Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

February 11, 2014

Cat de usor poti isteriza si manipula o multime nemultumita!

http://allainjules.com/…/delirium-tremens-video-lincroyabl…/

DELIRIUM TREMENS. Vidéo: l'incroyable discours de BHL-Botul à Kiev, en Ukraine

Le coup d'état ourdi par Barack Obama contre l'Ukraine se poursuit. Parfois, on se dit que ça ne sert à rien de parler de ce monstre au passeport français, toujours...

ALLAINJULES.COM

Alexandru Botu Bine ca numele meu are doar patru litere si ca, oricum, nu are legatura cu botulismul. Altfel, ar fi trebuit sa sprijin pe adepti lui Jean-Baptiste Botul. In Ucraina s-ar putea sa se intample lucruri din care sa rezulte ca s-ar fi inteles orgoliile ranite cu cele satisfacute in Siria...
Un Prospectiv .
Tantalaul asta de servici (BHL) s-a agitat si in Libia. Semn rau...

Un impostor in toate cele.
Mircea Platon BHL, acest Volodea Tismaneanu al Frantei: aceleasi fraze goale de orice sens. Le promite ucrainenilor "Europa valorilor si a principiilor, nu Europa birocratilor". Zau? De unde? Europa nu stie cum sa scape de "hoardele/masele" de romani si de bulgari care "dau navala". Ce vor face cu ucrainenii? Le va face Merkel austeritate? Eu le-as propune sa uneasca Ucraina cu Romania si Moldova sub conducerea inteleapta si anti-comunista a presedintelui Basescu, cel mai mare aparator al valorilor euro-atlantice de la Burebista incoace.
Gavrila Ch Cherchez la femme!
Gavrila Ch La femme retrouvee - BHL, baiatul de legatura, mai ales decand prietenii lui de peste ocean au cam obosit.
Adrian Rezus @ MP: eu as fi zis, în loc de: "VT acest... B-HL al Românilor de Pretutindeni..."
Adrian Rezus (contd.)

ar vrea el, volo! --- da'... n-are guler evazat, la camasa!
Adrian Rezus @ MP: chestia cu unirea ucrainei cu românii de tot felu' -- si cu ce mai era pe-acolo, enfin, bulgari etcaetera -- mi-a venit si mie-n cap, deunazi! da' era parte dintr-o vorbire mai larga -- anti-unionista si profund nepatriotica din punct de vedere românesc --, asa ca... le-am spus doar amicilor si amicelor... fiabili /-le despre!
Mircea Platon Da, Volo nu se imbraca la fel de chic.
Adrian Rezus @ MP: si nici nu se pricepe la... evazari hexagonale, the poor guy!
Mircea Platon importanta nu e unirea, ci unirea sub domnia lui basescu. asta a singura garantie a apararii valorilor euro-atlantice in europa de est. el si cu monica macovei ar putea lupta si cu coruptia din ucraina, ar putea intari statul de drept si acolo. tii, ce pacat ca ucrainenii nu stiu acest lucru.
Adrian Rezus n-ar fi de uitat nici de garantia oferita de doamna udrea (ex-) cocos pe linie euro-ucraineana-etc.!
Mircea Platon da, da, nu trebuie trecut cu vederea nici acest factor integrator.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv