Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

Eu il propun ca manager general la ambele pe Gitenstein pentru a elimina coruptia si a promova interesul national!

SUA cer manager privat la Tarom si CNADNR

România are potenţial pentru a deveni un lider regional, dar trebuie să mai facă progrese în privinţa climatului investiţional, a declarat, luni, însărcinatul cu afaceri...

TIRMAGAZIN.RO|BY TIRMAGAZIN3

Like · Comment · Share

Smaranda Dobrescu, Nedeea Burca, Draghi Puterity and 4 others like this.
Nedeea Burca Of!
Prospectiv A-z .
Citeam de curand ca una din ideile de fortza ale TTIPului ar fi promovarea intreprinderilor private in detrimentul celor de stat, ca o distinctie a Vestului fatza de China. Asta inseamna ca in actuala configuratie a astrilor, romanii mai bine s-ar gandi la cum ar putea face (ca altii?) in a satisface si capra nationala, si varza internationala.
Prospectiv A-z .
"România are potenţial pentru a deveni un lider regional, dar trebuie să mai facă progrese în privinţa climatului investiţional." Ma intreb ce spuneau echivalentii in 1990.

Dintotdeauna, unii si aceiasi sunt baietii buni, dar au lipsuri.
Nedeea Burca Ma gandesc ca ar trebui sa schimbam constitutia. La ce bun sa scrie acolo cum ca suntem o tara independenta? Mai bine scriem adevarul si basta.
Prospectiv A-z .
Se tot repeta peste tot, aproape fara demonstratie, concluzia ca fiind in aliante/uniuni conduce legic la pierdere de suveranitate. Altii au pus deja problema aici de cum s-a modificat cel mai recent Constitutia pentru a adera la Uniune fara consultarea (judicioasa a) electoratului. Am remarcat inclusiv ideea inutilitatii consultarii, ceea ce ma conduce la inca o explicatie a fenomenului migratiei romanilor.

Am mai spus-o, cei odinioara puternici in Romania trebuie ca s-au inchipuit eterni din moment ce n-au creat si respectat institutiile care sa le garanteze continuarea jocului in parametrii estimati de ei. Scadenta vine pentru mai toti, la gramada, inclusiv cei care si-au mai luat o portie de tzara inapoi.
Preda Mihailescu Tot acest tambalau imi readuce in minte foarte mult teoriile lui Naomi Klein si filmul ei pe care l-am mai citat mai jos:https://www.youtube.com/watch?v=dr20m5P7wmo

La stratégie du choc - Naomi Klein

La Stratégie du choc, la montée d'un capitalisme du désastre (The Shock Doctrine: The Rise of Disaster...

YOUTUBE.COM
Octavian Lupu "That’s the standard technique of privatization: defund, make sure things don’t work, people get angry, you hand it over to private capital."
Noam Chomsky
Viorel Straoanu Ei as,Gitenstein ! Wesley Clark e mai bun,e policalificat,se pricepe de la securitate la petrol.Camionu' si-avionu' ,n-au secrete pt 'mnealui.
Viorel Straoanu D-na Nedeea Burca,eu zic ca cel mai bine pt noi ca tara,ca sa iesim cu fata curata si busuiocul dres si sa scapam odata de jocul acesta impus in care americanii ne cred sclavii lor prosti si noi ne facem ba ca nu ne prindem,ba ca nu-i adevarat,zic deci,sa le declaram azi razboi si poimaine sa capitulam.Ce,Porto Rico nu-i stat asociat al SUA ?! Putem si noi sa fim ! Ei cu planurile noi cu resursele si mina de lucru.
Prospectiv A-z .
Domnule Straoanu, PR e in faliment si se cam simte asta. Mai aproape, Detroitul e si el in faliment. Asa ca sansa planului de care pomeniti ar mai fi doar in... executanti.
Viorel Straoanu As vrea sa traiesc in falimentarul ala de PR.Vorba baiatului meu traitor de vreo 12 ani in Italia :tata e rau si in Italia ...dar raul din Italia e mai bun decit foarte binele din Romania. Pe vremea impuscatului circula un banc apropos de viciile printisorului :da D-ne sa ne joace Nicusor la poker si sa ne cistige americanii.Ce ne-am dorit iata ca avem.Imi pare rau totusi ca nimeni nu incearca vreo cacealma ,macar asa de amorul patriotismului.Jucatorul-jucatorii nostri au spus pas parol cu care de asi serviti in mina.
Prospectiv A-z .
Tinerii din Puerto Rico pleaca--in general, in America. Dupa cum si tinerii italieni se uita catre alte zari, ca odinioara. Poti sa fugi de greu, domnule Straoanu, dar nu te poti ascunde de el.
Viorel Straoanu Trebuie sa nuantam un pic.Daca greul e compensat de asa natura incit sa merite efortul de a-l suporta atunci se merita sacrificiul.Toata lumea fuge de raul mai mare si-l cauta pe cel mai mic.Asta e esenta.
Preda Mihailescu Straoanu @ "Toata lumea fuge de raul mai mare si-l cauta pe cel mai mic.Asta e esenta." - Cam asta este si esenta teoriei foarte plauzibile a lui Naomi Klein: 'Terapia de soc'. Se produc socuri mai mult sau mai putin artificiale, dupa care 'anything goes' - ceea ce in vremuri normale ar produce scandal si oripilare, dupa soc apare ca o mangaiere! Deci atentie la raul mai mic!
Viorel Straoanu Nu exista ,,dupa soc" .Exista un soc permanent cu care incet, incet te obisnuiesti.Obisnuinta duce la abrutizare in ultima instanta si toceste mentalul incit incepi sa crezi ca de fapt n-a fost nici un soc.Teoria lui N.K. e o gaselnita ipocrita justificativa.
Prospectiv A-z .
Domnule Straoanu, nu trebuie s-o apar eu pe NK, dar scriind ce ati scris ('gaselnita ipocrita justificativa') mai ca-mi vine sa va apar pe dvs
Viorel Straoanu Mai bine sa nu va vina

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv