Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Octavian Lupu via L'Obs

<<Le fils de Claude Guéant, François Guéant, est en garde à vue depuis lundi matin dans l'affaire sur les accusations de financement de campagne de Nicolas Sarkozy par la Libye de Mouammar Kadhafi, apprend-on mardi 31 mars de sources judiciaire et proche de l'enquête, confirmant une information d'iTélé.>> Saracu' Hollande incearca si el sa opreasca ascensiunea ipochimenului, numai ca nu cred ca in caz ca Sarco merge la brutarie castigatorul va fi el ci Marie LePen. Adică pă sistem: scapam de dracu si dam peste ta-su, ma rog, peste fi-sa. Ma trec fiori la gandul ca daca Base ramane in libertate sau cel putin nu e condamnat cu suspendare ne trezim cu el in parlament.

Soupçons de financement libyen de Sarkozy : le fils de Guéant en garde à vue

TEMPSREEL.NOUVELOBS.COM|BY PAR L'OBS AVEC AFPVOIR TOUS SES ARTICLES

Smaranda Dobrescu A disparut soarele de aceea va incearca asa ganduri negre!
Octavian Lupu Eu nu l-as mai lasa sa iasa de la Scrovistea. L-as inchide definitiv acolo ca intr-o rezervatie si i-as arunca hrana din elicopter. Desigur pentru ca RAPPS sa scoata totusi ceva bani din acest domeniu as organiza sesiuni de vanatoare de tip man hunting, 100000 EUR participarea. Numai ca sunt in stare sa pariez ca participantii se vor impusca mai degraba intre ei decat pe cine trebuie.
Viorel Straoanu Nici nu mai sintem siguri de unde o sa rasara
Mihai Ion Turcu Din motive privind "imaginea nationala" si posibil la presiune externa, Ex. presedintele va fi netulburat privind libertatea si integritatea drepturilor sale civile, ca urmare poate fi ales ce doreste inafara de presedinte, alegatori avand si mediatizare non stop, gratuita.
Alexandru Botu Cred ca o statie meteorologica, pe cel mai neprielnic versant muntos, chiar si in Antartica, ar fi soluria ideala pentru EL. Chiar daca n-ar transmite datelele despre vreme, as fi fericit sa stiu ca doar ursii/pinguinii il viziteaza, cand ies din letergie...
Liviu Petre Domnule Octavian Lupu, ceea ce faceti Dv. nu se cheama ca 'na, am facut si eu un spirit de gluma, ce?', se cheama instigare la linsaj, la crima. Apropierea de varsta a treia nu poate fi o scuza sau o circumstanta atenuanta...
Octavian Lupu Domnule Liviu Petre, vad v-ati asumat un rol de politie a postarilor rol pe care nu vi l-a atribuit nimeni. In cadrul grupului ni se intampla adesea sa nu fim de acord unii cu altii, ceea ce este normal si de dorit. Dar pana acum nu am vazut pe nimeni care sa reproseze cuiva ca de ce isi permite sa aiba anumite pareri sau simpatii. (ma refer la ansamblul comentariilor dvs de pana acum) Referirile la varsta mea in raport cu care nu am nici un complex mi se par de o nesimtire crasă. De altfel cred ca e prima data cand am de-a face cu exemplar uman ca dvs de cand sunt membru al retelei FB. Cred ca cel mai potrivit lucru ar fi ca cei care v-au trimis sa va retragă.
Liviu Petre Domnule Octavian Lupu, niciun fel de statut (auto)asumat nu va da dreptul incitarilor la linsaj pe care le-ati postat. Nu fac niciun fel de politie, dar nu pot sa ma fac ca nu observ. Putin imi pasa de simpatiile si antipatiile dv. politice, sunt la fel de valide ca ale mele sau ale oricui altuiva, In anumite limite, totusi. Nu are rost sa mai mentionez cine m-a tris, nu vreu sa va tulbur satisfactia unor descoperiri, fie le si fantezizte.
Octavian Lupu Domnule Liviu Petre va rog eu incetati cu prostiile astea cu linsajul. Obstinatia cu care repetati acest cuvant ma duce cu gandul la titluri de genul linsajul lui Basescu de catre Antena 3, etc ceea ce imi spune multe despre dvs. Daca am face un inventar al termenilor cu care a fost gratulat si improscat Obama cred ca jumatate din membrii americani ai retelelor de socializare ar fi trebui inchisi. Si sa revin: dvs nu numai ca o faceti pe Suzana Gadea cu noi dar ne si trasati "limite". Si mai aduceti in discutie si Europa Libera in argumentatia dvs. E ca si cum dl pe care-l acuzati de filorusism ar folosi drept argumente ce a auzit aseara la Vocea Rusiei. Haideti, va rugam frumos: cine sunteti, pentru cine lucrati, cum aratati cu adevarat, ce grad aveti, faceti cumva parte din SSP sau serviciul lor secret? Nu ne mai fierbeti atata. Ca un semn de bunavointa imi schimb si eu propunerea: sa organizam la Scrovistea un Muzeu al Anticoruptiei iar dl. Basescu sa fie angajat curator-ul acestui muzeu impreuna cu fratele, ginerele, Elena etc.
Liviu Petre Octavian Lupu: propunere interesanta, poate fi discutata si, cine stie, acceptata . Sigur ca va trasez limite, pentru ca sunt convins ca stiti ca am dreptate si ca de fapt 'v-a luat valul´', ce dv. va comparati cu toti coate goale de pe site-urile anti Obama? (nici mie nu imi place Obama, btw). 'Fabrica de troli' evocata de RFE mi se pare o realitate din pacate vizibila, dar iarasi, este dreptul fiecaruia sa foloseasca toate armele pe care crede ca le poate folosi cu succes. Asa cum este si dreptul meu sa nu 'pun botu' (scuze pentru ne academism ) la toate manufacturile acestei fabrici. Cat despre servicii, grade, etc. ssst, nu pot spune decat ca nu fac parte din SPP .
Octavian Lupu Va multumesc pentru sinceritate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Octavian Lupu via L'Obs

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv