Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Prospectiv A-z .
Securitatea alimentara este una din conditiile de existenta ale unei natii. Sa ai mancare din belsug este de aceea mai important decat multe din principiile cu care opereaza la vedere chiar si Vestul. Vesticii stiu asta dintotdeauna, altfel n-ar subventiona agricultura proprie.

Aici in SUA oamenii incep sa vada ca abundenta alimentara este o multipla problema cu efecte secundare negative asupra oamenilor si mediului. Agricultura industriala la scara mare incepe ca o eliberare de foamete, dar continua ca o pacoste.

Subdezvoltatii nu re/cunosc aceste lucruri, ajutati fiind si de programe de asistenta. Ce nu-si dau seama este ca imitand practicitile agriculturii industriale fara limite/discenramant, ce iau pe merele vanzarii comoditatilor nu le va ajunge sa plateasca pentru perele deficitului de sanatate sau ecologic.

Iata un link la o carte recenta care reface traseul unor americani obisnuiti catre o agricultura sustenabila ale carei produse respecta atat mediul cat si cerul gurii:

http://www.amazon.com/Local-Face-Food.../dp/0062267639

Nu stiu ce are Călin Georgescu specific in programul sau, dar principiile expuse sunt un bun inceput.

Local: The New Face of Food and Farming in America

Combining stunning visuals with insights and a lexicon...

AMAZON.COM
Prospectiv A-z .
Iata ce termeni si expresii isi fac loc in limbajul comun:
http://www.pbs.org/.../the-lexicon-of-sustainability-terms/

The Lexicon of Sustainability: Food Terms | PBS Food

The Lexicon of Sustainability builds your vocabulary of...

PBS.ORG
Prospectiv A-z .
https://www.facebook.com/thelexicon

The Lexicon of Sustainability

Cause

14,181 Likes

120 talking about this
Alexandru Botu Am retinut:
THE LEXICON OF SUSTAINABILITY™ IS BASED ON A SIMPLE PREMISE: PEOPLE WILL LIVE MORE SUSTAINABLY IF THEY UNDERSTAND THE MOST BASIC TERMS AND PRINCIPLES THAT WILL DEFINE THE NEXT ECONOMY.
Prospectiv A-z .
Premiza de mai sus poate fi oricum, dar nu simpla
Alexandru Botu Bine, bine, oameni pot sa inteleaga, multi inteleg foarte bine, singura care nu intelege cu niciun chip este economia. Intre oameni, ca beneficiari ai economiei si economie s-a rupt demult relatia de interdependenta.
Prospectiv A-z .
Cred ca inca este o relatie, numai ca financializarea si corporatizarea excesiva sunt mecanisme foarte problematice ale caror dogma cauzeaza mult mai mult rau decat bine. In numele acestei dogme, economia ajunge un fel de hocus pocus in care din ce in ce mai multi trudesc pentru din ce in ce mai putini.
Prospectiv A-z .
https://www.facebook.com/adbusters/posts/10152787903561963:0

Niciun comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv