George Friedman: SUA au nevoie de o strategie la Marea Neagra, care sa aiba ca pivot Romania si Turcia,

George Friedman: SUA au nevoie de o strategie la Marea Neagră, care să aibă ca pivot România şi Turcia-5 septembrie 2014

Un Prospectiv Administraţia Obama vrea să creeze un Irak unitar, fără jihadişti, şi vrea ca Rusia să accepte o Ucraină cu orientare pro-occidentală. Pe de altă parte, nu vrea să aloce resurse militare substanţiale pe niciunul dintre cele două teatre. Iar dilema în care se află Washingtonul este cum să îşi atingă scopurile fară niciun risc.

SUA se foloseşte de aliaţi, apoi le oferă susţinere materială şi, în al treilea rând, evită o implicare militară directă – este un mod de gândire folosit împotriva Statului Islamic pe care vrea să îl aplice şi în cazul soluţionării situaţiei din Ucraina.
În acest sens, Washingtonul trebuie să se bazeze pe aliaţi şi asta implică anumite riscuri. Opţiunea raţională pentru ţări precum România, Ungaria şi Polonia este să facă pe placul Rusiei, dacă nu primesc garanţii semnificative privind securitatea lor. Iar astfel de garanţii pot fi oferite doar de Statele Unite, ssţine George Friedman.
...
El argumentează că trebuie ca SUA să adopte politica războiului rece (n.r. este modul de gândire al fondatorului Stratfor, care a pus chiar şi în perioada reset-ului SUA-Rusia relaţiile dintre Occident şi Moscova în aceiaşi termeni).
Această politică a războiului rece are patru dimensiuni, în viziunea lui Friedman:
Aliaţii trebuie să asigure crearea acestei falii geografice de apărare şi forţe semnificative pentru a răspunde ameninţărilor.
SUA trebuie să acorde ajutorul militar şi economic necesar susţinerii acestei structuri.
SUA trebuie să amplaseze forţe militare ca un garant al angajării lor în zonă şi ca ajutor imediat în caz de nevoie.
Washingtonul să garanteze susţinerea totală a trupelor americane pentru apărarea aliaţilor, chiar dacă nu va apărea niciodată această necesitate.

George Friedman: SUA au nevoie de o strategie la Marea Neagră, care să aibă ca pivot România şi Turcia

Statele Unite se află într-o dilemă deloc străină unei puteri globale, în faţa situaţiilor create în Siria-Irak şi în Ucraina, susţine fondatorul companiei de analiză stratfor, George Friedman. În aceste condiţii, Washingtonul trebuie să creeze un plan unic integrat, care să ia în calcul cele mai presante provocări ale momentului.
Nu poţi confrunta toţi adversarii deodată, crede George Friedman, aşa că este absolut necesar să gândeşti în termeni de centru de gravitate al operaţiunilor. În viziunea sa, acest centru ar fi Marea Neagră. Iar pentru asta, SUA trebuie să se bazeze pe aliaţii din regiune: unul ar fi Turcia, iar celălalt România.
Iată argumentele analizei lui George Friedman:

• Premisele de la care pleacă formularea strategiei americane

Statele Unite caută în acest moment să găsească un echilibru: are de înfruntat provocările de pe teatrul Siria-Irak, dar şi pe cele din Ucraina. Şi nu are un răspuns la niciunul dintre ele, afirmă fondatorul companiei de analiză Stratfor: “Nu ştie cum va arăta situaţia dacă vor avea succes, ce resurse să aloce celor două dimensiuni, dar nu ştiu nici care vor fi consecinţele în cazul unui eşec şi dacă ele vor fi gestionabile”.
Administraţia Obama vrea să creeze un Irak unitar, fără jihadişti, şi vrea ca Rusia să accepte o Ucraină cu orientare pro-occidentală. Pe de altă parte, nu vrea să aloce resurse militare substanţiale pe niciunul dintre cele două teatre. Iar dilema în care se află Washingtonul este cum să îşi atingă scopurile fră niciun risc.

• Dorinţa unui echilibru de putere la Marea Neagră

SUA se foloseşte de aliaţi, apoi le oferă susţinere materială şi, în al treilea rând, evită o implicare militară directă – este un mod de gândire folosit împotriva Statului Islamic pe care vrea să îl aplice şi în cazul soluţionării situaţiei din Ucraina.
În acest sens, Washingtonul trebuie să se bazeze pe aliaţi şi asta implică anumite riscuri. Opţiunea raţională pentru ţări precum România, Ungaria şi Polonia este să facă pe placul Rusiei, dacă nu primesc garanţii semnificative privind securitatea lor. Iar astfel de garanţii pot fi oferite doar de Statele Unite, ssţine George Friedman.
Aşa cum SUA au o trategie pentru Caraibe, pentru Pacificul de Vest, aşa trebuie să aibă o strategie pentru Marea Neagră, argumentează expertul. În acest scop trebuie definite două relaţii-cheie: cu Turcia şi cu România.

• Rolul României într-o strategie americană la Marea Neagră

Convenţia de la Montreaux interzice tranzitul nelimitat al unei forţe navale în Marea neagră, prin strâmtoarea Bosfor, controlată de Turcia. România, însă, este o ţară riverană Mării Negre, iar astfel de limitări nu i se aplică, argumentează George Friedman.
Puterea navală a României este constituită din câteva fregate învechite, susţinute de jumătate de duzină de corvete, este evaluarea analistului american.
România poate fi o bază pentru operaţiuni aeriene, însă dacă este ajutată să devină o putere navală în Marea Neagră ar putea deveni o forţă de descurajare a Rusiei şi ar face-o capabilă să contribuie la politica din Marea Neagră. Creşterea importanţei ar determina atunci şi Turcia să coopereze cu România şi, implicit să lucreze cu SUA, este teoria Stratfor.
Acţiunea se concentrează acum în Marea Neagră, subliniază George Friedman, iar asta face ca România să devină partenerul esenţial al SUA în Europa. Dacă Rusia îşi recâştigă poziţia şi influenţa în Ucraina, România va fi prima care va simţi presiunea asupra ei, crede expertul Stratfor.
Friedman a vorbit frecvent despre conceptul Intermarium – adică despre teritoriul dintre mări, care se întinde de la Marea Baltică la Marea Neagră şi este zona care are scopul de a izola o Rusie care vrea să îşi extindă influenţa.
Falia din Polonia până în România deja începe să se contruiască, susţine fondatorul Stratfor. El argumentează că trebuie ca SUA să adopte politica războiului rece (n.r. este modul de gândire al fondatorului Stratfor, care a pus chiar şi în perioada reset-ului SUA-Rusia relaţiile dintre Occident şi Moscova în aceiaşi termeni).

Această politică a războiului rece are patru dimensiuni, în viziunea lui Friedman:

1. Aliaţii trebuie să asigure crearea acestei falii geografice de apărare şi forţe semnificative pentru a răspunde ameninţărilor.
2.  SUA trebuie să acorde ajutorul militar şi economic necesar susţinerii acestei structuri.
3. SUA trebuie să amplaseze forţe militare ca un garant al angajării lor în zonă şi ca ajutor imediat în caz de nevoie.
4. Washingtonul să garanteze susţinerea totală a trupelor americane pentru apărarea aliaţilor, chiar dacă nu va apărea niciodată această necesitate.

Deocamdată, gândirea strategică a SUA este neclară, unele dintre elementele amintite de George Friedman regăsindu-se, dar fără să existe o coerenţă, argumentează el: SUA acordă ajutor zonei, dar nu constant, forţele americane sunt implicate în regiune, dar misiunea lor este neclară, la fel ca şi politica lor regională şi dacă se află, până la urmă, în locul potrivit, este evalarea expertului.
Politica SUA pentru zona Mării Negre este incoerentă, pentru moment. Iar o strategie reală nu există, ci există doar un nume, un concept.
* Stratfor este o companie de analiză americană, de multe ori supranumită “CIA din umbră”. Analizele experţilor săi, în special referitoare la regiunea în care ne aflăm, au fost mereu puse în paradigma de gândire a războiului rece.
George Friedman a fost adesea criticat că a rămas captiv gândirii specifice războiului rece, în care Rusia este întotdeauna un inamic al Occidentului, iar zona în care se află România planează în permanenţă riscul unei resuscitări a influenţei Rusiei.
Sursa: www.cursdeguvernare.ro
Analiza Stratfor:

 Smaranda Dobrescu "Opţiunea raţională pentru ţări precum România, Ungaria şi Polonia este să facă pe placul Rusiei, dacă nu primesc garanţii semnificative privind securitatea lor. Iar astfel de garanţii pot fi oferite doar de Statele Unite, susţine George Friedman."
Ce sa spun, incurajator!! Daca exista aceasta gandire strategica pentru Marea Neagra a Stratfor, de ce apare abia acum? Ce mai poate face Administratia prinsa intre atatea zone de conflict? Ce mai face Romania elegant introdusa de presedintele ei pe axa Washington-Londra?

Alexandru Botu Sa se gudure, asa cum a facut mai totdeauna. Apoi a primit suturi in fund si bocanci peste bot. Poate ca daca latra, dar din proprie initiativa si bazat pe curajul real, fara sa muste, nu risca atat de mult.

Costel Gilca Romania, Polonia Bulgara ar fi fost suficient de inzestrate militar sa faca fata unei agresiuni initiata de Rusia.
Din pacate dupa 1997 Romania a renuntat in totalitate la capacitatea ei de aparare, astfel incat suntem dependenti 100% de ajutor NATO.
Care NATO reprezinta vre 28 de tari cu interese diferite, toate gravitand in principiu in jurul SUA.
Daca la 1997 parea logica aderarea RO la NATO pentru ca Rusia era paralizata, iar SUA super putere, se dovedeste ca renuntarea totala la capacitatea de lupta a RO pe termen lung este nociva.
Asa ca acum SUA se gaseste in situatia in care nu se poate baza nici pe RO (nu are ce sa trimita in mod real pe un front de lupta - inzestrarea armatei este probabil ca nivel de 1910) nici pe alte tari din zona.
Cum SUA are foarte multe fronturi deschise in lume (am in vedere si zona Pacificului, unde are multa trupe dizlocate) si nu mai are nici multe resurse militare, implicarea ei va fi mult mai mica.
In acest moment Rusia nu are niciun front deschis si are relatii bune si cu China si cu India, astfel incat isi poate concentra intreaga forta militara in Ucraina.
In acest joc al intereselor ROmania este prinsa cu mainile goale privind disperata peste tot, deoarece toata lumea striga la ea, dar nimeni nu o ajuta si nu o va ajuta in mod real.
Cazul Ucrainei unde agresiunea Rusiei este certa (nu discut faptul ca este un raspuns la agresiunea americana) este reprezentativ pentru neputinta celor 28 de natiuni de a actiona unitar. Faptul ca Ucraina nu este in NATO nu schimba fundamental situatia politica si jocul de putere ci doar justifica anumite ezitari.

Draghi Puterity Ai vazut pana acum o "profetie" a Stratforului care sa se indeplineasca, Smaranda?

S.D  Ei, nu, dar oricand suntem gata sa fim martorii implinirii unei profetii!

Un.P   http://www.cotidianul.ro/decizie-oficiala-pe-teritoriul.../
http://adevarul.ro/.../a-doua-zi-summitul-nato.../index.html

Una peste alta, cred ca Romania ramane bagata la inaintare. Acesta ar fi momentul extragerii de compensatii in sensul cel mai larg de restabilire a statului roman. Cred ca depinde in mare masura de cele 2 palate.

Geniae Eugeni citind comentariile nu mă pot abține, aceeași logică a slugilor, de ce se gândește întotdeauna cu ”depinde de...” sau ”depindem de....”.......din cauza elitelor fără caracte și-a minților lor tâmpite......

  Un.P  Repet, cred ca depinde doar de presedinte si prim ministru pentru a extrage concesiile cuvenite de atata timp. Argumentul corect din toate punctele de vedere este ceva de genul: Alianta NATO/sistemul este tot atat de stabil precum cea mai slaba veriga a sa.

G.E  ce atâta autoiluzionare? mie nu-mi stă în caracter să induc falsa speranță, asta până la urmă tot la manipulare intră și ați face(conștient%inconștient )jocurile alianței scrise mai sus. Slugile nu au cuvânt, altfel spus: nu contează, doar execută ordinele....

G.E  falia lui s-o comande la mumă-sa-n bătătură...........:))))))

Un.P Astept alternative; nu exclud ideea apriori. Pana le vom afla, operam in domeniul posibilului.

G.E  Hm, scorojită tare-i wishfull thinking-ul la care apelați.Parcă-ați fi politician, de felul Severin ori .....:))))))

Un.P Repet, astept conturarea alternativelor. Si ca tot insistam, care ar fi alternativa viabila in care guvernul si presidentia sunt ca soarecele cu pisica? Daca sper in ceva este unitate de actiune externa. In rest nu e vorba de speranta, ci executie.

P.S. Inca mai cred ca-i vorba de neintelegere. ALtfel suna ca si cum as fi vinovat de...

G.E  de parcă hermeneia-i străină cititorului grupului.Nici ei nu vorbesc în neînțelegerea situației, da” tot mai mult vă seamănă argumentarea-n forma ei cu a unui politician, Severin ori și-a arvunit lobbyst.....:)))))))

Un.P  Nu pot spune decat ca nu exista o legatura precum cele sugerate intre mine si Adrian Severin. Daca argumentele noastre par unora a fi similare, iarasi nu vad problema. Nu argumentez cu gandul la a fi original, ci la consistenta argumentului.

Propozitia cu arvunirea lobby-stului nu face cinste, indiferent cate zambete sunt apendate. Este de fapt o provocare in spatele careia detectez un munte de frustrare. Spatiul acesta ramane inca deschis, inclusiv pentru exprimarea frustrarilor, caci cred sincer in ce facem. Inca odata, este o declaratie nedemna.

Cristi Pantelimon E simplu: Rusia a atacat Ucraina, noi ne temem de Rusia, deci avem nevoie de NATO să ne apărăm de Rusia. Aşa se vede dinspre NATO cel oficial. Nu ştim care e oferta rusească. Serios, Rogozin ameninţa că vine ca deux ex machina cu bombardierul. Dacă ruşii anticipau (de ce nu au făcut-o?) capcana ucraineană, puteau să pună şi ei ceva în cântar. Acum, aşteptăm să ticăie ceasul de la bombă. Va dura poate ani sau luni şi se va declanşa...

Un.P As zice ca Rusia a contra-atacat, bazandu-se in calcule pe precedentele internationale aparute dupa Razboiul Rece. NATO e o poveste mult peste Romania; cand vocile celor mici se aud, am impresia ca-s de fapt cei mari care isi vorbesc.

Ideea initiala era cum Friedman vede dintr-o data un rol mult mai mare pentru Romania decat au facut-o TOTI pana acum, inclusiv el pana acum vreun an. Numai ca momentul deciziei de a intari flancul rasaritean al NATO ar trebui sa declanseze un efort conjugat la Bucuresti de a eleva pozitia de tzara in termeni reali--economie, investitii, armata etc.

Pacat ca odinioara-distinsa cititoare din Cluj sare in sus de parca macar o sansa ca asta ar incurca planurile refuznicilor de a spune: Vedeti, nu merita sa joci cu Vestul!

S.D  Eugenia, nu inteleg ce te deranjeaza la cei care am comentat. Este clar ca aperi o idee si poate oameni din spatele unei idei. Daca ai fii mai explicita poate ca mi-ar fi mai usor sa-ti dau un raspuns. Lucrurile sunt acum atat de incurcate si intunecate incat nu cred ca cel mai bun lucru ar fi sa ne aruncam jigniri, precum comportamentul de sclav..Ne cunoastem prea putin ca sa incercam o caracterizare atat de radicala..

G.E  Vă las cu provocările-găleți, credeți sincer până la capăt în efectele scrierilor dvs. de pe-acilea.Iar frustrarea e punctul forte al celor fără caracter și minte, bineînțeles nu mă interesează slugile și nici iubirea poporului&etniei proprii semănând ura sau subaprecierea celorlalte......domnule Pantelimon uitați de spiritul rușilor, ei știu să joace, dvs. vreți anticipare, da o au, dar nu pentru spectacol că nu slujesc altă putere. Rușii anticipează jocul nemților în Europa sub privirile flămânde%furioase ale sua.vom vedea ce va fi......

C.P  Problema arzătoare e Crimeea şi flota rusă de acolo. După ce Ucraina va fi securizată cu un nou zid de Rusia, se va pune problema navală. De aceea NATO vede un rol major (?) în România. Ucraina nu a recunoscut anexarea Crimeii (ca şi NATO!). Poate şi alunecările Turciei spre Eurasia să fie aici un element. Turcia cred că-şi caută o cadenţă proprie, iar NATO are nevoie de o altă Turcie, mai mică poate, dar mai fidelă, fără alonjă. Deocamdată, sunt schiţe şi proiecte... dar planul e pe termen foarte lung. D-na Geniae Eugeni, înţeleg că sunteţi sub impresia articolului lui Em. Todd, desigur, bine scris. Eu însă cred că exagerează forţa Germaniei la acest moment. Cel puţin cea geopolitică. Dar, mă rog, pentru un francez, poate e explicabil să se teamă mai mult de Germania decât de SUA, care, orice s-ar spune, e mai previzibilă!

G.E  Doamnă Dobrescu dacă vă simțiți jignită nu e din cauza mea, nu apăr nicio idee, deoarece în situația/n care ne-au adus elitele, nu văd ce idee de-a lor să apăr sau să susțin.Înțeleg foarte bine că luciditatea e deranjantă.....tot atât de deranjantă pentru mine bătăia de joc la adresa poporului ăstuia și învrăjbirea lui cu alte etnii.Păi da, lumea trebuie să înțeleagă media face niște jocuri de putere, manipularea vine de la sine.Cică hotnews a consultat pentru dvs. în premieră proiectul de autonomie al udmr, ce va fi dat publicității săptămâna ce vine.....:))))) până atunci, savurați pe pită amenințările și imaginea dușmanului de lăngă voi, soluțiile vor veni.....

Un.P "Geniae Eugeni: citind comentariile nu mă pot abține, aceeași logică a slugilor, de ce se gândește întotdeauna cu ”depinde de...” sau ”depindem de....”.......din cauza elitelor fără caracte și-a minților lor tâmpite......"

Acest comentariu a aparut dupa 2 linkuri la ziare romanesti despre recenta decizie NATO. Am asumat ca logica slugilor era despre comentatorii dela ziare. Revazand comentariile ziarelor, observ ca mai degraba era vorba despre comentatorii de pe Grup. O rog de aceea pe Geniae Eugeni sa spuna clar la cine face referinta.

G.E  Nu servesc idei și nici rețetare clasice, gen varză a la Cluj, așa că vă las să vă luminați neînțelegerile.

G.E  Nu exagerează Todd forța Germaniei, e percepția dvs. subiectivă deoarece analiza lui are în vedere și economicul, însă din prezentarea-traducerea din Cotidianul nu reiese, citiți interviul in franceză are mai multe părți.....

Un.P Doamna, considerati-va la randul dvs. libera sa va exprimati frustrarile, indreptatite sau nu, in alte locuri. Aici nu prea servesc de argument. Ati jignit un numar de membri ai Grupului, (toti cei care au comentat pana la dvs.) si solutia Grupului este retragerea--a comentariului sau a comentatorului. Alegeti, va rog, cu chibzuinta.

C.P  D-na Geniae Eugeni, decapitarea politică a Germaniei a fost cerută din anii 20 de un mare istoric francez, Jacques Bainville, care a prevăzut al doilea război mondial pornind de la pacea ciudată de după primul război, când Germania a fost umilită economic, dar nu sufocată politic. Acum, Germania este în plin avânt economic şi politic, înţelegem. Ideea cu servitutea voluntară a Franţei (sugestie clasică, interesantă) pe mine mă duce cu gândul mai degrabă la o revoltă naţionalist-orgolioasă decât la o realitate. De ce nu propune Franţa o soluţie pentru ea şi ţările sudice pe care le exploatează Germania? Mă rog, printre rânduri se întrevede o axă Washington-Londra-Moscova, dar asta e altă poveste. Apoi, să crezi că Ucraina e opera Germaniei e cam ciudat, după câte descinderi au avut americanii în Maidan. Sigur că nemţii profită de conflictul americano-rus, dar sunt ei de vină pentru asta? Sau cei care, pe fondul vechii gândiri geostrategice atlantiste, caută să blocheze Eurasia în zona istmului ponto-baltic, pentru a avea acces la Inima Lumii (Heartland)?

Un.P Il consider pe Todd un mare ganditor, mai ales ca gandurile sale au venit decenii inaintea istoriei. Iau articolul sau recent ca un fel de repozitionare franceza la hegemonia germana--n-ar fi prima oara cand natiunile liberale s-ar uni pentru a contracara avantul german. Deci nu cred ca ce spune el acolo trebuie luat in termeni de adevarat/fals cat de practica a continuitatii relevantei franceze in conditiile date.

La momentul acesta, Germania cred ca-i singura tara europeana care-si executa o poltica bazata pe interes national. Problema este cand aceasta politica devine atat de eficienta incat altii sunt pusi la sobsolul intereselor germane. Daca germanii sunt de vina pentru ceva, acel ceva este incompletitudinea viziunii lor/felul accidental in care le ies lucrurile pana la urma.

O intrebare a carui raspuns inca il caut este ce a fost in capul americanilor cand au dat unda verde Germaniei in 1990. La momentul acesta as pune totul sub semnul incompletitudinii.

Un.P  Iata aici inca o perspectiva a relatiei franco-germane      http://www.spiegel.de/.../the-anti-austerity-camp-is...

France and Friends: Merkel Increasingly Isolated on Austerity - SPIEGEL ONLINE

Draghi Puterity Pentru a intelege "ce a fost in capul americanilor" cred ca trebuie intai pornit de la premiza ca "americanii", ca un fenomen unitar, nu exista. Exista diverse zone de putere in SUA fiecare cu interese proprii, uneori divergente.

Concret, plutocratia capitalista care domina SUA de cateva decenii (mai evident de la Reagan incoace), si prin extensie Europa respectiv Germania, nu se poate sustine daca nu exista o crestere permanenta a pietelor (chiar exponentiala, cred eu). In plus, in lumea lor nu exista o gandire strategica pe termen lung.

Asta e pana la urma si motivul pentru care forteaza extinderea UE si in spatiul ex-sovietic, riscand pana la urma chiar si un razboi nuclear cu Rusia.

Nu stiu daca recenta retragere din Ucraina e doar o regrupare de forte, sau un semn ca politicul a recastigat ceva din puterea pierduta. Ramne de vazut...

D.P  In alta ordine de idei, cred ca e gresit sa i se atribuie lui Merkel prea mult din arhitectura si constructia politicii germane. Merkel e doar o carierista de origine poloneza, fosta secretara cu propaganda din "UTC-ul" DDR-ist, o persoana care nu s-a sfiit sa infinga pumnalul in spatele mentorului ei Helmuth Kohl si a intregii conduceri a partidului CDU dupa pierderea puterii si trecerea ei in mainile neo-liberalilor (partidul social democrat din Germania e in realitate neo-liberal de la Schröder incoace).

Merkel va actiona mereu strict pentru pastrarea puterii (ca Basescu). Nu are limite morale sau ideologice evidente. Inconsecventza "accidentala" a politicii germane provine, in opinia mea, din perceptia lui Merkel relativ la care zona ii va putea asigura continuitatea puterii personale (SUA, sectorul economic al Germaniei, populatia votanta, elita politica, etc.). Acest lucru a fost foarte vizibil in pozitionarea Germaniei in conflictul din Ucraina.

Un.P Tocmai am comentat pe aici ca germanii par a executa un plan ad-hoc. Lumea ii tot crede masinarii...

Alexandru Cosmin Codreanu Ceva nu se leaga in analiza aceasta. Pe de o parte Strafror prezinta Ungaria drept simpatizant al Rusiei, pe de alta parte o prezinta drept aliat de nadejde al SUA in Europa de est.

De asemenea, ni se recomanda infuzie de trupe stationate permanent pe teritoriul Romaniei (o noua Germanie de vest) in loc de o infuzie de tehnologie dezvoltata local, pe model Dacia anilor '70 dezvoltata pe model Renault. Evident, nu aceasta este solutia pentru o dezvoltare durabila, ci cercetarea si dezvoltarea in domeniul militar si facilitarea crsterii veniturilor interne ale Romaniei care sa permite pe termen lung auto-finantarea unor astfel de proiecte.

Alminteri, printre randuri ni se spune ca trebuie sa cumparam (si) mai multe arme de import de la partenerii nostri de nadejde care, citez, se folosesc de aliaţi, apoi le oferă susţinere materială şi, în al treilea rând, evită o implicare militară directă".

Desigur, o analiza Statfor nu putea recomanda aliante locale ale tarilor reticiente la contra-ofensiva sferei de influenta a Rusiei (Romania, Polonia, Cehia si Tarile Baltice). Ca fapt divers, polonezi par si mai ingrijorati decat noi de situatia din Ucraina.

Insa a anticipa aliante in zona Marii Negre (Romania - Turcia) fara a vedea potentialul unei cooperari pe uscat Romania - Polonia cu rol de suport al operatiunilor navale din Marea Neagra mi se pare cel putin ciudat.

Si pentru ca tot am ajuns pe apa, in acelasi studiu ni se spune ca fluxul de nave de razboi prin stramtoarea Bosfor este limitat, insa ca tarile riverane nu au limitari la acest capitol. Intrebarea mea este: cum poti creste numarul de nave de razboi ale tarilor riverane Marii Negre fara sa ai santiere navale locale si fara a tranzita Marea Marmara? Este suficient sa schimbi pavilionul unui vapor cu cel romanesc pentru a trece Stramtoarea Bosfor? Daca da, contribuabili romani trebuie sa se pregateasca de noi cheltuieli pe tehnica de razboi invechita. Ca de obicei, rolul industriei navale a Romaniei este subiect tabu.

Un.P  De acord, Alexandru. Cam la acestea si ceva in plus ma refeream cand am scris mai sus "Ideea initiala era cum Friedman vede dintr-o data un rol mult mai mare pentru Romania decat au facut-o TOTI pana acum, inclusiv el pana acum vreun an. Numai ca momentul deciziei de a intari flancul rasaritean al NATO ar trebui sa declanseze un efort conjugat la Bucuresti de a eleva pozitia de tzara in termeni reali--economie, investitii, armata etc."

E bine cel putin ca observam limitarile *cadoului Stratfor*.

  Gradinaru Gheorghe Legat de intrebarea "cum Friedman vede dintr-o data un rol mult mai mare pentru Romania decat au facut-o TOTI pana acum, inclusiv el pana acum vreun an." cred ca raspunsul trebuie sa ia in considerare cine este si ce urmareste Stratfor".Personal sustin ideea ca gandirea lui Friedman reprezinta "virful de lance" al prezentarii si respectiv argumentarii unei schimbari de strategie a SUA fata de Rusia si implicit spatiul european (preponderent cel al Europei de est).Cred ca SUA prospecteaza , la acest moment, solutia cea mai convenabila(implicare, costuri, beneficii) si functie de reactiile intampinate vor decide.

A.C.C  Solutia la ofensiva sferei de influenta a Rusiei este o Romanie puternica. Nu cred ca trebuia Statfor sa ne lumineze aici. Romania a fost mereu o zona tampon intre Est si Vest si singura tara din Europa de vest care a fost vizitata de un Presedinte american in timpul razboiului rece.

Dupa ce 25 de ani am fost tratati ca o colonie, am fost siliti sa "privatizam" sectoare strategice, am pensionat anticipat si am trimit in bejenie milioane de romani in putere, brusc Vestul descopera ca o Romanie slaba, care se califica doar la categoria "piata de desfacere modesta", nu poate opune rezistenta Rusiei.

Daca nu vom vedea foarte curand investitii in infrastructura si in dezvoltare industriala, menite sa intareasca Romania ca furnizor de securitate in zona, devine evident ca nu exista planuri de dezvoltare serioasa a NATO / UE in zona.

De asemenea, sentimentelor noastre pro- americane si pro-europene le trebuie o infuzie serioase de sentimente pro-romanesti. Numai acest lucru va putea sa ridice moralul populatiei chemate sa reconstruiasca ce s-a distrus vesel timp de 25 de ani.

Un.P  "Rusia de azi nu mai este o amenințare reală la adresa libertății europene; în ciuda arsenalului ei nuclear și a șantajului energetic la care poate recurge. Pentru SUA ea este, însă, un partener necesar realizării echilibrului strategic în confruntările globale principale din Orientul Mijlociu și Pacific. (Tot astfel precum pentru Germania este partenerul necesar spre a neutraliza influența SUA în Europa.) Când Moscova și Washingtonul vor înțelege acest lucru - și subliniez că întrebarea este "când?" iar nu "dacă?" - Berlinul (a se citi și "Europa germană") va fi pusă în fața dilemei de a li se opune sau de a li se alătura. Sistemul de ecuații cu trei necunoscute - SUA, Germania, Rusia - care va apărea atunci s-ar putea să se rezolve și pe seama României, prin revizuirea deciziilor luate în favoarea sa la Summitul NATO din Țara Galilor; căci, cel mai probabil, compromisul între interesele geo-strategice ale respectivilor super-actori, nu lipsiți de ambiții hegemonice, se va realiza prin modificarea arhitecturii de securitate și a liniilor de demarcație între zonele lor de iradiere / influență din Europa centrală și orientală."
http://www.ir-report.ro/.../325-si-a-fost-summitul-nato