Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

May 25, 2014

Lumea fierbe, insa, in jurul nostru. Ordinea lumii se reaseaza. Romania nu trebuie sa lipseasca din acest proces. In acest scop este necesar sa convenim cu totii asupra „interseului national” pe care il adoptam oficial si il sustinem cu totii, dincolo de tot ceea ce ne separa. ”Interesul national” nu se decreteaza ci se convine. Cu viziune, pricepere, onestitate, curaj si noroc el va triumfa. In pragul nasterii unei noi arhitecturi de securitate globale avem nevoie, deci, de un nou consens national. Iata indemnul si chemarea zilei!

Interesul national si interesele nationale - Adrian Severin

De regula vorbim despre „interesul national” numai la singular, ca despre un adevar unic, indiscutabil si imuabil, stabilit aprioric de o forta aproape supranaturala care l-a revelat „alesilor” sai. Cand...

ADRIANSEVERIN.COM

Mihai Stan Vai ce frumos mesaj, cat de placut si util suna. Cu cine sa sustii "Interesul National" ??? Cu CIOLANISTII care alearga dupa REGIONALIZARE ???
Smaranda Dobrescu Este o analiza corecta, dar poate nu chiar atat de completa. Notiunea de "ïnteres national"cred ca are chiar mai multe si diferite conotatii decat cele sustinute de autor. Apoi, ce faci cu specificul nostru romanesc care denota o intoleranta si o lipsa de deschidere categorica fata de alte idei decat cele personale sau ale unui grupuscul din care faci parte? Cine convinge pe cine daca toti detinem adevarul in privinta intereselor nationale? Si totusi, nu sunt eu cea care sa depun armele; discutii deschise, aparitia lor necosmetizata in media, jurnalisti onesti si mai putin analisti, "pielea la bataie"a politicienilor , cercetatorilor, istoricilor, oamenilor de cultura, profesionistilor in strategii geopolitice, etc. Si peste toate, informatii, si buna credinta.
Henrieta Szabo Din pacate Romania ultimilor ani are prea putini oameni politici valorosi care sa formeze o elita politica si care sa reprezinte interesul national la nivelul unor adevararati oameni de stat. Chiar si ziua de astazi vafi relevanta privind perceptia asupra interesului national....... Totusi concluziile domnului Adrian Severin ne dau sperante..........."interesul national nu se decreteaza ci se convine.Cu viziune, pricepere, onestitate, curaj si noroc el va triumfa in pragul nasterii unei noi arhitecturi de securitate globale avem nevoie , deci, de un nou consens national. - Iata indemnul si chemarea zilei! Absenta in viitor a lui Adrian Severin din PE va fi o pierdere atat pentru Romania cat si pentru interesul national.
Un Prospectiv .
Dragi prospectivi, in pofida istoriei conform careia romanii au fost numai in razboaie de aparare, ca acolo-i just si acolo trebuie sa ramai, ca si cum dreptatea apriori ar fi aceeasi cu aceea a posteriori, vad ca mai bine merge celor care se aliniaza cu, anticipeaza si executa miscarile folositoare sistemului.

In timpuri liniare, a decide cum sa anticipezi nu-i cel mai greu lucru, desi executia ne omoara. Actiunea in sensul asta ar trebui sa fie una de cresterea pro-activa presiunii pe anti-sistem si extragerea a niscaiva avantaje.

Numai ca timpurile de acum miros a neliniaritate. Cei care risca, vor castiga/pierde pe masura. Cei care asteapta vor citi istoria proprie din ziarele centrale.

Dintre vecini, polacii par a se misca pro-activ, pe cand ungarii stau si asteapta. Romanii se lupta impotriva basescului, desi basismul ar fi o tzinta mai buna.
Smaranda Dobrescu Sarada...
Un Prospectiv .
http://adevarul.ro/.../un-pericol-careamerica.../index.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv