Pe facebook

joi, 23 aprilie 2015

Nedeea Burca

September 20, 2014

- Medicii sunt şi ei oameni. Dacă ne uităm la istoria sec. XX, vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri in în domeniul psihiatric. Si în cazul transplantului de organe tot medicii pot sa ajunga la abuzuri daca legea si autorităţile permit şi încurajează.
http://suntsanatos.ro/…/dezvaluiri-socante-depre-cardul-de-…

Prospectiv A-z .
In momentul in care vocatiile se profesionalizeaza se intampla o tansformare ca aceea de la artizan la munctor in fabrica. Singura problema legata de medici este ca lacomia/bunastarea ii face pe oameni tematori de boala/moarte, asa ca medicii devin vracii fara duh ai timpurilor noastre.

Nefericit e omul care se imbolnaveste, dar cel care da de un medic cu har are sanse bune la re/fericire!
Nedeea Burca Si inca ar fi bine daca toti medicii de la noi sau de aiurea ar avea sau ar fi avut vreodata vocatie. Problema e alta, insa, si mie mi se pare destul de grava: anume felul in care au fost concepute aceste carduri de sanatate. Or, populatia Romaniei indura prea de-ajuns si este oricum vulnerabilizata pana dincolo de limitele suportabilitatii. A o expune si mai mult mi se pare un act de inconstienta. Asta in cel mai bun caz.
Prospectiv A-z .
Informatiile acestea nu mi se par ca ar expune cetatenii romani la cine stie ce grozavenie--pe permisul de conducere aici este stipulat dez/acordul posesorului la a i se lua organele in caz de accident mortal. In alte cuvinte, omul opteaza. Mi-e teama ca grija doctorului Astărastoae sa nu fie pentru a proteja un sistem al organelor din care niste romani sus-pusi-bine beneficiaza. Poate ca exista pe undeva versiunea completa a spuselor sale, unde m-as asetpta sa aflu argumente mai serioase impotriva cardului de sanatate.

_____________
Din alt punct de vedere, mi se pare ca informatia de pe card nu-i suficienta. Bine ar fi ca acolo sa se afle si medicatiile, istoria de boala etc. ale pacientului. Adica toata informatia de care un doctor, chiar unul necunoscut, ar avea nevoie sa lucreze cu pacientul respectiv. Grija pentru confidentialitatea acestor date e valabila acolo unde asiguratorul (PRIVAT) iti poate refuza o polita sau poate creste costul, in functie de antecedentele de boala etc.
Nedeea Burca http://www.cuvantul-ortodox.ro/.../medici-impotriva.../

MEDICI IMPOTRIVA CARDULUI DE SANATATE: memoriu catre presedintele...

CUVANTUL-ORTODOX.RO
Nedeea Burca http://www.doctorac.ro/.../cardul-de-sanatate-este-numai...

Cardul de sanatate este numai APARENT in favoarea asiguratilor

Dr. Vasile Astratastoae, presedintele Colegiului...

DOCTORAC.RO
Prospectiv A-z .
Sesizez o strutocamila despre care nu ma pot pronunta pe motiv ca nu cunosc sistemul de asigurari de sanatate romanesc/european. Scriu strutocamila deoarece recunosc imediat preocuparile anglo-saxonilor pentru confidentialitate printre obiectiile romanesti. Problema e ca odata cu introducerea telorismului(sic!) in imagnarul colectiv, elita anglosaxona a gasit o acoperire pentru expunerea cetateanului la mecanismele de supraveghere in masa...

Daca sunteti convinsi de argumentele celor care obiecteaza impotriva acestor date, tineti cont si de faptul ca cei in conditii de risc (cardiace, de exemplu) isi risca viata prin oferirea cu intarziere a istoriei de caz in caz de accidente/probleme neprevazute. Pe de alta parte, daca statul e cel care considera ca are nevoie de acest sistem, alternativa n-ar fi decat sistemele private sau nasterea unei miscari de amsa care sa respinga/amendeze acest sistem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 23 aprilie 2015

Nedeea Burca

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv