Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Octavian Lupu

Domnii astia de la kgb today ne cred chiar tampiti. Adica vezi Doamne daca n-am fi "pretini" cu americanii ei ar fi permis R. Moldova (numita, smechereste, pe harta publicata, Basarabia) si altor tinuturi romanesti sa se uneasca cu Romania in cadrul Romaniei Mari. A facut vreodata Rusia in trecut o astfel de propunere Romaniei? Nici vorba. Si ceea ce nu spune kgb today ca fie si daca admitem ca Rusia ar vrea, din motive care-mi scapa, sa renunte la zona tampon numita Basarabia asta nu s-ar putea face decat daca Romania s-ar transforma din "platforma americana" in "platforma ruseasca" Asa ca domnule Karasin, nu ne mai plimbati "carasul" Romaniei Mari prin fata ochilor.Bagati-l la loc in frigiderul cu minciuni expirate. La generatia urmatoare, cine stie, poate prinde.

Acest articol nu ar fi trebuit să apară pe russiatoday.ro…

… cel puţin aşa va gândi armata de postaci soroizi care acuză platforma asta de propagandă rusească. Azi, Ministerul rus de Externe a transmis clar, cu subiect şi predicat, prin vocea lui Karasin, că...

NEWS.RUSSIATODAY.RO

Prospectiv A-z .
"La generatia urmatoare, cine stie, poate prinde." Domnule Lupu, de fapt, intotdeauna se intampla asa. Generatia actuala lupta cu raul cunoscut, generatia de maine crede ca istoria va incepe cu ei si o vor lua dela capat, apucand mana intinsa ca eliberata de bagajul istoriei.
Platon Florin teritoriile amintite apartin de Ucraina, din cate imi amintesc. Iar din marturiile basarabenilor din Razboiul Transnistriei, soldatii cu care se luptau nu erau rusi, ci ucraineni... probabil conjunctural. Principalul obstacol sunt totusi politicienii romani si moldoveni.
Mihai Ion Turcu Republica Moldova este stat suveran din cate se zvonesc. Nu stim sa fi existat pe tapet vre-o discutie de integrare unire a R.Moldova cu Romania. R. Moldova nu este Basarabia. Basarabia includea judetele maritime si evident ce a fost in Romania este acuma in Ucraina nu in Federatia Rusa. Ca sa discutam nimica de ce n-am negocia reintegrarea a ce Ucraina stapineste din fosta Romanie Mare cu SUA. La fel de logic dar mai aplicat decat discutia cu Federartia Rusa. SUA sunt superputere mondiala si lor le suntem parteneri speciali. Daca cineva va opri inaintarea Federatiei Ruse pina la granitele Romaniei, incluzind teritoriile foste romanesti acelea vor fi SUA. Ca Ungaria sa extraga o parte din Romania, Ungaria trebuie sa poarte un razboi cu Romania, sau sa existe un "arbitraj" sub amenintarea Germaniei, noi fiind membri UE, si aliati speciali cu SUA si la nevoie cu matusa Anglia. Deci sa discutam despre oua rosii, este cel mai actual .....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Octavian Lupu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv