Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Alexandru Cosmin Codreanu

February 12, 2014

Hai sa incepem o discutie legata de un canditat la europarlamentare, dl. Iulian Capsali (vezi linkul din atasament).

Imi plac si sustin unele idei conservatoare ale dlui Capsali. Tocmai aceste idei incompatibile cu proiectul european ma fac sa ma intreb de ce cineva atat de euro-sceptic doreste sa devina euro-parlamentar. Singurul raspuns logic este faptul ca dl. Capsali isi propune o negociere a conservarii valorilor traditionale romanesti.

Exista insa si lucruri care ne separa. Unul dintre ele este entuziasmul si naturaletea cu care dl. Capsali priveste in secolul XXI nasterea acasa fara medic - http://www.ortodoxiatinerilor.ro/…/19194-nasterea-acasa-opt…

In concluzie avem un tata a noua copii care candideaza la europarlamentare avand o mentalitate politicos descrisa a fi depasita prin conservatorismul exacerbat.

Nu as fi alocat atentie acestui lucru daca prin promovarea activa in randul mediei crestine dl. Capsali nu ar avea sanse reale de a fi ales. Ma puteti ajuta sa fac balanta intre aspectele pozitive ale dlui Capsali si cele negative? Este bine pentru noi sa trimitem pe cineva ca dumnealui la Bruxelles?

Un tata a noua copii candideaza la Europarlamentare. Recordul vine din Romania. Iulian Capsali,...

Pe 31 ianuarie, vinerea trecuta, si-a anuntat candidatura la Europarlamentare un independent: regizorul Iulian Capsali. A facut-o prin intermediul unui site de stiri,...

Carmen Rodikaa Inca un independent...
Un Prospectiv .
Citind, preluand aici si publicand la blog un text al lui Radu Golban, sunt de parere ca independentii eurosceptici pot servi foarte bine interesele romanilor in Parlamentul European--muult mai bine decat detractorii Romaniei, rubedeniile parlamentarilor romani sau cei parcati in PE.

Nu stiu mare lucru despre Iulian Capsali, dar daca apare cu un text de calibrul celui propus de Radu Golban, de ce nu?

In fine, votul este o chestiune personala, iar opiniile despre un candidat sau altul pot usor apare ca marketing denaturat.

------------------
P.S. Nasterea naturala si numarul de copii sunt chestiuni ce tin de viatza privata a fiecaruia. As vrea sa cred ca cel putin nu condamnam pe cineva din astfel de motive.

P.P.S. Iata si linkul la textul lui Radu Golban, ce-l consider cat 10 programe:
http://blog.prospectiv.org/2014/02/gandul-in-fapta.html
Carmen Rodikaa De acord, dar asta numai daca ei ar fi constienti de ceea ce inseamna, de fapt, sa fii "europarlamentar"... Toti declara ritos ca "se duc acolo ca sa apere Romania" - ceea ce e o prostie
Alexandru Cosmin Codreanu Multumesc pt observatia legata de nasterea naturala Un Prospectiv. Ai dreptate, este o alegere personala, insa aceasta alegere ar putea fi speculata de "concurenta".

Si eu sunt de acord ca mai multi europarlamentari romani eurosceptici ar face bine Romaniei.

Despre dl. Capsali nu pot spune decat ca este un partener dificil (ca sa nu spun imposibil) de dialog. Cu toate acestea atat el cat si dl. Golban merita urmariti. Reprezinta o binemeritata schimbare la actuala generatie de europarlamentari in exercitiul functiunii
Un Prospectiv .
Alexandru, iarasi ma simt atras in chestiuni de preferinte... Numai ca ne/ar face bine niscaiva candidati care sa stim de unde sa-i luam--aproximativ din acelasi loc si inainte si dupa ce au fost alesi. Asta inseamna mai putin atentie la 'concurenta'...
Alexandru Botu Balanta inclina spre da. Cred ca domnul candidat este oricum mai preocupat de viitorul copiilor lui in Romania, fiind greu de presupus ca ii va putea imprastia pe toti prin tarile cu bunastare.
Smaranda Dobrescu Alexandru, exemplul tau cu nasterea acasa il apreciez in nota in care a facut-o si Un Prospectiv. Nu cred ca este acelasi caz cu cei care nu-si duc copiii la medic cand sunt bolnavi, care nu-i opereaza, transfuzeaza, etc. D-l Capsali este un intelectual . Programul D-lui, sustinut vad de toate site-urile ortodoxe, adica impotrivirea fata de raportul Lunacek care apara pe gay, lesbiene, bisexuali, transsexuali in acelasi fel ca pe cei discriminati de gen, handicap, etnie, vine din pacate tarziu, intr-o Europa convinsa de mult de toate aceste lucruri care sunt incadrate in drepturile omului. Nici poveste sa poata sa aibe acolo vreun succes. Aici, in tara, insa, va avea. Va fi un castig daca acolo vel va fi un glas impotriva discriminarilor romanilor ca tara.
Alexandru Cosmin Codreanu Va multumesc tuturor pentru comentarii. M-ati ajutat sa imi lamuresc anumite dileme legate de modul preferat al dlui Capsali de a-si aduce pe lume copiii.

Intr-adevar, este o alegere personala. Nu pot fi insa intru-totul de acord cu punctul de vedere al dnei Smaranda Dobrescu care imi da de inteles ca actiunea dlui Capsali a fost lipsita de riscuri. Chiar dumnealui povestea cu mai bine de 1 an in urma cum a eliberat cordonul ombilical din jurul gatului copilului care se pregatea sa iasa la lumina cu o miscare dibace de deget.

Toate celelalte observatii - dorinta de a-si tine copiii langa casa, un euroscepticism argumentat si un conservatorism de bun augur cand vine vorba de "drepturile omului" - sunt valide.

Vad in dl. Capsali testul final al eficientei masinii de "propaganda" a mediei ortodoxe din Romania. In cazul dlui. Capsali promovarea este mai eficienta prin interviuri pregatite din timp, comunicate de presa si scrisori publice lansate in medii favorabile domniei sale. Un dialog direct, virtual sau nu, l-ar face sa isi diminueze priza la public.

Eu ii urez succes!
Smaranda Dobrescu Alexandru, cred ca nu m-ai inteles. Eu consider ca spre deosebire de alti credinciosi apartinand altor religii/secte si care nu-si duc copiii la transfuzii, D-l Capsali nu ar face asa ceva. Despre episodul ce-l amintesti nu aveam cum sa stiu. Nu m-am referit la riscuri. Evident ca acestea exista, au fost asumate, nu am de ce sa ma pronunt. Si eu ii urez succes

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Alexandru Cosmin Codreanu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv