joi, 16 aprilie 2015

Care-i chestia cu Islamul? - 7 ianuarie 2015



Care-i chestia cu Islamul ? – 7 ianuarie 2015

Stefan Kovacs
Care-i chestia cu Islamul ?
-------------------------------
Să fim sobri. Încă de la apariția sa- religia islamică- cu faimosul său profet- Mahomed și zeul său Allah- a fost o religie războinică și cotropitoare. Toată viața lui adultă Mahomed s-a războit cu vecinii săi tribali. Urmașii lui și-au extins religia fără importanță cu fiecare cucerire. Spre deosebire de divinitățile cunoscute- Allah este un zeu războinic și ucigaș. Extinderea zonei controlate de mahomedani s-a făcut totdeauna prin cuceriri. Să nu uităm că în perioada ”de glorie” a imperiului arab- Spania era cucerită și ocupată de musulmani și doar Carol Martel- care i-a învins în 732 la Tours- a împiedicat o Europă musulmană.
Pe tot parcursul existenței sale, atât statul islamic- fie că a aparținut califilor arabi sau turcilor cât și religia mahomedană au fost factori de agresiune asupra civilizației- așa cum o știm noi.
Imperiul Otoman- la schimbarea de conducere ”Imperiul Otoman (în limba turcă otomană: دولتِ عَليه عُثمانيه, Devlet-i Aliye-i Osmaniye, „Sublimul Stat Otoman”; limba turcă modernă: Osmanlı Devleti ori Osmanlı Imparatorluğu, adesea numit și Turcia Otomană) a fost o supraputere imperială, care și-a manifestat dominația în zona mediteraneană și care a existat din 1299 până în 1922.” - supraputere imperială- parazit al statelor civilizate care aveau nenorocul să îi fie vecine. Europa de Est- plus Imperiul Bizantin- au cam aflat câte ceva despre ”civilizația” turcă. Dacă Țările Române s-au descurcat (pentru chestia cu descurcatul trebuie să fim optimiști- avem genă bună)- vecinii noștri maghiari și cei bulgari au oarece amintiri colective care îi fac să pună mâna pe orice ascuțit atunci când aud de otomani.
”Reușita” imperiului otoman a fost dată- în mod direct- de neînțelegerile dintre regatele creștine. ”Parada” cavalerilor franci- care n-au vrut să asculte de sfaturile colegilor răsăriteni- direct în marea de țepi din bătălia de la Nicopole- care ar fi putut schimba cursul istoriei- e doar o aducere de minte- la fel ca și ”game-ul” filmogenicului Soliman în fața Vienei- atunci când din fericire s-a ajuns la un consens și Europa a fost salvată.
Din păcate, cele 2 mai puteri Europene- Franța și Anglia au avut totdeauna o atracție bovină față de Orient și față de mahomedani. Dacă Francisc I-ul cădea la pace cu turcii doar pentru că nu-l simpatiza pe Carol Quintul, din păcate politica engleză a secolului XIX și XX- cam la fel de stupidă și de mioapă ca cea de azi- a determinat supraviețuirea parazitului denumit islam.
Așa cum ne amintim poate- la mijlocul secolului trecut Imperiul Otoman era poreclit ”omul bolnav”. Atunci când Rusia țaristă ar fi putut să-i vină de hac- și să pună din nou crucea pe Sfânta Sofia - din interese teribil de meschine și de imediate (ambasadorul Angliei la Înalta Poartă a fost mituit corespunzător și rapoartele trimise în Anglia au reflectat mita) Anglia și-a ales ca oponent în război nu mahomedanii care omorau pe bandă rulantă creștini (Grecia și Balcanii au simțit-o) ci pe ruși. Războiul Crimeii -conflict tragic și stupid între puterile creștine- avea să fie din nou un prilej de reflexie apropo de acest aspect.
Bun- Imperiul Otoman supraviețuiește doar grație politicii oarbe a Angliei. Ce face acest imperiu ? Păi în 1914 intră în Primul Război Mondial de partea Triplicei- adică a nemților- și prilejuiețște unul din cele mai cumplite masacre ale soldaților britanici și din dominioane- cel de la Gallipoli în 1915. Bun, și ce fac aliații victorioși în război ? Păi în loc să-i sprijine pe grecii care doreau să-și recucerească patria- ei se fac că plouă. Și astfel armata turcă îi bate pe greci în 1923 și Ataturk instaurează republica turcă. Pentru a nu fi cârcotași trebuie să notăm faptul că republica instaurată de Ataturk era laică- și că după ce a distrus printre altele Smirna- n-a mai manifestat o foarte mare ”dragoste” distructivă decât asupra propriei sale populații curde.
În cursul primul război englezii fac altă prostie- nu că se aliază cu triburile arabe contra Imperiului Otoman- dar că le fac promisiuni acestor barbari pentru după război. Faimosul Lawrence și tatăl faimosului spion Kim Philby au fost unii din cei mai buni prieteni ai islamului . Așa de buni că până la proclamarea statului evreu- în 1948- Marea Britanie a ținut în mod constant cu arabii și a încercat să facă tot ce i-a stat în putință (inclusiv un mic război murdar cu coloniștii evrei) ca acest stat să nu se nască.
În acest context- și mai ales după războaiele din Indochina și Algeria- pierdute cu mult ”succes” de către francezi (continuați de americani)- se naște în anii 80 mitul corectitudinii politice (De Gaulle s-a învârtit probabil în mormânt) prin care islamul era considerat o religie ”pașnică” și de ce nu- cu drepturi la fel de mari ca și celelalte religii. Drept urmare Europa devine tărâmul preferat al fanaticilor religioși islamici. Să notăm aici că dl. ayatollah Khomeini- cel devenit apoi șeful primei republici islamice- și-a făcut veacul în exil în Franța. Pakistanul- un stat născut și religios și inutil- s-a menținut datorită sprijinului masiv al Marii Britanii- începând de la partiția Imperiului Indian- unde ar fi trebuit să rămână- și până în zilele noastre. Americanii după Vietnam au amplificat această ”corectitudine” - dând cale liberă extremiștilor musulmani din SUA- proveniți într-un mod foarte ciudat din populația afro-americană în marea lor majoritate.
Tâmpenia SUA a fost factorul determinant care a determinat renașterea fanatismului islamic- odată cu suportul larg acordat mujahedinilor- care în opinia unora ”luptau pentru libertate” și cu distrugerea statelor laice din lumea arabă. Nimeni nu spune că Saddam, Ghaddafi sau încă în viață Bashar-ul ar fi fost niște îngerași- dar categoric că populațiilor irakiană, libiană și siriană le mergea mai bine- culmea și cu democrația- pe vremea respectivilor dictatori. Ciudat- nu ? Fericirea face ca egiptenii să fie ceva mai deștepți decât restul și să restaureze un regim laic după junele Morsi și ai lui frați arabi- sprijiniți din plin de SUA (nu mai știu dacă mai există încă sancțiunile împotriva regimului militar).
Nici SUA și nici UE n-au învățat nimic din experiența unicei democrații din zonă- Israelul. Nu sunt cel mai mare fan al lui Bibi Netanyahu- dar mi-a mers la inimă un discurs din anii 80- de pe vremea când era ministru de externe- în care spunea că statul evreu va urmări și lichida teroriștii arabi oriunde îi vor prinde. Și sunt de principiul că și familiile respective- care își încurajează copiii să devină martiri pentru ALlah- trebuie să plătească.
Atentatul de azi- urmare directă a acțiunilor teroriste lăsate nepedepsite în ultimii ani- dintre care cea mai șocantă mi s-a părut cea de la Bruxelles din Mai 2014- atunci când Mehdi Nemmouche deschide focul asupra a 4 vizitatori dintr-un muzeu. Ca să vezi- respectivul Mehdi tocmai ce-și făcuse stagiul (binecuvântat probabil de guvernele belgian și francez) alături de frații islamiști din Siria.
  Draghi Puterity Si crestinismului, cel putin de cand a devenit religia oficiala a Imperiului Roman sub imparatul Constantin i se poate reprosa ca a fost o "religie razboinica si cotropitoare". In cazul crestinismului, acest lucru s-a intamplat prin polizitarea religiei Crestine (o scriu cu majuscula in acest caz ca sa fac diferenta).

Nu sunt specialist in Islam, insa mi se pare foarte plauzibil ca si in acest caz sa avem de a face cu o pervertire similara a unor idei in esentza nobile. De ex: din putinul pe care il stiu despre Islam e ca unul dintre stalpii de temelie ai Islamului e obligatia de a dona un procent din propriile economii saracilor (ceilalti sunt legati de afirmarea neunivoca a monoteismului, si de reguli de practicare a religiei). O religie chiar mai pragmatic-sociala decat crestinismul.

  Mihai Ion Turcu Stefan Kovacs@ "Politica reala" ese o pragmatica mioapa. Principiile filozofice preluate de politica decin scheme justificative pentru pragmatica mioapa care le compromite.Pragmatica politica ese una a puterii, prin definitie, conexa unor interese banesti, ca masura a puterii. Marile imperii totdeauna jutificate de niste mari vorbe, cum ar fi "vointa lui Dumnezeu" (in interpretare ad hoc diversa), "civilizatia" (in forma franceza sau britanica) "Echitatea sociala" (in varianta sovietica), "Igena raseala" (in varianta germana) etc. au consecinte, cum sunt exact cee pe care e vedem acuma la Paris.
  Stefan Kovacs Domnule Puterity- din câte știu eu creștinismul n-a avut niciodată ca țel cucerirea întregii lumi. Chestiile alea de le zice Cruciade aveau ca scop luarea înapoi a Ierusalimului- deja ocupat de ”bunii samariteni”. Toate 8.
  S.K  Adică- dle. Turcu ? Cel puțin ultima prostie cu sprijinirea Primăverii Arabe pare luată direct din cartea stupizeniei vizibile și care face buba.

Niciun comentariu: