Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Andrei Alexandru

ra ca până la congresul PSD să se dovedească dacă cele enunțate de Adrian Papahagi despre conspirația Ponta-Udrea sunt adevărate. Dacă lucrurile stau așa cum spune dl. Papahagi, atunci situația din PSD e gravă, chiar dacă n-ar trebui să mire prea mult, având în vedere trădări anterioare în favoarea lui Băsescu la care a participat și Ilie Sârbu, așa cum singur a recunoscut . http://psnews.ro/greu-al-psd-dezvaluie-modul-incredibil.../
Adrian Papahagi @Andrei Alexandru Stimate domn, mă bucură că există și în PSD oameni care își doresc o politică onestă. Succes. În rest, nu știu dacă se vor dovedi vreodată cele spuse de mine.
Andrei Alexandru Stimate domn Papahagi, Formularea dvs. către subsemnatul:” nu știu dacă se vor dovedi vreodată cele spuse de mine.” contrazice declarația dvs. inițială și ar putea genera suspiciunea că ați spus un lucru de care nu sunteți sigur sau de care vă deziceți, ceea ce ar fi ilogic. În plus, formularea dvs. e dezolantă pentru că am crezut că în spatele celor afirmate pe tema relației Ponta-Udrea se află elemente palpabile, chiar dacă acestea nu ating rigoarea unor probe pentru o instanță judecătorească. Comentariul meu pe ”timeline”-ul dvs. s-a dorit a fi și un stimulent pentru ca dvs. sau colegi ai dvs. să vină cu elemente concrete care să adeverească afirmația inițială. Ar fi în beneficiul adevărului, ca noțiune sau categorie filosofică, și în beneficiul igienizării clasei politice.
Adrian Papahagi @Andrei Alexandru Doar nu vă imaginați că am înregistrări, documente scrise, sau că mi s-au destăinuit Udrea și Ponta Am intuit doar ce au intuit mulți alții, punând cap la cap declarații și acțiuni politice. Timpul îmi va da dreptate, sunt convins.

Greu al PSD dezvăluie modul incredibil în care a negociat Guvernul cu Băsescu în 2009: ”Nu toți...

Unul dintre cei mai importanți lideri ai PSD a făcut duminică seară, în cadrul unei emisiuni televizate la Antena3, o dezvăluie despre cum a negociat, în 2009,...

PSNEWS.RO|BY CRISTIAN PETCU

Smaranda Dobrescu Domnule Andrei Alexandru, daca eu v-as declara ca intuitia-mi spune ca alegerile prezidentiale au fost fraudate moral si scriptic m-ati crede?
Andrei Alexandru @Dobrescu E greu de dovedit o fraudă morală și e și mai greu de definit. Ce e moral pe strada mea, ar putea fi imoral pe altă stradă. Putem vorbi doar în termeni juridici și, cum CCR a validat alegerile, orice discuție ulterioară în termeni juridici e inutilă.
Smaranda Dobrescu Domnule Alexandru, eu tocmai doream sa va spun ca intuitia, aspectele imorale, etc nu au nicio relevanta, deci D- l Papahagi nu prezinta un fapt real ci presupus. Nicio valoare, une causerie de salon..
Andrei Alexandru Eu am luat afirmația dvs. în afara contextului. Da. Aveți dreptate. Dialogul meu pe facebook cu dl. Papahagi tocmai asta urmărea: are sau nu dovezi în susținerea afimației sale. A recunoscut singur că nu are dovezi, deci, o fost o declarație politicianistă.
Prospectiv A-z .
Domnule Alexandru, ma bucur ca l-ati confruntat pe dl. Papahagi cu interesul general de a (se) face lumina in ceea ce priveste afirmatiile sale. Chit ca nu ma convinge Ponta pe alte probleme, mi-e teama ca Papahagi a... fumigenat spatiul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Andrei Alexandru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv