Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

January 14, 2014

Marius Balos: Tony Blair aduce niște îngrijorări legitime la adresa Partidului Laburist. După ce Ed Miliband a decretat moartea conceptului the ''New Labour'', partidul îmbrățișează tot mai des în ultima vreme un discurs cu puternice accente populiste din arsenalul socialismului radical, probabil inspirat din retorica PS francez. Partidul Laburist a fost, în ultimele două decenii, alături de SPD-ul german, un stîlp al social-democrației moderate, lucide, branșate la realitățile timpului. Dacă PL alunecă pe panta demagogiei iresponsabile întreaga Stîngă europeană riscă să sufere mutații imprevizibile.
http://www.express.co.uk/…/Don-t-take-Labour-to-the-Left-Bl…

Don’t take Labour to the Left, Blair warns | UK | News | Daily Express

TONY Blair has delivered a stark warning to Labour leader Ed Miliband about the electoral dangers of turning the party back into a Left-wing protest movement.

EXPRESS.CO.UK|BY MARTYN BROWN

Smaranda Dobrescu Marius, ai spus corect in postarea de pe wallul tau ca educatia si ingrijirea sanatatii sunt prioritati actuale ale stangii. In acelasi timp stanga romaneasca cel putin ar trebui sa lupte ca aceste doua domenii vitale pentru calitatea vietii romanilor sa nu se privatizeze usor-usor asa cum se intampla cu rezultate nimicitoare pentru o populatie care in procent de 40% traieste sub pragul de saracie. Stanga trebuie sa lupte in continuare pentru pastrarea modelului social asumat adica pentru diminuarea inegalitatilor (tradu inechitatilor) din societate, in special prin apropierea veniturilor care cunosc un ambitus din ce in ce mai mare, adica reflecta polarizarea societatii. Pentru asta e necesar sa impuna cat timp este lla guvernare o impozitare progresiva in cadrul pietei muncii progresive, economiei progresive, societatii progresive, ultime concepte ale stangii democrate sufocate de atot puternicul capital care dicteaza ideologii, orientari de politica externa, destine, tot. De altfel Blair si Schroeder s-a dovedit in timp ca au deviat destul de mult de;la idea de echitate sociala si solidaritate prin punerea in aplicare a celei de-a treia cai, deschizand larg usile intereselor pietei de capital si fortand responzabilizarea individului in directii in care nu orice individ chiar rasfatat de destin, reuseste.
Gavrila Ch Blair a compromis multe din castigurile statului social. A privatizat cu frenezie tot ce-a putut fi vandut, iar cetateanul englez sufera din cauza scaderii calitatii si accesibilitatii serviciilor ce altadate erau publice/caile ferate sunt un exemplu elocvent, ele inregistrand semnificativ mai multe accidente majore, preturi mult mai mari si degradarea echipamentelor. Accesul la invatamantul superior a devenit mai greu in timpul lui-toate masuri regresive si greu de redresat in climatul politic actual.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv