Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

January 30, 2014

Daca s-ar ajunge sa-l si ia acest premiu ar fi un semn de speranta!

Snowden gets Nobel Peace Prize nomination from Norwegian MP

A Norwegian member of parliament nominated former U.S. National Security Agency contractor Edward Snowden for the 2014 Nobel Peace Prize on...

NEWS.YAHOO.COM

Gheorghe Gradinaru Nu cred ca are sanse sa ia acest premiu.Iar legat de "speranta" daca ati avut in vedere , ideea ca actiunea acestuia a contribuit la o lume mai sigura/buna cred ca este o iluzie.Am in vedere reactiile la nivel insitutional din SUA cit si din alte tari europene vis a vis de culegerea de informatii.
Smaranda Dobrescu Speranta ne face pe noi mai buni, altfel ne blazam si acceptam toate vexatiunile din jur fara cea mai mica oponenta. Mai sper ca norvegienii nu datoreaza la capitolul Nobel prea multe explicatii celor care-l vaneaza pe Snowden.
Un Prospectiv .
GG, Obama pentru ce a luat acelasi premiu?

In caz ca i se va acorda lui Snowden, il voi citi ca un semnal de genul, 'cu asa ceva nu suntem de acord'.
Smaranda Dobrescu Cand a luat premiul nu se repezise inca la Siria si nu se cunostea anvergura spionajului. Daca Snowden ar lua premiul este ca si cumi i l-ar cere norvegienii inapoi lui Obama
Gheorghe Gradinaru Obama a luat premiu pentru ca este presedintele SUA si nu ca a meritat aceasta distinctie.Intradevar daca se va merge pe ideea ca " asa nu mai merge" ar fi o o sansa.Eu insa imi mentin pronosticul.
Un Prospectiv .
GG, nu ma pot pronunta asupra pronosticului, dar chiar si asa semnalul catre americani a fost deja trimis--si primit, as adauga, tinand cont intra-devar de modificarile institutionale.

Si Bush a fost presedinte si nu s-a gandit careva sa-i acorde premiul, ci dimpotriva! De fapt, cred ca lumea buna se saturase de neoconismele canalizate de Bush in politica externa...
Gheorghe Gradinaru Legat de pronostic-nu cunosc in istoria respectiva ca premiul sa fie decernat unui personaj din serviciile secrete care pe deasupra este si controversat( uni il acuza de spionaj alti spun ca este erou) iar SUA are interese majore sa se opuna.
Un Prospectiv .
GG, multumesc pentru explicatie, care nu-i lipsita de sens. Traim insa intr-o lume in schimbare, asa ca din multiplele sensuri, numai timpul il va alege pe cel bun.
Gheorghe Gradinaru Daca s-a inteles ca nu as saluta o asemenea alegere este o greseala. Eu mi-am manifestat doar scepticismul fata de o asemenea schimbare in aceasta perioada.
Un Prospectiv .
GG, Honi soit qui mal y pense.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv