Ne afectează propaganda ?- 1
---------------------------
---------------------------
Să începem cu mine. Animal egoist și egocentric ce sunt. Pot să spun că nu m-a afectat nici măcar cu 1 mm propaganda comunistă pe care am prins-o. Până prin 1971 (probabil de la ”nemuritoarele” teze- copiii erau mai puțin îndoctrinați apropo de PCR; tovarășul sau alte chestii din astea. După- când a început propaganda naționalistă- a murit filmul. Studiind comparativ niște documente de prin Italia fascistă și Germania nazistă am putut constata că respectiva propagandă insufla oarecum ideea de mândrie pentru un tânăr italian care ajungea în balila sau un neamț în organizația lor de tineret. Nu erau admiși toți copiii- și era un prilej de mândrie- pentru individ. La noi, mai curând sau mai târziu erai făcut automat pionier, UTC-ist și probabil că dacă nu supărai pe nimeni și vroiai- și membru de partid.
Revenind la propagandă- trebuie să recunoaștem că ea prinde în statele sărace și/sau vexate de niște probleme. Italia a fost unul din câștigătorii Primului Mondial- dar nu a primit ceea ce-și dorea. Mai ales după sutele de mii de morți pe front. Expediția lui D Anuzzio la Fiume a fost oarecum o compensare a unei nedreptăți vădite din partea foștilor aliați (acum dacă e să fim sinceri, ar fi meritat Dalmația).
Fascismul italian- cu propaganda aferentă- a fost pentru început o mișcare de renaștere- din partea dreptei- după Marele Război. Să-l ignorăm o clipă pe domnul cel gras de pe cal- să ascultăm muzica și să ne uităm cu un jumate de ochi la versuri https://www.youtube.com/watch?v=PtS1G0F7wT4
Vedem un cântec patriotic, plăcut de auzit- aș zice că ceva tipic italian.
Trecerea de la anarho-fascismul primilor ani- cu Marinetti și ceilalți suprarealiști, cu bătrânul D Anuzzio și cu o serie de alți oameni- printre care Mussolini era doar o altă persoană din mișcare la fascismul pur și dur al lui Mussolini este doar o altă lecție a istoriei despre cât de perversă poate fi soarta unei țări atunci când un om oarecare capătă puterea absolută.
Germania a avut un cu totul alt traseu. Stat înfrânt în primul război mondial- stat supus unor plăți de război destul de severe- a existat încă de la început ideea complotului unor forțe oculte din țară cu țările Antantei, acel ”cuțit în spate” . Între 1918 -1924 Germania a trăit un anumit vârtej de experiențe- plecând de la spartachiștii Rozei Luxemburg și Freikorps și terminând cu Marea Criză- care a lovit cel mai sever cetățenii Germaniei.
Pentru că un cetățean sărac, care-și duce zilele de azi pe mâine, care nu se poate informa într-un mod echilibrat- este cel mai bun mediu pentru propagandă. Și constatăm un lucru foarte interesant- că propaganda de dreapta- cea a Freikorps și a partidelor tradiționale n-a (mai ) prins la germanii dezamăgiți de rezultatele din război- așa cum n-a mai prins nici propaganda social -democrată clasică (să nu uităm că social-democrații au făcut parte din parlamentul de război- votând inclusiv războiul în 1914- și că în 1918 au preluat statul de la kaizer- fiind oarecum socotiți ca beneficiarii direcți ai ”cuțitului în spate”. Culmea că respectiva propagandă n-a mai mers nici la comuniști- în schimb a mers teribil la dl. Hitler.
Merită să ne uităm un pic la Horst Wessel liedhttps://www.youtube.com/watch?v=3UWTRnzKXG8 - cântec care deplânge un camarad căzut în lupta cu comuniștii. Propaganda folosită de către dl. Hitler până la venirea sa la putere este o propagandă resentimentară- care pentru prima dată face aluzii concrete la ”dușmanii țării” care vor fi călcați în picioare odată ce dl. Hitler va ajunge la putere. Dacă în ce am văzut înainte- respectiv Giovinezza- se amintește o tradiție războinică a poporului italian și sunt pomeniți niște dușmani generici- aici avem o identificare foarte clară. Identificare, care în anii de început alătura ”personajelor odioase” și pe marii industriași (să nu uităm că respectivul partid avea- pentru distragerea atenției- și cuvântul Socialist în denumire). Și să ne reamintim că dl. Hitler a câștigat niște alegeri libere pe baza acestei propaganda- care îi identifica pe vecinii neamțului de rând- drept inamici.
Reîntorcându-ne la statele totalitare de dreapta- propaganda franchistă- care n-a avut o eficiență foarte mare- introduce niște idei tipice- preluate apoi și de alții (printre care și de legionari). Legionarii lor- erau ” Los novios de la muerte” iar imnul franchist ”Cara del sol”https://www.youtube.com/watch?v=Xe_mzj5TjgI. E clar că aici avem niște militari bătuți în cap plus un popor cam lipsit de entuziasm pentru ideile lui Juan Primo de Riviera (cam singurul ”martir” al mișcării). De fapt, relația dintre Franco- ca șef al statului și partidul fascist- respectiv Falangele- a fost cam furtunoasă.
------------------------------------------------------------------------------------------
Reluând ideea din titlu- italienii- ca niște oameni destul de deștepți- n-au fost cine știe ce afectați de propaganda fascistă- care a avut o mai mare audiență atât la populația mai săracă cât și la cei speriați de mișcările sindicale și socialiste. La începutul războiului- respectiva propagandă își cam terminase influența- dl. Mussolini rămânând cam singur cu adepții lui fanatici.
Dimpotrivă , în Germania- propaganda hitleristă a funcționat perfect. În 1945 nevinovații se mai sacrificau încă pentru Hitler- iar eventualele refuzuri au fost marginale și reprimate rapid.
În Spania franchistă- puterea a fost menținută exclusiv prin forța armată - iar propaganda în final a fost orientată exclusiv către persoana lui Franco.
Revenind la propagandă- trebuie să recunoaștem că ea prinde în statele sărace și/sau vexate de niște probleme. Italia a fost unul din câștigătorii Primului Mondial- dar nu a primit ceea ce-și dorea. Mai ales după sutele de mii de morți pe front. Expediția lui D Anuzzio la Fiume a fost oarecum o compensare a unei nedreptăți vădite din partea foștilor aliați (acum dacă e să fim sinceri, ar fi meritat Dalmația).
Fascismul italian- cu propaganda aferentă- a fost pentru început o mișcare de renaștere- din partea dreptei- după Marele Război. Să-l ignorăm o clipă pe domnul cel gras de pe cal- să ascultăm muzica și să ne uităm cu un jumate de ochi la versuri https://www.youtube.com/watch?v=PtS1G0F7wT4
Vedem un cântec patriotic, plăcut de auzit- aș zice că ceva tipic italian.
Trecerea de la anarho-fascismul primilor ani- cu Marinetti și ceilalți suprarealiști, cu bătrânul D Anuzzio și cu o serie de alți oameni- printre care Mussolini era doar o altă persoană din mișcare la fascismul pur și dur al lui Mussolini este doar o altă lecție a istoriei despre cât de perversă poate fi soarta unei țări atunci când un om oarecare capătă puterea absolută.
Germania a avut un cu totul alt traseu. Stat înfrânt în primul război mondial- stat supus unor plăți de război destul de severe- a existat încă de la început ideea complotului unor forțe oculte din țară cu țările Antantei, acel ”cuțit în spate” . Între 1918 -1924 Germania a trăit un anumit vârtej de experiențe- plecând de la spartachiștii Rozei Luxemburg și Freikorps și terminând cu Marea Criză- care a lovit cel mai sever cetățenii Germaniei.
Pentru că un cetățean sărac, care-și duce zilele de azi pe mâine, care nu se poate informa într-un mod echilibrat- este cel mai bun mediu pentru propagandă. Și constatăm un lucru foarte interesant- că propaganda de dreapta- cea a Freikorps și a partidelor tradiționale n-a (mai ) prins la germanii dezamăgiți de rezultatele din război- așa cum n-a mai prins nici propaganda social -democrată clasică (să nu uităm că social-democrații au făcut parte din parlamentul de război- votând inclusiv războiul în 1914- și că în 1918 au preluat statul de la kaizer- fiind oarecum socotiți ca beneficiarii direcți ai ”cuțitului în spate”. Culmea că respectiva propagandă n-a mai mers nici la comuniști- în schimb a mers teribil la dl. Hitler.
Merită să ne uităm un pic la Horst Wessel liedhttps://www.youtube.com/watch?v=3UWTRnzKXG8 - cântec care deplânge un camarad căzut în lupta cu comuniștii. Propaganda folosită de către dl. Hitler până la venirea sa la putere este o propagandă resentimentară- care pentru prima dată face aluzii concrete la ”dușmanii țării” care vor fi călcați în picioare odată ce dl. Hitler va ajunge la putere. Dacă în ce am văzut înainte- respectiv Giovinezza- se amintește o tradiție războinică a poporului italian și sunt pomeniți niște dușmani generici- aici avem o identificare foarte clară. Identificare, care în anii de început alătura ”personajelor odioase” și pe marii industriași (să nu uităm că respectivul partid avea- pentru distragerea atenției- și cuvântul Socialist în denumire). Și să ne reamintim că dl. Hitler a câștigat niște alegeri libere pe baza acestei propaganda- care îi identifica pe vecinii neamțului de rând- drept inamici.
Reîntorcându-ne la statele totalitare de dreapta- propaganda franchistă- care n-a avut o eficiență foarte mare- introduce niște idei tipice- preluate apoi și de alții (printre care și de legionari). Legionarii lor- erau ” Los novios de la muerte” iar imnul franchist ”Cara del sol”https://www.youtube.com/watch?v=Xe_mzj5TjgI. E clar că aici avem niște militari bătuți în cap plus un popor cam lipsit de entuziasm pentru ideile lui Juan Primo de Riviera (cam singurul ”martir” al mișcării). De fapt, relația dintre Franco- ca șef al statului și partidul fascist- respectiv Falangele- a fost cam furtunoasă.
------------------------------------------------------------------------------------------
Reluând ideea din titlu- italienii- ca niște oameni destul de deștepți- n-au fost cine știe ce afectați de propaganda fascistă- care a avut o mai mare audiență atât la populația mai săracă cât și la cei speriați de mișcările sindicale și socialiste. La începutul războiului- respectiva propagandă își cam terminase influența- dl. Mussolini rămânând cam singur cu adepții lui fanatici.
Dimpotrivă , în Germania- propaganda hitleristă a funcționat perfect. În 1945 nevinovații se mai sacrificau încă pentru Hitler- iar eventualele refuzuri au fost marginale și reprimate rapid.
În Spania franchistă- puterea a fost menținută exclusiv prin forța armată - iar propaganda în final a fost orientată exclusiv către persoana lui Franco.
This anthem was written by Nino Oxilia Marcello Manni Salvator Gotta Giovinezza" (Italian for youth) is the official hymn of the Italian National Fascist Par...
YOUTUBE.COM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu