Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Costel Gilca

January 5, 2014

Referitor la intentia membrilro fondatori ai CEE am citit o excelenta carte in care se demonstreaza cu documente ca intentia lor a fost strict imperialista si de a domina Europa.
De fapt constructia a inceput cu un stat invingator, doua invinse si 4 sat inexistente.
Idee Frantei a fost de a domina europa prin controlul asupra carbunelui si otelului german (necesar reconstructiei dupa razboi) si a energiei. Adica...puncte vitale: materii prime si energie!

Gavrila Ch Cred ca se comite o simplificare cu tendinta de mistificare a realitatii ce a stat la baza creerii uniunii europene. Dand la o parte anumite idiosincrazii filogermane, Franta, dupa doua razboaie mondiale pe care le-a suportat pe 'propria piele' din partea fratilor alemani cu costuri teribil de mari, a simtit nevoia fireasca de a integra Germania intr-o constructie economica si politica menita sa asigure pacea prin dezvoltare si cooperare.
Gheorghe Gradinaru " Tratatul de la Roma constituind C.E.E.

Tratatul constituind CEE a stabilit ca obiectiv pentru Comunitate, în art. 2, urmatoarele:

· instituirea unei piete comune si apropierea progresiva a politicilor economice ale statelor membre;

· promovarea unei dezvoltari armonioase a activitatilor economice în ansamblul Comunitatii;

· extindere continua si echilibrata;

· stabilitate marita;

· crestere accelerata a nivelului de trai;

· relatii mai strânse între statele membre.

În perspectiva crearii fundamentelor "unei Uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele europene", tratatul prevede libera circulatie a marfurilor si protectia fata de "exteriorul" Comunitatii prin tarife vamale comune, libera circulatie a persoanelor si capitalurilor, protectia liberei concurente. Aceste prevederi nu urmaresc nimic altceva decât instituirea unei piete comune, cu caracteristici asemanatoare pietelor nationale.

De asemenea, Tratatul privind constituirea CEE prevede:

armonizarea politicilor economice ale statelor membre;

stabilirea unor politici sectoriale comune în domeniul agriculturii, transporturilor, relatiilor comerciale externe.

Spre deosebire de Tratatul care a creat CECO, care, ca natura juridica, este un tratat-lege, Tratatul care constituie CEE stabileste numai cadrul în care institutiile comunitare au ca misiune promovarea dezvoltarii armonioase a activitatilor economice în ansamblul Comunitatii, o extindere continua si echilibrata, o stabilitate marita, o crestere accentuata a nivelului de viata si relatii mai strânse între statele membre.

Deoarece aceste prevederi au caracter general, ele nu pot crea obligatii juridice în mod direct; importanta lor rezida în aceea ca orienteaza interpretarea dreptului comunitar în directia atingerii obiectivelor CEE.

Potrivit Tratatului, CEE se sprijina, pe de o parte, pe o piata comuna si, pe de alta parte, pe apropierea progresiva a politicilor economice.

Tratatul nu contine o definitie pentru piata comuna; precizarea este, însa, facuta de Curtea de justitie, care o defineste ca fiind un spatiu economic unificat, lipsit de obstacole interne, în cadrul caruia vor trebui realizate, în mod progresiv, uniunea vamala si uniunea economica.

Potrivit unei decizii a Curtii de justitie, din anul 1964, Tratatul CEE, spre deosebire de tratatele internationale obisnuite, "a instituit o ordine juridica proprie, integrata sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului si care se impune jurisdictiilor acestora; instituind o Comunitate pe durata nelimitata, dotata cu atributii proprii, cu personalitate juridica, cu o capacitate de reprezentare pe plan international si, mai exact, cu puteri reale izvorâte din limitarea de competente sau dintr-un transfer de atributii ale statelor catre Comunitate, acestea si-au limitat, chiar daca În domenii restrânse, drepturile lor suverane si au creat, astfel, un sistem de drept resortisantilor si chiar lor; având un izvor autonom, dreptului nascut din tratat nu ar putea, deci, în baza naturii sale originale specifice, sa i se opuna, pe cale juridica, un text intern, oricare ar fi acesta, fara ca sa-si piarda caracterul comunitar si fara sa se puna problema chiar a bazei juridice a Comunitatii".

Obiectul Tratatului CEE de a institui o piata comuna a carei functionare intereseaza, în mod direct, justitiabilii Comunitatii implica faptul ca Tratatul reprezinta mai mult decât un acord care creeaza obligatii între statele contractante."
Un Prospectiv .
Costel, ai un link la acea carte, mai ales daca e si in alta limba decat germana? Merci.
.
P.S. Cred ca-ti dai seama, revizionism a existat dintotdeauna. La momente de schimbare ca cel in care traim, vreun reviziosnim sau altul apare ca prescient.
Costel Gilca Aceasta este cartea.
http://www.amazon.de/Storia-politica.../dp/8842073946

Storia politica dell'integrazione europea

Storia politica dell'integrazione europea

AMAZON.DE
Un Prospectiv .
Costel, iti multumesc de referinta. Mi-am programat s-o citesc dupa ce am vazut si descrierea de aici:

http://www.amazon.com/.../dp/0742566641/ref=cm_rdp_product

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Costel Gilca

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv