Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

March 3, 2014

"CFR President Richard N. Haass says it is crucial at this stage in the Ukraine crisis to avoid making a bad situation "worse and more dangerous." The preferred goal, he says, is for a Russian withdrawal of forces from Crimea, which might come in exchange for a role in an economic package for Ukraine and some protection for Russian speakers. In the absence of de-escalation, Haass suggests steps such as allowing the export of U.S. oil and natural gas to replace reliance on Russian imports; providing military assistance to Ukraine's neighbors, such as Poland; and stepped-up planning for a package to strengthen Ukraine, potentially in collaboration with Europe and NATO."

How to Respond to Ukraine’s Crisis?

Negotiating a Russian withdrawal from Crimea is still possible, but U.S. and Western leaders have options to strengthen Ukraine if the situation worsens, says...

CFR.ORG

Un Prospectiv .
De parca Rusia mai crede ce pune Vestul pe hartie... La cateva ore dupa ce presedintele ucrainian Ianucovici accepta pacea negociata de Vest in numele celor din strada, acesta se vede fugarit dela putere. In scurta secventa dupa aceea, drepturile lingvistice ale minoritatilor sunt abrogate si alte cateva masuri au fost impuse, care n-aveau cum sa fie nici in litera, nici in spiritul celor convenite.
Gheorghe Gradinaru Sincer cred ca mesajul este adresat cu prioritate celorlalti
Adrian H. Todea In materie de politica externa: "What Haass says goes"
Un Prospectiv .
1) Iata o mostra de modus operandi:

"Leslie Gelb: My initial support for the war was symptomatic of unfortunate tendencies within the foreign policy community, namely the disposition and incentives to support wars to retain political and professional credibility."

2) Dupa ce am semnalat in primul comentariu, cine garanteaza povestea urmatorului schimb?

"The preferred goal, he says, is for a Russian withdrawal of forces from Crimea, which might come in exchange for a role in an economic package for Ukraine and some protection for Russian speakers."

3) Mi-e teama ca avem de-a face cu o desprindere germana (-ruseasca) de strategia americana. Altfel cum sa-mi explic 'surpriza' ca la Vilnius ucrainienii au refuzat automutilarea la schimb cu... nimic? In teoria frumoasa, nu-i convenea EUropei o piatza de inca 45 milioane?

4) "In particular, we should make gas available to countries such as Ukraine that we want to see weaned from their dependence on Russia."

Pai nu scria undeva recent ca Ucraina are nu stiu ce grozavenie de rezerve de gaze de shist?

5) Haass nu mentioneaza ceva de un Plan Marshall, singura chestie care istoric ar functiona. Dar toate drumurile duc la FMI, de care nu se poate vorbi (decat) de bine.
Adrian H. Todea :))))
Un Prospectiv .
La aceasta criza s-ar raspunde prin partitionare, numai ca aceea cred ca-i refuzata la momentul acesta de oligarhii ucrainieni. Pana la urma, cred ca ei ar fi singurii pe care i-ar crede Moscova, intr-un soi de aranjament. Numai ca astia n-or sa vrea reformele...

P.S. O fi pomenit careva pana acum guvern de uniune nationala si/sau federalizare?
Gheorghe Gradinaru Am sentimentul ca aceasta criza declansata prin implicarea disproportionata a americanilor in protestele autohtone la decizia lui Yanukovici incepe sa devina una cu serioase implicatii privind securitatea regionala, indiferent de solutia care se va gasii si in care mai mult ca sigur ucrainienii vor platii nota de plata cea mai mare.Acum asistam la faza "umflarii muschilor" pentru crearea acelei presiuni necesara pentru a face posibila o solutie care sa fie " acceptata" si de ucrainieni.Sper sa nu scape de sub control.
Un Prospectiv .
Absolut de acord, GG. Daca vrei, cred ca avem de-a face cu un proces dinamic de recalibrare--echivalentul umflarii muschilor.

Problema mea pe fond e alta, se iroseste/risca atat de mult pe orice altceva cand de fapt tzinta e China, care devine nefacand nimic, entitatea ce le balanseaza pe celelalte doua...

P.S. Asta ma face sa cred ca neoconii-s niste... gainari.
Adrian H. Todea Daca vestul incepe cu sanctiunile impotriva Rusiei, cred ca Rusia si China vor strange si mai mult alianta si vor elabora strategia in comun. Not a good outcome for the western countries.
Gheorghe Gradinaru Cred ca in momentul in care China va lua atitudine de sprijinire a actiunilor Rusiei atunci SUA va da semnalul de incepere a dezamorsarii situatiei
Un Prospectiv .
Adrian, vezi ce scrie in The Telegraph: UK se opune unor astfel de sanctiuni pe motiv ca se pune in primejdie refacerea economiei mondiale.
Un Prospectiv .
GG, parca a fost ceva aici la Grup in sensul Chinei de partea Rusiei la faza asta...
Un Prospectiv .
Iata o miscare a Chinei in interpretarea celor dela Adevarul:

http://adevarul.ro/.../china-aliat-opozant.../index.html
Un Prospectiv .
http://baselinescenario.com/2014/03/04/ukrainian-chess/
Un Prospectiv .
http://www.foreignpolicy.com/.../no_contest_ukraine_obama...
Un Prospectiv .
http://www.nytimes.com/.../russia-to-pay-not-so-simple...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv