Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Platon Florin

"Greece is not a beggar," - Alexis Tsipras.
"The visit could not have come at a better time,” said Mr Putin, purring like the cat who ate the cream. smile emoticon

Europe's manhandling of Greece is a strategic gift to Russia's Vladimir Putin

'Greece is a sovereign country with an unquestionable right to exploit its...

TELEGRAPH.CO.UK

Like · Comment · Share

Preda Mihailescu "Greece is a sovereign country with an unquestionable right to implement a multi-dimensional foreign policy and exploit its geopolitical role," he added, for good measure. Este prost sau disperat Tsipras, sau amandoua, sa incerce cartea ruseasca. DAR cata dreptate are cand spune ca orice tara are dreptul sa isi exploateze rolul geopolitic. Si cat de mult aduce aminte de faimoasele "teze din Aprilie" din care s-a nascut suveranitatea si declinul actual al Romaniei. Daca aceste paralele s-ar face mai bine cunoscute, ce folos ar fi pentru multi!

De Tsipras greseste cu un lucru, fiind belicos cans pune "sa exploateze rolul geopolitic". Caci o spune ca si cand ar fi un profit sigur in partea cealalta. Adevarul este nu ca este dreptul unei tari si "exploateze rolul geopolitic", ci, dimpotriva, este spre mai binele intregului sistem de state, ca fiecare sa isi ia in serios experienta geopolitica multipartita. Caci fiecare in parte cunoaste mai bine istoria si consecintele, decat o putere centrala oricare ar fi aceea.
Ionel Iani Velciov Lansez o idee ciudata: dar daca Europa intentionat arunca Grecia in mana rusilor ... Ca sa-i bage la cheltuieli suplimentare ????
Preda Mihailescu Velciov @ Nastrusnica, da. Poate sa se nasca in mintea unor politicieni indepenti si puternici - in marasma de la Bruxelles insa mi se pare putin verosimila...
Gabi Cretu Si daca o parte a Europei nu face decat sa scoată castana dorita cu mâna Greciei?! In afara de romani, unde ați mai vazut reacții speriate?! La turci?!
Octavian Lupu Rusia, mai ales in contextul actual, joaca doar rolul de sperietoare geostrategica. Banii sunt la chinezi care deja au cumparat, in semn de solidaritate frateasca, T-bills grecesti in valoare de 100 mil. EUR. Desi a platit transa catre FMI (o bestie cu care nu e bine sa te pui), Grecia nu cred ca renuntat la ideea de intra in default fata de creditorii europeni.
Octavian Lupu Este foarte clar pentru toata lumea ca inflexibilitatea Troicii nu vizeaza atat disciplinarea Greciei cat sa-l faca pe Tsipras sa nu-si respecte promisiunile fata de electoratul sau. Jurnalistii de la Foreign Policy sugereaza Greciei o strategie in 5 puncte care s-ar putea dovedi castigatoare in raport cu monstrul bruxellez. Una dintre cele mai importante masuri este pregatirea unei monezi paralele sub forma de IOU (despre care prospectivii au mai facut vorbire) astfel incat in caz ca Grecia intra in default fata de eurozone sa poata totusi incasa taxe si efectua plati. Statul California a procedat in mod similar intr-o situatie oarecum similara fara a renunta la dollar.<<Greece’s plight, while terrible, is not tragic in the ancient Athenian sense: Its fate is still in its own hands. With a skillful strategy, it can still all end in smiles, not tears.>>http://foreignpolicy.com/.../greece-needs-to-start.../...

Greece Needs to Start Playing Hardball With Germany

Berlin has been pushing Athens around for long...

FOREIGNPOLICY.COM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Platon Florin

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv