Pe facebook

vineri, 1 mai 2015

Prospectiv A-z shared Adrian Severin's post.

.
Un text al coprospectivului Cionoff Serban:

http://ampress.ro/…/cerul-democratiei-si-orizontul-diploma…/

"Cerul democrației și orizontul diplomației"

Recomand lectura textului cu acest titlu pe care l-am așezat ("postat") mai jos. Autorul său este o tânără speranță a jurnalismului românesc (din anii '70), dl Șerban Cionoff.

Ceea dl Cionoff ne reamintește cu mult folos - nouă dar și diplomaților germani - este episodul istoric al reluării relațiilor diplomatice româno-germane după cel de al Doilea Război Mondial, în plin Război Rece și fără acordul URSS. Un fapt curajos și vizionar de politică românească în mod normal de neuitat. În mod normal dar...

Adaug și simpatia arătată de primul guvern post-comunist român (Guvernul Roman, din care făceam și eu parte) pentru reunificarea germană. O reunificare față de care Franța avea serioase rezerve. (Aceeași Franță care dorea să își asume rolul de prim interlocutor legitim al democrației românești emergente în lumea occidentală și căreia România, cu propriile ei aspirații la reunificare, i-ar fi putut turna măcar câteva picături de venin în ureche.)

Desigur că nu România a fost factorul decisiv în procesul reunificării germane. În contextul complex de la începutul anilor 1990, când încă Pactul de la Varșovia nu se desființase iar URSS se străduia să supraviețuiască, o opoziție românească ar fi putut crea, însă, situații penibile care să complice lucrurile. România s-a plasat atunci ferm pe o linie de continuitate remarcabilă (Nicolae Ceaușescu se pronunțase și el în favoarea reunificării germane) sprijinind pasul și salutând evenimentul. În numele Guvernului român am particiat eu însumi la anunțarea împlinirii "visului german" la reședința ambasadorului Germaniei în România.

În loc de concluzie citez definiția "recunoștinței în politică", pe care mi-a dat-o cu mulți ani în urmă un bătrân om politic american:

"În politică recunoștința este doar viul interes pentru faptele bune pe care deabia de acum urmează să le faci." No comment!

Prospectiv A-z .
Elita romaneasca ar face mai bine sa construiasca la viteza un caz mai amplu al jocului periculos anti-EUropean/sistem al Germaniei. Episoadele anti-romanesti sunt doar mica parte din acest caz.

In alte cuvinte, as adresa astfel de apeluri cetatenilor germani si mai ales celor de origine romana, (vezi recomandarea d-lui Preda Mihailescu) dar nu m-as astepta ca vreo fatza de tantalau neocolonial la post sa roseasca la auzul acetsor lucruri.

In Romania sunt bani, am vazut asta macar numai din cat a furat Cocos, ca sa nu mai pomenim si bugetul Ministerului romanilor de pretutindeni. Birocratii trebuie sa culeaga aceste texte, sa le traduca si sa le distribuie. Pana ne angrenam noi, diaspora romaneasca, trece baba cu colacii.
Preda Mihailescu Ministerul Romanilor de pretutindeni lasa sa moara pe Romanii din Sarbia si Bulgaria, in Grecia si Albania ce sa mai vorbim - nu vreau sa vorbesc cu prejudecati, dar am anumite indoieli. Eu am pus textul pe un blog "Romanii din Germania" - pana acum nu m-au dat afara. Dar nici altceva. Aici ar trebui relatii cu presa - too bad, nu prea mai am! Cine poate sa le aiba? Doamna Hertha Müller - iata! Cine stie cum sa dam de ea? Domnul Plesu! Cine da de Plesu? Ei!
Mihai Ion Turcu Prospectiv A-z .Preda Mihailescu. Este normal si de cuviinta ca in primul rand cei din tara sa aiba grija a ce se intimpla in tara. Este cert ca la intrunirea Consiliului Ministrilor de Externe, Domnul Ministru Adrian Severin a introdus in discuitie excesul Ambasadorului German. Fara indoiala Presedintele Romaniei, pe linga care sunt acreditati abasadorii, a fost exact informat prin conilieri si Ministrul de Externe, o persoana perfect valabila, despre "comunicatul" amabsadorului german. Din pacate pentru Romania a devenit greu sa amendeze ambasorul Germaniei sau SUA. A devenit greu pentru ca Romania a alunecat pas cu pas in conditia in care un stat suveran nu poate admite sa fie. Am avut situatia paradoxala in care sefii camerelor au fost convocati la Amasada Americana prin insarcinatul cu afaceri, si s-au prezentat in corpore. (Prezum, pentru a nu fi complt deconcrtat, ca au vorbit ceva care cerea securitate pentru scurgerea de informatii ambasada nou construita fiind considerata perfect izolata). protocolulo de stat a fost grav incalcat in mod reptat fata de Primul Ministru la Bruxelles. Acceptand fara reactie asemenea situatii s-a ajuns unde s-a ajuns si este de intrebat daca in acest caz, grosier, se cere o atitudine manifesta a Presedintelui cu urmare sigura in snsul racirii relatiilor cu Germania care oricum nu sunt calde.In acest sens Presedintele ar putea fi obligat sa schiteze macar un gest, daca presa si TV ar tine la cald tema, Nu observ sa fie in preocuparea presei aceasta tema. "Elita romaneasca" (?) daca nu este politician ( in sector e liniste deplina) sau om de spectaol media, din Bucuresti, nu impresioneaza pe cineva. Petre Roman apare frecvent la postul Antena 3. cel mai urmarit post in Romania.Eu voi incerca sa-l sensibilizez pe Radu Tudor am avut uneori succes,
Prospectiv A-z .
Domnule Mihai Ion Turcu, da si nu. Sa ne amintim de recenta miscare in front ale presedintelui ceh, iar acum s-o observam p'asta dela Varsovia:
http://www.theguardian.com/.../poland-apology-fbi-james...

Calatoria de 1000 de leghe incepe cu un prim pas.

Poland to demand apology after FBI chief accused country of Holocaust role

Country to summon US ambassador as it condemns...

THEGUARDIAN.COM
Mihai Ion Turcu Cred ca v-ati plictisit sa aflati ca Romania nu este nici Boemia, cu Parga capitala a Sfantului Imperiu, nici Polonia. Nici macar nu-si propune sa fie pentru ca nu impartaseste stilul. Am uitat,Praga si prima universitate germana.
Preda Mihailescu Mai modest, legat de tema dlui Prospectiv A-z, circula pe internet un interviu cu Ion Varlam. Intre altele mentioneaza si scena deschiderii noului muzeu al holocaustului la Washington - cel de care este vorba si in articol - eveniment la care veneau toti sefii de stat. Bulgarul afland ca tara este reprezentata cu cifre false si inventate, in semn de protest, a dat sa se intoarca - dar motivul protestului si cu explicatia de rigoare a fost aflat de Clinton, care pe loc a ... dar ordin sa se stearga informatia falsa. Si Bulgarul a ramas. Ion Varlam cred ca nu fabuleaza...
Mihai Ion Turcu Sunt atitudini necesare.
Prospectiv A-z .
Domnule Turcu, ridicati o problema aproape metafizica: "Cred ca v-ati plictisit sa aflati ca Romania nu este nici Boemia, cu Parga capitala a Sfantului Imperiu, nici Polonia. Nici macar nu-si propune sa fie pentru ca nu impartaseste stilul. Am uitat,Praga si prima universitate germana."

Sa fi fost Ceausescu atat de eficace, pe termen scurt cel putin, ca nu-si punea atatea probleme apriori? Sau ca taia diversele noduri gordiene, cel putin atat timp cat nu erau facute de rusi?

Va aduceti aminte ce v-am intrebat la inceputul presidentiei d-lui KWJ, Cu ce era acesta mai bine echipat decat Emil Constantinescu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 1 mai 2015

Prospectiv A-z shared Adrian Severin's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv