Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

February 15, 2014

Propunerea de introducerea a 3 trepte de impozitare a fost preluata de catre Mircea Geoana ca drapel al unei parelnice campanii electorale. Parerea mea este ca idea e foarte buna dar pe mai multe transe si cu cota maxima de impozitare de peste 16%, atat cat e nevoie pentru a nu scadea veniturile bugetare in prima instanta pana cand presupusele efecte pozitive de care vorbeste Geoana sa apara si sa mai apuce guvernul sa plateasca o pensie un salariu de bugetar, etc. Sa fim totusi realisti! Echitate nu se face din nimic!
http://www.cotidianul.ro/cota-diferentiata-nu-aduce-pierde…/

"Cota diferenţiată nu aduce pierderi de miliarde economiei, ci câştiguri oamenilor"

Mircea Geoană, senatorul PSD , "Cota diferenţiată nu aduce pierderi de miliarde economiei, ci câştiguri oamenilor"

BY COTIDIANUL.RO

Un Prospectiv .
Daca cei de Stanga din Romania ar judeca mai mult, mai bine, in afara calculelor mici electorale, ar ajunge la aceleasi concluzii.
Carmen Rodikaa pe mine ma ingrozeste gandul ca (acum citez) "prostanacul" Geoana insista sa ne demonstreze ca nea Ilici a avut dreptate... Dar noi ce vina avem?????
Carmen Rodikaa un coleg din facultate avea o vorba: "dupa ce ca e prost, mai face si caz de asta..."
Un Prospectiv .
Vina a fost a celor care l-au relegitimizat pe acest bashism al lui Vantu.
Smaranda Dobrescu Intai sa explice de ce l-a dat jos pe Ilici, apoi sa explice ce asteptari are D-lui de la bobor.
Carmen Rodikaa ma indoiesc ca e "al lui Vantu". Situatia de atunci a demonstrat cat de prost este... probabil credea ca Vantu ii va face reclama la televiziunea lui
Carmen Rodikaa Acum - tot "Mihaela dragostea lui" il impinge de la spate?
Un Prospectiv .
Desigur ca ai dreptate, Carmen, dar cand a cazut, pe aia a cazut. Cand ma gandesc la cat suport oficial are dela americani, trebuie ca americanii isi pun vorbele pe multe martzoage.
Smaranda Dobrescu De fapt tocmai ce a declarant ca daca patria si poporul I-o cere va accepta si o functie international, pe afara, chiar la Nato, daca se insista
Carmen Rodikaa chiar are suport la americani? din ce am observat, tipii nu sunt chiar asa de fraieri incat sa-si puna toti banii pe o singura martzoaga
Un Prospectiv .
Tocmai d'aia era plural--mai ales cand pui doar vorbe.
Carmen Rodikaa dar e clar ca nu le "place" de Antonescu - care pare (deocamdata doar atat) sa nu le faca jocurile cu sisturile si Rosia
Smaranda Dobrescu De la Gittenstein, poate
Un Prospectiv .
De cand cu Shmeker, s-or mai fi schimbat lucrurile. In mintea lui Antonescu.
Smaranda Dobrescu dar ultima data de ce si-au pus banii pe o singura martoaga?
Carmen Rodikaa cred ca Niels Schnecker a fost cea mai buna intamplare prin care a trecut Antonescu in toata viata lui. Dar a ratat ca de obicei finalul
Un Prospectiv .
In 2012? Nu stiu, dar poate ca s-a gandit ca s-a mers destul de departe cu 2 schimbari de guvern dela butoane in mai putin de 6 luni.

Spun asta in lumina protestelor mult mai mari de atunci incoace in urma carora nu s-a intamplat mare lucru.
Un Prospectiv .
Pe de alta parte, miscarea lui Geoana e numai una dintr-una mult mai larga si orchestrata pentru a drege busuiocul social democrat pe ultima suta inainte de europene.
Smaranda Dobrescu el drege busuiocul doar daca si-l pune el la butoniera
Carmen Rodikaa Am impresia ca nici social-democratii nu-l prea plac pe Mirciulica
Un Prospectiv .
Una peste alta e o micare proasta, in sensul debilitarii statului, iar ideea treptelor trebuia introdusa dela 16% in sus, nu in jos--cam ce a comentat si Smaranda initial.
Carmen Rodikaa Problema incepe cand ne uitam la nivelul considerat de socialisti "prea mare".... si care se situeaza undeva peste 500 euro. E o gluma sinistra. Inca de pe vremea lui Nastase. Dar merge la "cumparat" voturi de la batranii saraci
Smaranda Dobrescu Ma abtin tura asta
Smaranda Dobrescu INn privat sunt salarii de 4000-10000 euro. Cota maxima ar trebui sa inceapa poate de la 2000euro
Un Prospectiv .
Carmen, 500 e mai mult decat o pensie de 75 si muuuult mai putin decat profiturile dela multinationalele care-si vand produse de mana a 3a pe piazta romaneasca, fara mari investitii, fara dureri de cap...

Observatorul atent vede ca a fost inlocuit statul unic cu oligopolul unic. Dela stat aveam tot felul de pretentii, dela oligopoale nu putem cere nici sa nu ne mai puna cancerigene in ce consumam.
Carmen Rodikaa Sunt absolut de acord cu voi. Dar imi amintesc ca acum niste ani, inainte de cota unica, ma impozitau cu 35% pentru un salariu de lector
Carmen Rodikaa Smaranda stie precis ce inseamna asta
Smaranda Dobrescu 40% era cota maxima atunci. era mult, dar era just la nivelul veniturilor.
Carmen Rodikaa Ma abtin si eu tura asta
Smaranda Dobrescu probabil ca salariul de lector era cam mic pentru 35% Era cam de 8-10 milioane, probabil atunci
Carmen Rodikaa Cam asa ceva, nu mai stiu precis...
Smaranda Dobrescu cand aveam salariul maxim de bugetar, acesta era de 11 milioane. Era adaptat totusi preturilor, nu si inflatiei. In sfarsit , idea de la care am pornit este ca Geoana viseaza .
Carmen Rodikaa Visul lui Geoana, cosmarul nostru
Carmen Rodikaa (ma gandeam la iluziile prezidentiale)
Smaranda Dobrescu S-or fi transformat ele in ceva/altceva, si ne pregateste o surpriza
Un Prospectiv .
Daca nu era acelasi centru de putere din spatele lui Ponta care i l-a bagat si pe Rus in fatza, n-ajungea baiatul asta nici macar in Parlamentul asta labartat.
Smaranda Dobrescu Clujul e fruncea!
Un Prospectiv .
Slujul, noul Scornicesti din politichia romaneasca?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv