Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

September 29, 2014

Joseph Stiglitz reitereaza observatiile sale mai vechi, tinand seama de noile trenduri europene sustinute in special de Germania:
1.Austerity has been an utter and unmitigated disaster, which has become increasingly apparent as European Union economies once again face stagnation.
2. The hope is that lower corporate taxes will stimulate investment. This is sheer nonsense. What is holding back investment (both in the United States and Europe) is lack of demand, not high taxes .

Evident, amanuntele acestea sunt politici guvernamentale, totusi candidatul stangii la presidentie, actual prim ministru ar fi de interes sa ne vorbeasca in campanie de aceste probleme. Asta pentru a ne usura de grija ca stanga romaneasca este la fel de prietenoasa cu marile corporatii precum dreapta de peste tot, pe motivul incurajarii capitalului (care capital?) si a investitiilor
http://www.social-europe.eu/…/09/europes-austerity-disaster/

Joseph Stiglitz: Europe’s Austerity Disaster

Joseph Stieglitz analyses Europe’s austerity disaster and wonders why the disastrous policy direction is not changed.

SOCIAL-EUROPE.EU|BY JOSEPH STIGLITZ

Alexandru Botu Cu economia este mai greu sa o cotesti, chiar si atunci cand o dai in bara. Asta pentru ca este cel mai complex sistem operabil (repet, operabil), dar cu o inertie si timp mort fantastice. Pana nu se asigura cei preocupati exclusiv de cresterea continua a profitului ca asa va fi si in experimentul urmator, lucrurile vor continua sa se degradeze, caci partea care sufera nu este cea care extrage in permanenta profit. Si cotitul, daca va fi, va urma spirala care are un singur gradient evident: cresterea profitului.
Cornelius Scipio Eu m-as multumi sa-mi vorbeasca strict de cele doua atributii pe care le va avea: reprezentare externa si securitate nationala. Avand in vedere atributiile restranse pe care Constitutia i le pune in desaga, as fi vrut totusi sa stiu in cazul fiecarui candidat care ii este premierul cu care va "defila" dupa castigarea postului de presedinte (si in felul acesta am putea avea si un raspuns legat de politicile guvernamentale).
Smaranda Dobrescu Teoretic e greu sa vorbeasca despre premierul avut in vedere caci acesta ar trebui sa apartina aliantei-cat a mai ramas din ea- care a castigat alegerile parlamentare. Probabil ca in intentia fiecaruia exista si ideea schimbarii majoritatii parlamentare. UDMR va fi vedeta, dar o vedeta insuficienta..
Prospectiv A-z .
Chiar cu aceste atributii restranse, externe si aparare fara economie, presedeintele Romaniei inca este cel care angajeaza tzara pe liniile ECONOMICE trasate dela Bruxelles. Daca presedintele nu are o intelegere a economiei dincolo de nivelul desenelor animate, chiar si cu cel mai bun sfatuitor si abilitati de negociere, va angaja Romania ca Basescu, pe cele mai joase hauri ale capitalismului.

Aici in SUA, cand candidatii fiecarui partid pentru presedinte (sunt numai 2) sunt cunoscuti, cu luni bune inainte de alegeri, incepe educarea lor de catre experti pe toate domeniile relevante. Ca acestea nu dau mereu rezultate e clar cu unul ca Bush II, dar procedura de imersiune pe subiectele majore a politicienilor aspiranti la acesta functie ramane necesara.
Gheorghe Gradinaru Smaranda Dobrescu absoluta corecta observatia despre UDMR. Asa se explica si lansarea ideii/proiect lege de autonomie care va fi solicitarea UDMR pentru o schimbare/mentinere a guvernului, maxima sau diminuata functei de conjunctura.
Smaranda Dobrescu Si asa se deschid o gramada de posibilitati de noua majoritate, daca PPDD, daca UNPR, etc..Pentru ca eu refuz sa cred ca cineva ar putea promite schimbarea Constitutiei in exact articolele neschimbabile..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv