Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

May 29, 2014

Dar Europa nu pare să fi învățat nimic. În loc să vadă cauzele care au dus la creșterea atât de masivă a nemulțumirii și scepticismului, birocrații de la Bruxelles bagă gunoiul sub preș. Cea mai mare neghiobie ar fi ca Popularii și Socialiștii europeni să bată palma și să facă un cartel politic pentru a-i contracara pe eurosceptici. Asta ar însemna că Partidul Popular va aluneca și mai spre stânga, lăsând astfel și mai mult loc liber pe dreapta. Zvonurile despre o asemenea monstruoasă coaliție au început deja să curgă. Astfel, s-ar discuta ca ambele tabere să renunțe la candidații inițiali pentru șefia Comisiei Europene, Juncker, respectiv Schulz, și să propună un terț agreat de ambele părți. Totul pentru a salva un proiect falimentar, distructiv și toxic.

Din curtea lui Royal Hospital Chelsea, unde i-a fost îngropată cenușa, vocea lui Margaret Thatcher se aude mai tare ca niciodată: „No!... No!... No!”

Europa, ca un Golem bolnav de marxism, mărșăluiește neabătut spre prăpastie

„Da, Comisia Europeană vrea să-și sporească puterea. ...

EVZ.RO

Smaranda Dobrescu Nu sunt de acord cu mai nimic din ce spune. In loc sa foloseasca la nesfarsit automat notiuni precum dreapta sau stanga mai bine ar explica macar doua din masurile nu marxiste, dar macar de echitate sociala sau solidaritate pe care le-a luat UE in ultimul timp. Daca s-au fortosit nationalistii, or fi avut si ei motivele lor. De ce la nivelul UE nu se discuta acest aspect? Ce nu e bine cu imigrantii, de ce marile companii ii doresc si-i incurajeaza chiar daca populatia indigena si politicii se opun? De ce marile companii isi impun in final punctul de vedere? Cum de au scazut salariile in toata Europa? Stanga a influentat dreapta sau invers? Stanga a inlaturat dialogul social? Propaganda pe baza de cuvinte goale:stanga -dreapta. Ar fi fost mai normal sa se supere in urma cu jumatate de an cand germanii au facut marea coalitie fara sa fie impinsi in coltul stang. Dimpotriva.
Un Prospectiv .

" În loc să vadă cauzele care au dus la creșterea atât de masivă a nemulțumirii și scepticismului," Face pe prostul, criza e o cauza majora.

"Asta ar însemna că Partidul Popular va aluneca și mai spre stânga, lăsând astfel și mai mult loc liber pe dreapta." De fapt, lucrurile s-au intamplat exact invers.

Vad ca se vorbeste despre cei care n-au votot status-qvo ante ca anti-sistem si de rau, in general. Dar nu se scoate nicio vorba despre cei care n-au votat.

Fereasca Dumnezeu ca nevotantii si anti-sistemicii sa-si dea mana! Criza oricum n-are cum sa treaca din ce (nu) fac astia, asa ca vor mai fi ele alegeri.
Gheorghe Gradinaru Neidentificarea cauzelor reale(sau prezentarea partizana a unora) care au condus la nemultumirile privind activitatea UE conduce la concluzii gresite sau chiar hilare("Partidul Popular va aluneca și mai spre stânga, lăsând astfel și mai mult loc liber pe dreapta." ) care nu reprezinta , in opinia mea, sansa unei redresari a UE. Eu am postat articolul pentru a analiza posibilitatea "ca ambele tabere să renunțe la candidații inițiali pentru șefia Comisiei Europene, Juncker, respectiv Schulz, și să propună un terț agreat de ambele părți." si daca aceasta optiune poate salva UE sau mai mult se doreste mascarea esecului actual
Un Prospectiv .
...să propună un terț agreat de Frau Merkel.
Gheorghe Gradinaru O fi bine doamna Merkel? asta ca sa il parafrazez pe cel mai iubit dintre pamanteni
Un Prospectiv .
Ca si pana acum + poate si o surpriza. Ca doar n-o sa lase lumea de capul ei si, cum spunea unul pe aici, ar fi pacat sa risipesti o Criza.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv