marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu
February 7, 2014
"Instead, our current difficulties are the result of flawed policies. There are alternatives. But we will not find them in the self-satisfied complacency of the elites, whose incomes and stock portfolios are once again soaring. Only some people, it seems, must adjust to a permanently lower standard of living. Unfortunately, those people happen to be most people."http://www.social-europe.eu/2014/02/economic-stagnation/…
Joseph Stiglitz: Economic Stagnation By Design
Economist Joseph Stiglitz explains why the economic stagnation the world is...
SOCIAL-EUROPE.EU|BY JOSEPH STIGLITZ

  • Smaranda Dobrescu Daca nu as fi constenta ca nu este un subiect in sine ci o rezultanta a unor subiecte incorect tratate, as propune in toate statele membre sa existe un portofoliu al inechitatii. Mai bine zis al stergerii acesteia. Daca veniturile medii ale populatiei sunt cele mai scazute din ultimii 40 ani in SUA, daca sanatatea si educatia sunt pe ultimul loc in performante in Europa si State, daca polarizarea este din ce in ce mai clara, atunci cine poate striga In lumea asta pervertita de capital, "opriti-va"?!

  • Alexandru Botu Da. finalul este taios. Pe hartie. Spune ca ar fi solutii, dar nu le dezvaluie. Nu cred ca solutia de baza ar fi sa nu se mai greseasca, sa se invete din experienta trecutului, caci ar trebui sa recunosc ca doar asta se si face, se corecteaza permanent, adica se corecteaza greselile care nu au permis atingerea obiectivelor fixate, erorile de programare si de metode si mijloace de implementare. Capitalul nu mai este o sursa de bunastare pentru toti, daca a fost vreodata asa, este doar mijlocul cel mai convenabil si eficient de diferentiere si discriminare selectiva accelerata si cinica, cu mici unduiri de cadana, pentru a se da si in spectacol.

  • Smaranda Dobrescu Draga Sandu, El are multe oferte supuse atentiei publice in ultimii ani. Aici a dorit cred sa arate doar cateva efecte ale mentinerii in greseala politicilor neoconservatoare. In luna noiembrie Un Prospectiv si cu mine am publicat un dialog in care pornind de la ultimele pareri ale lui Stiglitz am dezvoltat unele teme cu aplicabilitate si pentru Romania.http://blog.prospectiv.org/.../dialoguri-prospective-i.html
    Grupul Prospectiv: Dialoguri Prospective (I)
    Gasesc initiativa constituirii acestui blog de dezbateri...
    BLOG.PROSPECTIV.ORG|BY GRUPUL PROSPECTIV

  • Alexandru Botu  Cred ca am citit dialogul, dar nu m-am transformat intr-un optimist. Capacitatea unora de a observa si a analiza fenomene complexe in profunzime si de a pune diagnostice este importanta, dar nu suficienta. Vine doctorul veterinar intr-o gospodarie mare si arata de unde (focarul) si cum s-a propagat o pesta, de exemplu. Dar stapanul, proprietarul zice ca nu vrea sa schimbe lucrurile, el castiga bine si in situatia aceasta, caci ceilalti din imprejurimi depind de el, nu au unde sa munceasca, accepta din ce in ce mai putin, suficient pentru el sa castige mai mult decat inainte. Si, in plus, nici nu s-a dovedit sigur (afirma el, desi ceilalti cred altfel!) ca pesta respectiva ar fi extrem de periculoasa, iar ce zice doctorul este doar o recomandare de care poate sa tina cont sau nu. Pe acolo, el face legea si el o aplica asa cum vrea...Toata lumea stie asta...
  • Smaranda Dobrescu Daca proprietarul acela ar beneficia de un set de reglementari clare privind calitatea produselor, retributia minima a angajatilor, reguli clare de vaccinare si pastrare a conditiilor de higiena a animalelor dar si de controlul respectarii acestora si de penalitatile corespunzatoare, atunci alta ar fi situatia. Rolul statului nu s-a terminat inca! Rolul celor care reglementeaza si controleaza astfel incat sa eludezeanumite persoane de raspundere, acel rol trebuie sa ia sfarsit. ! Pare o banalitate, nu-I asa?
  • Alexandru Botu Mi-ar placea sa nu fie vorba de banalitati, nici in textele noastre, nici in ceea ce au ele drept subiecte. Statul nu trebuie sa oprime, nu trebuie sa suprime si nu trebuie sa fie nici doar arbitru. Pentru ca el ar trebui sa fie mai altceva, in mic: o gospodarie productiva organizata, profitabila, locuibila, frecventabila, onorabila, durabila si sigura, o familie efervescenta multumita si mandra. Macar atat!...

  • Smaranda Dobrescu Macar atat! Asta ar fi un maxim, dar cred eu ca e vorba de economia romaneasca unde statul a organizat ,a reglementat, a arbitrat,a controlat, a asigurat stabilitate ca sa existe tot ce spui tu.

  • Un Prospectiv .
    Alexandru Botu: "Mi-ar placea sa nu fie vorba de banalitati." Este un risc in asta. 
    Daca cineva zice ca statul trebuie sa-si recastige din rolul traditional, poate fi acuzat ca spune banalitati. Numai ca gradul de confuzie creat de neoliberali face ca adevarul sa sune banal...

  • Alexandru Botu Daca cineva ar avea curiozitatea sa studieze statisticile despre populatie si familie de dinainte de al doilea razboi mondial ar constata ca familiile medii aveau peste 7-8 membrii, inainte de 1900 gasim ca familiile medii aveau chiar mai multi membrii, intre care se gaseau bunicii, cu copii lor, cu numerosi nepoti. Cand cineva intemeia o familie isi cumpara un loc de casa destul de mare pentru ca in acea gospodarie sa poata fi construite cat mai multe case, pentru copii, cu prioritate baieti (fetele se puteau duce in gospodaria viitorului sot).Acele familii au existat pana de curand, eu le-am cunoscut intr-o anumita zona a Banatului. Familiile mari erau puternice, ele rezolvau aproape toate problemele cu care se confruntau, statul le asigura doar ordinea si oficializarea apartenentei la comunitate. Cred ca partial si protectia proprietatii, prin recunoasterea legalitatii dobandirii. Educatia si accesul la pastrarea sanatatii costa pe stat foarte putin, caci cerintele acestor familii erau modeste cand era vorba de gratuitati si aveau de unde sa-si sustina cheltuielile in cazurile care meritau (adica pentru cei care meritau sa mearga la studii inalte sau sa primeasca ingrijiri mai deosebite). Interventia statului, iata ca si atunci, era munimala, fara ca sa fie datorata drapelului neoliberalismului. Statul, mai apoi, promitand ca se ocupa el de toate a destramat familiile mari, pentru a putea asigura realizarea "dezvoltarii tehnologice" a societatii, care presupunea renuntarea la traditii, conservatorism, familii traditionale si "edificarea" individului egoist disponibil pentru orice si oriunde. Cred ca steagurile ideologice fluturate pe diferiti stalpi au avut un singur scop, sa induca in mentalul fiecaruia ca nu s-au abandonat idealurile nobile, desi adevarul era altul. Mai sus m-am exprimat ca statul a dezintegrat si continua sa dezintegreze familia, ajungandu-se ca in prezent sa fie denumite familii si acelea, cu pondere insemnata, formate din cate un singur individ. Oare statul sau altcineva care poate sa o faca perfid in numele statului?
    Sunt constient ca nu se mai poate reveni la situatii din trecut. Ce ma deranjeaza este ca se sustine ca se stiu cauzele care au condus la situatia de azi, dar nu se actioneaza pentru a determina un viitor mai acceptabil. Ca si cand nu s-ar mai putea face nimic, omul fiind condamnat implacabil sa ajunga la apocalipsa. Pai atunci de ce se crede ca este o fiinta inteligenta?

  • Un Prospectiv .
    Filozofic acest comentariu, Alexandru Botu. Cred acum ca inteleg mai bine care-i problema. Cauza n-as pune-o in carca statului, ci a civilizatiei bazata pe exploatarea intensiva a tehnologiei.

    Familia aceea mare nu era nici ea un model de idila/fericire--'Ion, blestemul pamantului'--iar cumpararea pamantului s-ajunga mare nu se facea dela inceput, ci treptat prin sacrificii ale tuturor celor din casa. Daca mai aveai si fete carora trebuia sa le dai zestre... Oricum, numarul membrilor de familie era o garantie impotriva mortalitatii infantile si sursa de brate de munca--in lipsa tehnologiei.

    Cauzele situatiei de azi sunt, la nivel filozofic, imposibilitatea omului de a fauri Turnuri Babel. La nivel practic, e chiar structura sistemului tehno-capitalist, care-si pune de fiecare data bazele urmatoarei crize pe cenusa calda a crizei. Asta mai cu seama in ceea ce priveste capitalismul anglo-saxon. Altii, printr-o combinatie de privat si coordonare/dirijism/stat, reusesc muuult mai bine--in sensul ca sunt crize mai rare daca nu si mai putin puternice.

    Statul nu trebuie sa fie mare, nu trebuie sa fie mic. Doar sa-si faca partea-i din contractul social. In Romania, din 1990 incoace, se tot negociaza asta, dar lipsesc analizele publice privitoare la ce se vrea si ce se poate plati/cum se poate ajunge acolo. Cicluri electorale si alte detalii care incetinesc decizia.

  • Smaranda Dobrescu Paine calda pentru anti europeni!

  • Alexandru Botu Nici nu stiu ce este mai firesc pentru om, aventura prin necunoscut ori impotrivirea la orice ii schimba starea. Nu stiu nici ce ii este mai folositor, dar parca simt ca ambele, atat aventura cat si impotrivirea sunt normale, de judecat poate doar proportiile dintre acestea si efectele ciocnirilor. Fara impotrivire, lumea s-ar darama foarte rapid, caci aventurierii nu se gandesc la limite, fara aventuri ne-am plictisi de moarte. Aventurierii vor sa ne uimeasca, sa ne faca sa vedem si mai mult, frica de necunoscut naste impotrivire. Culmea, in ceea ce priveste evolutia UE nu este impotrivirea la necunoscut (la o aventura), ci la ceea ce se produce in mod curent (obisnuit!), nu la evolutia in spirala determinata de antagonismul de care am vorbit si care nu poate repeta rezolvarile, ci la rotirea in cercurile aneantizarii, ale esecului captiv.

  • Smaranda Dobrescu As spune ca progresul se datoreaza cutezatorilor. O stare de stabilitate daca are parte de o evaluare justa este de mentinut. Cred ca o balanta care sa arate castigurile /costurile, respectiv un interes geostrategic si economic pragmatic vs o situatie periferica deocamdata ofertanta de securitate ar da un raspuns clar.

  • Un Prospectiv .
    Daca vorbim de populism, n-am vazut mai mare decat al euroscepticilor britanici. In spatele zarvei lor, elita britanica inceareca sa extraga concesii pentru vampirii din secotrul financiar/parazit britanic. Cameron, prim-ministrul asta nascut cu li    ngura de argint la gura, n-a avut ce face si a chemat un referendum despre apartenenta la UE, in cativa ani. Adica incearca in santaj. Cine stie mai bine intelege ca britanicii merg la cacialma.

    Acum, stim ca gura populistilor adevar graieste. Asa ca eurocratii ar face mai bine sa-si curete prin casa.

    Alexandru Botu, vad cu satisfactie ca perspectivele filozofice sunt recurente in ceea ce spui. Naiba stie cum e mai bine, as aminti doar ca masina are in general 3 pedale, un volan si cativa indicatori pe bord. Cred ca problema e una a concentrarii atentiei si discutiei pe un set redus de indicatori, iar discursul cel putin pare a avea o singura pedala, aceea a accelerarii integrarii/federalizarii. Dintr-o istorie a Uniunii, recomandata de colegul nostru aici Costel Gilca, imi dau seama ca suntem doar intr-o faza, ceea ce din perspectiva viitorului are cele mai multe sanse sa se fasaie. Nu din cauza ca Bucurestiul ar avea vreo durere de cap cu cedarea suveranitatii/federalizarea, dar ma astept ca altii in general mai breji sa n-accepte porcaria (germana!).
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)