Pe facebook: Corelatia dintre coruptie si saracie 11 februarie 2015

duminică, 19 aprilie 2015

Corelatia dintre coruptie si saracie 11 februarie 2015

Corelatia dintre coruptie si saracie – 11 februarie 2015

Draghi Puterity

Cercetatorii englezi, pardon, cei cehi, au gasit o corelatie intre coruptie (perceptia coruptiei mai exact) si saracie.

http://www.technologyreview.com/…/data-mining-reveals-a-g…/…

Data Mining Reveals A Global Link Between Corruption and Wealth | MIT Technology Review

Social scientists have never understood why some countries are more corrupt than others. But the first...

technologyreview.com

Top of Form

Bottom of Form

Octavian Lupu In legatura cu dilema de la sfarsit: coruptia genereaza saracie sau invers, eu cred ca saracia este factorul important. Tarile care in decursul istoriei lor nu au experimentat episoade de prosperitate care sa fi ramas in mentalul colectiv, datorate unor factori naturali, colonii, activitate economica coerenta si eficienta, etc au sansele cele mai mari sa fie corupte pentru ca cetatenii lor vad in saracie un dat. Resursele fiind putine nu se merge pe o activitate comuna, civilizatoare, generatoare de bunastare ci pe principiul salvarii individuale. Arca lui Noe este o sandrama mica si numai cu spagi te poti urca in ea.

Prospectiv A-z .
Poate vom apuca timpul cand si acest mijloc de justificare al ravagiului neocolonial va fi pus la locul lui. IN primul rand, ce masoara astia, parerea despre sine a unora, 'reprezentativi' pentru populatie. Dupa aia, asta se coreleaza cu GDPul, o alta masura cu cantec. Acestor cercetatori/colportori ar trebui sa li se spuna ca la GDP mare e coruptie si mai mare, doar ca nu atinge in mod fatzis toate sferele vietii publice ca acolo unde-i saracie.

Preda Mihailescu Imi place cercetarea. Pe Spread sheets. In urma cu un an se dezvaluia ca in spreadsheetul folosit de o grupare de cerctatori austrieci, care adusesera "dovezi stiintifice" despre avantajele austeritatii, dovezi la care dna Merkel se referea cu asiduitate, s-a descoperit ca lipseau datele a cinci din 22 de tari (oho!), dintr-o eroare de folosirea a Excell! Si reintegrand aceste data, din pacate, studiul demonstra contrariul. Nu este gluma!

Mihai Ion Turcu Am o admiratie nemarginita pentru discursul de receptie a Margizului Dali la Academia Franceza :"Despre varza". Am citit un studiu revelator care demonstra ca daca tiganilor vaganti din spatiul occidental le este pusa la dispozitie o latrina stiu s-o foloseasca. In rest se cere ceva mai multa aplecare asupra teroriilor cauzalitatii si testarii relatiior de cauzalitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 19 aprilie 2015

Corelatia dintre coruptie si saracie 11 februarie 2015

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv