Dinica Roman shared a link.
Cum va sfarsi? Uite asa!
Cati dintre noi ne asteptam sfarsitul ceausismului/comunismului in anii 1980?
Cati dintre noi ne asteptam sfarsitul ceausismului/comunismului in anii 1980?
Book
Review By Loyd Eskildson Wolfgang Streeck is a German economic
sociologist, and Emeritus Director of the Max Planck Institute for...
peromaneste.blogspot.com
Comments
Anna Zelinski De
fapt nu sfârșește, doar se metamorfozează (schimbând ... eticheta). PS.
Chiar mă bucuram că postați și ceva în graiul dulce, românesc.
Preda Mihailescu Cand
ceuasismul a sfarsit, erau unii gata pregatiti cu o infuzie de ceva
care sa ii ia locul. Si au facut infuzia, cu unele abateri de la plan.
Capitalismul dupa parerea mea este doar o eticheta mult depasita pentru
sistemul economic in care traim. Caci
capitalismul scotea capital din productie, deci cu abuzuri sau mai uman,
el iubea productia. Sistemul actual scoate bani in primul rand din
bani, nici productia nu mai ii este primar importanta - plateste
contributorul daca se rupe sfoara.
PAz
Marx, ala cu barba mult iubit/hulit si putin inteles in Romania tuturor timpurilor, anunta ca dupa capitalismul productiv se intampla cel reproductiv sau speculativ-financiar. Suntem bine mersi in capitalism, dificultatea enorma pentru Romania este in cuplarea unei tari aflate la stadiul de capitalism incipient cu un sistem intrat deja in faza speculativa.
Ce pare de neinteles este ca in Romania post-ceausista e nevoie de capitalism de productie, in care sa ai stomac pentru acumularea primitiva de capital, pe care s-o dirijezi preponderent in reinvestitii ca o conditie a acceptarii acestei injustitii.
Marx, ala cu barba mult iubit/hulit si putin inteles in Romania tuturor timpurilor, anunta ca dupa capitalismul productiv se intampla cel reproductiv sau speculativ-financiar. Suntem bine mersi in capitalism, dificultatea enorma pentru Romania este in cuplarea unei tari aflate la stadiul de capitalism incipient cu un sistem intrat deja in faza speculativa.
Ce pare de neinteles este ca in Romania post-ceausista e nevoie de capitalism de productie, in care sa ai stomac pentru acumularea primitiva de capital, pe care s-o dirijezi preponderent in reinvestitii ca o conditie a acceptarii acestei injustitii.
Smaranda Dobrescu Adica
din cele doua excelente observatii de mai sus se poate intelege ca
prinsa intre modelele avansate ale vestului care trecusera deja la a
scoate bani din capital, noi am trecut en passant fara sa aprofundam
faza necesara a acumularii de capital din
productie direct la speculatii. Mi se pare un diagnostic corect si demn
de prospectivi. Exista exemple in istorie in care societatea s-a intors
la o faza anterioara insuficient exploatata? Ce se aude oare cu Fondul
suveran de investitii? Parca il valorizez mai mult acum. Din pacate il
valorizeaza si altii, mai putin interesati de timpul necesar maturizarii unor faze de crestere si decadenta a capitalismului.
Preda Mihailescu PAz@ Nu stiam ca barbasul anticipase atat de departe. Bravo lui! Restul
ramane o chestiune de definitie - si deci un formalism - avand in vedere
ca acest capitalism speculativ departe de a ridica in mod uniform
nivelul de viata pe planeta, a creat noi
forme de colonialsim si feudalism, prin pierdere de suveranitate
locala, putem la nivel formal sa ii spunem in multe moduri.
Eu simt - subiectiv, personal - nevoia de a insista la nivelul terminologiei asupra faptului ca productia s-a indepartat de capitalism, si mai ales invers.
Eu simt - subiectiv, personal - nevoia de a insista la nivelul terminologiei asupra faptului ca productia s-a indepartat de capitalism, si mai ales invers.
PAz
Preda, productia s-a mutat aproape TOATA in sistemul capitalist. S-a departat de sistemul democratic insa. Capitalul iubeste autoritatea si detesta democratia.
Preda, productia s-a mutat aproape TOATA in sistemul capitalist. S-a departat de sistemul democratic insa. Capitalul iubeste autoritatea si detesta democratia.
PAz
Smaranda Dobrescu: "Exista exemple in istorie in care societatea s-a intors la o faza anterioara insuficient exploatata?"
Da, dulaii se intorc, ei isi mai permit sa reseteze. In teorie, Romania trebuia sa invete sa inoate intr-un curent opus. Fondul de investitii, in teorie, ar putea face acest lucru, numai ca sansele esecului le covarsesc pe celelalte--fondul ar fi un prim pas, dupe infiintarea lui s-ar constata inadecvarea institutionala. Problema este ca in Romania e nevoie de CENTRALIZAREA nationala a deciziilor economico-financiare, nu neaparat in dauna partenerilor straini, cat in folos reciproc. In democratia de azi, voit cacofonizata, nu vad posibil acest lucru.
Da, dulaii se intorc, ei isi mai permit sa reseteze. In teorie, Romania trebuia sa invete sa inoate intr-un curent opus. Fondul de investitii, in teorie, ar putea face acest lucru, numai ca sansele esecului le covarsesc pe celelalte--fondul ar fi un prim pas, dupe infiintarea lui s-ar constata inadecvarea institutionala. Problema este ca in Romania e nevoie de CENTRALIZAREA nationala a deciziilor economico-financiare, nu neaparat in dauna partenerilor straini, cat in folos reciproc. In democratia de azi, voit cacofonizata, nu vad posibil acest lucru.
Preda Mihailescu PAz@ Cred ca vorbim de lucruri diferite. Eu vorbeam de ceva mai cu
picioarele pe pamant decat abstractiunile de sistem. Ma refeream la
faptul ca exista un capitalism traditional - care a fost practic dus la
mormant, deci a existat mai degraba - un
capitalism in care capitalistul insusi isi vedea menirea primara in
productie. Si asta il facea, oricat de interesat era in sporirea
productiei si revenitului, sa se identifice in parte si cu mana de
lucru, sa urmareasca ca o parte a intereseului sau personal, o anumita
implinire a vietii lor. Asta crea firme cu care oamenii se identificau,
le ofereau mici semne de recunostinta, dar si scolarizare si pregatire
profesionala, etc. Focusul pe specula transforma productia intr-un
proces abstract si pe oamenii care genereaza productia, in niste
variabile deplin substituibile, deplasabile, etc. Din acest motiv spun
eu ca a plecat capitalismul din capitalism - si asta a inceput de multe
zeci de ani, acum se vad rezultatele si din ce a fost putin ramane.
Are vreo importanta? Eu gasesc ca da: caci mitul sistemului in care oricine are o idee, munceste si este perseverent, are sansa sa ajunga sus - avea o bucatica de adevar in acel capitalism. Astazi - pot sa ne arate sapte Bil Gates si Steve Jobs, tot nu prea mai este credibil.
Are vreo importanta? Eu gasesc ca da: caci mitul sistemului in care oricine are o idee, munceste si este perseverent, are sansa sa ajunga sus - avea o bucatica de adevar in acel capitalism. Astazi - pot sa ne arate sapte Bil Gates si Steve Jobs, tot nu prea mai este credibil.
PAz
"Focusul
pe specula transforma productia intr-un proces abstract si pe oamenii
care genereaza productia, in niste variabile deplin substituibile,
deplasabile, etc."
Capitalismul legat de productie, chiar daca acestea sunt despartite de oceane, e una.
Capitalismul care muta cifre dintr-un cont virtual in altul, cu corespondent in realitate numai la mana a n-shpea (n > 3), e cel speculativ despre care vorbesc si care a ajuns mai mare cu ordine de magnitudine decat produsul brut al tuturor economiilor lumii.
La centru, capitalismul de productie s-a dematerializat odata cu externalizarea fortei de munca. Acest aspect creaza probleme enorme care nu pot fi rezolvate decat antidemocratic. Problemele celuilalt tip de capitalism, cel pur speculativ, nu pot fi rezolvate decat prin implozia (controlata sau nu) a sistemului. Candidatul Trump spunea ceva in sensul imploziei controlate, eram chiar tentat sa-l cred, acum mi-a mai trecut vazand cum e impresurat de goldmansaci...
Capitalismul legat de productie, chiar daca acestea sunt despartite de oceane, e una.
Capitalismul care muta cifre dintr-un cont virtual in altul, cu corespondent in realitate numai la mana a n-shpea (n > 3), e cel speculativ despre care vorbesc si care a ajuns mai mare cu ordine de magnitudine decat produsul brut al tuturor economiilor lumii.
La centru, capitalismul de productie s-a dematerializat odata cu externalizarea fortei de munca. Acest aspect creaza probleme enorme care nu pot fi rezolvate decat antidemocratic. Problemele celuilalt tip de capitalism, cel pur speculativ, nu pot fi rezolvate decat prin implozia (controlata sau nu) a sistemului. Candidatul Trump spunea ceva in sensul imploziei controlate, eram chiar tentat sa-l cred, acum mi-a mai trecut vazand cum e impresurat de goldmansaci...
Preda Mihailescu PAz@ Sunt inca puternici acesti gânsaci de care vorbesti. Acum aproape 10
ani, si Merkel a noastra era plina de curaj si furie impotriva jocurilor
iresponsabile. Si cerea capete, cerea taxe pe tranzactii si tot ce
auzea ea ca ar mai putea stopa furia
speculativa. Si gânsacii au potolit-o in doua-trei luni. Cu Trump se
vede ca de ce ne-a fost frica nu scapam asa usor - este recuperabil, dar
chiar atat de repede nu ma asteptam.
PAz
"Streeck also identifies three long-term trends in first industrialized, now increasingly deindustrialized capitalist countries. The first is a steady decline in the rate of economic growth, the second is an equally persistent rise in overall (governments, private citizens, financial and non-financial firms) indebtedness in those same states, and the third is ascending income and wealth inequality."
Adica elitele lumii ne tin pe toti de fraieri prin cresterea nivelului de indatorare.
Din al treilea comentariu extrag: "Furthermore, in today’s world, it is not capitalism that is in imminent danger, but rather democracy. A predatory form of post-democratic capitalism, not the end of capitalism, is the threat. Correspondingly, authoritarianism seems a far greater peril than the anarchy of a dark age."
Sumbru, dar adevarat. As adauga doar ca mentinerea conditiilor obiective ale crizei, subsumate de gradul de indatorare, acele insule de autoritarism se vor inscrie inevitabil pe un parcurs de coliziune.
"Streeck also identifies three long-term trends in first industrialized, now increasingly deindustrialized capitalist countries. The first is a steady decline in the rate of economic growth, the second is an equally persistent rise in overall (governments, private citizens, financial and non-financial firms) indebtedness in those same states, and the third is ascending income and wealth inequality."
Adica elitele lumii ne tin pe toti de fraieri prin cresterea nivelului de indatorare.
Din al treilea comentariu extrag: "Furthermore, in today’s world, it is not capitalism that is in imminent danger, but rather democracy. A predatory form of post-democratic capitalism, not the end of capitalism, is the threat. Correspondingly, authoritarianism seems a far greater peril than the anarchy of a dark age."
Sumbru, dar adevarat. As adauga doar ca mentinerea conditiilor obiective ale crizei, subsumate de gradul de indatorare, acele insule de autoritarism se vor inscrie inevitabil pe un parcurs de coliziune.
Smaranda Dobrescu In
aceasta abordare nu ne aflam oare in faza anarhiei, mai lesne sa apara
decat autoritarismul? Sau convietuim cu inputuri ale amandorura?
Dinica Roman You
don’t merely look at a Caravaggio; you square up to one. The scenes are
tightly cropped, with characters that jostle and stare at the viewer.
Their mordancy is a tonic to Streeck, who laughs with delight. He pauses
in front of Boy Bitten by a Lizard and
admires how the lizard clings on with its teeth to the boy’s finger. At a
scene of cardsharps he exclaims, “Feel the decadence! The threat of
violence!”
He notes how many paintings date from just before the thirty years’ war: “They’re full of the anticipation that the world is about to fall apart.”
https://i.guim.co.uk/.../76_142_877_1097/master/877.jpg...
He notes how many paintings date from just before the thirty years’ war: “They’re full of the anticipation that the world is about to fall apart.”
https://i.guim.co.uk/.../76_142_877_1097/master/877.jpg...
Dinica Roman Such frenzies of collective self-harm were explained by Streeck in the 2012 lectures later collected in Buying Time:
"Professionalised political science tends to underestimate the impact of moral outrage. With its penchant for studied indifference … [it] has nothing but elitist contempt for what it calls “populism”, sharing this with the power elites to which it would like to be close … [But] citizens too can “panic” and react “irrationally”, just like financial investors … even though they have no banknotes as arguments but only words and (who knows?) paving stones."
Here he is in 2013, foreshadowing the world of LuxLeaks, SwissLeaks and the Panama Papers and their revelations of a one-sided class war – by the 1% against the rest of us:
:Why should the new oligarchs be interested in their countries’ future productive capacities and present democratic stability if, apparently, they can be rich without it, processing back and forth the synthetic money produced for them at no cost by a central bank for which the sky is the limit, at each stage diverting from it hefty fees and unprecedented salaries, bonuses, and profits as long as it is forthcoming – and then leave their country to its remaining devices and withdraw to some privately owned island?"
And in a 2015 essay, he warns that resentment against such elites will not be wholesomely Fabian but will instead take the form either of “public entertainment” or “some politically regressive sort of nationalism”. It will look less like Hillary than Donald:
"Politicization is migrating to the right side of the political spectrum where anti-establishment parties are getting better and better at organising discontented citizens dependent upon public services and insisting on political protection from international markets."
"Professionalised political science tends to underestimate the impact of moral outrage. With its penchant for studied indifference … [it] has nothing but elitist contempt for what it calls “populism”, sharing this with the power elites to which it would like to be close … [But] citizens too can “panic” and react “irrationally”, just like financial investors … even though they have no banknotes as arguments but only words and (who knows?) paving stones."
Here he is in 2013, foreshadowing the world of LuxLeaks, SwissLeaks and the Panama Papers and their revelations of a one-sided class war – by the 1% against the rest of us:
:Why should the new oligarchs be interested in their countries’ future productive capacities and present democratic stability if, apparently, they can be rich without it, processing back and forth the synthetic money produced for them at no cost by a central bank for which the sky is the limit, at each stage diverting from it hefty fees and unprecedented salaries, bonuses, and profits as long as it is forthcoming – and then leave their country to its remaining devices and withdraw to some privately owned island?"
And in a 2015 essay, he warns that resentment against such elites will not be wholesomely Fabian but will instead take the form either of “public entertainment” or “some politically regressive sort of nationalism”. It will look less like Hillary than Donald:
"Politicization is migrating to the right side of the political spectrum where anti-establishment parties are getting better and better at organising discontented citizens dependent upon public services and insisting on political protection from international markets."
Smaranda Dobrescu Excelenta
si previzionara analiza lui Streeck. Ati fost inspirati amandoi sa o
puneti in discutie. Cel mai inspirat se pare ca a fost englezul care
folosind argumente simple si de bun simt a definit corect viitorul
apropiat si a prevazut aparitia lui Trump
si a altor trumpi. Decadenta capitalismului in stadiu speculativ. "Why
should the new oligarchs be interested in their countries’ future
productive capacities and present democratic stability if, apparently,
they can be rich without it, processing back and forth the synthetic
money produced for them at no cost by a central bank"
Si apoi, apoi ce urmeaza?
Si apoi, apoi ce urmeaza?
Preda Mihailescu "Si
apoi, apoi ce urmeaza?" - in principiu, si aceasta stim: Tribulatiile
si indeplinirea visului lui Daniel: colosul cu picioare de lut este
lovita de o ceva, din dorinta lui Dumnezeu. Adica se sfarseste cu
invprevizibil, si prost cine se sperie prea tare, caci i-a slabit
credinta. Dar nu stim CUM?
Smaranda Dobrescu Va
mai exista epoca robotizarii dusa la extreme greu de imaginat? Sau ne
gandim ca chiar si robotii vor nesocoti legile robotilor si vor prelua
comanda?
PAz
Robotizarea e echivalenta cu lobotomizarea. Sub aspect simbolic si real.
O problema a timpului nostru este tocmai productivitatea care face mase intregi de oamnei redundanti, nu doar in Romania, ci si la centru.
Robotizarea e echivalenta cu lobotomizarea. Sub aspect simbolic si real.
O problema a timpului nostru este tocmai productivitatea care face mase intregi de oamnei redundanti, nu doar in Romania, ci si la centru.
Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu
@ Daca ne uitam putin mai distant, este ceva surprinzator - tocmai mari
scriitori de SF, precum un Asimov, care a fost un Jules Verne modern,
par ca se plimba prin viziuni de viitoruri posibile cu precizia unuia
care isi aminteste sa aude cu atentie
experiente indepartate, dar REALE. Nu stiu ce va sa insemne - dar
vorbesc de senzatia ca excesul de robotizare, si de manipulare genetica,
care nu pot periclita viitorul, nu sunt deloc carti nescrise ...
In planul imediat al Umanitatii, cum o cunoastem - chiar fara a folosi o imagine atat de tare ca lobotomizarea de care vorbeste Flavius, trebui repetat necontenit faptul ca sarmanii roboti A) Sunt privati de INTENTIE, si asta ne face extraordinar de raspunzatori B) Pot duce cu o viteza inconotrolabila la materializare orice lipsa de intentie, sau intentie pasiva introdusa in programarea lor.
Concret - un robot nu poate sa stie ca natura vie se regeneareaza, sufera si are nevoie de protectie impotriva incursiunilor excesive. Noua aici ne ajuta mai mult intuitia si sentimente profunde - daca ar fi sa ne limitam la consecintele rationale si mecanizabile pe care le tragem din acest adevar, optimizand, cu iuteala unor roboti, concluziile ce se pot trage din cateva principii rationale oricat de iscusite, ar urma catastrofa. Ratiunea noastra, care se zice, ne-a emancipat, risca sa ne tina si prizonieri daca nu stim sa tragem concluziile! Deci personal nu cred ca o perioada "robotica" este o faza necesara a evolutiei, nu cred ca este nociva, dar as vrea mai intai sa vad o soltionare decisa a instinctelor primare de aviditate, control si invidie, suprimate, sau controlate si sublimate intr-un mod stabil. Caci ele ne influenteaza intentiile, si intentiile ne influenteaza ratiunea, care apoi ... programeaza, deci influenteaza, robotii! As fi deci fericit intr-o lume care a invatat - sau a fost binecuvantata cu Harul de - a fi cumpatate in dorinta de putere si control si evoluata in virtutile pozitiva. In asa o lume, nu as avea probleme cu niste simpatici roboti la casa omului, care invata chiar prin imitatie.
In planul imediat al Umanitatii, cum o cunoastem - chiar fara a folosi o imagine atat de tare ca lobotomizarea de care vorbeste Flavius, trebui repetat necontenit faptul ca sarmanii roboti A) Sunt privati de INTENTIE, si asta ne face extraordinar de raspunzatori B) Pot duce cu o viteza inconotrolabila la materializare orice lipsa de intentie, sau intentie pasiva introdusa in programarea lor.
Concret - un robot nu poate sa stie ca natura vie se regeneareaza, sufera si are nevoie de protectie impotriva incursiunilor excesive. Noua aici ne ajuta mai mult intuitia si sentimente profunde - daca ar fi sa ne limitam la consecintele rationale si mecanizabile pe care le tragem din acest adevar, optimizand, cu iuteala unor roboti, concluziile ce se pot trage din cateva principii rationale oricat de iscusite, ar urma catastrofa. Ratiunea noastra, care se zice, ne-a emancipat, risca sa ne tina si prizonieri daca nu stim sa tragem concluziile! Deci personal nu cred ca o perioada "robotica" este o faza necesara a evolutiei, nu cred ca este nociva, dar as vrea mai intai sa vad o soltionare decisa a instinctelor primare de aviditate, control si invidie, suprimate, sau controlate si sublimate intr-un mod stabil. Caci ele ne influenteaza intentiile, si intentiile ne influenteaza ratiunea, care apoi ... programeaza, deci influenteaza, robotii! As fi deci fericit intr-o lume care a invatat - sau a fost binecuvantata cu Harul de - a fi cumpatate in dorinta de putere si control si evoluata in virtutile pozitiva. In asa o lume, nu as avea probleme cu niste simpatici roboti la casa omului, care invata chiar prin imitatie.
Smaranda Dobrescu Evolutia
robotilor si a caracteristicilor acestora depinde deocamdata de
om.Micii roboti autoinstruibili sunt atat de simpatici incat ne pot da o
anumita garantie (inselatoare) despre o buna evolutie a acestora.
Asadar, nu despre ei vom vorbi ca masini determinante ale viitorului.
1. elitele manageriale si birocratice vor fi "populate" cu indivizi ale caror creiere vor fi conectate la inteligente artificiale, pentru o mai mare eficienta si rapiditate
Acest aspect se refera la ceea ce numim “singularitate tehnologica”, introdusa de von Neumann in 1958 si care a inclus idea de “explozie inteligentă” (Good., 1965). Initiatorii au prevazut o crestere liniara pe termen lung care va duce la puterii de calcul ale calculatoarelor, care pana la urma vor depăși puterea de calcul a creierului uman, care este de ordinul a 1014 operații pe secundă.(daca-mi amintesc eu bine) In zilele noastre, Ray Kurzweill, extrapoland Legea lui Moore (a evolutiei tehnicii de calcul prin crestere exponentiala), a prezis ca pana la jumatatea acestui secol un salt tehnologic ultrarapid va duce la evenimente aproape imposibil de imaginat constand in contopirea dintre inteligența biologică și cea nebiologică (artificiala) - oameni (nu cyborgi) cu nivele înalte de superinteligență.
2. Cum vor rezolva aceste inteligente artificial imbunatatite "insignifiantele" chestiuni de ordin emotional sau etic.
Daca acceptam principiul singularitatii tehnologice, atunci persoanele superinteligente, fiind oameni, isi vor pastra capacitate de a reactiona emotional si de a accepta reguli etice. Dar problema transferului de sentimente la nivel de roboti este si ea valabila. Deja exista roboti care pot reactiona la stimului externi (recunosc expresii ale fetei pe care le asociaza cu sentimente de mahnire, bucurie, veselie, etc.), ca sa nu mai vorbim de perceptii directe (lacrimi, hohote de ras). In Romania s-a lansat o aplicatie in care un robotel raspunde (prin imitare) la reactii spontane – experimentul s-a bucurat de un success neasteptat in cazuri de autism la copii.
3. Grija ca un pilot automat, de exemplu ar putea pune in primejdie pasagerul nu pare a fi reala daca acceptam ca robotul are un soft care il obliga sa il protejeze pe pasager, mentinandu-l in siguranta si confort.
Mutando mutandis, raspunsul l-a dat de multa vreme Asimov, cu cele 3 legi ale roboticii:
Legea 1. Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău.
Legea 2 Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1.
Legea 3. Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.
Problema etica este insa determinata esential, dupa cum ati spus de bunele sentimente si intentii ale programatorului. Probabil ca printre primii roboti autonomi ca miscare vor fi cei destinati luptei si rapunerii unui adversar mai slab in soft sau un uman.
Dar problema “etica” este dificila si pentru un pilot uman, in anumite circumstante. Voi cita poate cel mai cunoscut paradox etic (dilemma etica):
Un tren rulează scăpat total de sub control. În calea sa se află 5 oameni care au fost legaţi de şină de un răufăcător. Din fericire, există un macaz şi o linie ocolitoare, dar pe care e un alt om legat de şină. Ştii că numai de tine depinde soarta acestor oameni. Vei schimba macazul? Dacă nu faci nimic, trenul va ucide 5 persoane. Dacă schimbi macazul va ucide una şi cinci vor fi salvate. E moral să ucizi o persoană pentru a salva cinci? (persoana e nevinovată şi nu şi-a dat acordul să fie sacrificată).
Daca aveti un raspuns bun la aceasta dilema, nu e cazul sa ne mai ingrijoram cu decizia pilotului automat al oricarui vehicul.
De altfel in urma cu un an am mai discutat aceasta dilema etica impreuna cu Draghi si daca-mi amintesc bine, au fost rezolvari diferite din partea prospectivilor.
:-)"
1. elitele manageriale si birocratice vor fi "populate" cu indivizi ale caror creiere vor fi conectate la inteligente artificiale, pentru o mai mare eficienta si rapiditate
Acest aspect se refera la ceea ce numim “singularitate tehnologica”, introdusa de von Neumann in 1958 si care a inclus idea de “explozie inteligentă” (Good., 1965). Initiatorii au prevazut o crestere liniara pe termen lung care va duce la puterii de calcul ale calculatoarelor, care pana la urma vor depăși puterea de calcul a creierului uman, care este de ordinul a 1014 operații pe secundă.(daca-mi amintesc eu bine) In zilele noastre, Ray Kurzweill, extrapoland Legea lui Moore (a evolutiei tehnicii de calcul prin crestere exponentiala), a prezis ca pana la jumatatea acestui secol un salt tehnologic ultrarapid va duce la evenimente aproape imposibil de imaginat constand in contopirea dintre inteligența biologică și cea nebiologică (artificiala) - oameni (nu cyborgi) cu nivele înalte de superinteligență.
2. Cum vor rezolva aceste inteligente artificial imbunatatite "insignifiantele" chestiuni de ordin emotional sau etic.
Daca acceptam principiul singularitatii tehnologice, atunci persoanele superinteligente, fiind oameni, isi vor pastra capacitate de a reactiona emotional si de a accepta reguli etice. Dar problema transferului de sentimente la nivel de roboti este si ea valabila. Deja exista roboti care pot reactiona la stimului externi (recunosc expresii ale fetei pe care le asociaza cu sentimente de mahnire, bucurie, veselie, etc.), ca sa nu mai vorbim de perceptii directe (lacrimi, hohote de ras). In Romania s-a lansat o aplicatie in care un robotel raspunde (prin imitare) la reactii spontane – experimentul s-a bucurat de un success neasteptat in cazuri de autism la copii.
3. Grija ca un pilot automat, de exemplu ar putea pune in primejdie pasagerul nu pare a fi reala daca acceptam ca robotul are un soft care il obliga sa il protejeze pe pasager, mentinandu-l in siguranta si confort.
Mutando mutandis, raspunsul l-a dat de multa vreme Asimov, cu cele 3 legi ale roboticii:
Legea 1. Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău.
Legea 2 Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1.
Legea 3. Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.
Problema etica este insa determinata esential, dupa cum ati spus de bunele sentimente si intentii ale programatorului. Probabil ca printre primii roboti autonomi ca miscare vor fi cei destinati luptei si rapunerii unui adversar mai slab in soft sau un uman.
Dar problema “etica” este dificila si pentru un pilot uman, in anumite circumstante. Voi cita poate cel mai cunoscut paradox etic (dilemma etica):
Un tren rulează scăpat total de sub control. În calea sa se află 5 oameni care au fost legaţi de şină de un răufăcător. Din fericire, există un macaz şi o linie ocolitoare, dar pe care e un alt om legat de şină. Ştii că numai de tine depinde soarta acestor oameni. Vei schimba macazul? Dacă nu faci nimic, trenul va ucide 5 persoane. Dacă schimbi macazul va ucide una şi cinci vor fi salvate. E moral să ucizi o persoană pentru a salva cinci? (persoana e nevinovată şi nu şi-a dat acordul să fie sacrificată).
Daca aveti un raspuns bun la aceasta dilema, nu e cazul sa ne mai ingrijoram cu decizia pilotului automat al oricarui vehicul.
De altfel in urma cu un an am mai discutat aceasta dilema etica impreuna cu Draghi si daca-mi amintesc bine, au fost rezolvari diferite din partea prospectivilor.
:-)"
Preda Mihailescu Smaranda
Dobrescu @ Toate aceste previziuni si prognoze se bazeaza pe o anumita
intelegere a notiunii de "inteligenta" care face abstractie in mod
deliberat de calitatile spirituale si morale din spatele intentiilor
creatoare ale acelei inteligente. Este o
ereditate periculoasa a preceptului lui Descartes, impotriva caruia
Pascal isi adusese avertismentele sale: el dadea metode eficace pentru
progresarea in pasi mici de simplificari si abstractiuni in directia
unei dorite intelegeri - dar si manipulari - a naturii si lumi fizice.
In demersul sau esential era faptul ca functioneaza mai bine decat
contemplare mistica, spre exemplu, desigur. Dar niciodata nu si-a facut
griji despre modul in care bucatelele tot mai mici ale intregului, in
care isi impartea el problema, pentru a o putea ataca, regasesc "de la
sine", odata rezolvate, locul lor in intreg.
Aceasta, am vazut, devine o problema esentiala a epocii rationale. Intrebarea este deci cum vom depasi epoca rationala, mai degraba decat cum depasim capitalismul. Din fericire probleme - martor ca cea pe care ati enuntat-o (sau varianta in care doua masini autonome intra in colisie, pe o strada in conditii in care toate programele lor le spune ca nu exista mod de a evita o colisie care ar ucide pe voiajorii din ambele masini, este ca una din masini sa decida de comun acord, sa se "sacrifice" impreuna cu voiajorii sai. Se poate merge si in cazul acesta la infinit cu un arbore de decizii, in care se PREVAD criterii de prioritati. Si daca asta este tot adevarul vietii, atunci intr-adevar masinile automatizate vor fi capabile sa ia o decizie mai buna decat ar lua-o doi soferi in panica, caci decizia masinilor a fost luata inca din momentul programarii, cu sange rece si dupa multe congrese de etica automatelor.
Va las pe dumneavoastra sa formulati buba care totusi ramane in aceasta "etica rationala"...
Aceasta, am vazut, devine o problema esentiala a epocii rationale. Intrebarea este deci cum vom depasi epoca rationala, mai degraba decat cum depasim capitalismul. Din fericire probleme - martor ca cea pe care ati enuntat-o (sau varianta in care doua masini autonome intra in colisie, pe o strada in conditii in care toate programele lor le spune ca nu exista mod de a evita o colisie care ar ucide pe voiajorii din ambele masini, este ca una din masini sa decida de comun acord, sa se "sacrifice" impreuna cu voiajorii sai. Se poate merge si in cazul acesta la infinit cu un arbore de decizii, in care se PREVAD criterii de prioritati. Si daca asta este tot adevarul vietii, atunci intr-adevar masinile automatizate vor fi capabile sa ia o decizie mai buna decat ar lua-o doi soferi in panica, caci decizia masinilor a fost luata inca din momentul programarii, cu sange rece si dupa multe congrese de etica automatelor.
Va las pe dumneavoastra sa formulati buba care totusi ramane in aceasta "etica rationala"...
Smaranda Dobrescu Daca
ar fi sa aplic dilema etica la rationamentul robotilor presupun de la
bun inceput ca acesta este programat conform legii 1 sa nu afecteze
niciodata viata sau integritatea unui om direct sau prin neinterventie.
In fata a doua variante cu afectare obligatorie
a unei parti, robotul nu va lua hotararea afectarii. Daca intamplarea
face ca el sa loveasca 5 persoane asa ramane, caci lovirea uneia singura
ar insemna sa aleaga el optiunea ucigatoare prin interventia sa. Fara
interventie se cheama ca acea varianta e un dat mai putin imoral decat
implicarea vointei in distrugere.
Buba care ramane este ca datorita deciziei de neinterventie amploarea raului facut este poate mai mare decat In cazul interventiei.
Sper ca programatorii viitorului nu prea indepartat sa tina seama de cat mai multe principii etice. Aleatoriul cred ca este diminuat in conditiile unei masini bine programata.
Buba care ramane este ca datorita deciziei de neinterventie amploarea raului facut este poate mai mare decat In cazul interventiei.
Sper ca programatorii viitorului nu prea indepartat sa tina seama de cat mai multe principii etice. Aleatoriul cred ca este diminuat in conditiile unei masini bine programata.
Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu
@ Nu. Nu este asta - legea de a nu afecta viata unui om este si ea o
abstractie inventata de om, deci pe o analiza de caz prealabila, dusa
riguros, ea poate sa fie "overridden" (nu stiu cum sa spun pe romaneste
acest termen de progamare), si se poate
chiar pondera indelung pentru a ajunge o optimizare a cazurilor care sa
fie laudabila, si intr-adevar preferabila reactiilor neconotrolate la
panica ale unor soferi, care in plus nu comunica cum pot sa comunice
masinile.
Problema este ca desavantul este in avantaj - alegerea morala este statica, si la fel si evaluarea situatiei. Realitatea nu este determinista, si in pragul mortii, un om poate sa mai gaseasca o portita nevazuta sau prevazuta de programator, la rece. Si cea mai mare problema este desigur aceea ca un sacrificiu al vietii pentru a proteja alte vieti (eu sunt singur, ceilalti sunt o intreaga familie, spre exemplu, etc.) se face prin decizie proprie. Delegat unei inteligente artificiale, chiar daca este judicioasa decizia, tot un fel de crima este. Si atunci ce faci? Lasi masina singura - si in momentul impasului redai controlul soferului care tocmai savura cafeaua, ca sa poata decida singur - la analiza masinii - ca este bine sa se indrepte spre prapastie, caci salveaza viata unor parinti cu trei copii?
Problema este ca desavantul este in avantaj - alegerea morala este statica, si la fel si evaluarea situatiei. Realitatea nu este determinista, si in pragul mortii, un om poate sa mai gaseasca o portita nevazuta sau prevazuta de programator, la rece. Si cea mai mare problema este desigur aceea ca un sacrificiu al vietii pentru a proteja alte vieti (eu sunt singur, ceilalti sunt o intreaga familie, spre exemplu, etc.) se face prin decizie proprie. Delegat unei inteligente artificiale, chiar daca este judicioasa decizia, tot un fel de crima este. Si atunci ce faci? Lasi masina singura - si in momentul impasului redai controlul soferului care tocmai savura cafeaua, ca sa poata decida singur - la analiza masinii - ca este bine sa se indrepte spre prapastie, caci salveaza viata unor parinti cu trei copii?
Smaranda Dobrescu Preda Mihailescu
Eu am transpus dilema etica in cazul robotilor si legile lor de
functionare. Mai dificil este pentru un om sa ia o decizie, imorala in
ambele cazuri.
În concluzie, orice acţiune dintre cele două disponibile încalcă o datorie morală. Nu putem alege pe criterii morale. Dar putem alege pe criterii de oportunitate, pe bază de înţelepciune practică. Dintre cele două variante de acţiuni imorale, uciderea unei persoane pentru salvarea altor cinci este oportună (maximizează fericirea generală).
Soluţiile aristotelicului si kantianului sunt asemănătoare. Situaţia descrisă e un impas moral din care nu se poate ieşi decât alegând calea unei strategii de evaluare extra-morală.
Schimb macazul: ucid o persoană şi salvez cinci este si ea imorala (încalcă datoria de a nu ucide)
Astfel de rationamente ma tem ca nu pot fi programate avand in vedere perceptele morale existente in toate civilizatiile, religiile... Sau poate, da.
În concluzie, orice acţiune dintre cele două disponibile încalcă o datorie morală. Nu putem alege pe criterii morale. Dar putem alege pe criterii de oportunitate, pe bază de înţelepciune practică. Dintre cele două variante de acţiuni imorale, uciderea unei persoane pentru salvarea altor cinci este oportună (maximizează fericirea generală).
Soluţiile aristotelicului si kantianului sunt asemănătoare. Situaţia descrisă e un impas moral din care nu se poate ieşi decât alegând calea unei strategii de evaluare extra-morală.
Schimb macazul: ucid o persoană şi salvez cinci este si ea imorala (încalcă datoria de a nu ucide)
Astfel de rationamente ma tem ca nu pot fi programate avand in vedere perceptele morale existente in toate civilizatiile, religiile... Sau poate, da.
Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu
@ Exact acesta este punctul. Caci desigur ca acest exemplu - pe care nu
stiu daca l-am inventat eu sau este caz concret de discutie in
contextul masinilor fara conducator (l-am expus unui amic, care sase
luni mai tarziu il reproducea la o masa
ca fiind dat de un faimos expert - nu stiu daca am gandit la unison, sau
era un mod de spune: oricum, exemplu este la indemana si desigur va fi
discutat intensiv!) - acest exemplu deci face parte dintr-o serie de
decizii de programare care implicit sau explicit trebuiesc luate in
desvoltarea acestor masini.
Ceea ce filozofia rationala nu pune in discutie, ea fiind oarecum primul pas spre masinare, este faptul ca in afara deciziilor rationale, alese principial a priori, exista intuitia, momentul divin, si mai exista si simpla renuntare la viata constienta "In mainile Tale imi pun sufletul", care pot fi o diferenta imensa.
Acesta desigur este doar un aspect - care poate fi discutat poate cu succes. Riscul ramane natura omului - odata produse, masinile si robotii, toata babilonia de "internet of things" se pot extinde tot mai rapide, cu tot mai putine verificari si investitii morale si intelectuale. Vedem deja in cazul GMO, si multe altele, ca marile probleme se produc cand intervine rutina. Si revenim la acelas punct - trebuie tinut pasul cu perfectionarea morala a omului, aceea ascunde catastrofele.
Ceea ce filozofia rationala nu pune in discutie, ea fiind oarecum primul pas spre masinare, este faptul ca in afara deciziilor rationale, alese principial a priori, exista intuitia, momentul divin, si mai exista si simpla renuntare la viata constienta "In mainile Tale imi pun sufletul", care pot fi o diferenta imensa.
Acesta desigur este doar un aspect - care poate fi discutat poate cu succes. Riscul ramane natura omului - odata produse, masinile si robotii, toata babilonia de "internet of things" se pot extinde tot mai rapide, cu tot mai putine verificari si investitii morale si intelectuale. Vedem deja in cazul GMO, si multe altele, ca marile probleme se produc cand intervine rutina. Si revenim la acelas punct - trebuie tinut pasul cu perfectionarea morala a omului, aceea ascunde catastrofele.
"perfectionarea morala a omului" nu exista asa ceva, omul este o trestie i/morala.
Legile robotilor in conceptia lui Asimov sunt bune de speculatie academica si cam atat. Daca ai scoate un robot autonom ghidat moral de ele in lumea reala ar ajunge la multe judecati solomonice cu raspunsuri prefabricate/sintetice.
Preda a remarcat cateva puncte foarte importante ignorate de avocatii naivi ai robotizarii: intuitia, sentimentele, setul de valori morale, atomizarea problemelor/sitatilor care impreuna cu automatizarea deciziilor ar conduce la catastrofe in lant.
Robotii capitalistilor, diferiti de ai cercetatorilor, au 2 roluri: 1) ofera o explicatie incompleta pentru lipsa locurilor de munca; 2) pun presiune pe forta de munca, crescand astfel direct si indirect productivitatea/profitul.
In final, robotii nu pot functiona decat in universuri foarte reduse/caricaturale prin simplificarile impuse. Viata/lumea sunt infinit mai complicate. Asa ca pot spune ca la fel cum hamburgerul McDonald/mancarea fast-food n-a rezolvat problema nutritiei, nici robotii n-au sa rezolve vreo problema reala a lumii.
Smaranda Dobrescu Daca
am observa lucrurile de la mare distanta si cu intelepciune am condamna
gradul si viteza de automatizare si robotizare, tocmai avand in vedere
consecintele grave asupra operatorului uman in diferite posturi. Daca
stai printre studenti insa, sau printre
tineri cercetatori vei remarca aplecarea lor naturala spre a inventa noi
functii ale robotilor, de a construi roboti cat mai inteligenti. Cel
mai interesati par a fi studentii de inteligenta artificiala care le
ofera campul cel mai larg de cercetare si dezvoltare. Marirea
capacitatilor masinilor de calcul nu mai e un secret si nici realizarea
de mega retele. Din acest punct de vedere se poate considera dezvoltarea
rapida a roboticii ca un fenomen obiectiv. Orice stiinta progreseaza.
Minunata stiinta a informatizarii a ajuns in punctul in care a depasit
faza ajutorului dat omului si a realizat inflexiunea spre inlaturarea
omului din functiile si necesitatile sale. Societatea se confrunta cu o
problema de ordin moral care nu vad sa poata fi rezolvata in sistemul de
invatamant. Mai multe ore de morala si etica nu vor putea opri un
proces fara intoarcere.
Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu
@ Morala nu se rezolva in procesul de invatamant. Dar undeva trebuiesc
pastrati germenii de gandire critica. Nu este nimic in sine rau in
pasiunea tinerilor pentru informatica si IT - am un postdoc genial din
Romania, care reprezinte bine categoria.
Problema devine cand sunt indreptati in directii de studiu fara a fi
informati de finalitate, si ei nu isi pun suficiente intrebari. De genul
"cum definesti profilul unui individ din urmele lasate de el in
internet sau aiurea" - dar cu ce scop?
Influenta nu se petrece cu solutii alternative, ci cu intrebari si nelinisti alternative. Cand sunt tineri, ei sunt receptivi.
Influenta nu se petrece cu solutii alternative, ci cu intrebari si nelinisti alternative. Cand sunt tineri, ei sunt receptivi.
Smaranda Dobrescu Societatea
se confrunta cu o problema de ordin moral care nu vad sa poata fi
rezolvata in sistemul de invatamant.. Asta am remarcat si eu.
Invatamantul superior este un mediu concurential, doctoratele si
stagiile postdoc, la fel. Exista oare directii care
sa ajunga in alt loc cu alte coordonate decat cele care servesc
inteligenta artificiala? Retelele neuronale, de exemplu nu vor fi
folosite in scopul folosirii inteligentei umane la o capacitate mai
mare, tinzand spre capacitatea masinilor? Scoala din Bucuresti are
specialisti care se ocupa acum de aplicatii in medicina. Excelent. Va fi
o ramura care va evolua de sine statatoare. Sunt colective mixte de
profesori din domeniul informaticii, medicinei, filosofiei care fac pasi
mari spre diagnosticare timpurie. In camera de alaturi vei gasi insa
doi-trei studenti care folosesc calculatoarele performante ca sa-si
scrie programul pentru robotul cu care se vor prezenta si vor castiga la
concursul international. Cand si la ce nivel, de catre cine se vor
inocula in acesti tineri necesarele nelinisti alternative?
PAz
"Daca
stai printre studenti insa, sau printre tineri cercetatori vei remarca
aplecarea lor naturala spre a inventa noi functii ale robotilor, de a
construi roboti cat mai inteligenti. "
Ei, tinerii s-ar apleca 'natural' asupra multor activitati pe care societatea le-a ingradit, pentru binele studentilor si/sau societatii pe ansamblu.
"Scoala din Bucuresti are specialisti care se ocupa acum de aplicatii in medicina."
Ca la orice moda, hop si Bucurestiul!
Eu cred ca noi, pe ansamblu, nu doar prospectivii, ar trebui sa tratam aceste pseudo-revolutii tehnice cu ceva mai mult scepticism apriori. Dela crearea bombei atomice de catre un grup international de oameni de stiinta la varf, nu ne este clar ca nu orice posibilitate tehnica este si dezirabila? Fapt recunoscut de multi dintre creatorii bombei insisi la momentul exploziei. Pana acum, odata cu ravagiile in masa facute de automobil, antibiotice si genetica, pentru a ne limita doar la trei, o atitudine sceptica/de prudenta ar fi trebuit sa devina generalizata. Ce facem noi? Ne inchinam zeului tehnologie si asteptam sa fim mantuiti de progres. Vom astepta mult si bine, intre timp ne este din ce in ce mai rau.
Sa luam automobilul de mai sus. Cand a fost introdus, ideea era aceea a liberarii omului, dupa aceea a devenit repede un simbol de status. Ce s-a intamplat? Poluare, distrugere a resurselor naturale, oameni condamnati sa ramana imobili pe autostrazi care devin adevarate parcari tocmai atunci cand ar trebui sa-ti exerciti libertatea de miscare (la serviciu sau in vacanta). La nivel societal, s-a dat initial de lucru fabricantilor de masini si industriilor anexe, acum suntem condamnati sa platim, PE DATORIE, an de an cu re/pavarea soselelor, stress si boli... Cat despre status, ce sa mai spun? Cand toti au masina, dispare orice urma de status.
La crearea antibioticelor, medicii cei mai vestiti ai zilelor (anii 1950) preconizau ca in cateva zeci de ani omaneii aveau sa moara de... plictiseala. In viziunea lor, bolile aveau sa fie ERADICATE. In realitate, am creat prin folosirea pe scara larga a antibioticelor super-microbi, cu care antibioticele nu mai pot face fata. 'Beneficiul' a fost in cresterea densitatii de animale de consum crescute in conditii atroce cu ajutorul antibioticelor--care-si fac astfel cale catre noi prin carnea pe care ne-o ofera din abundenta acelasi progres tehnic.
In fine, cu genetica suntem anuntati ca vom putea crea oameni la comanda. Problema pe care si-au pus-o ganditorii dintotdeauna este: Care ar fi setul de caracteristici pe care le doriti in copilul dvs? Cum nu putem raspunde, suntem ametiti cu tot felul de solutii miraculoase de sanatate in timp ce ne indopam cu organisme modificate genetic si pe care corpurile noastre nu le pot asimila fara sa se inflameze.
Traiasca lupta pentru progres tehnic, ma bucur ca Bucurestiul e in rand cu lumea!
Ei, tinerii s-ar apleca 'natural' asupra multor activitati pe care societatea le-a ingradit, pentru binele studentilor si/sau societatii pe ansamblu.
"Scoala din Bucuresti are specialisti care se ocupa acum de aplicatii in medicina."
Ca la orice moda, hop si Bucurestiul!
Eu cred ca noi, pe ansamblu, nu doar prospectivii, ar trebui sa tratam aceste pseudo-revolutii tehnice cu ceva mai mult scepticism apriori. Dela crearea bombei atomice de catre un grup international de oameni de stiinta la varf, nu ne este clar ca nu orice posibilitate tehnica este si dezirabila? Fapt recunoscut de multi dintre creatorii bombei insisi la momentul exploziei. Pana acum, odata cu ravagiile in masa facute de automobil, antibiotice si genetica, pentru a ne limita doar la trei, o atitudine sceptica/de prudenta ar fi trebuit sa devina generalizata. Ce facem noi? Ne inchinam zeului tehnologie si asteptam sa fim mantuiti de progres. Vom astepta mult si bine, intre timp ne este din ce in ce mai rau.
Sa luam automobilul de mai sus. Cand a fost introdus, ideea era aceea a liberarii omului, dupa aceea a devenit repede un simbol de status. Ce s-a intamplat? Poluare, distrugere a resurselor naturale, oameni condamnati sa ramana imobili pe autostrazi care devin adevarate parcari tocmai atunci cand ar trebui sa-ti exerciti libertatea de miscare (la serviciu sau in vacanta). La nivel societal, s-a dat initial de lucru fabricantilor de masini si industriilor anexe, acum suntem condamnati sa platim, PE DATORIE, an de an cu re/pavarea soselelor, stress si boli... Cat despre status, ce sa mai spun? Cand toti au masina, dispare orice urma de status.
La crearea antibioticelor, medicii cei mai vestiti ai zilelor (anii 1950) preconizau ca in cateva zeci de ani omaneii aveau sa moara de... plictiseala. In viziunea lor, bolile aveau sa fie ERADICATE. In realitate, am creat prin folosirea pe scara larga a antibioticelor super-microbi, cu care antibioticele nu mai pot face fata. 'Beneficiul' a fost in cresterea densitatii de animale de consum crescute in conditii atroce cu ajutorul antibioticelor--care-si fac astfel cale catre noi prin carnea pe care ne-o ofera din abundenta acelasi progres tehnic.
In fine, cu genetica suntem anuntati ca vom putea crea oameni la comanda. Problema pe care si-au pus-o ganditorii dintotdeauna este: Care ar fi setul de caracteristici pe care le doriti in copilul dvs? Cum nu putem raspunde, suntem ametiti cu tot felul de solutii miraculoase de sanatate in timp ce ne indopam cu organisme modificate genetic si pe care corpurile noastre nu le pot asimila fara sa se inflameze.
Traiasca lupta pentru progres tehnic, ma bucur ca Bucurestiul e in rand cu lumea!
Smaranda Dobrescu O
piedica in calea acestui progres tehnologic si stiintific care mai
devreme sau mai tarziu se transforma intr-un inamic al omului sub
diverse forme ar fi intoarcerea in urma cu cateva secole, intoarcerea la
agricultura curata, la epoca distributismului,
la negarea tuturor accesibilitatilor actuale. Cum, cand? Dupa un
cataclism natural sau nuclear. O vor face cei care raman. Resetarea
actualului mod de viata poate ar da o sansa planetei, nu stiu daca si
copiilor nostri. Daca lumea ramane asa, fara cataclisme apocaliptice,
daca globalizarea continua iar concurenta ramane aceeasi pe piete sau
devine mai acerba, nu poti face fata decat tehnologic la un nivel cvasi
egal al tuturor tarilor. Am cerut mereu planuri Marshall, am cerut
fonduri R&D pentru tarile UE provenind din est. Atunci va trebui sa
acceptam si ca forta de munca deficitara pe piata muncii din Romania
sunt inginerii si ca dintre acestia IT-istii sunt cei mai cautati, la
noi si peste ocean. Cum sa ne opunem trendului decat producand scoala
romaneasca specialisti? Am impresia ca devin inutil si simplist de
didactica.. :-)
:-)
Alexandru Stanescu Ce
asociație ! Mi-ați adus aminte de PLANETA MAIMUȚELOR ! Cu aceascenă de
final în care Statuia Libertății apare căzută la pământ , din nisip
oeșind un singur braț ...
PAz
Smaranda, ca sa nu risc o neintelegere, nu sunt impotriva stiintei si tehnicii care salveza viata unui om. Incerc doar sa atrag atentia ca omul a ajuns sa substituie pe Dumnezeu cu tehnologia, respectiv religia cu credinta in progresul tehnico-stiintific.
Robotizarea, care se intampla mai mult la nivel discursiv decat in realitate, este a gluma (naiva sau cinica) ce tot revine. Generatiile venerabile isi amintesc de exemplu cum incepand cu timpul lui Gagarin nu puteai deschide o revista de popularizare a stiintei fara sa vezi tot felul de predictii despre anul 2000; la timpul lor, acele predictii erau cat se poate de serioase, facute de cei mai grozavi dintre noi, acum in 2017 par niste glume naive. Cand Toffler prezicea si el, la inceputul anilor 1970, gluma era deja cinica...
Smaranda, ca sa nu risc o neintelegere, nu sunt impotriva stiintei si tehnicii care salveza viata unui om. Incerc doar sa atrag atentia ca omul a ajuns sa substituie pe Dumnezeu cu tehnologia, respectiv religia cu credinta in progresul tehnico-stiintific.
Robotizarea, care se intampla mai mult la nivel discursiv decat in realitate, este a gluma (naiva sau cinica) ce tot revine. Generatiile venerabile isi amintesc de exemplu cum incepand cu timpul lui Gagarin nu puteai deschide o revista de popularizare a stiintei fara sa vezi tot felul de predictii despre anul 2000; la timpul lor, acele predictii erau cat se poate de serioase, facute de cei mai grozavi dintre noi, acum in 2017 par niste glume naive. Cand Toffler prezicea si el, la inceputul anilor 1970, gluma era deja cinica...
Dinica Roman "As
the technology advances, we might soon cross some threshold beyond
which using AI requires a leap of faith. Sure, we humans can’t always
truly explain our thought processes either—but we find ways to
intuitively trust and gauge people. Will that al...See MoreManage
technologyreview.com
