UDMR, amenințată cu desființarea după modelul PCR-18 septembrie 2014

Prospectiv FCh via Bogdan Diaconu  

UDMR, amenințată cu desființarea după modelul PCR

Deputatul Bogdan Diaconu a anunțat astăzi la Arad că va depune un proiect de lege pentru scoaterea UDMR în afara legii la fel cum s-a procedat cu PCR în 1990. Potrivit președintelui Partidului România Unită, proiectul de autonomie înscrie UDMR ”care se află ilegal atât în Parlament, cât și la guvernare, în rândul formațiunilor separatiste din Europa, cu trimitere spre secesionismul etnic promovat de Rusia în Ucraina”.
Diaconu îl acuză pe Hunor că a radicalizat UDMR ”pentru că așa i-a dictat Budapesta, suportul lui Viktor Orban pentru UDMR fiind esențial”. Dar, mai spune liderul PRU, ”cum Budapesta, la rândul ei, primește diktate nu de la Viena, ca în 1940, ci de la Moscova, Kelemen Hunor și-a înscris formațiunea direct pe linia separatismului rus”.
Mai mult, Diaconu îi acuză pe liderii UDMR că se ocupă de autonomie ca să ascundă faptul că nu au făcut nimic la guvernare pentru etnicii maghiari, decât eventual circ, în timp ce ”pâinea merge direct în buzunarele liderilor maghiari sub formă de milioane de euro și fără atingerea justiției pentru că ar fi discriminare să-i acuzi pe politicienii UDMR de corupție”.
Președintele PRU vrea ca ”liderii UDMR să aștepte în ilegalitate precum comuniștii de odinioară venirea tancurilor rusești care să-i readucă la lumină. Între timp însă au venit americanii așa că pot să aștepte mult și bine. Viața în ilegalitate este singurul răspuns pentru organizația ilegală UDMR!”

P.FCh
1) Iata ca nu toti mai tinerii de 40 de ani sunt ca VVP&co.
2) Nu stiu daca Diaconu are unda verde dela licurici (plural), dupa cum pare a fi obiceiul locului; considerand miza insa, cred ca n-ar fi rau sa faci ce trebuie mai intai, dupa care sa explici.

http://adevarul.ro/.../sfarsitul-statului.../index.html

Sfârşitul statului, începutul tribalizării

Atunci când, la nivelul unei ţări, orice organizaţie poate pune în discuţie factorii constitutivi ai statului respectiv, asistăm de fapt la sfârşitul statului şi la începutul tribalizării. Regula tribală este câştigul celui care dă mai tare: din mâini, din gură, din tot ce poate. UDMR aplică această tehnică, iar rezultatul este că avem o campanie prezidenţială în care discutăm despre desfiinţarea statului român! De acelasi autor Cum închină UDMR autonomia cu resurse cu tot Rusiei Un răspuns pentru Friedman: nu există dreptul hoţului (Ungaria) de a c... Vulnerabilitatea absolută a României: corupţia Oricât ne-am învârti în jurul termenilor, autonomia teritorială pe criterii etnice reprezintă începutul sfârşitului pentru statul român. Care şi fără aportul organizaţiilor separatiste maghiare trosnea din încheieturi. Dar, ca la slujba de ieşire cu greu a sufletului, UDMR şi-a asumat, probabil sub influenţa nefastă a pastorului Laszlo Tokes, rolul de a-i citi României un fel de ultim maslu, ca să se aleagă. Şi, într-adevăr, statul român se află la răscruce: fie se trezeşte din amorţire şi îşi ia seama, respinge extremismul maghiar şi opreşte nebunia separatistă care îl ameninţă nu doar din exterior, adică dinspre est, ci şi din interior, prin autonomie, fie sucombă, lăsând politica maghiară, suav gâdilată de la Moscova, să-şi facă mendrele pe seama unităţii noastre teritoriale. În faţa proiectului UDMR de autonomie, cu toate aberaţiile sale juridice şi cu totala încălcare a Constituţiei, nu mai sunt multe de făcut: ori cedăm, devenind astfel singura ţară care şi-a plătit distrugătorii, ori îi obligăm pe extremişti să cedeze ei folosind forţa legii. Statul român se află la răscruce: fie se trezeşte din amorţire şi îşi ia seama, respinge extremismul maghiar şi opreşte nebunia separatistă care îl ameninţă nu doar din exterior, adică dinspre est, ci şi din interior, prin autonomie, fie sucombă, lăsând politica maghiară, suav gâdilată de la Moscova, să-şi facă mendrele pe seama unităţii noastre teritoriale. Dar cum partidele vechi visează în această perioadă la voturi, nu la istoria şi integritatea României, reacţiile la adresa UDMR sunt cel mult firave. Înainte de a căuta acoperiţii din serviciile noastre, Parlamentul ar face mai bine să caute acoperiţii din serviciile altora, notamente de la Budapesta sau de la Moscova, că autonomia nu vine cu siguranţă de la acoperiţii României.

Gradinaru Gheorghe O asemenea initiativa legislativa luata chiar inaintea alegerilor prezidentiale este in opinia mea nefericita.Problematica reprezentarii politice a minoritatii maghiare trebuie solutionata pe timp de stabilitate si cred eu ar trebuii sa plece de la analiza: daca se va desfiinta UDMR ce punem in loc: celelalte doua partide care sunt mult mai radicale?

Smaranda Dobrescu In urma cu cateva luni discutam la grup despre necesitatea existentei unui partid de tip nationalist, contrapondere la tendinta politica de a se accepta neconditionat tot ce vine de la aliatii nostri dar si de a contracara excesele verbale si de intentie ale UDMR si a celelaltor formatiuni radicale ale maghiarilor din Ardeal. Si au aparut: unul care are ca platforma politica actiuni de contracarare si chiar desfiintare a formatiunilor maghiare, altul (miscare) dispus sa schimbe sensul actual de orientare euroatlantica. Democratic (in sensul democratiei liberale!) orice formatiune politica nou infiintata poate fi salutata intrucat reprezinta optiuni ale unor segmente ale populatiei. Optim ar fi insa ca aceste formatiuni noi sa nu aduca un plus de conflicte intr-o societate si asa divizata, pusa in fata rezolvarii noilor concepte de "revolutie colorata" sau "razboi limitat" puse in discutie in ultimele doua zile la Grup.

Draghi Puterity Ma tem ca e mult prea tardiv. Desi ilegal, prin fortza normativa a faptelor UDMR e de facto partidul maghiarilor.

Sa nu fie o idee indusa din afara pentru a pregati un "maidan" in Romania in cazul in care Ponta ajuns presedinte va incerca sa elimine marionetele americane (sau occidentale) din justitie, servicii si in general de la conducerea Romaniei. Realizarea ar fi simpla - UDMR-ul e incurajat pe fondul miscarilor secesioniste din UE sa isi radicalizeze discursul, apoi apar (incurajate sau nu) reactii ale romanilor, care cresc potentialul exploziv al conflictului. Media amplifica totul, si tot ce mai lipseste e un "element catalizator" (vorba PNAC-ului), o scanteie care sa declanseze explozia (ideal ceva de genul MH17 care sa implice si victime colaterale de alte nationalitati). Vina va fi pusa exclusiv pe partea roamana, dupa modelul Targu Mures 1990, lucru usor de digerat in Occident unde continua campania "tziganii vin in vest datorita intolerantei romanilor".

S.D  Draghi, e un scenariu posibil, desigur din cele multe posibile. La acest scenariu eu insa voi tine degetele incrucisate.

D.P  Din pacate, sperantza nu e o strategie, Smaranda... Insa nu stiu nici eu care e strategia corecta in acest caz.

S.D   Strategia trebuie incadrata, ma gandesc, in contextul mai larg al strategiei impotriva revolutiilor colorate (vezi postarea de sus, Countering color revolution). Aceasta insa, nu exista. Doar sa facem noi doi o organigrama software sa deslusim variantele.

D.P  Ma tem ca situatia actuala e mult prea "dinamica" (de fapt volatila) pentru a putea fi prevazuta in totalitate de o organigrama. Ar trebuit pornit mult mai de jos, de la intarirea in masa a sistemului imunitar la PSYOP. Insa pentru asta nu exista suf. timp, bani si profesionalism la noi. Alternativa "cu tine-i pe ai tai aproape si pe unguri si mai aproape ca sa aiba la o adica de pierdut" pare sa nu (mai) funcitoneze asa de bine, ungurii fiind extrrem de usor de manipulat emotional cu tema nationalista. La un "sponzor" puternic din afara nu putem spera in absentza unei politici externe romanesti, pe critica occidentala a apropierii lui Orban de Putin nu putem miza pt. ca e doar formala... Zau, chiar nu stiu ce se poate face. Nu vreau sa cobesc, insa imi pare atat de evidenta pregatirea pentru o revolutie colorata.

S.D  In 1990, ideea cu "tine-i aproape" a fost salutara si oportuna. A asigurat linistea aproape un sfert de veac. Acum, daca se recurge la PSYOP depinde cine va fi considerat "partea adversa" Daca cei mai pasnici vor fi aceia, sansele noastre vor fi minime

G.G   http://adevarul.ro/.../national-anarhismul.../index.html

Naţional-anarhismul, doctrina din spatele mişcărilor autonomiste?

Extrem de posibil ca aceasta să fie una dintre sursele profunde, disipate acum într-o serie întreagă de mesaje aparent foarte corect politice care motivează, argumentează şi întăresc în ritm uluitor de rapid ceea ce ameninţă să devină o problemă europeană mai gravă şi mai amplă decât s-a crezut: revendicările de autonomie şi independenţă. De acelasi autor Cum poate lua foc Europa? Un strop de eleganţă într-un ocean de golăneală Corina Creţu: Scrisoarea de Misiune "Mişcare politică ce încearcă să împace poziţiile anarhiste privind refuzul capitalismului şi al organizării statale cu naţionalismul şi chiar, în unele cazuri, cu "separatismul rasial". Îşi are rădăcinile intelectuale în scrierile lui Julius Evola şi ale neonazistului Francis Parker Yockey şi numără, printre sursele sale de inspiraţie, pe Pierre-Joseph Proudhon, Mihail Bakunin, Piotr Kropotkin, Leon Tolstoi, Murray Bookhin, Richard Pierre Darre, Max Stirner, Robert Dun, Otto Strasser". (Sursa:Wikipedia) O definiţie care are meritul de a fi cât se poate de generală şi neutră, dar indicând, totdată, eclectismul surselor, celor cărora, de la începutul anilor '90, li se adaugă nuanţe succesive de radicalizare prin mesajele transmise de câţiva dintre cei mai importanţi teoreticieni, Hans Cany, Richard Hunt şi, poate cel mai relevant dintre toţi,Troy Southgate. Ideea cea mai interesantă - şi care face acum prozeliţi extrem de activi - este că "operaţiunea de refuz" a ordinii stabilite, a oricărei ordini formalizate într-o formulă administrativ-statală (ideee general acceptată de anarhismul clasic) trebuie să fie urmată de o reordonare de spaţii bazată pe ideea formării de comunităţi independente, autonome. Este vorba despre adevărate "zone autonome" sau "regiuni autonome" care să trăiască conform propriilor lor reguli şi supuse propriilor lor instanţe juridice, administrative, etc. De aici, evident, se ajunge foarte uşor la principiul constituirii acestor comunităţi autonome pe principiul apartenenţei etnice considerată a fi cel mai important factor de identificare exprimat prin identitatea culturală unică a grupului respectiv. Mare atenţie, în contextul evenimentelor de acum, la mesajul transmis de Southgate şi devenit acum argument ideologic major al mişcărilor autonomiste şi independentiste: "Nu susţinem naţionalismul în sensul în care am susţine conceptul de Stat-Naţiune. Dar, realist vorbind, aceia dintre noi care trăiesc în Europa au rădăcini-etno-culturale indo-europene şi, în consecinţă, sunt depozitarii unei moşteniri etno-culturale mult mai largi şi care cu prinde nu doar Europa, dar şi unele ţări precum India, Iran,,etc. Componenta «naţionalistă» a termenului «naţional -anarhism» poate fi interpretat în termeni mult mai generali şi, în mod cert, foarte departe de conceptele depăşite care derivă din doctrinele imperialiste ale sec.al XIX-lea. În consecinţă, atunci când vorbim despre naţionalitate, ne referim la implicaţiile sale tribale şi/sau organice. Concepţia noastră privind cuvântul «naţional» nu se raportează deci la un teritoriu,ci la o identitate etno-culturală în mod natural inerentă fiecărui popor precum şi alegerii culturale făcute de fiecare individ. Ideea noastră de «naţiune» nu se raportează deci la o entitate politică (statală) ci la o entitate CULTURALĂ (sau ento-culturală)...Concepţia noastră privind termenul de "naţional" nu trimite la un teritoriu, ci la identitatea rasială care este o faţetă naturală a existenţei fiecărui popor". Cum oare se vor naşte oare comunităţile autonome şi independente? Răspunsurile variază în funcţie de multitudinea de grupuri care activează în cadrul acestei mişcări dar, prioritar, există două puncte de vedere. Primul, non-violent, vorbeşte despre nevoia învăţării şi folosirii din plin a tuturor posibilităţilor oferite de sistemele democraţiei în scopul de a proceda, în final, la referendumuri regionale sau la consultări populare care să consfinţească dorinţa populară de a schima regulile existente şi de a pune statul respectiv în faţa unei situaţii ultimative la care, tot din cauza democraţiei, nu poate recurge la formule dure de represiune. A doua şcoală de gândire, mult mai aproape de tradiţia pură a anarhismului original, spune că, încă de la început, trebuie să existe pregătite mijloacele militare de a prelua puterea sau/şi de a reacţiona în cazul unei intervenţii a statului. Priviţi această imagine postată pe un site foarte cunoscut al naţional-anarhiştilor şi reflectaţi, vă rog, la multitudinea de organizaţii paramilitare existente acum în Europa, unele chiar foarte aproape de noi, gata să sprijine dorinţe de separatism, autonomie şi independenţă. „Cu o profundă credinţă în adevărata bio-diversitate, naţional-anarhiştii sunt cu toţii fideli separatismului rasial” - Gruparea naţional-anarhist americană Folk and Faith Ajungem, deci, la chestiunea esenţială, cea care defineşte naţional-anarhismul modern: introducerea criteriului etnic drept formulă ultimă de definire a identităţii unui spaţiu pentru care se cere autonomie, pentru care se propune o formulă oarecare de separatism care să ducă în final spre independenţă sau, în funcţie de caz, înspre alipirea la un alt teritoriu, pur etnic, etno-cultural identic cu cel separatist. Exact opusul ideii înspre care doreşte să se îndrepte Europa, reînviind unul dintre cele mai teribile coşmaruri ale celui de-Al Doilea Război Mondial şi deschizând, în imediat, porţile spre un infern populat de perspectiv mişcărilor de "curăţire etnică". Din nefericire pentru noi toţi, nu mai este vorba, demult, doar despre scrieri teoretice care să fi inspirat indivizi izolaţi sau grupări marginale şi irelevante. Vorbim despre o mişcare perfect structurată ideologic care beneficiază de o difuzare largă şi foarte profesinist făcută pe internet, dar şi despre grupări operative, peste tot în lume, foarte bine organizate şi antrenate, un exemplu în acest sens constituindu-l forţele paramiliatre ale "Frăţei albe" din SUA sau cele ale "Gărzii Maghiare".... Apariţia şi dezvoltarea acestui tip de mişcări inspirate direct sau indirect de ideologia naţional-anarhismului a ajuns să devină o mare problemă în măsura în care, iarăşi foarte aproape de noi, tocmai pe aceste criterii se nasc republici separatiste, se redesenează graniţe prin preluarea de către un stat a unor zone ce şi-au proclamat independenţa tocmai pe criteriul majoritar-etnic. Suntem la un foarte serios moment de răscruce în care noi, nimeni alţii, va trebui să decidem nivelul de seriozitate cu care tratăm acest tip de probleme. Pentru că, în definitiv, este vorba nu numai despre noi, ci despre formula pe care o alegem pentru definirea prezenţei noastre într-o Europă care să fie una a bunăstării şi succesului comun, a unei identităţi europene reale bazate pe înţelepciunea unor generaţii care au avut ce învăţa din lecţiile mai vachi sau mai noi ale istoriei. Exemplul tragediei din fosta Iugoslavie este cea mai apropiată amintire, Ucraina îşi trăieşte acum tragedia care poate duce la separarea de facto a unei părţi a ţării. Concluzia? Iată poziţia unui cercetător australian, Spencer Sunshine, în articolul său National Anarchism: Rebranding Fascism: "Primejdia pe care o reprezintă Naţional-Anarhiştii nu stă în puterea lor politică marginală, ci în modul în care construiesc un nou mod absolut inovator prin care grupările fasciste îşi pot modifica aparenţa, reformulându-şi într-un mod nou revendicările clasice. Au abandonat multe dintre practicile mai vechi ale fascismului - inclusiv folosirea referinţelor evidente neonaziste - sau a celor provenite din cultura celor de la skinheads....Referinţele lor culturale de acum înglobează zona muzicii neo-folk şi gotice, ceea ce dă un aer sofisticat, totalmente diferit de subcultura băieţilor de la skinheads. Au abandonat orice referire directă la doctrinele lui Hitler sau Mussolini, adesea supunând că nu sunt deloc «fascişti»...Asemenea celor din extrema dreaptă europeană, adaptează în propriul folos o critică sofisticată a realităţii, de sorgine stângistă, de acolo de unde îşi extreg simbolurile şi orientarea culturală, oferind adesea separatismul rasial drept soluţie pentru toate problemele..." . Noi ştim să spunem ce vrem? Oricum, să nu ne dorim ca ceea ce se petrece acum să dea dreptate unuia dintre îndemnurile-slogan celebre ale naţional-anarhismului: "welcome to reality!". Să nu fie, cum ar vrea unii, o realitate a Europei triburilor autonome şi independente.

George Friedman prevesteste Romaniei

George Friedman prevesteste Romaniei... 10 septembrie 2014

 

Alexandru Cosmin Codreanu  ... De la dl. George Friedman citire un subiect de sezon:
"De exemplu, Spania modernă este un amalgam de regiuni. Una dintre accestea, regiunea catalană - care include Barcelona - adăposteşte o mişcare separatistă puternică. Dacă Scoţia poate părăsi Regatul Unit, de ce nu i s-ar permite şi Cataloniei să părăsească Spania? Mai spre est, Tratatul de la Trianon a dat României şi Cehoslovaciei porţiuni ample din Ungaria, cu tot cu ungurii care trăiau acolo. De ce ungurii care trăiesc în aceste teritorii n-ar avea dreptul să se realipească Ungarie? Între timp, dacă belgienii vorbitori de franceză şi belgienii vorbitori de olandeză vor să-şi separe destinele şi să se întoarcă la cee două regiuni şi respectivele ţări de origine, de ce nu li s-ar permite asta? Şi de ce estului Ucrainei nu i s-ar permite secesiunea şi unirea cu Rusia?"

Profit de ocazie pentru a-l felicita pe dl. Bogdan Diaconu pentru reactia dumnealui la acest articol - http://adevarul.ro/news/politica/un-raspuns-friedman-nu-exista-dreptul-hotului-ungariade-reclama-inapoi-ceea-furat-1_5418080f0d133766a82c5189/index.html.
"Trianonul este punctul de cotitură în care foştii proprietari au primit, după ce au plătit preţ de sânge, dreptul ca ţara pe care o locuiau cu mult dinainte de apariţia hunilor să fie recunoscută ca fiind a lor.
Aşa încât orice legătură s-ar face între Transilvania României şi Scoţia, Catalunia sau mai ştiu eu ce provincie este şi neavenită, şi profund eronată. Scoţienii sunt cei care au luptat secole de-a rândul pentru independenţa faţă de coroana britanică, aşa încât situaţia lor seamănă mai mult cu cea a românilor subjugaţi de coroana Ungariei. Maghiarii nu au cum să se dea victime în acest proces, pentru că în România din partea transilvană românii, locuitorii de drept, erau o ”minoritate” tolerată, deşi erau majoritari şi mai vechi decât existenţa însăşi a triburilor hunice"
Desigur ca vor fi in continuare multi musterii pe plan local care vor cita cu evlavie "analizele Statfor". Eu insa nu mai am cum sa pun pret pe o propaganda atat de prost croita.

Referendum în Scoţia: De ce ungurii din România n-ar avea acelaşi drept la autonomie ca scoţienii?

Efectele referendumului din Scoţia vor fi mondiale, în cazul în care alegătorii decid să iasă din Regatul Unit. „Mai spre est, Tratatul de la Trianon a dat României şi Cehoslovaciei porţiuni ample din Ungaria, cu tot cu ungurii care trăiau acolo. De ce ungurii care trăiesc în aceste teritorii n-ar avea dreptul să se realipească Ungariei?”, se întreabă George Friedman, fondatorul Stratfor. Ştiri pe aceeaşi temă Referendum în Scoţia. Ţara va intra în criză dacă iese din Regatul Uni... Efectul de domino al unui eventual rezultat pro-independenţă la referendumul din Scoţia nu va putea fi stăpânit şi va depăşi categoric graniţele Europei, crede specialistul în geopolitică George Friedman, fondatorul agenţiei de analize şi informaţii Stratfor. Textul publicat de Friedman: Uniunea politică dintre Scoţia şi Anglia ar putea fi abolită după 300 de ani, iar implicaţiile sunt enorme şi, în mare parte, ignorate. Evident, acest referendum din Scoţia şi ipoteza independenţei acesteia ridică o serie de întrebări cu privire la modalitatea în care se poate produce un astfel de divorţ, dacă programul anticipat - ruperea totală până în 2016 - va fi adoptat, cum vor fi împărţite proprietăţile actualului stat britanic în Scoţia. Apoi, urmează întrebările cu privire la politica externă a Scoţiei. Va rămâne în NATO? Va mai fi membră a Uniunii Europene? Va continua să folosească lira sterlină şi, dacă nu, cum îşi va alege o monedă proprie? Sunt întrebări importante, însă alte chestiuni mai arzătoare vor apărea imediat după referendumul din Scoţia. Unul dintre principiile lumii postbelice este inviolabilitatea graniţelor Europei. Disputele teritoriale au stat la baza secolelor de războaie, aşa că frontierele Europei au fost îngheţate după al Doilea Război Mondial pentru a evita discuţiile. Asta poate că a lăsat unii oameni de o anumită naţionalitate de partea greşită a graniţei, însă acest fapt s-a acceptat din moment ce riscul de a deschide uşa redefinirii graniţelor a fost considerat mult mai ridicat decât orice disconfort rezultat de pe urma graniţelor cioplite în piatră. Principiul a fost slăbit de la încheierea Războiului Rece. Cu toate acestea, chiar dacă dezintegrarea Uniunii Sovietice a creat state complet independente, acestea au fost recunoscute drept republici încă din vremea URSS. Separarea Scoţiei de Anglia, în contrast, nu poate fi minimizată. Dacă acea uniune veche de secole poate fi revizuită, atunci orice poate fi revizuit. Motivul separatiştilor scoţieni este că sunt o naţiune separată, că fiecare naţiune are dreptul la propriul stat şi dreptul la autodeterminarea propriului destin şi că scoţienii nu mai vor să facă parte din această uniune. Dar, dacă ei au dreptul să stabilească asta, de ce alţi europeni n-ar avea acelaşi drept? De exemplu, Spania modernă este un amalgam de regiuni. Una dintre accestea, regiunea catalană - care include Barcelona - adăposteşte o mişcare separatistă puternică. Dacă Scoţia poate părăsi Regatul Unit, de ce nu i s-ar permite şi Cataloniei să părăsească Spania? Mai spre est, Tratatul de la Trianon a dat României şi Cehoslovaciei porţiuni ample din Ungaria, cu tot cu ungurii care trăiau acolo. De ce ungurii care trăiesc în aceste teritorii n-ar avea dreptul să se realipească Ungarie? Între timp, dacă belgienii vorbitori de franceză şi belgienii vorbitori de olandeză vor să-şi separe destinele şi să se întoarcă la cee două regiuni şi respectivele ţări de origine, de ce nu li s-ar permite asta? Şi de ce estului Ucrainei nu i s-ar permite secesiunea şi unirea cu Rusia? Ridicând mizele, această problemă depăşeşte cu mult graniţele Europei. Există numeroase mişcări separatiste în India, China, Africa şi aşa mai departe. Dacă Scoţia are dreptu de a părăsi naţiunea-stat din care face parte pentru a forma o ţară nouă, bazată strict pe criterii etnice, de ce n-ar putea orcine să urmeze acest traseu? Şi, dacă oricine o poate face, dar este blocat de statul din care doreşte să iasă, este legitimă recurgerea la violenţă în vederea obţinerii independenţei? Chestiunea scoţiană - ipoteza că scoţienii sunt o naţiune diferită şi că toate naţiunile au dreptul la autodeterminare - nu poate avea astericsuri. A avea acest scenariu în inima Europei de Vest ar stabili un precedent clar, care s-ar extinde geografic şi conceptual. Ar legitimiza mişcări similare la nivel mondial şi ar forţa reconsiderarea ideii de acorde dreptul la autodeterminare unei mişcări separatiste. Bineînţeles, separatiştii din Scoţia ar putea foarte bine să piardă, sentimentele s-ar putea schimba în timpul negocierilor post-electorale şi aşa mai departe. Dar dacă Anglia şi Scoţia divorţează, dreptul la separare va deveni o parte integrantă a practicii internaţionale - şi va aţâţa alte mişcări.

  Adrian Severin 1. Ciudat că dl Friedman nu se gândește că aceleași drepturi le au și polonezii sau românii din Ucraina sau hispanofonii din sudul SUA!
2. Confuziile legate de Trainon continuă să facă victime. La Trianon nu a fost ciopârțită Ungaria ci creat statul național independent Ungaria; alături de alte state-națiune. Ceea ce a ciopârțit Trianonul este țesutul multicultural al unui imperiu multi-național. Astfel, odată cu apariția statelor naționale în condițiile ordinii westfaliene, au apărut și minoritățile naționale. Cine dorește refacerea acelui țesut multicultural nu trebuie să se gândească la reconsiderarea Trianonului ci la post-Trianon, respectiv la o epocă în care logica Trianonului, bazată pe principiul naționalităților, să constituie punct de plecare (iar nu punct de negare) pentru o democrație trans-națională europeană organizată politic ca federație de state-națiune. Aceasta ar putea fie UE (Statele Unite ale Europei), proiect pe care același domn Friedman îl combate ca neviabil și, eventual inoportun din perspectivă americană. Să fie vorba, totuși, de o confuzie, de o eroare de perspectivă sau pur și simplu de un "anunț"?

Gradinaru Gheorghe  Sincer cred ca articolul dl-lui Friedman incearca sa puna presiune pe cei care sustin independenta Scotiei punand in evidenta posibile influente externe pentru Europa si oriunde( reale si nicidecum de neglijat) cu scopul real de a ascunde ingrijorarea SUA legate de viitorul relatiilor SUA -UK in conditiile separarii Scotiei.

Cristi Pantelimon Mie perspectiva mi se pare apropiată de ce se petrece în Orientul Mijlociu, unde statele dispar şi apar califate. Între timp, Rusia se declară îngrijorată de posibila "anexare"a unui stat independent (Moldova) de către România, ea, care tocmai reuşeşte (cu concursul Kievului şi Washingtonului, plus Bruxelles-ului) să mute graniţele unui stat vecin - oricât de artificial...

G.G   http://dailysignal.com/.../5-reasons-americans-should.../...

5 Reasons Americans Should Be Nervous About Scottish Independence

A.C.C   Mai este un aspect care pare a fi "uitat" de toata lumea: pur si simplu Constitutia Marii Britanii, care dateaza de la dezmembrarea Imperiului in care soarele nu apune niciodata, permite independenta / dezmembrarea unei regiuni in cazul in care peste 50% din populatia doreste independenta.

Cu totul stau lucrurile in Constitutia Romaniei, care stipuleaza in primul punct al primului articol din cuprinsul sau, ca "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil".

G.G  http://www.chathamhouse.org/.../20140913ReferendumSummary...

A.S  Este perfect posibil ca dl Friedman să dorească a exprima neliniștile americane referitoare la consecințele secesiunii scoțiene. Cel puțin exemplul maghiar, însă, este prost ales. Or, pentru un geo-politolog de talia sa lucrul dă de bănuit. Pentru domnia sa o eroare atât de gravă echivalează cu reaua intenție.

S.D  Nu mai cred in refacerea intamplatoare a granitelor si zonelor de influenta. Din ce in ce gandesc ca pentru unele tari ce apar cu personalitate slaba si lipsite de lideri puternici, altii fac planuri pentru 25, 50 ani . Planuri geografice, politice, geostrategice.
Iata cum vede Rusia granitele interne ale Europei in 2035.
http://forums.civfanatics.com/showthread.php?t=469929

[RD] Russian experts compile map of Europe for year 2035 - Civilization Fanatics' Forums

forums.civfanatics.com

S.D  Romania, dupa cum se vede are bucuria intregirii cu Moldova la schimb cu pierderea unei bucati mari din Ardeal.. Acum, ce sa zic: imaginatie bogata, corespunzatoare unor interese. Niciodata ale noastre.

Prospectiv FCh  Iau articolul lui Friedman mai mult ca pe un 'anunt'.

Iata cateva comentarii de la articolul dela un link distribuit de GG:

**************
"Steve Maxedon · Top Commenter · Heber, Arizona
Just like the 'United States', the 'United Kingdom' isn't anymore. There is some serious division going on here and in the UK. The things that should pull a country together are not enough in today's world. People are disconnected and distant toward one another. It is a disturbing trend that needs to be reversed."

*************
"Kirk Fraser · Top Commenter · Clatskanie, Oregon
The article provides zero evidence any of the 5 claims are true. For example, the nukes could remain in Scotland with a military base treaty like the US has with other countries. Unless that is excluded by the vote - where's the evidence? Not even a link to the text of the amendment being voted on? Bad reporting!
Reply · · 2 · 5 hours ago

Lisa Falk
Because the 15K Scottish soldiers have years of experience TAKING CARE OF NUCLEAR WEAPONS AND SUBMARINES? UK isn't going to make a treaty, and we don't NEED to provide the support if the UK is when they are the UK instead of two countries.
Reply · · 4 hours ago

Jr Byers · Cornell College
I have to agree with Mr. Fraser. The article provided 5 presumptions without any supporting evidence. If there is indeed a "Yes" vote, then they will enter into 18 months of negotiations over the separation. During which time most of Scotland will function just as before. In the short term, there is little or no threat as suggested by the article. In the meantime, perhaps we could use our State Department to good use for a change and help with the transition. We seem to be willing to do that for every crackpot regime we support in North Africa, the Middle East and South Asia."naţiune şi ce reprezintă aceasta. În final, o naţiune ar fi ceea ce spune majoritatea că este. Este îndoielnic că precedentul scoţian ar putea fi ţinut în interiorul graniţelor Europei. Şi este greu de imaginat că acest precedent n-ar duce la conflicte în alte părţi, nu în Insulele Britanice, ci undeva unde statul existent ar fi mai puţin doritor să

**************
Nici acest articol, nici sumarul dela Chatham House nu reda implicatiile in clar: Cred ca aici e vorba de vulnerabilizarea Marii Britanii, aceasta forma golita de continutul unei economii nationale coerente. Britanicii s-au lasat la cheremul financializarii economiei nationale cu efecte nenorocite pentru liantul dintre cetateni. Scotienii au luat din plin loviturile thatcherismului, doar cei cativa kilometri patrati din City-ul Londrei au luat spuza de pe turta tuturor. Iesirea Scotiei va reliefa si mai mult slabiciunile UK, cu implicatiile de rigoare la rangul de prima putere a lumii (Consiliu de Securitate etc.). Pentru SUA, cred ca problema ar fi aceea a unei reactii de neincredere in lant in sistemul anglo-saxon. Oricum, la o faza de genul acesta, probabil ca toate alternativele imaginabile au un plan asaincat chiar o Scotie desprinsa sa nu cada unde nu trebuie.

In incheiere, m-as uita aici la un precedentul unei secesiuni nereusite: Quebecul canadian care a pierdut pozitia de preeminenta economica in cadrul Canadei odata ce business-ul(sic) s-a mutat la Toronto/zone anglofone.

Sa revin, indiferent de rezultat, sunt de acord cu evaluarea d-lui Severin, Friedman ne anunta. Ce inseamna asta pentru Romania si minoritatea sa maghiara? Nu m-as rezema prea tare in Constitutia de azi, oricum nelegitima printre minoritari. Dar despre asta, altadata...

A.C.C  Dl. Fridman afirma ca acest model "european" a carui implementare se bazeaza pana la urma exclusiv pe legi nationale, in cazul nostru al Constitutiei Marii Britanii, ar trebui urmat si de alte tari membre ale UE.

In ideea ca Bruxellelului ii va veni ideea sa incurajeje "autonomia" Transilvaniei, oare merita platit acest pret de Romania pentru a demonstra ca suntem niste cetateni europeni de mana a treia disciplinati?

O Romanie ciuntita, implicit slabita, ar conveni imperiilor care isi doresc o zona tampon clara, fara tensiuni etnice, adica fara conflicte potentiale pe termen scurt si mediu?

Ce factor de stabilitate si ce fel de partener strategic al SUA la Marea Neagra ar fi o Romanie care a pierdut mai bine de 25% din teritoriu si populatie?

Daca prin absurd scenariul sugerat de dl. Friedman incepe sa se inchege, acest lucru nu poate insemna decat un lucru: UE si NATO ne-au abandonat de mai multa vreme, fara ca noi sa stim. O data cu noi, au abandonat si Moldova, Ucraina, Bulgaria si Serbia. O data cu aceste tari, au pierdut Marea Neagra si Turcia.

Imi este greu sa cred ca merita aceste concesii doar de dragul visului Ungariei Mari. In ciuda sanselor mici de implementare a acestui scenariu, vigilenta trebuie sa ramana maxima.

A.C.C   PS: Mi-a placut apelul la memorie facut de Prospectiv FCh vis-a-vis de alte rupturi in istorie, mai precis Quebec. O eventuala independenta a Scotiei ar insemna pentru aceasta un boicot prelungit al Marii Britanii a tututor produselor pe care scrie "Proudly made in Scoltland". Acest lucru ar afecta serios economia locala a carui volum de "export" catre UK se ridica la 70% din totalul productiei locale. Mentionez ca in aceste cifre nu este inclusa industria de petrol si gaze din Marea Nordului cu "epicentru" in Aberdeen.

Pe langa lipsa de suport vis-a-vis de integrarea europeana (eventual si in NATO) din partea Marii Britanii, Scotia ar avea inca un vot de blam din partea Spaniei, o alta tara care in afara de noi se teme ca Scotia ar putea crea un precedent nedorit in propria ograda.

Cu sau faca sorti de izbanda, acest referendum a creat valuri de ura interna in Marea Britanie. Indiferent de rezultat, Marea Britanie, in special Scotia, va fi afectata economic pe termen mediu si lung. Britanicii nu obisnuiesc sa se desparta in relatii amicale de fostii vasali. Scotia nu face exceptie.

P.FCh
Iata ce gasim cautand la Amazon dupa cuvintul cheie 'secession':

http://www.amazon.com/s/ref=sr_nr_n_9...

P.FCh
http://blogs.lse.ac.uk/.../reading-list-essential-books.../

Reading List: 6 essential books on Scotland and the Scottish independence referendum

P.FCh  Alexandru, cred ca Scotia independenta nu va avea NICIO problema in a se recupla la NATO/UE. Motivul este ca nu si-ar dori careva vidul intr-o zona asa de importanta. Dpdv economic, daca n-ar fi Criza pe de-o parte si sursa lor de petrol, pe de alta, scotienii n-ar avea complexul lor fata de engleji atat de excitat sa ceara independenta.

Problema ramane totusi pentru UE si tarile mari ale acesteia. Pentru a nu declansa o reactie in lant, probabil ca celorlalti aspiranti la independenta/referendumuri, UE va trebui sa le bareze formal calea catre 1) reacceptare si 2) unirea cu o entitate statala aflata deja in UE.

Stefan Kovacs O separare de bun simț este preferabilă. Scoțienii- pe de altă parte- vor cam da afară tot neamul de pakistanezi și alte națiuni nemuncitoare și profitoare care trăiesc din pomană (nu este cazul românilor) și să-i trimită în draga Anglie care-i place așa de mult (să mai spunem faptul că majoritatea infracțiunilor- mai ales cele violente- din actualul UK- sunt făcute de paki și buru-buru din fostele colonii africane primiți cu atâta larghețe ?). Separarea Cataloniei și Țării Bascilor- pe care eu personal o sper în acest an- va avea un efect de domino- cu Asturiile și Galicia așteptând la rând- și va dovedi că statul spaniol cu puternice rădăcini franchiste nu merită să existe. Noile state pomenite până acum sunt destul de puternice (Scoția, Catalonia și Țara Bascilor) să intre direct în zona Euro- și evident în UE. Tropăie Flandra- care era să se despartă de cel puțin 2 ori până acum- și care va da o Olandă mare- pentru că se va lipi la Olanda, Corsica și poate și Midi-ul- care se vor uni probabil cu Catalonia- reînviind țara occitană, Bretania vrea și ea independență...de ce nu ? Numai să ne ferească Dumnezeu de războaie civile...

           

           

.