Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru shared Ibis Adrian's photo.

February 12, 2014

Toată lumea românească periodic îşi concentrează atenția asupra alegerilor parlamentare şi europarlamentare, însă principalul „partid politic” în actualul cont...

Un Prospectiv .
Daca ar fi sa consideram numai aceste afirmatii, fara suportul contextului, m-/as intreba: Care dintre acestea mai sus numite va crea locuri de munca fara contributii dela bugetul de stat?

Cred ca discursul public romanesc se concentreaza prea mult pe niste concepte si prea putin pe cai practice de a creste bunastarea--aceasta din urma fiind aproximata de locuri de munca din ce in ce mai bine platite. Mi-e teama ca atat timp cat stam aproape exclusiv pe concepte precum 'consolidarea statului de drept', bunastarea ne va eluda, iar statul TOT NU VA AJUNGE DE DREPT. Spun asta nu fara un pic de amaraciune, insa cu avantajul comparativ: mai peste tot, bunastarea l-a ridicat pe om din mizeria statului (de) nedrept.
Carmen Rodikaa Exista totusi o problema - un fel de "Catch 22" la urma urmei: un stat "de drept" (prin definitie) se bazeaza pe legi. Asa scrie la democratie. Insa excesul de legislatie, obsesia legiferarii fiecarui amanunt (adica exact ceea ce se incearca de vreun secol incoace, pe plan international) amplifica pana la grotesc valoarea FORMEI in detrimentul esentei - si deci auto-anuleaza insasi baza democratiei.
Un Prospectiv .
Carmen, cred ca esti pe un filon productiv. Vrei/poti, te rog, sa continui?
Carmen Rodikaa Si inca un lucru: acest exces de forma intretine mentalitatea represiva, in lipsa argumentului uman. Statul de drept, inteles ca scut al legii inflexibile impotriva oricarei "evadari" in afara ei - si ca instrument de "pedeapsa" si "control" in loc de deschidere catre om are toate sansele sa transforme lumea intr-un fel de 1984 definitiv
Carmen Rodikaa Incerc, dar la ora asta, uneori, cuvintele vin mai greu
Carmen Rodikaa Daca ma recitesc constat ca incep sa devin tot mai libertariana
Un Prospectiv .
N-are nimeni de gand sa desfiinteze Grupul pana se face ziua gandului si faptei din nou.

Personal cred ca libertarianismul e o chestie de... frontiera ale carei timp si loc nu se potrivesc cu Romania.
Carmen Rodikaa uneori am impresia ca... nici eu...
Carmen Rodikaa ... dar insist
Un Prospectiv .
Unul altul care abia te-ar cunoaste ar putea zice: To err is human, to persist in error is diabolical...
Carmen Rodikaa Cine ma cunoaste bine nu spune asa. Ma multumesc cu alternativa asta
Carmen Rodikaa si, avand in vedere ca fac parte din categoria aceea care modeleaza constiinte, imi place sa cred ca uneori ramane in mintea acelora ceva si de la mine
Carmen Rodikaa Hai, ca ma retrag pentru ziua (noaptea) de azi... mai vorbim. Si - multumesc pentru ca imi pui mintea la treaba!!!
Un Prospectiv .
...actiunea si reactiunea e la lucru si acolo, numai ca totul depinde de masa fiecaruia.
Carmen Rodikaa O scurta concluzie, ca tot m-ai provocat: "statul de drept" are valoare atat timp cat NU ramane fixat in criteriile unei singure epoci, ci se autoregleaza. Ceea ce, din pacate, nu se intampla niciodata
Carmen Rodikaa "urmasii" aleg intotdeauna ceea ce este convenabil si, eventual, manipuleaza "masa critica" pentru a justifica aceasta intzepenire
Un Prospectiv .
La romani, reglarile au fost cam multe doar in 24 de ani... Semn de debilitate si/sau de cordon ombilical cu prea multe moashe?
Carmen Rodikaa cordonul ombilical este una dintre variante... sau poate inca suntem in etapa de cautare a unei identitati (reale, nu imaginate) chiar si in acest domeniu. Noapte buna
Ibis Adrian

Democrația incipientă autohtonă a început cu proliferarea marii corupții transpartinice. Vectorii marii corupții au atins structuri ale statului prin partidele politice ca grupuri de interese, uneori nelegitime. Reformarea democratică a partidelor politice va însemna consolidarea statului de drept. În acest context, instituții ale statului specializate intervin, mass-media prezintă public, parțial, disfuncționalitățile sistemice. Luările de poziții ideatice anterioare avute de colegi sunt consistente, de bun simț. Politicile publice în interesul României derulate de partidele politice reformate vor restrânge la minimum „dosariada penală” a personajelor decidente vremelnic, şi în acest mod cadrele democratice naționale vor deveni funcționale, societatea civilă românească va influența dinamic şi hotărâtor construcția statului democratic, a statului social de drept.

Ibis Adrian Mulți specialişti vorbesc competent şi deseori despre procese şi politici externe realizate de alte state, şi foarte puțin despre apărarea minimală a securității politice a statului de drept. Citatul postat mai sus, surprinde această ipostază a securității politice, în condițiile în care marea corupție destabilizează instituții intrinsec democratice. Într- o democrație reală, Societatea Civilă are un rol fundamental iar instituțiile de forță ale statului trebuie să apere valorile ei, valorile democratice, constituționale.
Ibis Adrian Citatul-axiomă de mai sus are la bază studii întemeiate pe metode, tehnici şi instrumente ştiințifice de investigație sociologică, şi vine de pe poziția unor specialişti dedicați construcției autentice a statului social de drept şi a dimensiunii reale democratice româneşti.
Lupta cu marea corupție rămâne o problemă majoră în apărarea securității politice a statului democratic, oriunde în lume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru shared Ibis Adrian's photo.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv