Si a fost Summitul Nato-Adrian Severin

Si a fost Summitul Nato-Adrian Severin-8 septembrie 2014

 

Gradinaru Gheorghe "Punerea împreună a celor petrecute la Summitul NATO și a celor convenite la Minsk ne conduce spre concluzia unui succes politico-diplomatic german. Pe de o parte, Germania reușește să evite o înțelegere americano-rusă, împingând sub aspect formal / virtual SUA în război cu Rusia. Pe de altă parte, Germania transmite Rusiei mesajul că ea reprezintă garanția geo-politică împotriva transformării acestui război fictiv / virtual în război real, legitimându-se astfel și ca arbitru al crizei geo-strategice ucrainene. Întrebarea este cât de durabil va fi acest succes; precum și în ce măsură el reprezintă o amenințare la adresa intereselor vitale românești? "

International Relations Report - Și a fost Summitul NATO...

Reflecţii după Summitul NATO din Ţara Galilor cu dl prof. dr. Adrian Severin.

ܟܘܣܬܝ ܐܕܪܝܐܢ nemtii au castigat razboiul dupa 70 de ani

Un Prospectiv  Triplicam deja acest text. Nu-i bai, dar ce e de facut daca raspunsul la intrebarea, "Întrebarea este cât de durabil va fi acest succes; precum și în ce măsură el reprezintă o amenințare la adresa intereselor vitale românești?" este ceva de genul: *Succesul* german nu-i foarte durabil; mai oricare *rezolvare* reprezinta o mare amenintare pentru Romania.

De fapt, succesul aici nu poate fi judecat decat in valuri, situatia fiind... fluida, nu-i asa? Germanii or fi castigat doar pe termen scurt, atat de scurt ca lumea nu va iesi din Criza.

Romania e doar jetonul de care scrie Mircea Platon. Poate fi altceva, in ce conditii?

P.S. Sunt cumva singurul care crede ca ne apropiem de un moment Antonescu/de Gaulle in istoria romaneasca? Caz in care s-ar cauta un general valabil/civil(izat).

Un.P  Mai corect, nemtii au castigat pacea. Nu-i exclus ca miopii istoriei sa vada razboiul ca mijloc al reechilibrarii.

ܟܘܣܬܝ ܐܕܪܝܐܢ Pe plan diplomatic si mai ales economic, ei sunt adevaratii castigatori. S-au razbunat. Ar fi ideal sa ii joace pe degete si pe rusi, si pe americani, pentru ca astora li s-a cam urcat la cap treaba cu lumea bipolara.

Olteanu Paul "Sunt tot atâtea rațiuni pentru care România va trebui să se preocupe în continuare de consolidarea alianțelor sale în interiorul și în afara NATO și ale UE, precum și la refacerea și amplificarea propriei sale puteri."

Alexandru Cosmin Codreanu Desigur, orice care apartine spatiului european (sau sferei acestuia de influenta), nu poate sa conteste importanta Germaniei in regiune. Insa oare la fel se vad lucrurile de la Beijing, Washington sau Londra? Nu ar trebui sa punem apropierea Berlinului de Moscova pe seama reticientei Londrei si a Washingtonului asupra unui Europe Germane, aflate in ascensiune tehnologica si financiara?

Articolul dlui. Adrian Severin m-a ajutat sa inteleg ceva: apropierea (sau mai bine zis subordonarea) Varsoviei de Berlin poate insemna pe termen mediu si lung departarea Bucurestiului de Varsovia si modificarea centrului de greutate al operatiunilor americane in Europa de est din Polonia in Romania. Nimeni nu este interesat sa investeasca intr-un satelit german, care are tot mai multa personalitate europeana.

In schimb un flac NATO usor controlabil, cu acces la Marea Neagra, din care sa poate fi monitorizate atat Moscova si Berlin, cat si Kiev si Minsk, are o importanta mult mai mare.

In contra-partida, sunt previzibile intariri ale cooperarii Budapesta - Moscova si Belgrad - Moscova, ceea ce pune o presiune sporita asupra Romaniei prin presiuni simultane atat asupra granitelor de vest, cat si de est si sud-est ale tarii.

Romania devine in aceste conditii cheia Europei de est. Atragerea si mentinerea ei intr-o sfera de influenta atrage sine qua non atragerea intregii regiuni in sfera de influenta respectiva, adica Bulgaria, Moldova, viitoarea Ucraina si Serbia.

Cu riscul de a ma repeta, exclusiv trupe NATO stationate local si incurajarea unui program agresiv de achizitii de tehnica militara nu sunt solutii pe termen lung.

Cred ca a venit timpul sa intarim relatiile diplomatice atrofiate cu Istambul. Varsovia ar trebui curtata de pe pozitia Romaniei de zona tampon in fata expasiunii sferei de influenta rusesti, si ca centru de stabilitate pro-american si pro-european in zona, in antiteza cu politica duplicitara a Berlinului, Belgradului, Vienei si Budapestei. Polonezilor, desi le place shoppingul german, nu uita evenimentele din '39 si nici "eliberarea" ruseasca.

Cel mai important, asa cum arata si Un prospectiv, avem nevoie de o politica si o viziune nationala, independenta de aliante care pot functiona intr-o masura mai mica sau mai mare. Avem nevoie de oameni de Stat, nu doar de executanti obedienti.

G.G  1 Cred ca acest moment are si o alta insemnatate: marcheaza o incheiere a arhitecturii de securitate europeana stabilita prin acordul de la Helsinki si inceperea cautarilor/luptei pentru o noua formula.
2 Cred ca "avem nevoie de o politica si o viziune nationala, independenta de aliante care pot functiona intr-o masura mai mica sau mai mare. Avem nevoie de oameni de Stat, nu doar de executanti obedienti." absolut de acord dar eu as adauga ca pentru reusita trebuie viziune( in sensul identificarii evolutiei evenimentelor) si data fiind fluiditatea momentului si incertitidinea viitorului inclusiv variante de leadership pentru cel putin doua diferite moduri de finalizare.

G.G   http://abcnews.go.com/.../mixed-views-east-europe-higher...

Mixed Views in East Europe on Higher NATO Defense

"We put Romania in an area of security.. Somebody will think 10 times whether they would like to deal with NATO's eastern flank members," President Traian Basescu said. He joked that the Black Sea will be turned from a "Russian lake" into a "NATO lake."

But some ordinary people see things differently.

Valerica Stefanescu, 57, who runs a small café on the sea front in the resort of Mamaia said everyone was "worried about the situation in Ukraine, who wouldn't be?"

"But we don't want to see more military presence on the Black Sea, we'd feel like it was war," she said as sea waves crashed on the concrete fence of her outdoor café.

Nearby, retired mechanical engineer, Niculae Oprea, 66, drew an even gloomier picture.

"Basescu will get us into a war, we are too small compared to Putin, who didn't even bat an eyelid with Crimea. The sanctions aren't hurting him. You saw how he placed an embargo and now you have fruit and vegetables rotting in Europe."

"The Russian bear won't let us off lightly, you'll see," Oprea added. "He will turn off the gas and we will go to Russia crying and on our knees."

G.G  Considerente americane privind europa din 1948 parte valabile si acum :http://www.globalresearch.ca/americas-blueprint.../5400067

S.D  Suntem in perioada in care Summitul NATO a stimulat idei, argumente, poate chiar solutii daca se depaseste defetismul nostru natural. Analizele nu seamana poate din cauza viziunilor partizane Frantei, Regatului Unit sau Germaniei. In majoritatea constat ca posibila alianta a Rusiei nu numai cu Germania, dar si cu China nu este avuta in vedere.
Iata si o parere a lui Radu Golban:" Sindromul singurătăţii atât al Berlinului, cât şi al Moscovei sunt expresia dorinţei de neînrolare în structurile politice, economice şi juridice pe plan mondial, bine defintite prin standarde anglo-saxone.

In concluzie, efectele izolării Germaniei şi a Uniunii Sovietice în prima jumătate a secolului al XX-lea sunt identice cu aspiraţiile la un „Sonderweg” politic diferit de restul lumii din zilele noastre, riscul la nivel mondial fiind probabil mai mare decât scenariul uncrainean."
http://voxpublica.realitatea.net/.../pericolul-moscova...

Pericolul Moscova-Berlin – alianţa născută din complexul singurătăţii –Radu Golban

La ce să ne așteptăm de la Berlin astăzi, după 75 de ani de la semnarea Tratatului Molotov-Ribbentrop, dacă experţii germani numesc „văicăreală” urmările acestui pact pentru România? „Consecințele Tratatului Hitler-Stalin sub forma de discurs al victimei în România”, adică o lamentaţie pe fondul cedării Basarabiei și Bucovinei, a fost în 2009 titlul unei dezbateri la Universitatea din Leipzig. Această traumă națională a românilor ar fi așadar, în conceptul de „pax germanica”, o ipocrizie şi un bocet nefondat. În ceea ce-l priveşte, Berlinul pretinde că dreptul la propria istorie aparține exclusiv hegemonului.

Deşi URSS, sub Gorbaciov, s-a dezis formal de infamul pact, Berlinul a evitat până în zilele noastre condamnarea lui. Interesant doar că în Europa reapare astăzi teama de alianţa ruso-germană. Fără a-şi face complexe pe urma unor traume ale trecutului, Berlinul este tot mai preocupat de construirea noului său rol în lume. Şi cum ar putea Germania să debuteze pe parchetul politicii mondiale și să depășească imaginea unei simple puteri regionale sau economice? În căutarea unui nou statut al Berlinului în lume, poziția de aliat al Americii devenise din ce în ce mai incomodă. Instrumentarea unui fals conflict sau non-conflict oferă cel mai bun prilej pentru a facilita ascendentul Germaniei la nivel mondial. Pentru aprinderea motorului german de mare putere politică este însă nevoie de o igniție intensă pe care nu o poate oferi decât Rusia. Prin regizarea bine cântărită a decuplării Europei de America, servită audienţei prin gălăgioasa critică a Berlinului în urma interceptărilor (de altfel reciproce) între prieteni, observăm că trecerea de la adolescență la maturitate politică a Germaniei nu funcţionează fără pierderi colaterale. Rețeta „Merkel si poporul rus libertatea ne-au adus” este cât se poate de simplă: se alege o țară tânără, dependentă de Rusia, dar totuși cu o imagine de aspirant la occidentalism, multietnică și cu risc limitat de contagiune în zonă. Ghinionul Ucrainei, ca și cel al Greciei, iar mai înainte al defunctei Iugoslavii, este de a fi tolerat experimente de ascensiune politică ale Germaniei, pentru ca Berlinul să aibă prilejul să-şi proiecteze în faţa lumii o politică tot mai ambiţioasă.

Referindu-ne mereu la Tratatul Molotov-Ribbentrop din 1939 riscăm să pierdem din vedere motivele complexe de apropiere ale acestor două mari puteri europene. Izolarea Germaniei, dar şi a Uniunii Sovietice după Primul Război Mondial a creat cele mai favorabile condiţii pentru această alianţă nefastă, aşa cum s-a întâmplat în 1922 prin Tratatul de la Rapallo – spre surprinderea marilor puteri occidentale, Germania este primul stat din lume care recunoaşte Rusia Bolşevică, iar Moscova îşi deschide porţile pentru produsele şi tehnologia germană. Situaţia economică şi politică după Primul Război Mondial a fost predestinată pentru o astfel de alianţă, dat fiind faptul că modul prin care America şi Franţa s-au impus în Europa prin Tratatul de la Versailles nu a fost agreat nici de Berlin, nici de Moscova. Noua arhitectură de pace în Europa după război a urmărit din perspectiva diplomaţiei germane şi sovietice remedierea greşelilor făcute la Versailles şi înlăturarea izolării lor. Iar de la Rapallo la Molotov-Ribbentrop ne mai desparte doar un mic pas, Tratatul de Prietenie de la Berlin din 1926, care a exprimat trecerea de la solidaritatea între două state izolate la ambiţiile lor pe plan extern de a-şi aservi Europa. Aşadar carantina simultană impusă Uniunii Sovietice şi Germaniei a creat un focar de insecuritate în Europa de care nu ne putem feri până în zilele noastre. Excepţionalismul, anticapitalismul si antiamericanismul german cultivat de Hitler nu putea identifica pe plan mondial un aliat mai bun decât Uniunea Sovietică, un alt duşman de clasă politică şi economică al Americii. Imaginea Germaniei greu de desluşit este expresia poziţiei centrale în Europa care o obligă pe de o parte la o colaborare cu vestul, dar şi cu estul continetului, iar pe cealaltă parte impune totodată şi o politică de „Sonderweg” (cale aparte), mereu în contratimp cu aliaţii şi diferită de aşterptarile partenerilor. Iar noi ce concluzii putem trage din angajamentul Germaniei astăzi în Ucraina? Sindromul singurătăţii atât al Berlinului, cât şi al Moscovei sunt expresia dorinţei de neînrolare în structurile politice, economice şi juridice pe plan mondial, bine defintite prin standarde anglo-saxone.

In concluzie, efectele izolării Germaniei şi a Uniunii Sovietice în prima jumătate a secolului al XX-lea sunt identice cu aspiraţiile la un „Sonderweg” politic diferit de restul lumii din zilele noastre, riscul la nivel mondial fiind probabil mai mare decât scenariul uncrainean. Ironia sorţii este că exact lipsa propriei istorii pe plan politic, în mod normal o critică adusă lumii noi, se potriveşte mai degrabă Germaniei şi Rusiei. Lipsa propriei istorii – în acest context nefiind definită atât de vechimea culturii acestor două popoare cât de nesiguranţa şi stângăcia pe parchetul politicii mondiale – şi parvenitismul politic generat de un belşug trecator sunt adevaratele motive de îngrijorare pentru întreaga planetă. O uniune din singuratate. Artificialitatea statului german înfiinţat doar la 1872, născut din condeiul lui Bismarck, fără posibilitatea de ascensiune mondiala într-o lume deja împarţită, nu putea să gasesasca un numitor comun decât cu un aliat de asemenea încă nedefinit, însă cu o întindere teritorială mai mare decât toate coloniile la un loc.

Din cautarea cu obstinaţie a unei politici proprii, a unei definţii limpezi şi a unui profil vizibil, Germania a făcut până în prezent, prin relaţia cu Rusia, mai mult rău decat bine. De aceea, se impune prudenţă faţă de pacifismul german! Doar tot dintr-un avânt de pacifism l-au dus nemţii pe Lenin în Rusia ca, printr-o Revoluţie, să înceteze războiului în estul Europei! Şi aşa s-a ales Germania cu un aliat fidel, iar noi nu ne-am mai dorit decât să ne păzească nemţii de ruşi. Un plan magistral!

Un.P Ponta nici n-a trebuit sa gandeasca prea mult, avea marota asta a independentei energetice si s-a gandit s-o agate in cuiul securitatii. Promite mult acest Ponta.
http://www.cotidianul.ro/ponta-batalia-adevarata-cu.../

Luni, la o conferinţă organizată de Ambasada SUA, AMCHAM şi AMRO, Victor Ponta a declarat, că în opinia sa, bătălia adevărată cu Federaţia Rusă nu va fi cu arme convenţionale, ci cu energie.

”România investeşte mai mult în cheltuielile de apărare, evident că decizia NATO e binevenită, dar eu cred în continuare că bătălia adevărată cu Federaţia Rusă nu va fi cu arme convenţionale, ci cu energie. Dacă România reuşeşte să-şi asigure independenţa energetică, pentru România şi pentru Republica Moldova cel puţin, atunci toate aceste obiective pe care le stabilim la nivel economic se pot atinge”, a spus Ponta.

El a arătat că domeniul energiei este unul în care România a făcut paşi foarte mari şi trebuie să facă şi mai mulţi paşi, el subliniind că sprijinul companiilor americane este esenţial în acest domeniu.

”Avem creştere în agricultură, în producţia industrială, de exporturi, dar toate depind de securitatea energetică cu atât mai mult cu cât situaţia politică din regiune, legată de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, de această situaţie de instabilitate, de încălcare a unei ordini pe care o credeam stabilită, duc la cea mai mare provocare - securitateta energetică”, a spus Ponta.

El a spus că vrea sprijin şi le mulţumeşte companiilor care au investit în dezvoltarea sectorului energetic din România, fie că acestea sunt americane, europene sau româneşti.

”Legislaţia, strategia guvernamentală trebuie să ofere în domeniul energiei, în 4-5 ani, independenţa energetică de care România, Moldova au atât de mare nevoie pentru a rezista provocărilor, şantajului, presiunilor care există şi care vor continua din partea Federaţiei Ruse”, a spus Ponta.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, vineri, după summitul NATO din Ţara Galilor, că România trebuie să ajungă la un buget de 2% din PIB pentru Apărare, el exprimându-şi convingerea că se va putea face acest lucru înainte de 2017, având în vedere că „libertatea nu e gratis”.

S.D Din nou ma intreb de ce CSAT, Guvernul, Parlamentul nu sunt intrebate in aceste hotarari chiar mai taxabile si importante decat pozele pe plaja cu PMP-ista preferata?

"Băsescu a mai făcut şi alte oferte: crearea unui centru de exerciţii navale la Marea Neagră, cu flota României şi cea a Bulgariei – „Marea Neagră o facem lac NATO” a declarat şi hăhăit Băsescu la Newport, în ultima zi a summitului; a promis sporirea cheltuielilor militare la 2% din buget; a făcut oferta ca România să gestioneze un fond mutual, din care să se alimenteze programe de siguranţă cibernetică a Ucrainei, stat nemembru al alianţei (?!); în sfârşit, a anunţat că acum, când aliaţii încep să-şi retragă şi să ducă acasă soldaţii din Afganistan, Bucureştiul va trimite acolo alţi 440 de militari, instructori şi agenţi de poliţie militară şi că va prelua, în anii viitori, paza a două aeroporturi afgane. Această listă consistentă indică limpede faptul că ofertele făcute de preşedintele Traian Băsescu cu prilejul summitului de la Newport reprezintă un demers intensificat şi precipitat de militarizare a României, o folosire probabil abuzivă a prerogativelor prezidenţiale de politică externă,"
http://www.cotidianul.ro/militarizarea-romaniei-246732/

Militarizarea României?

Înainte de summitul de săptămâna trecută, în Marea Britanie, scriam că, de 65 de ani, din 1949, NATO a apărat pacea, iar Rusia nu a făcut război. Şi adăugam că s-ar cuveni, în următorii 65 de ani, părţile să schimbe locurile, adică Rusia să apere pacea şi NATO să nu facă război. Şi iată că vineri, înainte cu numai două-trei ore ca reuniunea organizaţiei să fi luat sfârşit, negociatorii Kievului, separatiştilor, Rusiei şi OSCE au anunţat, la Minsk, armistiţiul de încetare a focului în estul Ucrainei. Rusia a oferit, astfel, pacea. La Doneţk, Lugansk şi Mariupol tobele războiului au amuţit. Şi tot vineri, ceva mai devreme, la Newport, liderii alianţei au anunţat extinderea şi activizarea prezenţei militare a NATO în Europa de Est, plecarea la război a nouă dintre membrii săi, plus Australia, împotriva Statului Islamic din Irak şi Siria (ISIS), precum şi prelungirea şederii trupelor americane şi aliate în Afganistan, după retragerea stabilită pentru 2014.

Prin urmare, spune NATO, aceleaşi tobe mute acum în Ucraina vor continua să se facă auzite în estul Europei, probabil cel mai tare în România. Astfel, în declaraţia finală a reuniunii din sud-vestul Angliei se arată că a fost aprobat un Plan de acţiune rapidă a NATO, pentru a contracara eventuale agresiuni din partea Rusiei şi că Marea Britanie şi alte şase state membre vor pune la dispoziţie forţe aeriene, navale şi terestre cu cel puţin 10.000 de oameni, pregătite să acţioneze în orice stat NATO din Est, inclusiv în România. De asemenea, în acelaşi document final se menţionează că instalarea componentei din România a scutului antirachetă al alianţei din Europa va fi finalizată în 2015. Apoi, la summit, preşedintele român a ofertat ca România să găzduiască un comandament NATO pe teritoriul ei, pe lângă cele două baze militare americane de la Kogălniceanu şi Deveselu. Şi tot la Newport, Băsescu a mai făcut şi alte oferte: crearea unui centru de exerciţii navale la Marea Neagră, cu flota României şi cea a Bulgariei – „Marea Neagră o facem lac NATO” a declarat şi hăhăit Băsescu la Newport, în ultima zi a summitului; a promis sporirea cheltuielilor militare la 2% din buget; a făcut oferta ca România să gestioneze un fond mutual, din care să se alimenteze programe de siguranţă cibernetică a Ucrainei, stat nemembru al alianţei (?!); în sfârşit, a anunţat că acum, când aliaţii încep să-şi retragă şi să ducă acasă soldaţii din Afganistan, Bucureştiul va trimite acolo alţi 440 de militari, instructori şi agenţi de poliţie militară şi că va prelua, în anii viitori, paza a două aeroporturi afgane. Această listă consistentă indică limpede faptul că ofertele făcute de preşedintele Traian Băsescu cu prilejul summitului de la Newport reprezintă un demers intensificat şi precipitat de militarizare a României, o folosire probabil abuzivă a prerogativelor prezidenţiale de politică externă, acum, cu puţină vreme înainte de încheierea mandatului, iar acestea ar trebui să facă neîntârziat obiectul unor dezbateri şi decizii în CSAT, Parlament şi Guvernul ţării.

Un alt subiect la conferinţa de presă de după summit a fost Orientul Mijlociu. Răspunzând unor critici în legătură cu poziţia anterioară evazivă a Casei Albe, Obama a surprins asistenţa, afirmând fără echivoc că printr-un efort internaţional lărgit, inclusiv al ţărilor arabe, grupul extremist ISIS trebuie „înfrânt şi eliminat”, la fel ca Al Qaida. Fără îndoială, schimbarea de ton a preşedintelui american a reflectat mânia dezlănţuită în toată America, după execuţiile televizate ale celor doi jurnalişti americani, faptul că opinia publică din SUA consideră ISIS ca o ameninţare existenţială la adresa securităţii naţionale a Statelor Unite. America, toată, crede că ucigaşii ISIS i-au eclipsat până şi pe Al Qaida şi că grupul extremist şi califatul trebuie distruse de cei ameninţaţi direct, de turci, kurzi, irakieni şi sirieni. Iar aici se ridică întrebări. Sunt pregătiţi americanii, Obama şi Congresul să conlucreze cu Assad şi cu aliaţii săi – Iran, Hezbollah, PKK-ul kurd şi Moscova, aliata Damascului, spre a anihila califatul? Şi, dacă ISIS va rezista, vom asista, cândva, la o întâlnire Assad-NATO, la Bruxelles, sau oriunde altundeva? Ce-i mai importantă, salvarea vieţii unor americani inocenţi, sau pata de pe creier pusă în privinţa lui Assad?

În ce priveşte retragerea din Afganistan în 2014, summitul a lăsat-o mai moale. Încă din urmă cu un an, reuniunea NATO de la Newport fusese planificată ca o sărbătoare marcând sfârşitul luptelor din acea ţară. Dar socoteala nu s-a potrivit, nimeni nu mai crede că alegerile prezidenţiale de la Kabul vor avea loc anul acesta, că un nou succesor al lui Hamid Karzai va fi instalat şi va putea semna un nou acord de securitate cu aliaţii. La Newport s-a vorbit deja de o retragere întinsă către 2016 şi apoi de o asistenţă financiară pentru Afganistan de peste 4 miliarde dolari anual. O sumă prohibitivă pentru NATO, pur şi simplu risipită pe drumuri, într-o ţară sfâşiată de conflicte interne vechi de mii de ani, imposibil de controlat, cu guverne centrale impotente, cu un preşedinte corupt şi hoţ, sau cum spunea un raport al CIA de la sfârşitul lunii trecute: „Criminalitatea, insecuritatea, guvernarea slabă, lipsa de infrastructură, neputinţa impunerii legii în toate părţile ţării, fac imposibilă creşterea economică viitoare a acestei ţări”. Şi astfel, în ce priveşte eternul neîmblânzit Afganistan de pe agenda ultimelor cinci summituri ale alianţei, NATO nu a putut decât să constate, săptămâna trecută, că tot ce a izbutit a fost să-şi adauge numele după Marea Britanie, fosta Uniune Sovietică şi SUA, pe lista celor care au eşuat acolo.

Ar mai fi multe de spus despre ultimul summit NATO. Ar fi de spus că starea conflictuală actuală NATO-Rusia ar trebui analizată la Bruxelles şi Washington „la rece” şi concluzionat că stridenţele nu fac şi nu dau bine – mai degrabă arată o lipsă de argumente. Că nimeni nu are nevoie de un alt război rece. Că Traian Băsescu este o reclamă foarte proastă pentru alianţă, şi că un alt escroc numit Poroşenko, din vânzător de ciocolăţele şi acadele pentru copii, la Kiev, insultă inteligenţa oamenilor mari, încercând să le vândă gogoşi mega-umflate, la Newport – „Rusia va cuceri şi Varşovia, Vilnius, Riga, Bucureştiul...aşa se va întâmpla, nu există dubii” (?!). Ar fi de remarcat faptul că cei mai mici, estonienii, letonii, lituanienii, polonezii şi suedezii, se isterizează, dar că cei mari, germanii şi francezii, tac. De menţionat că 70% dintre americani nu cred că Rusia va invada Ucraina, ţările baltice, sau Polonia, semnalează Ivo Daalder, fostul ambasador al SUA la NATO. Ar fi de spus – interesant, fără precedent – că nu a existat nici un comentariu serios despre summit, nici înainte şi nici după el, în toată presa mare transatlantică, în TIME, New York Times, IHT, Le Monde, US News&World Report, The Telegraph, Frankfurter Allgemeine Zeitung etc. Că nimeni, bineînţeles cu excepţia lui Băsescu, nu scoate din buzunare acei 2% din buget promişi pentru alianţă, şi că Statele Unite asigură, în continuare, 77% din cheltuielile ei. În sfârşit, poate ar fi de spus că organizaţia naţională a foştilor ofiţeri şi agenţi din comunitatea de informaţii a SUA, majoritatea analişti, i-au trimis acum o săptămână o scrisoare lui Angela Merkel, a Germaniei, cu prilejul deschiderii summitului NATO din Anglia, şi că, în document, se afirmă, printre altele: „Trebuie să vă informăm că acuzaţiile privind o mare invazie rusească a Ucrainei nu sunt susţinute de informaţii credibile. Informaţiile existente par mai degrabă să fi fost ‘confecţionate’ politic, la fel cum s-a întâmplat în urmă cu 12 ani, pentru a se ‘justifica’ atacul SUA în Irak. La acea vreme, noi, ofiţerii din serviciile americane de informaţii, nu am găsit dovezi privind armele de distrugere în masă din Irak. La fel, nu avem mărturiile unei invazii ruseşti nici acum. Iar în urmă cu 12 ani, cancelarul Gerhard Schröder, având îndoieli în ce priveşte existenţa acelor arme irakiene, a refuzat să participe la atacarea acelei ţări. În opinia noastră, şi dv. ar trebui să aveţi suspiciuni în legătură cu acuzaţiile aduse de Departamentul de Stat şi NATO, privind o invazie rusească în Ucraina... După opinia noastră, lui Poroşenko şi Iaţeniuk ar trebui să li se spună deschis, în faţă, că admiterea Ucrainei în NATO nu există şi că NATO nu are în intenţii să ducă un război cu Rusia, în beneficiul cârpitei în fund armate ucrainene”.

Organizaţia naţională amintită se află în California, la Sacramento, la Pacific, şi spuneau pe vremuri nişte băieţi cu chitare că în acel oraş vin şi nu mai pleacă, niciodată, cele mai frumoase primăveri din lume.