joi, 23 aprilie 2015

De uichend:
Emigrantul
Ilinca Bernea

Nu e nimeni aici. E liniște. Vântul își face loc prin pânzele găurite, prin ferestrele sparte, prin zidurile prăbușite și își cântă melopeea.
Nu te întoarce, nu ai de ce să te întorci aici, nomadule, nu mai numi locul acesta acasă.
Fiului meu i-am spus: sunt fiica apusului, dintotdeauna
Orice țară de la soare apune e patria mea.
Părinții mei sunt apa acestui lac și umbra acestui munte pleșuv de la capătul lumii
Nu e adevărat că m-am născut într-un ghetou dintr-o legendă urbană oarecare
În care toate personajele sunt anti-eroi
Nu e cu nimic mai adevărat
decât faptul că am trăit dintotdeauna pe pământul dorinței,
Numai și numai pe meleagurile de la Soare Apune
Libertatea mea a fost aceea de a închide ochii
Nu te întoarce din drum, nomadule,
Asta e regula jocului dacă vrei să fii veșnic tânăr:
Aruncă-ți amintirile la câini, dă-le de pomană, îngroapă-le,
Nu te mai uita îndărăt.
Dă-le-ncolo de năluci!
Înțelege că nu ai unde te întoarce
Țara asta e un loc pustiit, un sat din care vulturii înfometați au mâncat până și pietrele.

  • Un Prospectiv .
    Adrian, asa este?

  • Adrian Rusu Doamne. În cele din urmă, ba chiar, aș zice, de la bun inceput, nu esti niciodată de undeva. Te poți întoarce oriunde, si nu „parasești” nimic. Data viitoare, cine stie...(E superba, dar nu pot sa-i dau „like”).

  • Un Prospectiv .
    Parinteasca Dimandare
    Na sprigiura cu foc mare

    Frati di muma si di-un tata,
    Noi, Armani di eta toata.
    Di sum plocile di murminta
    Striga-a nostri buni parinta:
    "Blestem mari s-aiba-n casa
    Cari di limba-a lui s-alasa.
    Cari-si lasa limba-a lui
    S-lu-arda pira-a focului,
    Si s-dirina viu pri loc,
    Sa-li si friga limba-n foc.
    El an vatra-li parinteasca
    Fumealia s-nu-si hariseasca;
    Di fumeli curuni s-nu base
    Nic an leagan si nu-nfase.
    Cari fudze di-a lui muma
    Si di parinteasca-li numa,
    Fuga-li doara-a Domnului
    Si dulteamea-a somnului!"

  • Smaranda Dobrescu Doar inima ta stie unde este ea "acasa"!

  • Viorel Straoanu Sa-ncingem si-o paidushca

  • Adrian Rusu @Smaranda Dobrescu. Bah...nu, ca sa fiu sincer. Nu stie. N-avem „casa” (o pun si pe nevasta-mea). Nu am avut niciodata sentimentul asta (ptr ca o casa avem, nu dormim in strada). Intr-un fel sau altul (in două feluri adica) nu am avut nici „familie”, (afară de a noastra) si nici limbă. De doua, trei ori (nu mai mult) am fost bucuros, o clipa, sa intru în casa dupa deplasari mai grele. Altfel, „împăratia noastra nu prea e din aceasta lume”. Cel putin pe cat si pe cum o cunoastem...

  • Smaranda Dobrescu Adrian Rusu, e atat de greu de deslusit care este" imparatia ta", incat a altuia ramane o frumoasa necunoscuta, caci speri ca acolo gaseste tot ce are nevoie si din cand in cand o poate identifica cu acel "acasa"Ma gandesc uneori ca pierderea lui "acasa" poate provoca pierderea identitatii si nu-mi place. Ce spui tu imi da speranta ca odata ma voi obisnui sa nu ma mai gandesc la acel loc anume si voi purta imparatia cu mine, oriunde. Acolo incap si amintirile, nu-i asa?

  • Adrian Rusu Ma gandeam cand, am vazut poza aceea cu....cum ii zice?....floarea galbena care creste in crapaturile trotuarului de langa casa- erau cateva si in trotuarul de pe langa casa in care mi-am trait copilaria. Inteleg tipul de amintiri care te (vă) face sa puneți poza aceea in carte. La dumneavoastra. Dar eu nu le am (nu pe acelea). Sa fii „de undeva” inseamna de fapt sa ai acele amintiri. Sunt multi oameni care nu le au...(despre „împărăție”...ar fi prea multe de spus. Nu ma gandeam la a CUIVA ci la loc).

  • Miki Marinescu-Colea Asa am si facut! Regula numarul 1 in a supravietui: "Nu te întoarce din drum, nomadule,
    Asta e regula jocului dacă vrei să fii veșnic tânăr:
    Aruncă-ți amintirile la câini, dă-le de pomană, îngroapă-le,

    Nu te mai uita îndărăt.
    Dă-le-ncolo de năluci!" ... pina a aparut FB!

Niciun comentariu: