Pe facebook

joi, 23 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

August 15, 2014

Rusia are nevoie de un Putin mai nationalist sau dimpotriva? Umanismul vestului in confruntare cu inversunarea rusilor impotriva vestului mai este o solutie castigatoare, sau dimpotriva, un comportament plin de slabiciune? Raspunsul lui Putin fata de bulgarele pornit pe panta Rusiei o va dovedi.Cine va lupta pentru pace in lume indiferent cu ce sacrificiu?
Un articol care pune intrebari: http://acum.tv/articol/71438/#comment-59457

Victor Suvorov, interviu : regimul lui Putin va cădea în cel mult un an — ACUM.TV

Preşedintele Putin a încins în interiorul Rusiei un cazan atomic, şi anume prin aceea că, dacă va...

ACUM.TV

Linia Frontului Manuscriptus Poiesie saracu., humanomanu suvorov, il bat lectiile-n cap.....:)))))))))
Un Prospectiv .
"Încă înainte de publicarea acestei cărţi, Suvorov a devenit cunoscut în cercurile restrânse ale agenţilor de spionaj atunci când, în anul 1978, a dispărut brusc din locuinţa sa din Geneva împreună cu soţia şi copii săi, şi mai târziu a reapărut în Anglia. După spusele scriitorului, pentru evadarea sa din GRU a fost condamnat la moarte în contumacie.

De peste 35 de ani Suvorov locuieşte la Bristol, Anglia, face publicistică militară şi urmăreşte atent ceea ce se întâmplă în patria să istorică, Rusia, dar şi în Ucraina, patria tatălui şi a bunicului sau, născui în regiunea Cerkassk."

Mai stie asta de Rusia ca Pacepa de Romania.
Un Prospectiv .
Iar traducatorul acestui interviu isi pune si parerea sa in primul comentariu:

"Sfartz Pincu: (26-7-2014 la 04:07)
Fraza lui Suvorov despre “idoţenia” excesului de toleranţă în numele umanităţii şi corectitudinii politice, vine ca o mănuşă şi pentru situaţia din Israel. Iată cum ar suna:

..”- Eu afirm, blândeţea occidentului, inclusiv faţă de HAMAS, este determinată de cultul umanităţii şi al corectitudinii politice, ajunse mult dincolo de limita idioţeniei!”…

Acelaşi gen de idioţenie o manifestă şi Consiliul de Securitate şi ONU şi secretarul sau general, Ban Ki-moon, un coreean care ar reacţiona cu siguranţă altfel- în mod realist – dacă o rachetă (doar una!, nu câteva zilnic) i-ar cădea în locuinţa sa din Coreea sau în biroul sau de la ONU.

Ecuaţia “agresiune-toleranţă” este mai mult decât o idioţenie, ea nu are soluţie în domeniul real, şi are soluţie doar întrun singur fel: “argesiune-reacţie militară totală”.

Este şi ceeace recomandă Suvorov în excelent de sintetica să analiză asupra conflictului cu: “Volta Superioară cu rachete, pardon cu… Rusia”"
Un Prospectiv .
Ce mi se pare mie ca nu se spune pe undeva este ca dintr-o confruntare Ruso-Vestica, vom avea o Siberie... chinezeasca.
Smaranda Dobrescu Disparitia din peisaj nu este obligatoriu motiv de abtinere de exprimare a unor idei. Este un articol pus pe tapet insotit de intrebari pe post de comentariu personal!
Gheorghe Gradinaru Fiecare persoana poate scrie ce vrea dar din din pacate Suvurov nu poate fi, in opinia mea interesant, deoarece afirmatiile sale nu au la baza idei bazate pe fapte, documente,implicarea personala etc care sa le dea credibilitate privind evolutia actuala si viitoare a evenimentelor.Este un articol, scris de cineva( de acord cu Un Prospectiv) care lipseste de mult din Rusia
Miki Marinescu-Colea Super articol, chit ca Suvorov pare cam optimist in legatura cu caderea lui Putin ... om trai si om vedea! Oricum eu mi-am marcat data de 23 Iulie 2015 in calendar, am pregatit un whiskey Blanton's si vreo citeva gloante pentru celebrare!
Un Prospectiv .
Mai la vale de primul comentariu, este unul semnat "Ghita Bizonu'," cu care-s de acord si a carui idee am exprimat-o eu insumi aici de ceva timp, in pofida proiectiilor de imaginatie (oranj) ale multora:

"Ghita Bizonu': (27-7-2014 la 06:43)
Mde insa nu Putin este problema … Putin este ca matrioska. Papusile alea care in interior au alte papusi. ..

Cade Putin si va aparea altu. De ex blandul si stersul Dmitri Anatolevici Medvedev ar putea sa succeada lui Putin – de data asta complet! Si cam la fel…

Sau si mai bine unu nou pentru ca in neantul din care a iesit Putin (precum Afrodita din apa sau Atena din coapsa lu Jup) se mai gasesc polcovnici si generali!!! Ca ar trebui sa se inteleaga : bacanala eltinista s-a terminat!! A fost doar (inca) o paranteza in istoria Rusiei. Acu este Rusia a “normala” (cf standardrlor rusesti, nu alea de prin catedrele de stiinte politice si redactii din vest!)"

Putin nu-i de capul lui. Cum acceptam, ca premize deja, ca Basescu sau altii sunt emanatii de sistem, cam asta-i si cazul acolo.
Smaranda Dobrescu Faptul ca Suvorov nu mai e updatat si traieste in alta lume inseamna ca impresiile lui raman doar impresii. Faptul ca cetatenii rusi nu ar fi atat de isterizati impotriva vestului si nu cer razboi cu orice chip cum sugereaza Suvorov ar fi un motiv de satisfactie. Deocamdata .
Un Prospectiv .
Cand/daca cetatenii rusi vor suferi efectele blocadei, deja dam cu zarul.
Miki Marinescu-Colea Raspunsul rusilor la blocada!https://www.facebook.com/photo.php?v=751926118181926&set=vb.100000936340032&type=2&theater
Viorel Straoanu
Viorel Straoanu Am zarit si un pic de ,,iarba'' pe malul baltii deci e bine

August 15, 2014 at 10:45am · Like
Un Prospectiv .
E inca devreme. Isi fac toti curaj.
Viorel Straoanu Da.Si spera.Intre timp KGB-istul care se joaca cu tigri si zboara cu MIG-ul a devenit megaloman.Puterea i-a afectat judecata.Ca de altfel si altora .Nimic nou.Numai ca analistii ,inclusiv cei de la MI6 care-l tin sub lupa pe Suvorov, comenteaza si fac proiectii ale viitoarelor actiuni ale fostului KGB-ist in mod eronat.Acesta din urma are reactii si manifestari atipice imposibil de anticipat.Naiba se gindea la ajutorul umanitar.
Cristi Pantelimon Înainte să cadă Putin, ar trebui să cadă Bashar-al Assad, Erdogan, proaspăt ales din primul tur, Hassan Rohani, Xi Jinping, Narendra Modi etc. Cam asta e echipa de ”provocatori”. Trebuie să admitem că sunt mulți...
Viorel Straoanu Da' Kim ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 23 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv