vineri, 1 mai 2015

.
Paul Cernat
"Pe 22 aprilie 1986, la 79 de ani, o luna si noua zile, aventura vietii lui Mircea Eliade lua sfirsit la Bernard Mitchell Hospital din Chicago. Profesorul era vegheat de sotia sa Christinel si de discipolii cei mai apropiati. Cu o saptamina inainte suferise un atac cerebral in timp ce citea capitolul dedicat lui de Cioran in "Exercices d`admiration`. A fost, in interiorul generatiei sale, singurul care gindea global actionind local. Unele dintre profetiile sale geopolitice, in special cele privind ascensiunea Asiei in paralel cu cea a Americii, s-au confirmat, altele (despre rolul Estului si declinul Europei occidentale) ramin de discutat. Ca sef al generatiei tinere din anii `30 si-a facut o misiune din deprovincializarea culturiir romane, pe care a incercat s-o scoata de sub tutela Frantei si s-o lanseze in marea competitie mondiala de valori. Principalul cost a fost, evident, cel politic (derapajul fascist si legionar, niciodata explicat pina la capat). Mai tirziu, misiunea asumata va fi cea a respiritualizarii lumii. Acest spirit creator si enciclopedic, admirator al lui Eminescu, Hasdeu, Parvan, Iorga si Nae Ionescu, s-a format cu adevarat la scoala Renasterii italiene si a Indiei anticoloniale a lui Gandhi. A ajuns la deplina consacrare academica in Centrul politic al lumii (Statele Unite) dupa un periplu spectaculos cu statii in Italia, India, Portugalia si Franta. A fondat, practic, disciplina studiilor orientale in Romania si s-a impus ca autoritate mondiala in istoria comparata a religiilor, in studiul miturilor si simbolurilor, al samanismului s.a. Tinerii americani hippie si flower power s-au regasit in modelul lui. Om secret cu o viata aflata, in multe privinte, "sub pecetea tainei", a creat teoria influenta a sacrului camuflat in profan. A deschis culturii romane orizonturi pentru care nu era pregatita si a traversat numeroase capcane ale Istoriei. Publicistica interbelica - opera senzationala in sine, ca si eseistica sa - isi asteapta inca editarea completa. "Adolescentul miop" fascinat de Papini a schimbat modelele romanului interbelic, orientindu-l spre tipologiile anglo-saxone, spre dezbaterea de idei si autenticitatea existentiala. A devenit, ulterior, maestrul prozei noastre fantastice si mitice, ea insasi "existentialista". Si-a mitizat, de asemenea, adolescenta, aventura indiana, Bucurestiul pierdut pentru totdeauna, generatia si propria viata. Revolutionar conservator si nationalist cosmopolit, tinar furios metamorfozat in batrin savant, Eliade a reprezentat in exil - pentru cei de-acasa - un lider spiritual, intens disputat de intelectualii Razboiului Rece de o parte si de alta a Cortinei de Fier. Ramine unul dintre cele mai prodigioase si mai prestigioase produse de export ale culturii romane, chiar daca scriitorul (roman) s-a dovedit mult mai putin exportabil decit savantul (universal). O mare parte din jurnalul sau cu adevarat intim ramine inca necunoscuta."
https://youtu.be/S6W9se3oKJ0
Évocation de la pensée de Mircea ELIADE (1905-1986) à travers son œuvre, avec des textes sur ses conceptions, dits par Pierre VANECK. - Interview de Mircea E...
YOUTUBE.COM

  • Preda Mihailescu Totusi "scriitorul roman" a exportat Eliade si Cioran, Ionescu si Petru Dumitriu, Horia Vintila si Virgil Gheorghiu - si apoi si cate un Norman Manea sa isi faca o carierutza prin denigrarea celor dinainte, destul de productiv pentru o tara cu o limba de redusa circulatie.

  • Prospectiv A-z .
    Scriitorul de cultura roman din Romania nu pare sa se fi liberat complet de anumite sabloane ale corectitudinii politice/impartialitatii romanesti conform careia trebuie sa...

  • Preda Mihailescu Impartialitatea romanului are ceva pozitiv, caci este in egala masura echidistanta si reverentioasa - caci nu se stie nici o data - si sceptica si cinica in experienta sa batraneasca (sa nu spun milenara, ca ma mai ia cineva la ochi de potrivnic al teoriiilr progresiste despre dezoriginea Romanilor)

  • Prospectiv A-z .
    "Impartialitatea romanului are ceva pozitiv" Nu si atunci cand construiesti/afirmi, domnule! 


    Romanii ar trebui sa fie primii care sa-i incadreze pe Eliade si Cioran in altceva decat tiparele natange cu fascismul etc. Ma gandesc aici la ponderea considerentelor similare din corpul critic despre opera si viata unui TS Eliot / Ezra Pound etc.

  • Nedeea Burca Il cunosc foarte bine pe Norman Manea.Este un om extrem de cumsecade, de o mare blandete. Intr-un moment in care am avut niste probleme (mari), iscate de unii coreligionari ai sai, s-a pozitionat cu toata fermitatea alaturi de mine, ceea ce a insemnat enorm. Sunt de parere ca a gresit in ceea ce il priveste pe Eliade, dar il pot intelege. La cinci ani a fost deportat, impreuna cu toti ai sai, in Transnistria. O experienta care nu avea cum sa nu il traumatizeze. Am credinta ca marginalizarea lui Mircea Eliade este reprosabila, in intregime, "elitelor" noastre, alde Manolescu & comp., care, ca de obicei, au dat dovada de exces de exces de zel (daca nu chiar de ticalosie) in "denuntarea" sa post-mortem.

Niciun comentariu: