Pe facebook: Cine-i mediatorul?

luni, 9 iulie 2018

Cine-i mediatorul?

Cine-i mediatorul? – 31 mai 2018

Smaranda Dobrescu

Cine-i mediatorul?
Simplist, copilareste, lucrurile in prezent fara a comenta de ce si cum s-a ajuns aici, stau in felul urmator:
Din punctul de vedere al presedintelui si al corului de sustinatori, mai important decat orice este sa nu fie promulgate legile justitiei Nici macar nu pot spune ca ar fi voia strainilor, caci cel putin europenii, au intentia sa ne penalizeze din cauza lipsei prevederii legale de prezumtie de nevinovatie si a comportamentului adecvat, regasibile de altfel in noile proiecte ale coalitiei. Posibil sa fie doar o ambitie a presedintelui si procurorilor sefi in uniforma statului paralel.
De ieri si-au cam dat seama amatorii ca o motiune de cenzura nu poate trece iar alternativa este speranta in actiunea tefelista. Cum pot fi enervati suficient tefelistii? Presedintele le vorbeste de desfiintarea pilonului II ("Ce daca nu e rentabilitatea corespunzatoare, nu e acesta singurul element de analizat"!) iar Orban ii enerveaza cu greselile CCR. Pentru prima data s-a scandat "arestarea consilierilor CCR". Unde sunt frumoasele lozinci cu statul de drept? Ambele provocari pot aduna destui amatori dispusi la fapte mari. Oare cine mai mediaza in tara asta conflictele?
Parerea mea de rau este ca peste 10 ani, cand cel mai devreme vor incepe sa se acorde pensii din pilonul II , beneficiarii cu buzele umflate nu vor mai avea pe cine sa ia la intrebari, caci dreapta romaneasca de azi, partizana peneve a pilonului II nu va mai fi pe scena politica!...

Andrei Mocearov Nu exista mediator. Asta e marea tragedie. Toti stau închiși în tabere lor. Totul e alb sau negru. Nuantele au dispărut. Argumentele sunt de prisos. E valabil ce spun, vai, pentru toți.

Prospectiv A-z .
"Pentru prima data s-a scandat "arestarea consilierilor CCR"" Cand Adian Severin a catalogat pe fetelisti ca fascistoizi, atatia i-au sarit in cap. Ei, cine nu intelege ca arestarea consilierilor sau ridicarea dreptului la vot a celor fara bacalaureat sunt chestii fascistoide, fie e ticalos, fie n-a inteles nimic.

Dana Fantu Dar de ce a consilierilor, nu a judecatorilor?
Aud ca s-a inregistrat deja o plangere penala la Parchetul General.
Cum a zis dl. Severin de tendintele fasciste, eu am zis de mult ca Romania a devenit un stat de drept penal. In ce fel de societate oare exista un instrument penal pentru orice?
Daca vrea deneaul iti face folos necuvenit din oxigenul pe care-l respiri. Si asta-i societatea pe care o vor unii!

Eduard Virgiliu E panica mare ...

Smaranda Dobrescu "Cum vom ieși din această situație? Începe războiul care să arunce țara într-o rupere de oase? Demisionează Laura Codruța Kovesi sau intrăm în suspendare și referendum? Îl arestează pe Liviu Dragnea (procesul fiind și el parte din acest război) și Iohannis își instalează „guvernul meu"?

Nu cine e mai nebun și mai tare ne interesează acum, ci omul care poate calma lucrurile și poate readuce forțele politice în fața unui obiectiv major: situația României.
https://www.cotidianul.ro/taberele-se-iau-de-git/Manage

COTIDIANUL.RO

Taberele se iau de gît

Smaranda Dobrescu Nistorescu fie ca-l indeamna flerul fie ca e prea trecut prin multe ca jurnalist incat sa ascunda evidente, are o explicatie corecta:
"Percepția internațională a prestației DNA continuă să fie pozitivă, dreasă mai ales de interesele celor care au beneficiat. Mă refer la marile companii multinaționale. Au făcut ce-au vrut, de la repatrierea mascată a profitului la controlul pieței, adică la dominaţia aproape generală asupra marilor contracte cu statul. Ce primește România cu țîrîita de la Uniunea Europeană, repatriază îndoit sau întreit firmele care storc piața romanească de bani și resurse. Pe aceștia i-a protejat prin nelucrare DNA-ul condus de Laura Codruța Kovesi și ei s-au constituit ca veritabile gărzi de corp ale șefei DNA."

Andrei Mocearov Cu abuzul ( evident ) al multinationalelor trebuie sa se ocupe in primul rand guvernul, apoi BNR (băncile), Consiliul Concurentei (contra abuzurilor de piata) si alte agentii, precum ANRE. Adică este o chestiune de optiune de politica economica a guvernului. DNA intervine in ultima instanta, nu face politica economică.
Asadar, sunt foarte mulți vinovati. A reduce totul la DNA e o simplificare care nu ajută. Desigur, e clar ca DNA are o mare problema cu managementul resurselor, a felului cum le-a alocat si mai ales a criteriilor pe care le-a utilizat in alocarea resurselor disponibile. În plus, probleme de etică profesională. Cu toate astea nu DNA e marea problema a României, ci guvernarea. Guverne succesive au dus politici in esenta neoliberale. Acestea de vad in diverși indicatori, dintre care cel mai elocvent este raportul salarii / profituri. De asta nu e nimeni interesat, nici "profesorii" de la Bruxelles sau Washington.

Smaranda Dobrescu In discutiile de la Comisia parlamentara pentru controlul SRI s-a discutat despre cele trei campuri tactice de interes si actiune ale binomului: economie, politica, media. Daca in economie se hotara de la acel nivel atribuirea licitatiilor si efectuarea controalelor nu e de mirare ca guvernul nu avea cum sa intervina. Ar fi putut sa o faca doar daca Corpul de control al PM sau ANAF ar fi sesizat nereguli. Manifestarile tefeliste de factura multinationala in special de la inceputul 2017 dovedeau ca statutul detinut ar fi justificat interventia in elaborarea legislatiei. ceea ce a si facut in doua-trei cazuri DNA-ul.

Andrei Mocearov Da, corectez, nu guvernarea simplă, ci guvernarea captivă. Captivă în alegerea politicilor, dar și in alegerea oamenilor care guvernează.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 9 iulie 2018

Cine-i mediatorul?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv