cu cat mai puternica ruptura, cu atat mai masiva proiectarea si invers, s-ar zice. e vorba de maladii care, cat de locale, nu sunt specifice decat prin diferente de grad si formeaza una si aceeasi boala a culturii "europene", in opinia-mi. [aparte, dupa datele din calendarul pe 2011, s-ar parea ca Cioroianu s-a luat dupa Patrascu. demersurile au filtre diferite. http://suplimentuldecultura.ro/.../adrian-cioroianu.../ ]

    ce-a fi sa ajunga / inspire scrieri ale lui Noica mai incolo in timp? pai, cum se stie, cand productiile se vor explicative, ce e posibil cu adevarat necesar, folositor, e mai degraba scos la suprafata de critici / cu ajutorul lor intai decat de laude.

    ps: o recenzie ampla a cartii de origine a textului, desi recunosc ca m-a pierdut pe drum. si asta [parea a] incepe bine... https://www.contemporanul.ro/.../theodor-codreanu-din...
    •  
  • Mancini Copsky Alin-Bogdan Mihăilescu, pbb e combinatie de fixatie personala - acum, nu stiu daca o fi din vreun complex - si mai ales, adevaruri scoase din context, referitoare la discutatul etnocentrism lingvistic*.
    Eu, unul, asa ma gandeam, ca e posibil ca in anii '80, pe un Platon in greaca, daca nu-l aveai personal, nu ajungeai sa pui ochiul prea usor, daramite sa-l consulti oleaca mai amanuntit. Is convins ca destui - poate si Patrascu - au o asa idee in cap despre cel putin unele realitati intelectuale ale perioadei dinainte de '89, chiar si cand au diverse date care ar indica mai degraba opusul. * app de Platon, aplecarea etnocentrica asupra limbii a lui Noica mi se pare una care isi merita [mai serios decat multe ispravi filosofice din istorie] adjectivul de platonizanta & astfel nu mai mira ca a fost repede pus la zid: https://web.facebook.com/albaidaq.alkibritulahmar/posts/1112994202046788
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Editia Belles Lettres e dinaintea ww2. Era si este accesibila la biblioteca nationala. Si la bibliotecile universitare din provincie.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Eu vad alta stilistica la dl Patrascu, apropiată de Vadim Tudor, Ion Spanu și Scrabă Isabela. Poate si Tudor Ghideanu.
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Ai voie sa judeci, caci te judeci singur, domnul meu. Nimeni nu a spus ca nu ai "voie" sa judeci, dar te-a indrumat "nu judeca daca nu vrei sa fii judecat", adica cu acelas metru. Ori Patrascu sau Boia judecati cu acelas metru cu care ei judeca, vor fi praf de argila. Nu fii superficial!
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu Mulțumesc, Sfinte Pavele.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Pei insusi titlul merita un sfiit "Valah este ma-ta, domn Patrascu", caci noi ne numim Romani. A innebunit lumea.
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Cum doresti, baiete, cum doresti va fi - cu zeflemea te poti imbata pana te paleste. Avand in vedere ca la tovarasii politic corecti, a nu judeca este o dogma si nu o intelepciune (ei au voie sa judece, doar dupa plan, si cine iese din plan este palit) -- si avand in vedere ca ce vad aici, acest conformism ronronitor doar spre politichie corecta se poate indrepta -- veti lupta pentru ciolanul deciziei cine are voie sa judece si cine doar sa fie judecat. Nu este nevoie de studii de filosofie ca sa vezi ce iese.
    •  
  • Mancini Copsky Alin-Bogdan Mihăilescu, ma rezum la ce cunosc de acolo, Scraba si Vadim. dar si intr-un text de Scraba, oricat de potential toxic, poti gasi premise pentru o corectare a punctului de vedere. Scraba - ca si Vadim - e chitita sa desfiinteze orice ar putea fi bun legat de Culianu, raportarea lui Patrascu, desi alunecoasa, imi pare ca lasa loc de recunoastere a unor merite, inca din start instiintadu-ne despre Plesu si Liiceanu, ca sunt “extrem de cultivaţi [?], având harul vorbirii în egală măsură cu cel al scrisului”. puncteaza aceste calitati, desigur, doar in scopul de a da o explicatie la cum e cu putinta supravietuirea unei distorsiuni. e tezist si calomnios, dar nu vad gradul comparabil de ura deversata, nu cere adeziunea totala, ci cauta sa obtina pe furis cat mai mult.

    [inteleg asta ca mai periculos, intr-o oarecare majoritate a cazurilor. doar ca rareori vad acest criteriu aplicat uniform. nu ar fi Patrascu singurul care ar cadea prada unei incriminari ca atare. de drept, ar iesi rau si multe dintre “victimele” lui, cu Liiceanu in frunte. textul de pe contributors pe care l-am dat ca exemplu legat de VV e doar o mostra, Liiceanu apeleaza la dihotomii maniheiste de genul Silicon Valley vs. Dragnea ca la un fel de "choose your destiny", Tariceanu isi pipaie pulpana pe sticla de cateva ori pe zi, dar Catu nu apare “in poza” cand isi face selfie-uri, etc. desigur intra si in categoria cealalta, a demonizarii, sunt privinte, politice, bineinteles, justificabile ca atare prin miza lor, s.a.m.d. in care cine nu e cu el este impotriva tarii. cam dusman al poporului, nu?]

    exprimarea la Patrascu e adesea mefienta, dar nu categorica: “Justificarea pe care o dă Noica acestei cifre este o idee destul de fantezistă”.

    teza continuitatii Paltinis-Humanitas are caracterul unei teze serioase in ce priveste cauzalitatea invocata. care presupune, in mare parte, o luare de buna a brandingului artificial, mai putin a ceea ce brandingul cauta sa bagatelizeze.

    “Minciuna apolitismului. Constituie poate una din cele mai grosolane şi mai condamnabile minciuni care s-au vehiculat prin modelul paideic care exalta trinitatea Cioran – Noica – Eliade. O minciună care a dus fie la o lobotomizare politică a tinerilor formaţi la şcoala Păltiniş-Humanitas, fie la o reactivare în anii ’90 a fenomenului legionar. […] Pentru tânărul educat la şcoala Păltiniş-Humanitas rezultatul va fi fatal. Ideea că politicul nu contează, că poţi trăi în mod esenţial în afara istoriei, a timpului, a opţiunii şi a implicării politice va duce la o generaţie dezastruoasă de apolitici, de oameni inculţi din punct de vedere politic sau programatic dezinteresaţi de sfera politicii. Or, România de după comunism avea nevoie tocmai de o nouă generaţie de oameni politici şi de o puternică şi solidă cultură politică.”

    apare cate o soparla si pe aici, pentru a plusa ["fie la o reactivare în anii ’90 a fenomenului legionar"], resp. resurgenta [serioasa, s-ar intelege, in anii '90] a legionarismului fiind, evident, tema iliesciana de demonizare a adversarilor de dreapta. dar, la urma urmei, Humanitas gira confuziv niste figuri, in minti tinere si fara repere. nu ca se ajunge de aici la a doua rebeliune legionara, evident. daca elita intelectuala era - aparea ca - preponderent legionara, inseamna, insa, ca oamenii destepti cu adevarat, indiferent ce ar spune astia de azi, fara realizari comparabile, sunt legionari si legionarismul [si eventual curentele aliate] ar putea fi solutia. daca legionarii se intitulau crestini, crestinismul non-legionar sau situat la o oarecare distanta prea mare, nu e crestinism. sau cel putin poate fi scos din calcule ca solutie pentru bolile politice. deci deformari ample. care, desigur, se adauga unora de sens eminamente opus, vehiculate de alti vectori sau de aceiasi, amplificand astfel confuzia - problema de fond.
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, nu stiu, nu judec asa repede o carte. :-)
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Nici eu -- am judecat titlul si folosirea indolenta a numelui de Valah. Asta imi permit sa o fac, caci o fac peste tot. Unii oameni de foarte respectabila valoare, s-au obisnuit sa foloseasca termenul. La fel cum unii oameni de foarte mare valoare credeau ca neamul nostru a fost intr-adevar "un neam de pastori", ca si cand o societate ar putea trai dintr-o singura meserie. Dar asta este altat tema, si o putem discuta intr-un cadru mai aerat.

    Uite, pentru domnul cu drepturi nelimitate si datorii nule, am gasit; Wikipedia a pastrat linkul introdus de mine, au sters doar citatul. Va las sa il cautati singuri in interviu. https://adevarul.ro/.../ce-facem-romAnia.../index.html
    INTERVIU Lucian Boia: „Minciuna este mitul fondator al României moderne”
    ADEVARUL.RO
    INTERVIU Lucian Boia: „Minciuna este mitul fondator al României…
    INTERVIU Lucian Boia: „Minciuna este mitul fondator al României moderne”
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, eu banuiesc ca titlul ar avea o sonoritate voit pedanta, spre a persifla umflarea in pene a altora. dar n-am citit cartea. nici cu scrierile autorului nu ma pot numi familiar. putinele chestii citite mi-au lasat impresia unui iubitor de teze extravagante https://frithjofschuon.blogspot.com/.../homo-stupidus... ; http://www.criticatac.ro/.../piata-universitatii-casa-de.../ posedand un spirit "detectivistic" bine calibrat https://www.academia.edu/.../HORIA_VICENTIU_PATRASCU...
    Homo stupidus. Prostul ca specie (Pătraşcu)
    FRITHJOFSCHUON.BLOGSPOT.COM
    Homo stupidus. Prostul ca specie (Pătraşcu)
    Homo stupidus. Prostul ca specie (Pătraşcu)
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Domnul Copsky -- problema este ca nu mai stii cine a inceput: Licheanu sau Boia, Patrascu sau Lupascu, Mihaescu sau Patrunjelescu -- se pare ca persiflajul ostenit si mai ales NEINTRERUPT, a devenit o boala intelectuala.

    Cu riscul ca p
    artenerul dumneavoastra de discutie sa fie blocat inca odata de simplitatea vietii -- spun: da mai ganditi-va odata putin si la bine, la laturi luminoase (care sunt ALTCEVA decat lascivele iesiri ale lui Licheanu despre noi tovarasi de actiune) -- caci iata, se pare ca se instaleaza un reflex care face ca oamenii doar nod in papura mai vad, caci NOD IN PAPURA SE CERE! Intelegeti? Daca nici finalul aberant despre Cioran in acel articol pe care l-am cam citit cu rabdare sfinteasca, nu va indica ca masina aceea nu mai poate altceva decat sa macine, atunci ce?

    Va rog mult, recititi pasajul despre premiile lui Cioran, si ce vrea sa spuna acest individ in context. Se zice telectual, cu siguranta mai citit despre lumea internationala a artei, din toate timpurile si metodele originale folosite -- si el are critica. Repet: sa fim seriosi, macar o ora pe zi. Ziua buna.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky -- Cat despre Maica Thereza, domnul Mancini, cred ca este exemplul graitor care arata de naturarea totala a gandirii prin obieceiul vorbelor deslipite de realitate.

    Iarasi -- cine stie din ce context este rupt acel citat prin care nist
    e derbedei incearca sa o denigreze pe Maica Tereza. Si sa zicem ca pe ei meditatiile despre rolul purificator al suferintei ii sparie si se inspaimanta, caci nu cunosc. DAR atata minte au totusi sa inteleaga -- daca folosesc zisa minte -- ca una este sa accepti suferinta cu compasiune, in timp ce iti dedici viata sa o usurezi. Si alta este sa PRODUCI suferinta unde nu era, ca Hitler. Asta este rea vointa, nu mai este problema de gandire.
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, "Din cele 10 minciuni acuzate de Patrascu, doar 2 (3 si 10) sunt nefalsificabile cu totul. Iar restul mi se pare mai mult sau mai putin decent argumentat, partiala exceptie facand 9."

    Ziceam intr-un al
    t comentariu. 3 e cea cu premiile, care se leaga de modestia lui Cioran. Poate sunt prea ingaduitor. Ma concentrez pe recuperabil. Pe continutul cognitiv, nu sa incep cu calomniile textului, ca sa-l desfiintez. Tonul denigrator al textului e irelevant - ar fi fost la fel daca se referea la persoana mea, nu ca ar fi asta vreo calitate in sine, poate fi si o boala -, importanta pentru mine e biografia ideilor [cu “i”, la care oamenii nu sunt lesne reductibili], nu a persoanelor. Pentru mine, cel putin.

    In aceasta ordine de idei, mai spuneam ca "Paltinis-Humanitas are caracterul unei teze serioase in ce priveste cauzalitatea invocata. care presupune, in mare parte, o luare de buna a brandingului artificial, mai putin a ceea ce brandingul cauta sa bagatelizeze.

    “[4.] Minciuna apolitismului. Constituie poate una din cele mai grosolane şi mai condamnabile minciuni care s-au vehiculat prin modelul paideic care exalta trinitatea Cioran – Noica – Eliade. O minciună care a dus fie la o lobotomizare politică a tinerilor formaţi la şcoala Păltiniş-Humanitas, fie la o reactivare în anii ’90 a fenomenului legionar. […] Pentru tânărul educat la şcoala Păltiniş-Humanitas rezultatul va fi fatal. Ideea că politicul nu contează, că poţi trăi în mod esenţial în afara istoriei, a timpului, a opţiunii şi a implicării politice va duce la o generaţie dezastruoasă de apolitici, de oameni inculţi din punct de vedere politic sau programatic dezinteresaţi de sfera politicii. Or, România de după comunism avea nevoie tocmai de o nouă generaţie de oameni politici şi de o puternică şi solidă cultură politică.”

    apare cate o soparla si pe aici, pentru a plusa ["fie la o reactivare în anii ’90 a fenomenului legionar"], resp. resurgenta [serioasa, s-ar intelege, in anii '90] a legionarismului fiind, evident, tema iliesciana de demonizare a adversarilor de dreapta. dar, la urma urmei, Humanitas gira confuziv niste figuri, in minti tinere si fara repere. nu ca se ajunge de aici la a doua rebeliune legionara, evident. daca elita intelectuala era - aparea ca - preponderent legionara, inseamna, insa, ca oamenii destepti cu adevarat, indiferent ce ar spune astia de azi, fara realizari comparabile, sunt legionari si legionarismul [si eventual curentele aliate] ar putea fi solutia. daca legionarii se intitulau crestini, crestinismul non-legionar sau situat la o oarecare distanta prea mare, nu e crestinism. sau cel putin poate fi scos din calcule ca solutie pentru bolile politice. deci deformari ample. care, desigur, se adauga unora de sens eminamente opus, vehiculate de alti vectori sau de aceiasi, amplificand astfel confuzia - problema de fond."

    Legat de articolul pe Cioran, Patrascu pare ca are niste probleme cu raportul dintre premise si concluzie, sacrificand pare-mi in favoarea unor petitii de principiu pentru a obtine spirit analitic [capacitate de a opera distinctii]. Strecurarea concluziei din premise la el pare chestie inrudita cu propensiunea pentru extravaganta tezelor. Nevoia de a face impresie puternica & / nevoia [neinteleasa adecvat] de a calma [repede...] acea minte [tot mai] anxioasa. Ca sa zic asa, teza e falsa, bazata pe aparente si o inspectare superficiala, partinitoare, cel putin, a operei, care il contrazice din plin,

    [The Christian] Saints [...] flatter our weaknesses by the very violence with which they denounce them. Moreover, they give us the impression that we can reach some understanding with them [...] With the Sages, on the contrary, neither compromise, nor risk is possible: they find rage odious, reject all its forms, and identify it with the source of aberrations. A source of energy rather, thinks the man of depression [the Saint], who clings to rage because he knows it is positive, dynamic, even if it turns against him.
    - Cioran

    For absence [...] we have substituted the event; and every event encroaches us, devours us, since it occurs at the cost of our equilibrium, our duration.

    - Cioran

    did this religion (Christianity) not create too many needs, too many demands? Initially inward, these needs and demands were gradually [...] externalized, [...] we were handed over to counterfeits of infinity, to an absolute without metaphysical dimensions, submerged in speed since we were not plunged into ecstasy

    - Cioran

    [Extazul la care se refera Cioran se opune vitezei, sursei nelinistilor - nu biologicului, insa, ceea ce e poate prea putin pt. Patrascu -, iar a pretinde, eventual, ca asta e idealul lui Cioran pentru ca i-ar fi strain ca fire si simtire, ar fi o contorsiune de nota 1.]

    dar macar si-o formuleaza clar. Altminteri, as spune aici ca e doar un ideolog de stanga si vede ce-i porunceste ideologia.
    Cele bune.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky "Ziceam intr-un alt comentariu. 3 e cea cu premiile, care se leaga de modestia lui Cioran. Poate sunt prea ingaduitor. Ma concentrez pe recuperabil. " -- Ingaduitor, recuperabil: vorbe, dl Mancini. Daca imi permiteti o perspectiva mai distanta: inotati in scrusura, si nu este usor elanul sa te scuturi din ea si sa zbori. Ce recuperabil, ce ingaduitor. Cine este Putzake sa judece falsa modestie a UNUI OM, cand el a renuntat de mult la conditia de om -- care este un SUBIECT RESPONSABIL -- si se complace intr-o pretinsa obiectiviate protejata. Sa il fereasca Dumnezeu pe netrebnic sa fie expus SINGUR tuturor vanturilor planetei, si sa isi creeze un nume. Asa se pune problema.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky -- Imi vine in minte, o conferinta la Atena prin 2010. Ma abordeaza un director de institut de matematica aplicata, un fel de apartchnik rus, pornind o discutie nepregatita, plina de insulte la adresa lui Perelman: "Cine este el sa refuze medalia Fields, cum isi permite, samd". Furia invidiei -- Perelman este un geniu solitar, care a demonstrat conjectura lui Poincare. El, un latruk necunoscut. L-am intrebat: Si pe dumneata ce te doare ca el face ce doerste constiinta lui? ti-a luat tie painea de pe masa, cum iti permiti sa vorbesti asa, si in ce calitate, ce ai facut TU? A ranjit si a cautat alta victima. Cam asta este cu "recuperabila" dlui Patrascu. Nu, domnul Mancini -- NIMENI nu poate fi critic fara a fi in acelas timp subiect! Cei care abuzeaza de privilegiul criticii, uitand dimensinea proprie de subiect, isi pierd umbra -- si asta este in ultima instanta razbunarea Firii asupra lor. Noi, zambim cu indulgenta sau cautam sa ii mai intepam, sa isi revina in fire. Dar ei ... cu timpul, nu mai SUNT, lasa in urma o masina de cautat nod in papura.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copski -- Iarasi plutiti in suprafata. Si eu, la 30 de ani, ma rafuiam cu Cioran si tin minte ca nefiind taraba mea, am scris totusi odata un eseu de 30 de pagini in care atacam scoarta cinica a fructului. Cineva care il cunostea mi-a luat eseul si mi-a spus razand: el este in viata omul cel mai afabil si binevoitor, pe care il poti inchipui, si cred ca o sa il bucure ce scrii. Iata,

    Va dereanjeaza "submerged in speed since we were not plunged into ecstasy" -- Cioran este omul echilibrelor inefabile. Nu este vorba de viteza. Este vorba de faptul ca acolo unde extazul s-a retras, ramane doar viteza. Cum sa fie Crestinismul in sine pus in cauza, cand mesajul este clar: fara extaz, ramane dogma, si apoi viteza. Cred ca trebuie sa recititi!

    Cat depre stanga -- VAI, cine va minte in asa hal? Daca vorbeati de Ionescu, de Monica Lovinesu -- atunci da, vorbeati de oameni care au facut toate compromisurile necesare sa supravietuiasca sub dominatia intelectualtiatii de stanga din Paris. Cioran TOCMAI ca este omul cu cele mai putin compromisuri. Asta mi s-a parut bizar si la Patrascu, ca tocmai de Cioran se leaga -- si Ionescu trece neatins. EVIDENT suntati impinsi de la spate sa daramati ce sta in picioare, nu ce s-a compromis deja. Nu este un lucru bun.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu Parcă încep să fiu încurcat.... între porunca paulinică a nejudecării cu aceeași măsură și apelative ca "Puțache” :) Nu mai știu pe ce cale să merg.
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Cred ca incurcat ati fost mult inainte de aceasta discutie cu mine. Iar indemnele Mantuitorului NU sunt porunci, ci sfaturi. Cat despre Putache -- fiecaruia dupa fapte.
    Nu sunt politic corect, si este ok asa.


    Cu privire insa la lucrurile nemuritaore, nu stiu ce invatamant ati avut, dar va scapa niste lucruri esentiale:
    1. Nu judeca ca sa nu fii judecat este un indemn al Mantuitorului, nu Pavel.
    2. Spiritul indemnelor biblice nu este unul de porunci (este adevarat ca in timp, diversi popi le-au umplut de autoritate executiva, dar asta NU conteaza). Acest spirit este intr-adevar cel mai bine definit intr-o epistola si nu in Evanghelii (poate evreii intelegeau mai usor, si Grecilor le-au folosit explicatii): "Totul este permis, dar nu totul este folositor" samd.

    Este Legea Universala. Esti liber sa alegi, nu esti liber de consecintele alegerii. Si indemnurile te fac atent asupra unor consecinte evidente. Nu judeca caci, asa cum spuneam vei fi judecat cu aceeasi masura. Asta nu inseamna sa fii lipsit de opinii si aprecieri -- se refera mai intai si mai intai la acea judecata care cauta sa ridice pe cel ce o pronunta deasupra celui asupra caruia se pronunta. Desigur, monahii si oamenii care se dedica in intregime atentiei la cele cuminti, se vor feri cu sarguinta de orice fel de judecata -- dar tot oameni sunt... !
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu Păi, asta spun, parcă printre sfaturile alea nu era și acela de a ne adresa celorlalți cu Puțache.
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, 1. am spus pe aici si despre faptul ca Patrascu trebuia sa se includa in critica. "Definitii":
    ---"La el, la Patrascu
    , ce e mai nobil in etnic, aici, e pur centrifug. Or, eu refuz sa vad lucrurile asa, nu ma intereseaza sa ajung la concluzii la care s-a mai ajuns."
    "Cand Liiceanu debiteaza enormitati de genul [Horia-Roman Patapievici, care "a instituit istoria ideilor ca disciplină de sine stătătoare"], situatia nu e departe de ce semnaleaza Patrascu. Ca [Patrascu] o face in acelasi stil, in oglinda, mna, per spaeculum et in aenigmata..."

    Ce sa ma deranjeze? Precizam ca "se opune vitezei, sursei nelinistilor - nu biologicului, insa, ceea ce e poate prea putin pt. Patrascu -, iar a pretinde, eventual, ca asta e idealul lui Cioran pentru ca i-ar fi strain ca fire si simtire, ar fi o contorsiune", ideea era nu ca as incrimina critica pe care o face crestinismului / procesului [mereu] incomplet de increstinare a lumii - dimpotriva! E geniala! Altfel, nu s-ar fi strans citatele... Ci ca nu e vorba de nici un fel de exaltare a vitalismului, asa cum il defineste Patrascu, in spatele scepticismului cioranian. E vorba de pretuire a calmului, echilibrului, numarului redus de nevoi, s.a.m.d., din care Cioran face chiar atributele in numele carora se centreaza demersul lui cel mai important, critica crestinismului / crestinarii lumii.

    Concluzia care urmeaza citatelor se refera la Patrascu, pentru care scepticismul lui Cioran e instrumentul pasiunilor. Cioran e foarte de centru, lovind, la nevoie, in ambele directii, spre a-si face spatiu de gandire. Altminteri, un scriitor f. repetitiv, nu ca asta ar fi o scadere umana. Dimpotriva, cum adeverea un grec, vulpea stie multe, dar ariciul stie una si buna.
    •  
  • Mancini Copsky 2. Eu nu inteleg o chestie, cine e cu judecat falsa modestie - eu, Patrascu, amandoi, daca da, de ce amandoi, avand in vedere cele precizate de mine, prin care taman "mitul modestiei lui Cioran" spuneam ca nu-i probat de Patrascu drept "mit". Altminteri, da, caut obiectivitatea, nu ca scop in sine, in fond.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Patrascu a facut-o, evident. Ce exact intentionati sa spuneti mai sus, sincer, nu inteleg, este prea alambicat si prudent. Dar "Cioran e foarte de centru, lovind, la nevoie, in ambele directii, spre a-si face spatiu de gandire. " este o descriere scurta si adevarata. Pentru asta s-a impus in diferite curente de gandire, in Franta si in Germania.

    Deci in rest, echilibristica aceasta ma cam ameteste: pe scurt Patrascu in mod inechivoc da cu Licheanu in Noica si in final in Cioran, parca adunand un registru de incriminari, fara sa se inteleaga vreo teza in ce spune, alta decat increngatura incriminarilor -- nu ca totul ar fi lipsit de miez, dar ce ramane este pofta deconstructiei, ca sa folosesc un termen la moda. Si ce spune despre Cioran este absolute deplasat, nu merita doua vorbe. Prea mult stil pentru o ... sa nu spun ce.
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, ce este recuperabil in ochii mei e teza unei continuitati "cu torsiune" intre Paltinis si Humanitas, continuitate a unei probleme de fond care nu-si schimba, prin torsiune, identitatea, ci doar cauta si creaza contexte favorabile spre a descatusa. Problema care, dupa mine, ramane aceea a separatiei filosoficului de politic - si a politicului de filosofic. Motivele sunt vechi si sunt, de altfel, foarte apropiate anxietatilor vanatorilor de fascisti.
    Fiindca, precum Patrascu remarca, in timp ce Noica facea din cultura un cult extrem - el o semnaleaza negativ, eu nu vreau sa ii dau o valoare pozitiva sau negativa inainte de a analiza fenomenul in ansamblu, sau macar mai pe larg -, o parte dintre discipoli face din imaginea cultului extrem poza idealului filosofic. Si o multiplica. Iar un sir de consumatori crede in ea, detrimental pt. calitatea productiei filosofice, care se stereotipizeaza & pt. viata politica, din care lipsesc si vor lipsi iubitorii de INTELEPCIUNE care se pot orienta in cadrul ei la niveluri semnificative de PUTERE. Inainte de '89, in acel context foarte specific, modelul in cauza a fost probabil adecvat circumstantelor, pentru ca nu se punea problema accesului unor nematerialisti la putere, abia se punea aceea a pastrarii unei relative autonomii de gandire. Dupa '89, modelul expirase de drept, era nevoie de altceva.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Domnul Mancini, cred ca va urmaresc putin aici, dar haide sa vorbim totusi romaneste. Aceasta cultura a adunat atatea semnale de INSTRAINARE de realitate, ca sa un vorbesc de vanatoare nu de fascisti ci de privilegii -- ca incercarea de a o valoriza "dinauntru" produce incurcati, precum dl Mihaescu declara a fi. Vroiam sa va pun chiar o intrebare directa. Maestrul Andrei, cum am vazut ca i se spune aici -- putem spune ca este ca un Sartre pentru Romani. Si l-au meritat la bine si la rau, intruchipeaza deopotriva vioiciune si agilitate mentala, siretenie dar si comoditate foarte reprezentative, ca iti place sau nu, aici exista o intersectie care atinge REALUL. Daca pe unii discipoli aici pasivi i-ar deranja chiar si comparati cu Sartre -- nu pot decat sa le spun: prea tarziu pentru voi.

    Dar celalalt, sa imi fie iertat ... dar Romanul NU este talamb din fire. Chiar daca unii sunt. Deci, lasand la o parte faptul ca o anumita editura, o mare afacere, a publicat cu siguranta si multe carti demne de a fi citite, totusi -- functiunea talamba este evidenta. Cand un idivid despre care fu vorba mai sus -- dl Mihaiescu, sincer si corect cum este, mi-a cerut detalii, i-am dat surse, a disparut in ceata -- este demascat in public, de o doamna cu oarecare reputatie, avand 25 de ani la active de sfatuitoare prezidentiala in Franta, la teme Romanesti -- il demasca in public pentru activitatile sale de turnator si "supraveghetor" sub regimul ale carui privilegii le-a gustat mult mai bine decat majoritatea intelectuala sau nu, ce vedem? In loc sa aiba loc os solidaritate culturala temeinic impotirva acestui oprobiu si fals profund -- cum se incercase, pe picioare subtiri, impotriva directorului Academiei -- editura in cauza deschide larg portile, ca acest personaj pentru care abject este o magulire, sa scrie o carte intreaga in care se explica cum ar fi trebuit sa faca magariile facute, ca sa protejeze stimabila sa valoare pentru mai tarziu. Si se publica cartea, si ... ma tem ca se mai si vinde. Asta a avut loc in uiltimii ani. Despre ce vorbim aici? Cine poate respecta o cultura care se lasa trasa in gunoi in acest fel?
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu nu, eu eram doar incurcat de combinageala dvs intre "invataturile Mantuitorului" si "bai, Puțache". In rest, numai de bine :)
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Si vreti sa va cred :-)
    Regret, dar testul a reusit mai precis decat credeam. Un Putzika si o tuica tare, trezeste Romanul din somnul lin si dulce. In rest, Evangheistul Matei si Apostolul Pavel, tot una; o porunca sau un indemn
     -- aceeasi mancare de peste. Si mai cutremurator: apropierea de realitate si negationism brutal isotirc, care implicit neaga genocidul impotriva Romanilor din Basarabia si Bucovina (o decimare a 20% din populatia majoritara nu poate fi altfel numita), negand insasi EXISTENTA acetor romani (populatie neglijabila, spune apropiatul de realitate) -- tot una pentru dumneavoastra. Dar astea nu sunt incurcaturi. Putzake, asta v-a trezit!

    Sa fiit iubit!
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu deci, pana la urma, unde spune Boia chestiile astea? Nu am inteles. Ati spun ca ati postat ceva pe wikipedia, dar a disparut, apoi ati dat un interviu, dar in text nu vad nimic. E in video sau unde?
    •  
  • Mancini Copsky Alin-Bogdan Mihăilescu, este in interviu: "Bun, s-au pierdut teritorii locuite de populaţie neromânească, cum ar fi Bucovina de Nord, Basarabia, Cadrilaterul." https://adevarul.ro/.../ce-facem-romAnia.../index.html... cum spune un comentator: lie-Alin Colesa 15 fani 1 acum 8 ani Citat:

    "Bun, s-au pierdut teritorii locuite de populaţie neromânească, cum ar fi Bucovina de Nord, Basarabia, Cadrilaterul" Nu e bun deloc. Sa zici ca (cel putin) Basarabia si Bucovina de Nord, Cadrilaterul sunt (au fost) locuite de populatie neromaneasca e penibil. Poti spune ca erau locuite si [de] multi neromani.
    INTERVIU Lucian Boia: „Minciuna este mitul fondator al României moderne”
    ADEVARUL.RO
    INTERVIU Lucian Boia: „Minciuna este mitul fondator al României…
    INTERVIU Lucian Boia: „Minciuna este mitul fondator al României moderne”
    •  
  • Recensământul din 1930 - Wikipedia
    RO.WIKIPEDIA.ORG
    Recensământul din 1930 - Wikipedia
    Recensământul din 1930 - Wikipedia
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Așa, mersi. Deci ce e așa de grav? Ce spune el acolo trebuie inteles in contextul discutiei, care e cu totul altul. Vorbeste despre faptul ca poporul autohton lucra in proportie mica in industrie spre deosebire de alogeni. Si ca, desi Romania a pierdut teritorii unde populatia alogena era mai multa, raportul nu s-a schimbat radical dupa razboi. Clasa de mijloc a ramas la fel de firava
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Fals -- urmeaza "niste teritorii cu slaba populatie romaneasca" ASTA ERA BUBA. Daca a disparut, este poate pentru ca am popularizat prea mult, fara a ma gandi ca poate dispare. In editia tiparita insa o veti gasi! Succes. Nu este gluma, domnul Manici -- mitomanul nu are nici o masura cand da drumul la ura. Slaba populatie romaneasca. Si nu imi mai aduceti statistici, am crescut cu atlase in casa, si am memoria cifrelor. Interesant insa, daca a disparut mentiunea despre "slabe popuilatie romaneasca, inseamna ca s-au speriat si ei de enormitate. Cam tarziu, caci astea nu sunt erori care sa se poata accepta.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Nu spune nici ca in Basarabia locuiau exclusiv alogeni, nici nu asta era tema discutiei. Doar daca vrei tu musai sa-l scoti negationist sau mai stiu eu ce,
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Cred ca ajunge daca ma hahai si eu. Las pe domnul Mancini sa va explice, daca va dori.
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, Dac-ar fi sa subliniez un neajuns al romanilor pregnant in ultima vreme si desigur si cu radacini vechi este teama de mai rau.

    Si de aici, o complicitate cu cel care “a furat, da’ a si facut”, poza frumoasa sa aiba, care e capabila 
    de a se transforma intr-o fidelitate de invidiat. Pana la un punct, inclin sa cred.

    Traume recente, dar si [constiinta unui] masochism, ratiune care se pune mai lesne in serviciul justificarii situatiilor post-factum decat a constructiei de plan de actiune, o teama de nou care nu tine loc de respect pentru vechi.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu pai, nu ca dumneata exact asa ai intervenit in discutia de aseara, postand hahailei la ce discutam noi, Iar acum, daca se hahaie si altul la ce postezi dumneata, brusc esti ofensat
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Ma scuzati, nu inteleg legatura cu discutia despre Boia? Privitor la care oricum mai avusesem o intrebare la fel de grava mai sus. Daca nu este cadrul potrivit, imi iau ramas bun.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Da, deci nu e nimic grav. Dacă te uiți pe contextul frazei pe care mi-ați dat-o, observi ca subiectul discutat acolo este cu totul altul. Si anume proportia in care romanii si alogenii de pe teritoriul Romaniei aveau meserii in industrie, Si constata ca aceasta era in favoarea alogenilor. Si ca, desi Romania a pierdut teritorii unde era populatie alogena, raportul nu s-a schimbat radical in favoarea romanilor. Adica Romania nu s-a industrializat peste noapte. Asta-i tot. Sa extragi din asta o expresie, ca sa iti iasa tie „anti-nationalismul” lui Boia e doar o rautate. Dsicutia acolo este despre cu totul altceva. Sa citim impreuna textul, daca nu sunteti de acord si sa vedem. Despre ce e vorba? :)
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky -- Am cautat, nici macar in istoricul Wiki nu mai exista citatul pe care l-am introdus direct din versiunea originala a articolului -- a "disparut" sau "s-a stricat".

    Vedeti domnul Mancini, a vorbi de efectul cultural al nu stiu cui, c
    and in Romania se creste o generatie careia i se impune sa se rusineze ca germanii au fost aliberati spre emigrare, platind statul German (FOARTE interesat, cum stiu traind aici) pentru studiile lor), o treime din cat platea un sarman roman sa isi scoata familia din tara (sau un ceh sau ungur sau rus) in vremea comunismului, ca si cand ACEEA ar fi fost o crima de razboi, ca si cand nu si-au contruit o viata mai buna, ci erau deportati!

    O genreatie care isi inchipuie ca nu au existat tarani care au luptat contra colectivizarii -- erau "legionari", exact cum spune fisa securitatii!

    Si o generatie care nu stie ce soarta au avut Romani Basarabeni si Bucovineni dupa ocupatie, si se MIRA ce problema ar fi, sa spui ca "s-a 'renuntat' la teritorii cu populatie slaba romaneasca". Cand in aceasta colcaiala generala, acea "continuare" a Paltinsului, se invredniceasca sa publice explicatiile criminalului, de ce a fost "nevoit" sa fie turnator -- nu inteleg despre ce vorbim! Exista o limita a 'sublimarii'. Vorba filmului -- a chair is a chair is a chair and is a chair. Nu este fluturas visator. Si un negationist care batjocoreste memoria unui milion de roman, nu este un "apropiat de realitate". Astea sunt lucruri grave. Va las sa traduceti. Caci stiu ca aveti alt stil, dar stiu ca in mijlocul unor lungi texte sublimate, tzak, gasesc cate o fraza care spune ce trebuia spus. Deci va urez succes.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu Deci sunteti total pe langa subiect. Care e contextul din interviu? Altminteri, nu ati facut decat sa lansati o fumigena.
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Eu nu sunt ofensat, domnul meu -- observ doar calitatea interactiunii. Caci la intrebare am raspuns, de prisos,Si la incurcaturi -- v-ati descurcat singur, sa va incurcati.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu Pai nici nu puteti sa spuneti ceva la obiect, Sa discutam la obiect. Contextul. Să vă ajut ? :)
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu „Avem, deci, mai multe cauze: marea întârziere cu care s-au format principatele române, instabilitatea, condiţia de margine sau de frontieră, plus o mare întârziere economică. Din Evul Mediu şi până în prezent, dacă vă uitaţi la indicatorii economici, Ţările Române şi apoi România sunt mereu la coada Europei. Am pornit cu o întârziere şi am rămas cu ea, economic vorbind. În plan social aveam o societate formată din boieri şi ţărani, cu oraşe mici şi murdare locuite de mulţi străini. Burghezia apare târziu, e firavă şi este în cea mai mare parte neromânească la nivel economic. Am făcut un calcul pornind de la datele recensământului din 1930, acolo se dau grupele de profesiuni, inclusiv repartiţia lor pe etnii. Şi la grupa industrie majoritatea nu sunt români. Sunt 47% români şi 53% neromâni. Iar în comerţ, ponderea românilor este sub 40%, dominanţi erau evreii. N-a fost asta o şansă? Sigur că a fost. Altfel n-am fi avut o clasă de mijloc. Şansa a făcut să avem o burghezie neromânească. Iar ca efect oraşele sunt cosmopolite, mai ales în Transilvania, în perioada interbelică. Ar putea fi esenţa neromânească a burgheziei autohtone o explicaţie şi pentru firavul capitalism românesc de astăzi, pentru lipsa de iniţiativă? Nu cred. Între timp a intervenit comunismul. Bun, s-au pierdut teritorii locuite de populaţie neromânească, cum ar fi Bucovina de Nord, Basarabia, Cadrilaterul. Pe urmă au plecat evreii şi saşii. E adevărat că România a devenit mult mai românească decât era în perioada interbelică. Dar clasa de mijloc, românească sau nu, a fost şi rămâne firavă. Şi-atunci? În România ai o fractură socială considerabilă. Distanţa între nivelul socio-cultural cel mai de jos şi cel mai de sus este incredibilă. Nu poţi avea o clasă de mijloc consistentă în condiţiile astea.”
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Daca bagatelizarea ocupatiei Basarabiei si Bucovinei, in care au fost ucisi aproape un milion de romani, vi se pare acceptabila si va preocupa "contextul", ce putem discuta, dl Mihaescu? Lipsa aberanta de logica a scribului, aroganta cu care acuza pe altii de ceea ce face el tot timpul, modul comunist de isi propune tinta de descompus, si evitarea ORICAROR surse care il dovedesc mincinos -- asta a fost discutat deseori in Romania, cine nu are interes sa accepte aceste ineptii, este informat. Dar aici vorbesc de o abatere care depaseste ineptiile logice. Sunteti chiar de tinichea ca nu puteit intelege despre ce se vorbeste? Nu ma siliti sa vorbesc mai pe romaneste, ca nu mai serveste la nimic a doua oara.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu Nu bagatelizeaza nimeni. Poate vreti dvs sa credeti, cu rea intentie, ca bagatelizeaza altii, ca sa va iasa dvs ca sunteti mai patriot decat altii. Daca sunteti la obiect, discutati la obiect.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky -- Va las sa vindecati ce altii au spalat pe creier, este inutil sa imi mai pierd vremea.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu Nu vă mai plângeți, Ați intervenit aseară într-un mod cu totul nepoliticos în discuție, postând „hăhăiei”. Dacă sunteți superior prin educație, paotriotism, purtați-vă ca atare, nu hărțuiți lumea care discută civilizat.
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Mai omule -- crezi ca mie imi arde de plans! Mi se rupe inima cu gandul la tara aceea in care niste oameni ca dumneata, care au cerut o indicatie ce ar putea fi gresit cu eroul Boia -- si li se arata in fata cum eroul Boia trage in noroi memoria a un milion de Romani, de parca ar fi fost "colateral damage", nedemni de a te gandi la ei -- si ai nesmitirea (mai precis lipsa de simtire, caci nesimtire este chestie de educatie, dar simtul uman este mai adanc) sa schimbi vorba, de parca nu ar fi clar care era mesajul. Si mai esti si Moldovean. Te pomenesti ca mai ai rude in Basarabia, cine stie? Tot nu ai inteles ca nu depsre mine este vorba? Ai nevoie de un desen?
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu Discutați, va rog, la obiect, așa cum ați propus, contextul pasajului incriminat. Și mai am o rugăminte, prealabilă. Dacă vreți să fiți respectat, vă rog să nu îmi mai pociți numele, așa cum faceți de 2 zile, mai ales pentru că ne cheamă exact la fel. Dumneavostră nu vă respectați propriul nume?. :)
    •  
  • Mancini Copsky Alin-Bogdan Mihăilescu, daca privim contextul mai pe larg, Boia iese la rampa cu afirmatia ca sansa dezvoltarii oraselor a fost burghezia cosmopolita. Dovada? 47% romani in industrie. 40% evrei in comert? Ce spun aceste cifre? Prima, ca aproape jumatate din cei din industrie erau romani. Ca in comert nu stim cati erau, ca nu ne spune, decat ca era o mare pondere de evrei. De parca asta inseamna ca 20% erau romani. Nu stiu, poate erau. As vrea sa vad cifra. E curios ca n-o spune. Dupa respectiva teza, Boia avanseaza o alta, pierderea Basarabiei, Bucovinei de N si Cadrilaterului a lasat Romania fara burghezia straina, care aducea prosperitatea. In acest context, face si afirmatia ca acestea sunt provincii caracterizate de o populatie romaneasca nesemnificativa ca pondere - deja nu mai este vorba nici despre ponderea [discutabila] si calitatea influentei [alt subiect, ca in cifre se mai pierde realitatea] romanilor in domeniile de activitate ale claselor de mijloc, ci despre ponderea romanilor. Formulare nefericita? Ma intreb, cum se face ca unii tezisti nu formuleaza niciodata nefericit in sens opus? Altminteri, n-as sti sa vad vreo diferenta de substanta intre Ioan-Aurel Pop si Boia, intre mito-nationalism si mito-antinationalism.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Domnul Copsky, dumneavoastra o luati pe brazda ca acest copil? Sau sunteti si dumneavoastra unul care nu mai vede padurea de atatia copaci?

    Adica acolo unde un om spune ca nu conteaza Romanii din Basarabia si Bucovina, se pot uita, sa 
    moara -- asta va doare in pix, si va rataciti in statistici? Ce burghezie strain, nu mai stiti sa cititi romaneste? Spune clar: Romanii nu contau, nu existau. Daca aveai matale bunici in Basarabia, nu contau, sa moara! Asta spune, aveti nevoie de traducator?!

    Iar despre Pop -- ati citit cumva opere istorice ale lui, soar doar jurnale. Spuneti-mi va rog, spre exemplu in "De manibus Vlahorum" este el ca Boia - adica mistificator, fara suport istoric, sau cu alegere tendentioasa a surselor, usor de infirmat. Puteti fi corect -- sau si dumneavoastra profesati vorbele mari care nu au nevoie de sustinere, caci juger c'est noble, expliquer c'est bourgeois (pentru a parafraza alalalta prostie). Nu imi revin, ce a devenit desbaterea!
    •  
  • Mancini Copsky Alin-Bogdan Mihăilescu, pe alta parte, am impresia ca avem pana si romani hitleristi cu cateva ordine de marime mai obiectivi ca Boia, sau mai putin tezisti. Fie ca prezinta situatia problematica a muncitorimii si burgheziei romane, provenita dintr-o patura agrara nefamiliarizata cu munca superioara nevoilor stringente, recurgand la ganditori, altminteri, deloc apropiati doctrinar [St. Zeletin], https://www.youtube.com/watch?v=3kKUgRjSWL8&feature=youtu.be . Fie ca trec in revista contributia diverselor etnii la viata economica a unui oras cu populatie romaneasca nesemnificativa, Odessa. https://www.youtube.com/watch?v=qkXgZWVCtqs&feature=youtu.be
    Civilizația nu se naște din sărăcie!
    YOUTUBE.COM
    Civilizația nu se naște din sărăcie!
    Civilizația nu se naște din sărăcie!
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Mancini Copsky Da, exprimare incompletă. Nu spune: „populație românească nesemnificativă ca pondere”, ci: „teritorii locuite de populație neromânească”, adică unde exista concentrație mare de minoritari. Asta nu înseamnă automat: „puțini sau mai puțini români”, pentru că nu acesta e contextul argumentării lui. Contextul e modernizarea României, nu câți români și câți străini trăiau în Basarabia. De altfel, ar fi penibil pentru un istoric care se vrea obiectiv să nege evidențele statistice, adică să răspândească minciuni ce pot fi infirmate printr-un click. Dar unde se referă apoi la „ponderea românilor”? Nu văd.
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Un Boia care poate sa fie demascat de turnator, si este spalat de prieteni -- isi cam permite sa fie penibil, caci il doare in pix, cum se spune. Asta nu intelegeti. Caci iata, textul care a ramas este " s-au pierdut teritorii locuite de populaţie neromânească, cum ar fi Bucovina de Nord, Basarabia, Cadrilaterul", este un text corectat dupa ce numerosi cititori au fost revoltati de exprimarea initiala, care era de genul "Renuntand la Basarabia si Bucovina, Romania renunta la teritorii cu populatie neromaneasca". Repet - am introdus textul personal in Wikipedia la acea vreme, si era clara semnificatia "Nu conta ca teritoriu romanesc, era populatie neromaneasca".

    Vi se pare ca este vorba de "modernizarea Romaniei" - si atunci ai voie sa spui prostii? Iata -- in Basarabia romanii erau 86% in 1938. Cati credeti ca erau in Transilvania? Oricum sub 86%, caci aveai vreo 700 de mii de germain, vreo doua sute evrei, un miiion si aproape jumatate Unguri, deci sigur pe la 25%. Si totusi el vorbeste de teritorii cu populatie neromaneasca -- unde tonul initial era mult mai deslusit: Teritorii cu neromani, neimportante pentru Romania. Sau modernizarea ei, daca preferati. L-a slefuit, minciuna a ramas. Caci nimic, dar nimic nu caracteriza Basarabia ca teritoriu "cu populatie neromaneasca". Si faceti pe savantii!
    •  
  • Mancini Copsky Alin-Bogdan Mihăilescu, sa o luam altfel, daca spunea Cadrilaterul, „teritoriu locuit de populație românească”, a ce suna? Contextul nu e o discutie neutra despre specificul Romaniei, contextul e discutia despre ponderea mica a romanilor in randul burgheziei, pe seama careia este pusa dezvoltarea oraselor din anumite provincii. De ce nu mentioneaza cifra? De ce spune ca erau 40% evrei, ce argumenteaza asta din ce spune el? Face doar parada ca stie cifre "uimitoare"? Si mai ales, de ce lasa sa se inteleaga ca 47% romani in industrie sunt putini? Mai era vreo alta etnie care activa in industrie? Nu. Dar la el sunt prea putini.

    Se cheama asta ca (nu) impinge o teza?
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Hallo -- v-am lasat, nu mai este nevoie sa vorbiti cu mine dupa colt! Am spus ce aveam de spus. Lucrurile sunt mult mai simple. Teza subliminala este teza principala, si stiti prea bine asta. De aceea a si modificat textul, ca a fost prins cu pasarica. Cand spui "s-a renuntat la teritorii", spui clar "nu a existat Ribbentropp-Molotov", nu a fost ocupatie, s-a renuntat! Si cand spui "teritorii cu populatie neromaneasca", neglijenta vocabularului spune clar ce vroiai sa spui: anume ca nu conteaza populatia romaneasca din acele provincii. Restul este alibi, si el a stiut bine. Sa o slabim cu sociologia modernista de doua parale, caci nu de ea era vorba. Repet, daca asta era tema -- Ardealul avea mai multa populatie neromaneasca, deci argumentul este de ametit. Daca nu ar fi de manipulator public! Ma intreb insa: de ce il aparati cu infrigurare? De dragul echidistantei?
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, Pop suna, mai ales mai recent, mai a istoric cu picioarele pe pamant, pentru ca ar fi culmea sa vina azi sa spuna ca Ungaria e teritoriu romanesc. Ar fi atacat din toate partile. Beneficiaza, deci, de contrastul dintre incorectitudinea politica a deschiderii discutiei despre populatiile istorice de romani de pe teritoriul Ungariei si tonul ponderat cu care trateaza, volens-nolens problema. De ce zic [volens-]nolens? Inca din texte dinainte de ‘89, el vorbeste de o aspiratie a unirii romanilor pe baza constiintei unitatii etnice la Mircea cel Batran, pornind doar de la extinderea teritoriala a acestuia la N de Carpati. Ciudata existenta acestei constiinte in Evul Mediu romanesc, cand nimic similar nu exista in Vest. Ciudata, cand stim ca in Evul Mediu apusean sau rasaritean, realitatea primara era religia, etnia fiind ceva secundar, un element mult mai putin evident in contextul in care dialectele si graiurile erau chiar profund diferite regional.
    Unul ca Barbu St. Delavrancea a vrut sa scrie Mihaiada, dar s-a razgandit cand a descoperit ca singura transformare sociala in favoarea romanilor infaptuita [si nu avem marturie ca ar fi planuit alta] de Mihai Viteazul in Transilvania a fost eliberarea din iobagie a clerului ortodox.
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, dar nu il (mai) apar. (Il pun pe Pop alaturi, in sens negativ. E cu totul altceva.) Ma pun, insa, in pielea celui cu o anume obisnuinta de a lectura sursele atunci cand pun intrebari / fac afirmatii / infirm posibilitati - si nu incerc nici sa conving pe nimeni. Ce folos ar avea?
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky " Pop suna, mai ales mai recent, mai a istoric cu picioarele pe pamant, pentru ca ar fi culmea sa vina azi sa spuna ca Ungaria e teritoriu romanesc." -- Domnul Mancini, cred ca va dati seama ca sunteti in PLINA calomnie! DE ce ? Suna 'mai ales mai recent', ca si cand mai de mult era un fanatic cat Boia++ -- cred ca ati citit mai putin decat mine, ce a scris, sincer!

    Dar insinuati, fara nici o dovada ... ceva nedeslusit, ca multe din alambicatele dumneavoastra pledoarii, facute parca sa va lase toate portitele deschise. Doar tonul de insinuare ramane clar -- si in limbaj natural romanesc, ce spuneti pare sa fie cam asta "Pop este recent cu picioarele pe pamant, dar nu ca asta ar fi profesionalitatea lui, ci pentru ca nu are incotro". Repet, FALS. Nu ca sunt mare fan al lui Pop, exista istorici mai percutanti -- dar a fost intotdeauna profesionist, Boia niciodata. Nu a fost cand era sef de organizatie de baza, si fanatismul deprins sub Ceausescu, nu a mai putut sa il modereze in tonuri mai diferentiate. Tot ce a putut a fost sa tranforme violenta pro-domo in viloenta anti-nationala. Dar de fapt este aceeasi forma lipsita de masura si bun simt. Pop, este un profesionist sarguincios, care isi face datoria, si nu se aventureaza mai mult decat ii este plapuma. La fel, la bine si la rau.

    Dogaru este mai destept si mai documentat decat amandoi, au avut grija sa il emargineze si innebuneasca. Societatea romaneasca actuala.
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, nu ma pricep la Dogaru. V-am rezumat ce spune Pop in "Stapanirile lui Mircea in Transilvania" (1986) si de ce interpretarea lui este flagrant incorecta = neprofesionista. In contextul acesta - daca il acceptati, daca nu, nu stiu totusi, care istoric serios il poate infirma -, ce spun despre ce ar sustine Pop daca ar sta lucrurile altfel politic este o inferenta logica apropiata de deductie, nicidecum o afirmatie mincinoasa. In cazul acesta - daca e o calomnie -, inseamna ca orice argument istoric contrafactual este zero ca utilitate euristica in a ne clarifica ceva.
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Nici nu v-am cerut parerea despre el, mi-am dat-o singur, dar nici nu discut caci am vazut in Romania iesiri irationale si deslipite de substanta, care ma fac sa evit. Dar pacatul culturii de Paltinis-Humanitas-Omdeafaceri, este ca Boia invadeaza toti banii de traduceri, insa Dogaru nu gasesti nici pe romaneste, de cinci ani caut sa obtin o carte a lui din cauza bibliografiei -- a strans surse extraordinare, care doresc sa le verific dincolo de spusele lui. Dar cartile lui au fost scoase din stoc, nerepublicate. romania humanitas. Steinhardt nu il gasesti tradus. Dar pe Boia peste tot -- pana si colegii vest-germani vin la mine "Tot ce am gasit ca istoric mai modern despre tara ta este acest 'Fahne-im-Wind'. ". Pute si unui west german a oportunist doar din modul cum scrie.

    Deci acuma imi veniti cu Pop in 1986? Pai putintica rusinika, nu este? Ce facea Boia la 1986? Da, era sef de OB la Bucuresti, turnator specializat, si desigur ca facea si el ca si Pop, ce se cerea de la el. Chiar si Dinu Giurescu -- a plecat din vreme sa nu apuce vremea crunta, dar tin minte ca a trebuit si el sa faca unele compromisuri care pentru cei care nu le-au facut, cadeau greu. Totusi, sunt cu 50 de ani in urma!

    Credeam ca veniti cu lucrari dupa 1990! Asa, comparam pepeni cu cireshele. Nu merge, stiti prea bine. Cam aste este esenta, restul ( am ales sa raman cum sunt, nu in mod personal, dar direct ) restul este logoree auto-defensiva. Nu convinge, nu atinge miezul problemei. Vedeti, eu eram mai degraba dispus sa caut disculparea in faptul ca, mi-aduc aminte, si am retrait de cateva ori: in limba noastra si in tara, usurinta metaforelor cu sensuri multiple este extraordinara. In lumea germanica, daca te prinde cu intelesuri multiple cand este vorba de o discutie serioasa, te loveste direct in teasta cu cea mai nevolnica dintre interpretari, sa fii mai atent cum precizezi lucrurile in viitor. Deci poate cele spuse au fost in graba. Dar, iata un mare desechilibru: pe Pop il infierati pentru lucrari la comanda (cine NU scria istorie la comanda in 1986, dl Mancini? Ca sa stim ca nu ridicati stafeta la infinit!). Despre aventurile securiste ale lui Boia, si de serviciile aduse istoriei ceausiste, nici vorba! Si pe urma cand vorbiti de profesionalitatea lui Pop ... in cat de cat libertate, ambiguitatea folosita mie nu imi sugera altceva decat "evident ca il controleaza ungurii sa nu spuna prostii, de aceea trebuie sa fie mai atent", ceea ce era clar, si totusi in egala masura neprietenos, si neintemeiat, din cate stiu.
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, din experienta mea, pot sa zic ca omul - la modul general - nu se schimba, se infasoara / desfasoara. La intrebarea ref. la '86: nu stiu, nici nascut nu eram la vremea aia, nici nu am facut cercetare aplicata pe perioada in cauza.

    Acum, nu inteleg ce vreti sa fac: sa m-apuc sa zic de Boia ce nu stiu? Pare-mi ca v-am dat like la dezvaluiri, am citit, am cautat, am aflat. Multumiri. Sa m-apuc sa citesc despre Boia ce nu stiu - va dati seama, am asa un chef sa citesc Boia sau despre Boia de vad prin obiecte. Doar, cum spuneam, eram fanul lui si mi se parea fix ce zicea Liiceanu despre el, e un subiect tot mai pasionant. Sa iau dosare de la Securitate la puricat, poate mai gasesc ceva si relansez subiectul?
    Eu sunt un tip care lucreaza ca portar, schimba locuinte in medie la tre-patru luni, mananca doar carne, de regula cruda, la 1 zi, 1 zi jum'ate, citeste ce nimereste in rastimp, mai reciteste niste Unabomber, cauta sa publice un studiu in cu totul alt domeniu ca specializare decat cele de formare - nu mai are nici o treaba cu viata academica de vreo 3 ani de cand si-a bagat picioarele in el de doctorat - si se mai uita la videouri cu survival. Ce-mi propuneti, sa-mi creasca interesul fata de impostura? Sa-l trec intr-un caiet, sa-i trimit niste explozibil dupa ce m-apuc de chimie? Macar sa-l mentionez in vreo predica despre virtutile posesiunii de viermi in cur prin comparatie cu oportunismul? In Romania? In alta parte?
    •  
  • Preda Mihailescu Mancini Copsky Pai de aceea si vreau sa va deschid ochii, caci exista totusi -- daca nu merg criteriile logice (rautatea lui obsesiva de a desavlui doar surse care batjocoresc pe romani, denigrand cele care nu o fac, de parca ar fi platit sa o faca, DESI ESTE PLATIT DE ROMANI, Putzake -- sa vina cellalt sa ciorovaie! ) atunci macar criteriul genocide negationist. Dar si la unul si la altul INDOLENTA TOTALA.

    Ce vreau ? Normalitate. Nu mi se pare normal sa nu TE TREZESTI CA ESTI MINTIT! Adica lecturile voastre preferate va prezinta un Pop in virtutea a ce a scris in 1986 -- dar desi ai AFLAT ca Boia era turnator declarat, si din surse occidentale, cum va plac. Tot in pix va doare, si tot cu lectia invatata cum vi s-a spus ramaneti. Da o-ncolo de treaba, nu sunteti fetite de pension, sunteti oameni in toate firea. Cand te prinzi ca te-au mintit in fata, ce faci? Le dai un pumn, sau spui "ehe, si altii mint, ma tin acum de astia, ca m-am obisnuit cu minciuna lor!" -- Mie mi se pare ca o bateti pe obtiunea a doua!

    Pop -- v-au frecat sub nas la 22 niste foi de la securitate, care sugerau ceva santajare. Lipsea pagina pe care era inscris si Boia. Nu v-a deranjat. Pe urma insa vine Durandin, povesteste cum ii tinea umbra si o impiedica sa vorbeasca cu cine vroia, mergea si la closet cu ea, o astepta afara, eroul vostru inteligent. Si nici asta nu v-a deranjat. Dar cand vine talambul si publica o CARTE in care se desvinovateste acest cameleon putrid, ca el a fost erou turnator -- si vrea BANi pe putregai, voi dormiti in post, inghititi indolent! Si discutati de Paltinis si voie verde cur rotund? Pai nu va este rusine? Sau ce sa spun -- jena, scarpineala, ceva neplacut? Pentru ca DISCUTATI aceste lucruri, adica va faceti ca va intereseaza, dar navigati la suprafata de un incape. MAI RAU, la suprafata POLEITA CU banuti. Si asta nu prea merge, daca vreti un viitor pentru tara aceea. Banutii se impart intre FOARTE putini!

    Nu puteti fara sa faceti o alegere morala, caci a nu o face, DEVINE REPEDE o alegere. De asta ii spuneam celuilalt ce i-am spus: Degeaba sunteti voi scrobiti la opinii doar cu ce este permis si la moda, degeaba sunteti antifascisti progresisti sau ce veti fi -- cand va vede un om perpendicular pe viata voastra, ca va doare in pix cand unul din tara voastra isi bate joc de mortii vostri, de suferintele celor de un neam, si le trateaza ca "neimportante", voi nu mai valorati mare lucru in ochii oamenilor. Si de asta nici o filosofie nu te apara. Este simplitatea firii!
    •  
  • Mancini Copsky Preda Mihailescu, in general, cum sa spun, ca sa fiu mintit, trebuie sa plec urechea la cineva. Cum sugeram, eu cand aud pe Boia / de Boia, imi vine trag apa. Deci care lectie invatata? Al cui erou? Antifascist nu-s, cu toata admiratia-mi pentru Marx ca istoric al ideilor, de unde ati indus-o pe a cu antifascistul si ce vrea sa probeze, mi-e greu sa realizez. Mi-e teama ca discutati cu total alt[e] personaj[e]. Pentru un progresist sunt mai rau decat opusul antifascistului, adica antiprogresist. Nu, nu conservator. Antiprogresist si anticonservator. Ted Kaczynski-style.
    Ce-i cu Pop si cu Securitatea, iarasi, nu stiu. In general, ma preocupa cartile cuiva pe care le gasesc, in cazul in care am auzit ceva despre autor care sa-mi starneasca un minimum de interes. Eu stiu ca taica-meu a fost securist, de-ala "terorist", nu de-astia cu afaceri, is cam satul de subiectul ala. De cine sa tin, cand va spuneam ca problema romanului in ultima vreme este teama de mai rau si imi ziceati ca nu vedeti legatura cu obiectul discutiei. Discut chestii peste care dau si care au o oarecare importanta pe plan global. Nu imi pare rau ca nu sunt "ancorat" aici, asta este, nu vreau un trai mai bun. Is multumit sa ma distrug rapid, nu caut s-o fac lent si productiv pentru economie. Capul lui Boia mi-e ca nu ma poate excita suficient mai inainte de asta, sau, altfel spus, cred ca pot mai mult de-atat. Or fi altii care atata pot si nu se-ncumeta, eu stiu ca am ceva damage serios de facut, mai trebuie doar sa dau de cateva ori la pedale - sau, sa constat ca e cazul sa ma las pagubas si sa-nchid netul. Alegerea mea, cred, e foarte morala - macar ca n-as sti sa dau moralei alta definitie decat riscul, fizic si mental. De mortii mei, cum probabil intelegi, si-au batut joc si cand erau vii, altii din "neamul" meu. Neamul meu e familia extinsa, atat cat a mai ramas. Si cele ce si-ar putea duce viata la fel si dupa disparitia omului. Ce filiosofie? Ce vreti mai simplu de atat?
11)  Preda Mihailescu Mancini Copsky, Alin-Bogdan Mihaiescu : Un om care a suferit infernul penitenciar pentru ca nu a gasit de cuviinta sa spuna minciuni depsre Noica, vorbea asa de filozofii timpului: "Exista o vreme cand a aminti ca doi cu doi fac patru este mai important decat filosofia sinelui" (sau la ce filosofie se referea, nu mai retin!).

Ma distantez reamintind discutia conturata de mine, si ce ce doi cu doi fac patru. Cand s-ar vorbi de Transistria si de Iasi, nu am nici o indoiala ca aveti reactiile pregatite, antifascism si NESPUSA compasiune pentru victime. Aparent. Va intreb: cat de prost va inchipuiti ca poate fi un evreu, sa va creada compasiunea -- cand va vede ca pentru victimele propriului neam -- si vorbim de sute de mii pana la un milion -- nu aveti o mica tresarire! Pe cine duceti de nas? Eu cred ca va duceti singuri de nas!
  •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu CIne e evreul în cauză? Boia sau cine? Evreii în general?
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Deci textul spune că „s-au pierdut teritorii locuite de populație neromânească”. Sensul care se desprinde din context e că minoritățile erau concentrate în acele teritorii, nu că în acele teritorii trăiau „exclusiv” minorități. Da, dacă ar spune că acolo trăiau „numai” minorități, era o problemă. Dar nu asta discută autorul ci faptul că minoritățile aveau meserii în industrie într-o proporție mai mare decât românii. Și că, odată pierdute aceste teritorii, nu s-a schimbat radical proporția clasei de mijloc între români-minorități. Asta e tot.
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Iar dacă stăm să ne gândim mai atent, din pdv matematic, de fapt rezultă implicit chiar ideea inversă celei sugerate de dvs! Pentru că, dacă ar fi fost o populație minoritară foarte numeroasă în raport cu cea românească, proporția clasei de mijloc ar fi trebuit, odată cedate respectivele teritorii, să se schimbe drastic în favoarea românilor. Or, faptul că nu s-a întâmplat așa arată că populația minoritară nu era chiar așa de numeroasă.
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Lasa gandirea, ca te zapaceste. Mai copile, tu crezi ca faci poti sa aiuresti lumea dupa placul tau? Rusine NU ai. Minte nu ai, sa citesti carte NU stii.

    Doi cu doi fac patru mai flacau. Eu ca evreu ma §$& pe compasiunea ta min
    cinoasa -- cand vad ca nu ai o reactie de OM cand se vorbeste de fratii tai. Cum vrei sa convingi pe cineva ca ai compasiune pentru un strain, cand de frate-tau ti sa falfaie suveran? Oamenii nu sunt prosti, si nici incurcati ca tine in minte -- pornesc de la socoteli simple. Nu intelegi ca odata, de doua ori, de trei ori, ai gresit -- dar Putzake, te deranjeaza chiar canu nu esti vizat. Cand unul isi bate joc de unchii tai, tu crezi ca tema sunt statisticile economice! Ei cine te vede a inteles cine esti si cate parale faci. Degeaba o freci! Intelegi?

    Asta incerc eu sa iti explic, de fapt cu buna vointa. Dar - ma rog, Sfantul Pavel si cu Matei, toti cu poruncile in mintea dumitale, deci sansele sunt mici. Crezi ca ajunge sa faci misto, si ti-ai rezolvat problemele in viata!
    •  
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Cand infirmul nu te intelege, mai da si vina ca tu nu stii sa explici, nu ca el nu are nici morala, si nici logica ca sa urmareasca ce spui. Mai lasa draku fudulia de om prost, si intelege ca lucrurile sunt simpel. ESTI SPALAT PE CREER. Simplu, se intampla, se poate si vindeca!

    Daca nu poti reactiona la suferinta aproapelui tau, cand este roman, esti infirm sufletesc, si toata filosofia nu te ajuta. TU te poti ajuta. Ce este greu de inteles in asta?

    Vrei sa te bati cu mine la logica? Haide sa te vad: "rezultă implicit chiar ideea inversă celei sugerate de dvs!" -- Haide explica tu in vorbele tale ce ai inteles! Ce idee CREZI tu ca am sugerat. Primul pas cand iti permiti sa vorbesti de matematica, este sa fii clar. Nu poti vorbi de ideea sugerata de mine -- cel mult de ceea ce crezi tu ca as fi sugerat. Se verifica, si daca corespunde realitatii, se merge mai departe. Dar din aiurelile care urmeaza mi-este evident ca vorbesti de orice altceva decat ce am spus eu. Deci, incearca, daca vrei matematica!
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu Mi-e greu sa va urmăresc, mai ales că scrieți si greșit in limba română. Puteți reveni la o argumentație rațională?
    •  
  • Preda Mihailescu Alin-Bogdan Mihăilescu Ha ha ha, ti-este frica. Da, scriu fara diacritice. Dar problema ta este in gulie, sus. Si MAI ALES in FUdulie. Esti fudul. Si eu nu. Eu sunt direct. Nu ti place, treaba ta. Dar sa nu te puna draku sa te falesti ca ai inteles ce spun -- fara sa repeti, ca sa iti arat ca ... le-ai incurcat. Ok. Ce nu poti intelege, UITA!
    •  
  • Alin-Bogdan Mihăilescu Preda Mihailescu Nicio legătură cu subiectul. Nu aveți argumente :)

12)  Alin-Bogdan Mihăilescu Au fost șterse postări, așa că nu am mai putut să ofer un răspuns E ok, nu-i nimic :)

  • Alin-Bogdan Mihăilescu În fine, voiam să mai spun un singur lucru, legat de textul dlui Pătrașcu: nu aș compara atât fenomenul Păunescu și fenomenul Noica, cât școala lui Noica și Academia Ștefan Gheorghiu + facultățile de filosofie din România așa cum erau ele în anii 80 (și chiar și 90), principalele pepiniere de cadre ale Securității. Păcat că dl Pătrașcu nu suflă o vorbă despre ce se întâmpla cu filosofia din mediul universitar. Cred că s-ar putea extrage niște observații foarte interesante :)
    •  
    • Cristian Vechiu Ohoo, bine punctat. Pentru că de fapt nu Păltinișul (adică, discipolii lui Noica) au ajuns să aibă cuvântul în filozofie după 90, ci fix niște domni formați în spiritul marxism leninismului care prin 88 strângeau tineri să le facă educație marxistă, iar prin 1992 descopereau liberalismul britanic, constituționalismul american etc. Faptul că Liiceanu are Humanitas și publică după cum vrea el în zona filozofiei nu mi se pare in niciun fel. Pentru mine un semnal de alarmă ar fi că unele din personajele amintite mai sus au ajuns temporar pe la Humanitas, să publice și să lucreze acolo, asta da legătură interesantă. E drept că domnii au plecat de acolo când au inceput sa vadă că se publică mai mult Noica, Cioran și Eliade decât analitici sau filozofie politică. Oricum, mi se pare o falsă problemă aceasta din jurul lui Noica. N-a rămas mare lucru din grupul de la Păltiniș în sensul producției filozofice, Noica însuși cred că ar fi avut alte așteptări, dar de aici la elucubrațiile lui Pătrașcu e cale lungă. Și da, întăresc și eu ideea asta: că ar trebui să vorbim și despre facultărțile de filozofie de dinainte de 90 și de ce a ieșit de acolo, de ce s-a propagat după revoluție. Unii au ajuns să predea morală deși erau oamenii utili ai securității în facultate, alții au schimbat macazul și au trecut de la filozofie marxistă la cursuri despre liberalism și democrație. Btw, Liiceanu a fost mai tot timpul un tip izolat la facultatea de filozofie, poate ca nici firea lui nu l-a ajutat, dar influența sa pe acolo mult spus minimală.