Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

1. Tot aud ca ne trebuie politicieni de profesie (!?). Nu! Ne trebuie politicieni de caracter. Știința se învață. Regula poate fi extrapolata.
2. Economia nu e stiinta, in sensul in care fizica sau geometria sunt; este cea mai ideologica dintre domeniile de studiu. Cu toate acestea, exista FIZICI, exista GEOMETRII, egal valabile, dar, in Romania, avem o singura ECONOMIE (neoliberala). Ei, nu?! smile emoticon
Acum înțeleg mai bine de ce științele socio-umane sunt Cenușăreasa disciplinelor, chiar si in unele societăți declarat democratice, unde s-ar presupune ca sunt centrale. Ca sa nu înțeleagă lumea ce vor sa zică enunțurile de mai sus.smile emoticon

Prospectiv A-z .
Poate ca ne trebuiesc politicieni si de alte profesii. De exemplu, dl. Ponta este un politician de profesie, dupa cum sunt si marea majoritate a celor care populeaza corpul politic la model(e).
Viorel Straoanu Ne trebuie politicieni de caracter.Adica cinstiti,onesti ?
Mihai Ion Turcu Prospectiv A-z@ "Politician de profesie", "revolutionar de profesie", sunt concepte inventate de politicieni si revolutionari, in care "profesie" este o specificare fara acoperire, menita doar sa faca credibila vocatia lor. Politica este pragmatica puteri nu poate fi o profesiune. ("pregatire teoretica si practica intr-un anume domeniu, in vedera exercitarii unei anumite ocupatii,meserii etc.") Am putea spune ca doar monarhul ereditar este de profesie rege, persoana politica in mod absolut. Oameni de diferite profesii, in democratii, teoretic putind fi fara "profesie" si scolarizare ( avem citeva exemplare in marea politica), pot fi implicati in politica. Hitler avea niste aproximative studii de arte plastice. Ceausescu nu-si terminase ucenicia ca pantofar, ca elev a avut note slabe. In politica democratiilor se accede prin voturi. Obtinerea de voturi este efect al puterii de persuasiune, in care vointa este mai importanta ca stiinta, eventual asociata unui talent oratoric plus masinaria de partid. Politicianul trebuie sa exprime clar cateva promisiuni simple de interes public dominant la un moment dat. Mai trebuie sa surclaseze un concurent privind puterea de persuasiune. Va fi votat pe incredere nu pe cunoastere. Poate fi reales, de data aceasta urmare a unei practici apreciate de alegatori ca in sensul asteptarilor , deci in baza unei recunoasteri. Domnul Antonescu a fost un foarte bun orator dar fara tenacitate. A esuar lamentabil. KWI este un antiorator, este cunoscut pentru o guvernare locala inteligenta, sistematica si ferma, vointa inflexibila, a carui promisiune este punerea in ordine si aducerea la functionare normala a statului, in termenii constitutiei, respectiv o activitate negentropica adversa marii brambureli operate de predeceorul sau si alternativa la prabusirea componentei sociale a statului de care programatic ar trebui sa se ocupe social-democratii, plus imaturitatea evidenta a Domnului Ponta.("Alegeti barbatul nu copilul"), de profesie este profesor de fizica cu studii de fizica nucleara. N-a fost vreodata om de partid. Politologii sunt profesori universitari. Cei care se implica politic se compromit profesional, pentru ca politica include o mare doza de irationalitate (emotionalitate, vointa, motivatie).
Octavian Lupu O viziune mai relaxata despre politicieni, tinand cont ca inca suntem in uichend, Unii vor spune ca aceasta viziune este depasita datorita campaniei anticoruptie. Sa fim seriosi! https://www.facebook.com/video.php?v=405475816274775&theater

Politicienii din ziua de azi ! LAS FIERBINTI

01:57

130 Views

Yes Team

NU UITATI SA MERGETI MAINE LA VOT !!!!!!!

Opriti hotii astia smile emoticon
Gabi Cretu Ne trebuie macar unii previzibili, sa poată omul sa-si imagineze de ce parte se va plasa cand apare, cum apar adesea in politica, o problema care polarizează, care pune in lumina cât de diferite sunt interesele. Daca zice ca e social democrat, sa se comporte ca atare; daca zice ca e liberal, idem. Ca sa știe omul cu cine si de ce mai votează. Mai lipseste curajul! Nu poti fi parlamentar bun si fricos... Coloana vertebrală, sa nu te faci covrig la primul suflu de sus in jos...
Viorel Straoanu Cei previzibili erau doar in comunism.Aveau dosar personal,se stiau care-i sint originile,cu se ocupau parintii,ce facuse in scoala,etc etc etc.Stiai cum o sa reactioneze cind ii dadeai de inteles ca stii cind a fumat in toaleta scolii.Lasind gluma deoparte,previzibilitatea politicienilor e o extensie a previzibilitatii intereselor marei finante in Romania.
Gabi Cretu Nu chiar la toti... Garantez!!! Pe cineva mai previzibil decat sunt in a critica rolul (national absent) al BNR si efectele pe termen mediu si lung al actualului model de dezvoltare (cu investitii straine, exporturi, forța de munca prost plătită) nu veți găsi... Dar nu e pentru ca nu ar mai fi si altii care înțeleg ce se întâmpla. Doar ca nu au curaj sa spuna. au vreun post cald de unde vor sa iasă la pensie. Si ma gandesc concret la cineva acum...
Gabi Cretu PS Nu ziceam sa fie previzibili pentru servicii; pentru ele, sunt destul de previzibili, ca au avut grija sa fie aleși, in mare parte, doar cei care trebuie...
Viorel Straoanu Visam cu gratie
Stefan Kovacs Avem prea multe economii și din păcate nici un fel de concepție unitară despre cum ar trebui să fie țara asta peste 20 de ani. Și niște politicieni care ar trebui să plătească experimentele făcute pe spinarea unui popor.
Gabi Cretu Avem?! In funcțiune?! Nici macar constiinta ca in fara de neoliberalismul de tara dependentă mai exista si alte modele de producție si repartiție. Spalarea pe creier a avut un succes putin scontat chiar si de cei care au pus-o la cale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv