Pe facebook: Ucraina, camp de bataie

duminică, 23 octombrie 2016

Ucraina, camp de bataie

Ucraina, camp de bataie – 22 august 2016

Dinica Roman

Daca atenienii de rand ar fi inteles ce spun barbarii sau cetatenii Imperiului Roman ar fi inteles ce spun triburile invadatoare germanice, care ar fi fost istoria? Iata ce spune acest barbar al zilele noastre:

Battlefield Ukraine. Andrey Fursov

Many domestic and foreign interests coincided to create the Banderite coup d'état in Ukraine. Andrey Fursov, historian and sociologist, explains who needed w...

YOUTUBE.COM

Preda Mihailescu Barbarii vorbesc MULT. Exista un pasaj unde se poate urmari mai concentrat ce are de spus? Am inteles ca trebuie sa recucereasca "teritoriile pierdute", ca Romanovii si ca Stalin. Dar ... pana unde?

Mihai Ion Turcu Greu de urmarit , discurs dens si rapid, bine documentat si franc.Merita efortul.

Preda Mihailescu Mihai Ion Turcu @ Am vazut abea dupa aceea ca este vechi de doi ani, deci pe viu. Mai penibil pe site este comentarul imens de lung al unui individ care vorbeste de parca ar fi un reporter american in Rusia, si care le canta in struna, si pare sa salute si cultul lui Stalin, iar critica lui ca ceva montat de "occident". Exista oameni in egala masura influenti si dezaxati. Ma refer la acest jurnalist.

Tonul franc l-am remarcat si eu.

Mihai Ion Turcu Preda Mihailescu 2 N-am avut rabdare sa urmaresc si interventiile ulterioare.

Prospectiv A-z .
Pana unde am ajuns cu vizionarea imi dau seama ca:
1) Exista rusi care stiu si discuta deschis cum nu cred ca se face la SNSPA;
2) Romanii n-au motiv sa-si faca iluzii cu Eurasia;
3) In Romania vor fi situatii a caror gestionare va face pe aceea cu Referendumul din 2012 sa para joc de inalta societate. Tehnocratia va birui Romania.

Prospectiv A-z .
Am terminat de vazut, cu comentarii cu tot. Merita vazut pentru motivele de mai sus si inca vreo cateva:
4) In interbelic, seful finantelor germane, inclusiv in primii ani de nazism, Hjalmar Horace Greeley Schacht le spunea finantatorilor anglo-americani sa continue creditarea Germaniei caci Hitler avea sa transforme toata Europa intr-o Venetie;
5) Anumiti rusi cred ca solutia sta in refacerea a ceea ce ar fi o noua Uniune Sovietica, cu egalitate de venituri si economie de comanda si control;
6) Se pare ca si in Rusia sunt diferite centre de putere, Putin reprezentand doar unul dintre acestea;
7) Rusii opereaza cu o cantitate apreciabila de fantezie;
8) Ma infioara paralelele involuntare romano-ucrainiene;
9) Rusii nu-si pun problema sa riposteze altfel decat asimetric. Ei ar vrea sa ramana totul inghetat si batalia sa se dea asimetric/prin proxies--scriam la Grupul Prospectiv in sensul asta imediat dupa Soci cum rusii aveau sa treaca la scanarea terenului NATO pentru vulnerabilitati;
10) A se vedea si rolul diverselor institutii in societatea in tranzitie: NGOuri, Universitatea Central Europeana dela Budapesta, servicii secrete straine la intersectia cu oligarhii locali etc.

Preda Mihailescu Prospectiv A-z @ "Se pare ca si in Rusia sunt diferite centre de putere, Putin reprezentand doar unul dintre acestea;" - este ceea ce imi spune si un bun amic Ucrainean din Galitia (Lviv). Ca Putin este chiar moderat, si in armata exista factiuni influente care se joaca cu imaginatii nucleare, fara nici o inhibitie, si il considera pe Putin caldutz. Lume complicata.

Dinica Roman Am vazut recent un film rusesc facut cu bani de la Ministerul Culturii rusesc (adica nu cu bani sorosisti) si mi-am adus aminte de credinta lui Fursov cum Rusia va trebui sa revina la economie de comanda si control. Incep sa inteleg mai bine ce a spus Fursov.

Cei care au vazut sau vor vedea filmul si traiesc in Romania poate ca au sa comenteze pana unde se aseamana lucrurile...

https://www.amazon.com/Fool-Artyom-Bystrov/dp/B01BGDHYRQ

The Fool

A dramatic tale worthy of Dostoyevsky, The Fool tells the story of one man s fight against a corrupt political…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 23 octombrie 2016

Ucraina, camp de bataie

Dinica Roman

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv