Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Octavian Lupu via Social Europe

March 30 at 5:04am

Nu am apucat sa-l vad. Dar banuiesc ca cei trei "Magi din vest" sa identifice steaua calauzitoare.

"Thomas Piketty, Paul Krugman And Joseph Stiglitz On The Economics And Inequality" by SE

Thomas Piketty, Joseph Stiglitz and Paul Krugman were brought together in one event organised by...

WWW.SOCIALEUROPE.EU|BY SE

Smaranda Dobrescu Despre nuantarea parerilor lui Stiglitz am postat saptamana trecuta. El e de parere ca averea nu trebuie luata in considerare la taxare ci doar capitalul ce a concurat la productia unui an. In discutia respectiva se pare ca Piketty a fost invinuit de m...See More

The Piketty Panic

New scholarship by the French economist is a bona fide phenomenon, and the right is terrified.

NYTIMES.COM|BY PAUL KRUGMAN
Prospectiv A-z .
Am remarcat 3 lucruri:
1) Moderatoarea.
2) Ideea cum ca tiparirea de bani nu cauzeaza inflatie (Krugman a introdus-o, dar Stiglitz e de acord, numai ca cel din urma ridica o problema si mai si: economia era intr-o bula si inainte de Criza, asa ca tiparirea de bani fara reforma structurala nu face decat sa genereze o noua... bula). Mi-as fi dorit ca panelistii sa exploreze mai serios in jurul acestor 2 idei.
3) Ideea, enuntata si de mine aici, unei uniuni politice in paralel cu cea monetara/EURO (Piketty a avansat ideea asta). Probabil ca noua constituie si/sau regionalizarea din Romania au ceva de-a face cu asta, iar absenta discutiei pe romaneste indica si faptul ca Bucurestiul asteapta pe loc repaus ca cei mari sa se hotarasca ce si cum. Piketty merge pe ideea imposibilitatii ideii ~un-vot=o-tzara~, desi n-avem nicio idee de cum s-ar rezolva asta.

O umbra de idee este si aceea ca pe ambele continente ar fi nevoie de un eveniment dramatic ce sa scoata societatile din blocajul politic in jurul unui nou proiect politico-economic...
Prospectiv A-z .
Žižek: China, Singapore, India or -- closer to us -- recently Turkey don't augur well for the future. It's my belief that modern capitalism is developing in a direction in which it functions better without a fully developed democracy. The rise of the so-called capitalism with Asian values in the past 10 years at the very least raises doubts and questions: What if authoritarian capitalism on the Chinese model is an indication that liberal democracy as we understand it is no longer a condition for, and driving force of, economic development and instead stands in its way?

http://www.spiegel.de/.../slavoj-zizek-greatest-threat-to...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Octavian Lupu via Social Europe

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv