Smaranda Dobrescu

November 17, 2013

Dragi membri ai grupului, haideti sa comentam afirmatia lui Nassim Nicholas Taleb:
"The problem with the idea of "learning from one's mistakes" is that most of what people call mistakes aren't mistakes."

• 

  Un Prospectiv .
  Cred ca-i vorba despre faptul ca multe din categoriile *gresit-corect* sunt pur si simplu conventii sociale, adica ceea ce numim gresit sau corect, fara (sau in pofida unui) corespondent intrinsec. 
  
  Mai mult, *gresit* intr-un context (social) nu-i chiar asa in altul. 
  
  Asa ca *gresit* este de multe ori ceea ce nu croespunde regulilor unui grup, iar de multe ori asta este rezultat al structurii grupului.

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu Daca definim greseala ca o neimplinire a unui obiectiv si a planului de indeplinire a lui, atunci putem invata din greseala. Amendamentul este ca intr-p lume haotica cu raspunsuri de tip stochastic nu se poate previziona raspunsul in timp caci un rezultat neasteptat poate fi considerat o greseala in mod fals.

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu Simt nevoia unei definitii non relative a greselii. Este greseala de tip binar? Pare ca greseala e unica cata vreme non greseala este multipla. Sunt greselile reproductibile? probabil ca Taleb are un raspuns frumos si sintetic. Incerc sa-l ghicesc.

  
  
• 

  Gheorghe Gradinaru O greşeală repetată este definiţia prostiei. Un lucru repetat dar pe umerii căruia se aşează dorinţa obţinerii unui rezultat diferit, este conform lui Einstein definiţia nebuniei. Omul este astfel poziţionat prin acţiunile sale la graniţele prostiei şi ale nebuniei. A nu se confunda totul cu bunele intentii, care au partea lor de inocenţă şi de nevinovăţie. De multe ori încerci sa faci ceva bun şi constaţi că ai greşit. Cât de mult ar fi corect să fie confundată buna intenţie cu rezultatul nescontat cu o greşeală de neiertat?
  
  Viata ne oferă lecţiile ei prin greşelile pe care le facem?
  
  A greşi este oare omeneşte şi dacă da, cât?