Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

May 23, 2014

Inaintea unui turneu in tarile de granita, George Friedman are ocazia unei analize a spatiilor de granita strategice Rusiei in contextul istori: "Voi pleca in aceasta saptamana pentru a vizita un sir de tari care se afla la granita dintre Rusia si Peninsula Europeana: Polonia, Slovacia, Ungaria, Romania, Serbia si Azerbaidjian. Un astfel de tur iti da ocazia sa iei seama la detaliile istoriei. Insa e imposibil sa intelegi aceste detalii daca le scoti din context. Cu cat ...

peromaneste™: Cheia geostrategica a problematicii est-europene

PEROMANESTE.BLOGSPOT.COM

Un Prospectiv .
Interesant, in viziunea lui Friedman, SUA continua politica britanica de balansare pe continent. Ce nu se discuta este daca o fi bine sau rau si cu ce costuri/avantaje pentru fiecare tip de entitate. In plus, la Bucuresti nu pare a fi luat in seama un asemenea scenariu, caci discutiile sunt de genul a fi sau a nu fi.
Gheorghe Gradinaru In opinia mea viziunea lui Friedman este o "abureala" geostrategica de natura a justifica vulnerabilitatea/inconsistenta gandiri strategice a SUA fata de evenimentele din zona cu obiectiv principal de a directiona ,cu prioritate, eforturile materiale si umane necesare rezolvarii crizei statelor din zona fara ca prestigiul SUA sa fie afectat decisiv.
Un Prospectiv .
Soljeniţîn si Cristoiu par a spune ca nu-i 'abureala.'

Citeste mai mult: adev.ro/n656qd
Linia Frontului Manuscriptus Poiesie Da, domnule Un Prospectiv, Cristoiu nu dezamăgeşte deloc, încă o dovadă vie a spiritului de slugă al românilor, banii le mişcă gândirea, şi-asta o văd de 25 de ani de la universitari-academicieni, jurnalişti, gînditori aşa zişi liberi şi critici. H.....o
Gheorghe Gradinaru Eu prin "abureala" am dorit sa caracterizez situatia SUA care in loc sa recunoasca ca au gresit neglijind interesul strategic pentru Europa in folosul Asiei au inceput recalibrarea prin angrenarea unor formatori de opinie care sa ne demonstreze, pe de o parte ca administratia americana nu a gresit si pe de alta parte sa sugereze modalitati de a iesii din aceasta situatie cu costuri minime pe seama statelor europene.
Linia Frontului Manuscriptus Poiesie Nu vă lăsaţi duşi de nas de propagandistul-jurnalist, articolul nu face decât să justifice necesitatea noului război rece, altfel spus îl legitimează prin recursul la istorie şi la dizidenţă.....political corectness-ul operează cu pozitivul iar articolul nu face decît să-l impună subtil-inconştient......de fapt marea problemă a globalism-mondialismului e reinventarea dizidenţei, aşa că, mai cugetaţi
Un Prospectiv .
GG, se va vedea daca a gresit cand se vor numara bobocii. Eu am crezut ca s-a gresit in Irak, iar cand s-au numarat bobocii, asa s-a dovedit. Am crezut la fel si in Egipt, dar acolo implicarea n-a mai fost asa costisitoare, desi bobocii de genul asta se pot numara pe ani buni. Cand am vazut Tunisia si mai ales Libia, am inteles ca trebuia sa caut paradigma in alta parte si l-am readus pe Zbig cu chestia lui din 1997 ca explicatie. Cu Ucraina, ca si cu Georgia, cred ca dpdv american se anticipeaza pierderi calculate--ca lucrurile nu vor sta neaparat asa se contureaza deja din reasezarea Rusiei cu China etc.

Deci ce avem pana acum e dezordine la costuri minime, cel putin pe termen scurt. Numai ca acest gen de capitalism are o meteahna, it discounts the future.

Cristoiu readuce o idee a unui patriot rus in discutie, spune Geniae Eugeni, pentru un scop pervers. Eu zic asa, raspunsul e cu Germania, iar de ea depinde daca viitorul razboi rece va fi intre atlantisti si restul sau intre noii europeni+americani si rusi.

La alt nivel, mi-e teama ca toata ucrainiada e o distractie periculoasa in conditiile ascensiunii chinezesti. Ce se spera, ca aia vor sucomba poluarii sau se vor ineca la mal? Pana una alta, aventura irakiana a catalizat multipolaritatea cu ani buni...
Gheorghe Gradinaru Un Prospectiv cand afirmi "dezordini cu costuri minime" te referi la costurile SUA. Pe plan local costurile sunt imense( libia, siria, egipt)
Un Prospectiv .
EXACT! Dar si "'abureala' geostrategica de natura a justifica vulnerabilitatea/inconsistenta gandiri strategice" se referea tot la SUA.

Pe aici circula o vorba, crazy like a fox.
Un Prospectiv .
Acum nu doresc sa se inteleaga ca as fi de acord cu socotelile astea pe termen scurt (vezi si notiunea de blowback), numai ca nu stiu daca sistemul ar putea adopta acum in ceasul asta o contabilitate pe termen mediu/lung. Nu prea permite apa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv