Prospectiv A-z

April 18 at 6:34pm

.
„Reuniunea Consiliului Consultativ al MAE la nivelul foştilor miniştri ai afacerilor externe ai României
Tip: Comunicat de presă
Data: 17.04.2015
Ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a găzduit vineri, 17 aprilie 2015, reuniunea Consiliului Consultativ al Ministerului Afacerilor Externe pe tema priorităților de politică externă ale României în raport cu vecinătatea estică. La reuniunea de astăzi au participat foştii miniştri ai afacerilor externe Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu, Adrian Severin, Petre Roman, Mircea Geoană, Mihai-Răzvan Ungureanu, Adrian Cioroianu, Lazăr Comănescu, Cristian Diaconescu, Teodor Baconschi, Titus Corlăţean.
Reuniunea, convocată la iniţiativa ministrului afacerilor externe Bogdan Aurescu, marchează reluarea lucrărilor acestui format după cinci ani de la reuniunea anterioară.
Consiliul Consultativ al MAE este o platformă de dialog informal, reunită în scopul valorificării expertizei existente la acest nivel înalt pentru consolidarea şi dezvoltarea procesului de reflecţie strategică a MAE asupra temelor de actualitate de politică externă.
“Situația actuală din mediul internațional, mai ales din punctul de vedere al securității în sens larg, cu precădere din vecinătatea noastră estică, impune o acțiune cât mai eficientă a diplomației române, iar sub acest aspect dumneavoastră puteți avea o contribuție esențială, datorită expertizei instituționale și profesionale considerabile pe care o dețineți”, a declarat Bogdan Aurescu, în deschiderea reuniunii. Totodată, ministrul a subliniat importanţa unei abordări consensuale la nivel naţional a temelor, sensibile prin definiţie, de politică externă.
Participanţii la reuniune au salutat reluarea activităţii Consiliului Consultativ şi au fost de acord că politică externă a României trebuie să constituie o temă de consens național și de coeziune, întrucât beneficiarii demersurilor de politică externă, pe termen mediu şi lung, sunt, în mod firesc, toţi cetățenii țării. În acest sens, ministrul afacerilor externe și membrii Consiliului Consultativ au pledat pentru o strategie de politică externă asumată ca proiect național de țară, care să aibă ca obiectiv creşterea profilului internaţional al României şi îmbunătăţirea percepţiei statului român în plan extern. De asemenea, a fost subliniată necesitatea unui efort mai amplu de explicare profesionistă şi clară, în societatea românească, a temelor şi obiectivelor de politică externă ale României, în actualul context internaţional şi regional complicat, care presupune o adaptare eficientă şi rapidă a modalităţilor de acţiune diplomatică.
Dezbaterile s-au concentrat asupra provocărilor situaţiei din Vecinătatea Estică, cu accent asupra perspectivelor crizei din Ucraina. Au fost, astfel, discutate dificultăţile punerii în aplicare a acordurilor de la Minsk, posibilităţile de evoluţie în continuare şi căile de acţiune ale comunităţii internaţionale. De asemenea, au fost abordate rezultatele contactelor diplomatice româno-ucrainene la nivel înalt, realizate recent, fiind dezbătută cea mai bună modalitate de consolidare a relației bilaterale cu Ucraina, care cunoaşte o evoluţie pozitivă în ultimul an.
Printre temele asupra cărora s-au concentrat discuțiile au mai fost: susținerea parcursului european al Republicii Moldova, combaterea riscurilor pe planul securităţii regionale, cu accent pe regiunea Mării Negre, procesul de modernizare a Politicii Europene de Vecinătate, inclusiv eforturile şi implicarea activă a României în acest proces, reconfigurarea relaţiilor comunităţii occidentale cu Rusia şi modalităţile de reacţie adecvată faţă de conduita acesteia. Participanții la reuniune au subliniat că un impact semnificativ asupra contextului geopolitic actual trebuie luat în considerare pe palierul riscurilor asimetrice, al metodelor hibride de război, al securității energetice și al combaterii terorismului.
În acest context a fost avansată ideea potrivit căreia, dincolo de apartenența la structurile europene și euro-atlantice, România trebuie să continue să își contureze în mod consistent profilul la nivelul ONU, dar și în cadrul structurilor de cooperare regională, în corelație cu definirea cât mai clară atât a vulnerabilităților, cât și a oportunităților pe care țara noastră trebuie să le ia în considerare în acțiunea sa de politică externă.
De asemenea, a fost abordat și subiectul pregătirilor pentru preşedinţia semestrială a Consiliului Uniunii Europene, care îi va reveni României în 2019, şi al modalităţilor de punere în valoare a parteneriatelor strategice ale României, ca teme de dezbatere viitoare ale Consiliului.
Ministrul Bogdan Aurescu și foștii șefi ai diplomației au agreat necesitatea întrunirii periodice a Consiliului Consultativ al MAE, pentru dezbaterea în profunzime a temelor de politică externă prioritare pentru România și identificarea celor mai adecvate răspunsuri la provocările geopolitice actuale.”

• 

  Prospectiv A-z .
  ZeV
  aprilie 18, 2015 la 11:07 am
  ,,ministrul afacerilor externe și membrii Consiliului Consultativ au pledat pentru o strategie de politică externă asumată ca proiect național de țară, care să aibă ca obiectiv creşterea profilului internaţional al României ”
  
  Care proiect ?
  Care ,,national” ?
  Care tara ?
  Care ,,profil international ” ?
  
  M-am lamurit cu acest Aurescu…un papagal. Cine isi imagineaza ca se poate incheia ceva viabil cu Ucraina, un stat artificial instabil, condus de o clica nationalist-fascista cu tendinte criminale ? ,,Naivitate” suna mult prea bland.
  Cum sa negociezi, tu, Romania, ORICE legat de Moldova, fara a tine cont de Moscova ? Cu cine sa negociezi ? Cum implementezi ceea ce ai negociat ?
  Pana si Basescu, asa bolnav cum este, a priceput ca s-a ajuns la ,,linia rosie”, iar Moldova si Ucraina nu vor fi adoptate de UE si NATO. Pana si Bruxelles-ul a inteles….pana aici. Achtung, Stop ! (pre limba lui Yohannis). Doar noi visam cai verzi pe pereti.
  Restul sunt fabulatii ale unor oameni carora le place sa se auda vorbind.
  Totusi, as fi interesant de aflat ce crede domnul Severin, in care, momentan, am multa incredere.
  Inainte de a avea un proiect de tara, ne trebuie o tara si un popor.
  …Si sa incercam sa intelegem ca lumea este mult mai vasta decat UE, iar UE sa inteleaga ca are nevoie de cooperare cu restul lumii, pe baze corecte, nu prin extindere fortata si transfer automat de ,,valori” peste limita de acceptabilitate a altora.
  Viitorul (economic n.r.) va apartine unui parteneriat strategic UE-Eurasia; desigur, daca nu-si baga coada Aghiuta…se stie bine, cine e. (Z)
  
  sursa: https://nastase.wordpress.com/.../reuniunea.../...

  
  
• 

  Gavrila Ch importanta elementului de continuitate in politica externa e un datum al succesului.

  
  
• 

  Alexandru Botu De ce nu constituie toate Ministerele cate un astfel de Consiliu Consultativ si de ce nu se regularizeaza intalnirile unor astfel de importantre structuri? Cred eu ca astfel de Consilii ar putea avea o activitate programata si in afara convocarilor din Ministerele cu pricina.

  
  
• 

  Gheorghe Gradinaru Prospectiv A-z personal cred ca este o reluare binevenita a unei practici anterioare.Comentariul dumneavoastra real si justificat se poate insa aplica oricarei initiative, chiar si mai serioase ca implicatii, legate de politica noastra externa.De aceea cred ca putinele initiative care nu dauneaza ar trebuii incurajate . Normal asemenea initiative nu vor putea inlocuii niciodata actiuni/.sau inactiuni de politica externa cu obiective de genul sustinute de dumneavoastra. Vis a vis de Aurescu cred ca ar trebuii sa tineti cont ca este un diplomat de profesie ajuns min de externe , conjunctural si cu sustinere politica fragila functie de interese momentane.

  
  
• 

  Fogarassy Paul "Cine isi imagineaza ca se poate incheia ceva viabil cu Ucraina, un stat artificial instabil, condus de o clica nationalist-fascista cu tendinte criminale ?"
  
  Ei bine, nu cred ca putem vorbi doar cu cine vrem noi. Atunci cand ai de rezolvat o problema, nu ii poti schimba datele. Daca la ora actuala Ucraina este asa cum este, nu avem alt partener de discutie acolo si trebuie sa o facem in conditiile date, nu dupa cum ne-ar place noua. Alternativa, de a nu discuta cu voi pana nu sunteti democrati (ca si noi, de exemplu) este hilara. ACUM se poate negocia cu Ucraina si cine nu pricepe asta ... nu este inginer 

  
  
• 

  Adrian Severin Întrunirea Consiliului Consultativ al Foștilor Miniștri de Externe
  
  Vineri 17 aprilie s-a întrunit după o pauză de cinci ani Consiliul Consultativ al Foștilor Miniștri de Externe sub președinția principalului său beneficiar, ministrul de externe în funcție, dl Bogdan Aurescu. (După cum a amintit domnul Aurescu, acest Consiliu a fost inițiat în timpul mandatului meu și prima sa adunare a fost prilejuită de discutarea tratatului de bază cu Ucraina.)
  
  Așa cum este firesc și util, s-a convenit că discuțiile nu sunt publice și nici deschise publicității, astfel încât participanții să își poată exprima opiniile liberi de orice constrângeri. Singura comunicare publică referitoare la substanța evenimentului trebuia să se rezume la un comunicat oficial al MAE. Acest comunicat a fost dat deja publicității. Iată de ce nici eu nu mă voi referi la conținutul discuțiilor. Nu ar fi nici elegant nici productiv.
  
  Ceea ce pot spune este că asemenea întâlniri sunt importante măcar și prin simplul fapt că au loc. Nu numai că prilejuiesc un schimb de păreri și informații între oameni cu experiență, contacte și inteligență peste nivelul mediu (despre vanitate nu vorbesc) - ceea ce chiar m-a impresionat plăcut - dar pun bazele unui consens transpartizan, transpartinic și transideologic cu atât mai valoros cu cât societatea românească a momentului este mai dezbinată și mai polarizată. Întâlnirea dintre actualul și foștii șefi ai diplomației românești este în sine și indiferent de concluziile ei o garanție a continuității, stabilității și predictibilității politicii externe românești. Ceea ce nu este rău de loc întrucât aceasta reduce atât nervozitatea cetățenilor pe plan intern cât și anxietatea partenerilor externi.
  
  Vor fi unii care spun că politica noastră externă mai are nevoie și de discontinuitate - în formă și în conținut. Fac parte și eu dintre aceștia. Schimbările nu pot fi operate însă cu brutalitate. De aceea, permanența sau periodicitatea strictă a activității unui asemenea Consiliu sunt inclusiv premise ale înnoirii în gândire și acțiune.
  
  Temele pe marginea cărora s-a discutat sunt cele din comunicatul MAE. Dacă acest comunicat s-ar fi rezumat să consemneze evenimentul, agenda și participarea fără să mai încerce a sintetiza opiniile într-o formă care, evident, să nu le divulge substanța în profunzimea ei - ceea ce este o contradicție greu de gestionat - ar fi fost poate mai bine pentru că nu ar fi lăsat loc unor speculații, dezamăgiri și critici nedorite și eventual nedrepte. 
  
  Orice comunicat al MAE poate fi ori banal ori scandalos. Cum nu era de dorit alimentarea unor scandaluri publice, s-a ales soluția banalității. În acest caz singurul lucru care poate minimiza insatisfacția publicului este brevitatea. Analiștii atenți și perspicaci vor găsi totuși în comunicat și unele elemente de interes, să îi zicem, strategic. Nu este o încălcare a "regulilor Chatam House" întrucât ele nu interzic comunicarea ideilor ci doar a numelui celor care le-au formulat. De astă dată eu nu pot juca rolul analistului dar urez succes celor care o vor face.
  
  După o pauză atât de mare și confruntați cu priorități atât de multe și presante, membrii Consiliului au fost nevoiți să se mențină la un nivel de generalitate. S-a făcut un tur al mesei în jurul căreia participanții au fost invitați să se așeze în ordinea cronologică a mandatelor. (Este și ordinea listei participanților din comunicat.) Apoi au urmat mai multe intervenții ponctuale ca reacție la sumarul dezbaterii făcut de ministrul în exercițiu. 
  
  Dacă întâlnirile vor continua la intervale rezonabile probabil că modalitatea de desfășurare se va modifica în sensul în care temele vor fi mai puține și mai tehnice, permițând aprofundarea lor, preferabil cu pornire de la proiectul de poziție al Guvernului. 
  
  Închei prin a spune că un asemenea Consiliu nu este chemat să formuleze politica externă a țării. Aceasta se face, potrivit Constituției, prin programul de guvernare aprobat de Parlament și aplicat de Guvern. Consiliul îl ajută pe ministrul de externe să formuleze proiectul de program guvernamental sau planurile necesare executării lui, fie oferindu-i ideile pe care le solicită fie reacții față de ideile pe care deja le are. Pornind de aici nimic nu se opune ca, de la caz la caz, membrii Consiliului să accepte și unele misiuni operative menite a face înțelese și acceptate anumite linii de politică externă sau anumite acțiuni externe atât în țară cât și în străinătate. Aceasta depinde de nevoile Guvernului dar și de măsura în care fiecare membru își poate însuși o politică sau alta potrivit propriilor convingeri. Existența Consiliului Consultativ nu șterge, deci, diferențele dar le oferă posibilitatea de a se manifesta într-un cadru dedramatizat, rațional și constructiv.

  
  
• 

  Adrian Severin Referitor la comentariul lui ZeV reluat de Prospectiv A-z, dar și de alte comentarii, subliniez că ele nu se referă atât la ideea Consiliului Consultativ sau la reuniunea sa de vineri cât la modul în care trebuie gândită politica externă a României. Comunicatul MAE nu dă informații suficiente (dacă dă) pentru o asemenea dezbatere. Nici nu putea și nici nu trebuia. De aceea cred că cel mai bine era să se spună fără nici o ipocrizie sau fără aerul că se dorește informarea transparentă asupra unui eveniment prin definiție netransparent, doar că ne-am întâlnit, cine a fost prezent și ce a fost la ordinea de zi. Punct. Restul este confidențial. 
  
  În rest sunt absolut de acord că pentru a avea un "proiect de țară" ne trebuie o "țară" și un "popor". Deocamdată am ajuns a fi un "teritoriu" și o "populație". Politica externă ne poate ajuta să redevenim o națiune recunoscută și respectată dar înainte de toate trebuie ca noi să ne-o dorim și să facem cele necesare în această direcție.
  
  Pe plan extern totul pleacă de la definirea intereselor și de la inventarul puterii. Ambele țin de identitatea noastră - și ea trebuie redefinită sau reinventată. Mai departe nu trebuie uitat că 10% este abilitate și 90% caracter. Din păcate nici la capitolul abilitate nu mai stăm prea bine.

  
  
• 

  Gabi Cretu Menținerea memoriei instituționale si transmiterea experienței nu se opune schimbării. Sunt condiția ei!  Altfel, totul ar fi arbitrar. Dar nu ma pot abține, cei 12 apostoli erau tot barbati, dar nu e un argument in favorea MAE... Cred ca e cazul unei revolte feministe in ministerul asta! Si vorbesc serios.Si a unei asumări politice!!! Genul birocratico-intelighento-diplomatic nu are nicio șansa!!!

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Fragmentarium Politic
  aprilie 18, 2015 la 4:34 pm
  Societatea infiltrata
  
  Pe marginea reuniunii cu predecesorii, convocata, ieri, de catre seful MAE, un fost ministru de externe in Guvernul Boc si-a exprimat, in avans, cateva opinii. In principal, atentia politica mi-a fost atrasa de reprosul pe care l-a adresat opiniei publice, pentru ca nu si-ar fi exercitat “rolul democratic de a sancționa sau susține liniile de politică externă ale țării”, dar si de concluzia contrastanta, din final, potrivit careia “Ar fi de lucru, dar nimeni nu sună adunarea.“ Reactiv, mi-au stat pe limba doua intrebari. Ce a fost referendumul din vara lui 2012, daca nu o sanctiune implicita pentru politica externa a presedintelui Basescu? De ce autorul a riscat o contradictie, doar pentru a nu recunoaste ca PSD a reinnodat traditia consultarilor, rupta in urma cu cinci ani?
  
  Trecand de la politica la expertiza, inclin sa-i impartasesc parerea ca avem o inertie serioasa privind inovatia doctrinara si conceptuala. Am asistat, uneori, cu destula neplacere, la preluari si vehiculari necritice sau neadaptate ale unor idei sau expresii ideologice ale altora, care exprimau, adica, interese si pozitii specifice, care se potriveau cu ale noastre ca nuca in perete. Neoizolationismul, de care vorbeste fostul ministru de externe si pe care il pune pe seama trusturilor media si a embargoului factual, cum a numit cenzura basista, a fost in totalitate in responsabilitatea politica a vremurilor. Nu cred insa ca a folosit adecvat termenul de neoizolationism, unii ar putea intelege o reproducere a situatiei care a dus la explozia social-politica din 1989. Mai aproape de realitatea deceniului Basescu ar fi termenul de semi-izolationism, prin care ne-am izolat de jumatate din lume, cea din Est. Sau conceptul de unilateralism sau de politica uniazimutala, prin care ne-am relationat pe o singura directie.
  
  Insa cea mai vetusta conceptualizare, chiar daca ii critica presupusa translatare in zilele noastre, este cea privind cetatea asediata. Este limpede ca si cand este nemultumit, autorul priveste la noile realitati prin aceiasi ochelari ai trecutului. “Mentalitatea ceausista a cetatii asediate traieste o noua tinerete”, a divagat fostul ministru de externe. Aici, este nevoie de doua mari clarificari. In primul rand, ca politica cetatii asediate nu provine din mentalul politicienilor romani, ci al celor occidentali. Diseminand o fulminanta isterie antiruseasca, inapoia careia se afla un calcul geopolitic deloc opac, politicieni si militari din Vest au incercat sa ne inculce acest sentiment, pentru a ne pune pe picior de razboi. Nu cred ca au reusit, realismul pacificator, pe care l-a doctrinat ministrul de externe german, in opozitie cu realismul politic atlantist, este o stare mai mult decat europeana. In mod ciudat, capitalistii occidentali, de azi, au preluat stereotipul cetatii asediate de la fostii comunisti, din Est. Scopul este acelasi, doar vectorul este intors.
  
  In al doilea rand, locul cetatii asediate a fost luat, dupa deschiderea societatilor estice, de catre societatea infiltrata. Este unul dintre riscurile pe care Karl Popper nu l-a prevazut, cand a conceptualizat societatea deschisa. Popper a identificat ca dusmani ai societatii deschise totalitarismul, fascismul, național-socialismul și comunismul. Lipsesc, dupa cum observam, terorismul si infiltrationismul, ultimul pentru preluarea controlului. Despre infiltrationism s-a vorbit destul de putin, cel mai la obiect si mai alert, ca metodologie si consecinte, a facut-o Victoria Nuland, la Bucuresti, cand a avertizat asupra posibilitatii preluarii controlului asupra statului prin intermediul coruptiei. A continua sa nu vorbim despre acest risc al societatii deschise si sa nu-l includem in clasa riscurilor si amenintarilor de securitate este o greseala. Spre deosebire de societatea asediata, in care dusmanii erau in afara, societatea deschisa se deschide, cel putin teoretic, si catre posibilitatea infiltrationismului. Insidioasa, din interior si mereu conspirata, preluarea straina a controlului are efecte dezastruoase asupra interesului national. Dupa parerea mea, atacurile asupra parlamentarismului si asupra prezumptiei de nevinovatie sunt doua dintre cele mai credibile indicii ale acestui risc de ostilitate.
  
  Cred ca acest tip de reuniuni serveste mai degraba unei consultari sau unui transfer de expertiza, decat unei “continuitati”. Atata timp cat politica externa isi neaga insasi esenta de omnidirectionalitate, “continuitatea” unidirectionismului este chiar de nedorit, avand in vedere imensele efecte perdante. Conceptul de societate asediata, indus abil ca un complex de catre externisti de aiurea, care au nevoie de deschideri ale portilor pentru multi-trans-nationale (cineva facea vorbire despre “deschiderea venelor” chiar pe acelasi topic) este vechi, antic si de demult. Daca externistii nostri nu si-au dat inca seama ca, acum, este vorba despre societatea infiltrata, ca ecosistemul pestilor clovni, care traiesc printre tentaculele anemonelor, inselandu-le sistemul de detectie, nu prea avem motive de optimism. Insa da, din totdeauna cei multi datoreaza foarte mult celor putini.
  
  http://www.contributors.ro/.../secolul-21-greu-la-dealul.../

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Doru Coarna
  aprilie 18, 2015 la 4:58 pm
  Pana acum, cu atata inteligenta, ai nostri au reusit sa ne puna rau cu Rusia, Ucraina, Ungaria, Germania, Olanda, Germania, Franta, Marea Britanie si alte cateva, stam bine doar cu Bulgaria si unilateral, strict unilateral, cu SUA, pe care de fapt o cam doare-n – de noi daca nu cumparam rapid armament compatibil… nu de placere si de nevoie… asta da COABITARE Rusia-SUA, noi urmand „sa ne radem”…
  
  Restul da, sunt sedinte de incurajare reciproca…
  
  Situatia reala a Romaniei este cat se poate de critica! Suntem saraci, suntem nedezvoltati, suntem total anapoda condusi, suntem total aserviti, nu servim nimanui la nimic, decat vocal!!! Doamne fereste de vreun deranj, ca suntem ca si disparuti! Nu am reusit sa construim decat o tagma de milionari politici, toti hoti prin definite in dauna Romaniei, plus un aparat de supraveghere de invidiat, ca-n vremurile bune, asta-i realitatea! Desi e aiurea, inclin sa cred ca totusi numai aparatul asta ne mai mentine acum pe linia de plutire…
  
  Despre morala, caracter, mandrie, unitate, romanism, nationalism, si alte asemenea, ce sa mai vorbim… avem per ansamblu psihicul la limita inferioara a speciei… ca si increderea in viitor…
  
  Acum va rog, cu toate astea va rog, poftiti si faceti bici! OK?
  
  Luminita Arhire
  aprilie 20, 2015 la 12:22 am
  Pentru că @Fragmentarium Politic, aprilie 18, 2015 la 4:34 pm, ne trimite la textul unuia dintre participanții la Consiliul Consultativ al MAE, publicat în avanpremiera întâlnirii, am citit textul lui Teodor Baconschi și, pe undeva, mi s-a părut că-i postarea prin care-și cere scuze doamna Udrea.
  Am fost de acord cu multe lucruri.
  
  Admit că are dreptate când spune că, în ceea ce privește evenimentele internaționale dar și linia politicii externe a României, presa este ”MARELE MUT”. Dar eu spun că el nu a făcut nici cel mai mic efort, ca ministru de externe, să fie altfel .
  
  Din pricină că evenimentele internaționale nu ajung la public, se întâmplă lucruri bizare.De exemplu, astăzi a apărut în presă o relatare despre tragedia petrecută în Marea Mediterană, prin naufragiul unui pescador încărcat cu emigranți libieni, multă lume a văzut știrea și mulți ar putea să reproducă, în linii generale, conținutul ei. Dar câți știu ce se întâmplă în Libia ( și nu se întâmplă de ieri) sau măcar își pun întrebarea ce disperare îi alungă pe acești oameni din țara lor, care este motivul acestei drame a refugiaților? Pentru că acest motiv se vede că este mai puternic decât spaima de moarte… Lipsind aceste informații, naufragiul rămâne o tragedie punctuală , fără legătură cu frământarea sângeroasă a unei țări. De asemenea, masacrarea creștinilor etiopieni , în aceeași enigmatică țară, produce o emoție scurtă ca un flash pe perioada transmiterii știrii…nimic nu rămâne în urmă. Libia pare atât de îndepărtată …
  
  Admit că Baconschi are dreptate și atunci când ne spune cât de puțini oameni ”fac” politica externă a României, cât de puțini se pricep (asta e vizibil cu ochiul liber) și că societatea noastră nu a reușit să facă din politica externă o temă de interes public major. Dar eu iar spun că el nu a făcut nici cel mai mic efort, ca ministru de externe, să fie altfel .
  
  Și dacă sunt așa de puțini, statul de drept de ce se străduiește să mai bage dintre aceștia, și-așa puțini, la închisoare? Dintre cei 11 invitați, unul a trecut deja prin asta și, mi-e teamă că nici Adrian Severin nu se simte prea bine…(” judecătorii IICJ au REFUZAT fără nici o explicație, să primească raportul la dosarul lui Severin , care demonstra că TOATE interceptările pe care se baza DNA nu sunt originale, nici autentice, ci sunt in totalitate rezultatul unor prelucrari si colaje”- Lumea Justiției).
  
  Pe urmă Baconschi devine analist super-anticomunist și vrea să credem că eroicul ”pe aici nu se trece ” este rodul ”comunismului terminal ” și are un sunet ”de cobză paranoic-patriotardă”( ????) …Ideile astea să fie acolo, la el …
  
  De asemenea, face confuzia între EXPERTIZĂ și EXPERIENȚĂ ,confuzie întinsă, în ultimul timp, peste tot în discursurile rostite sau scrise, dar care este ”rușinică” pentru unul ce își ia la purtare nasul ăla lătăreț , de mare intelectual neînțeles.
  
  Una peste alta,din ceea ce am citit, Baconschi crede că el ”EXPERTIZĂ” pentru politica externă are destulă; de aceea mă și întreb dacă este conștient că, de fapt, va rămâne în istoria anilor din urmă doar pentru ghidușiile lui din jacuzzi, în compania unei doamne, pentru eforturile monumentale de a nu cădea grămadă sub farmecele Elenei Udrea, pentru fraudarea nesimțită a votului la prezidențialele din 2009 și, desigur, pentru demascarea ”mahalalei inepte ”, în fiecare grup de cetățeni care nu-l iubeau pe Băsescu.