Dinica Roman shared Bogdan Duca's post.
Ipoteza
mea de lucru este aceea că există o singură criză majoră, cu implicaţii
nu doar politice ci şi culturale, educaţionale şi mai ales morale.
Este vorba de metastazierea Iluminismului şi iluziilor sale, în ceea ce am putea numi postmodernitate.
Această problemă ne-a "ferit" pe noi- obligaţi să trăim până în 1989 o paradigmă întârziată a modernităţii (căci acesta este socialismul- o expresie a modernităţii şi, pentru societăţi agrare şi involuate cum erau cea rusească şi cele sud-est europene, o formă de modernizare, singura, din păcate).
Problema a izbucnit în anii 60, odată cu o revoluţie culturală de proporţii care a ocupat mai întâi universităţile şi apoi a deformat toate elitele şi, prin ele, toate aspectele societăţilor occidentale.
Este vorba de metastazierea Iluminismului şi iluziilor sale, în ceea ce am putea numi postmodernitate.
Această problemă ne-a "ferit" pe noi- obligaţi să trăim până în 1989 o paradigmă întârziată a modernităţii (căci acesta este socialismul- o expresie a modernităţii şi, pentru societăţi agrare şi involuate cum erau cea rusească şi cele sud-est europene, o formă de modernizare, singura, din păcate).
Problema a izbucnit în anii 60, odată cu o revoluţie culturală de proporţii care a ocupat mai întâi universităţile şi apoi a deformat toate elitele şi, prin ele, toate aspectele societăţilor occidentale.
Să o numim neo-marxism? E un termen comod, parţial adevărat, dar nu
complet. Să o numim post-modernism? La fel, parţial adevărat şi
incomplet.
După mine, această schimbare revoluţionară a paradigmei este doar consecinţa inevitabilă a evoluţiei modernismului iluminist: 1789 nu putea duce decât la 1917, apoi la 1939, apoi la 1968, apoi la 2001.....
Important este însă să avem o privire de ansamblu: relativismul cultural, relativismul moral, multiculturalismul, distrugerea conceptelor de bine şi de frumos, transformarea mizeriei şi urâtului în artă, redefinirea bunului simţ, redefinirea vieţii (prin legalizarea avortului, a eutanasiei), redefinirea tuturor conceptelor fundamentale ale societăţii şi aruncarea în aer a tuturor canoanelor culturale, religioase şi morale pe care se construia Occidentul, au dus inevitabil la degenerarea politicului.
Acum ne place, mai ales nouă, românilor, să vedem lumea împărţită în taberele pe care Radio Europa Liberă ne-a învăţat să le folosim pentru a împărţi lumea: "Imperiul răului" (URSS, Estul) în luptă încleştată cu un inevitabil "Imperiu a binelui".
De fapt, asistăm asistăm la efectele politice ale acestei metastaze.
Nu e nicio logică în ceea ce se întâmplă, deşi, desigur, există profitori economici, băieţi deştepţi, politicieni pragmatici, care încearcă să tragă pe spuza proprie tot ce se poate întâmpla, căci, nu e aşa? orice război şi orice criză sunt oportunităţi de îmbogăţire şi de prosperitate pentru descurcăreţi.
Însă per ansamblu, lumea a devenit la fel de lipsită de sens ca orice piesă de artă postmodernă.
Suntem în faţa unui haos, cred eu- un haos pe care numai instinctele noastre pre-moderne îl fac să nu ne arunce vieţile în aer.
Ce va urma?
Sunt două ipoteze rezonabile: un totalitarism căruia să ne predăm toţi, epuizaţi de aceşti ani de nebunie, ce sunt abia la început sau sfârşitul lumii.
Eu nu îmi acord spaţiu pentru optimism. Dacă e să fie şi ceva bun, îl las să mă surprindă....
După mine, această schimbare revoluţionară a paradigmei este doar consecinţa inevitabilă a evoluţiei modernismului iluminist: 1789 nu putea duce decât la 1917, apoi la 1939, apoi la 1968, apoi la 2001.....
Important este însă să avem o privire de ansamblu: relativismul cultural, relativismul moral, multiculturalismul, distrugerea conceptelor de bine şi de frumos, transformarea mizeriei şi urâtului în artă, redefinirea bunului simţ, redefinirea vieţii (prin legalizarea avortului, a eutanasiei), redefinirea tuturor conceptelor fundamentale ale societăţii şi aruncarea în aer a tuturor canoanelor culturale, religioase şi morale pe care se construia Occidentul, au dus inevitabil la degenerarea politicului.
Acum ne place, mai ales nouă, românilor, să vedem lumea împărţită în taberele pe care Radio Europa Liberă ne-a învăţat să le folosim pentru a împărţi lumea: "Imperiul răului" (URSS, Estul) în luptă încleştată cu un inevitabil "Imperiu a binelui".
De fapt, asistăm asistăm la efectele politice ale acestei metastaze.
Nu e nicio logică în ceea ce se întâmplă, deşi, desigur, există profitori economici, băieţi deştepţi, politicieni pragmatici, care încearcă să tragă pe spuza proprie tot ce se poate întâmpla, căci, nu e aşa? orice război şi orice criză sunt oportunităţi de îmbogăţire şi de prosperitate pentru descurcăreţi.
Însă per ansamblu, lumea a devenit la fel de lipsită de sens ca orice piesă de artă postmodernă.
Suntem în faţa unui haos, cred eu- un haos pe care numai instinctele noastre pre-moderne îl fac să nu ne arunce vieţile în aer.
Ce va urma?
Sunt două ipoteze rezonabile: un totalitarism căruia să ne predăm toţi, epuizaţi de aceşti ani de nebunie, ce sunt abia la început sau sfârşitul lumii.
Eu nu îmi acord spaţiu pentru optimism. Dacă e să fie şi ceva bun, îl las să mă surprindă....
Ipoteza
mea de lucru este aceea că există o singură criză majoră, cu implicaţii
nu doar politice ci şi culturale, educaţionale şi mai ales morale. Este
vorba de metastazierea Iluminismului şi iluzi…
bogdanduca.wordpress.com
PAz
Duca scrie "Sunt două ipoteze rezonabile: un totalitarism căruia să ne predăm toţi, epuizaţi de aceşti ani de nebunie, ce sunt abia la început sau sfârşitul lumii."
Adica iluzia democratiei dureaza doar atat timp si acolo unde exista iluzia prosperitatii. Conservatorismul acesta nu-i nou, reapare cu perioada crizelor capitalismului. De data asta, trebuie ca suntem intr-o criza existentiala. Cam da!
Duca scrie "Sunt două ipoteze rezonabile: un totalitarism căruia să ne predăm toţi, epuizaţi de aceşti ani de nebunie, ce sunt abia la început sau sfârşitul lumii."
Adica iluzia democratiei dureaza doar atat timp si acolo unde exista iluzia prosperitatii. Conservatorismul acesta nu-i nou, reapare cu perioada crizelor capitalismului. De data asta, trebuie ca suntem intr-o criza existentiala. Cam da!
Smaranda Dobrescu Miscarile
din anii `60 ca si cele din1848 nu ar putea fi vazute ca miscari
impotriva autoritatii insotite si de miscari culturale? De exemplu in
Franta anului 1968 revolta tinerilor nu era indreptata in primul rand
impotriva autoritarismului lui De Gaulle si al Papei dupa cum cea precedenta din 1848 a vizat tarul si puternicul Papa?
De deplin de acord ca"Suntem în faţa unui haos, cred eu- un haos pe care numai instinctele noastre pre-moderne îl fac să nu ne arunce vieţile în aer."
Intre alternativa cu sfarsitul lumii sau acceptarea totalitarismului toata lumea care citeste va gandi ca nu putem accepta sfarsitul lumii. Deci , sa alegem alternativa Viata. Dar oare nu toate miscarile/revolutiile/schimbarile de paradigma sunt impotriva totalitarismului?Avem solutie!!
Stiu, imi caut argumente ca sa nu accept dictatura ca fenomen obiectiv.
De deplin de acord ca"Suntem în faţa unui haos, cred eu- un haos pe care numai instinctele noastre pre-moderne îl fac să nu ne arunce vieţile în aer."
Intre alternativa cu sfarsitul lumii sau acceptarea totalitarismului toata lumea care citeste va gandi ca nu putem accepta sfarsitul lumii. Deci , sa alegem alternativa Viata. Dar oare nu toate miscarile/revolutiile/schimbarile de paradigma sunt impotriva totalitarismului?Avem solutie!!
Stiu, imi caut argumente ca sa nu accept dictatura ca fenomen obiectiv.
PAz
"De exemplu in Franta anului 1968 revolta tinerilor nu era indreptata in primul rand impotriva autoritarismului lui De Gaulle si al Papei "
NU! Nu presupusul autoritarism al lui de Gaulle era tzinta, ci legitimitatea lui ca spin in coasta sistemului capitalist.
Dictatura e la fel de obiectiva ca democratia sau ORICE alt sistem de organizare, fiecare corespunde conditiilor de moment. In ce sistem prefera fiecare sa traiasca e o alta poveste, abia aici vorbim de subiectivism.
"De exemplu in Franta anului 1968 revolta tinerilor nu era indreptata in primul rand impotriva autoritarismului lui De Gaulle si al Papei "
NU! Nu presupusul autoritarism al lui de Gaulle era tzinta, ci legitimitatea lui ca spin in coasta sistemului capitalist.
Dictatura e la fel de obiectiva ca democratia sau ORICE alt sistem de organizare, fiecare corespunde conditiilor de moment. In ce sistem prefera fiecare sa traiasca e o alta poveste, abia aici vorbim de subiectivism.
Preda Mihailescu Corect punct de vedere. In tinerete am fost mai intai socata sa vadul firul rosu care lega pe Lenin nu doar cu Marx, dar cu Darwin, si apoi cu iluministii, si undeva chiar Göthe ca prevestitor inca inconstient, in Faust II - ca sa nu mai vorbim de sirul lung de figuri pe care am invatat sa le consideram drept pietre de capatai ale desvoltarii culturale si stiintifice a secolului 19 ... De cand cu ipoteza de care Laplace nu avu nevoie, s-au irosit pe nesimtitelea liantele sociale, fiind inlocuite de ... un nimic electronic numit ban.
Mihai Ion Turcu In toate grupurile societale exista o ierarhie de putere. Cel care are putere poate castiga si autoritate. Pot incepe exemplificarile din regnul animal (autoritatea masculului alpha intr-o turma de lei. Stim ca masculul alfa trebuie sa lupte pentru pozitia lui bazata pe forta si ca va fi final ucis sau alungat de un competitor care va prelua turma dupa ce va ucide toti puii fostului mascul alpha. de ce-l hranesc leoaicele pe leu, doar ele vaneaza? Pentru ca genereaza puii si-i apara).Nu este firesc ca cineva care are putere sa se lase controlat de cine nu are putere.Cu autoritatea care trebuie castigata lucrurile devin mai elevate. In grupul uman "barbar" pentru a conduce un grup gentilic in lupta sau in expeditii de jaf, era ales, ad hoc, un conducator puternic si abil . Daca conducerea sa se dovedea nereusita era ucis. (Urmarim istoria conditiei de "imperator" in Roma). "Democratia" aristocratica, trecand peste orasul stat antic, ne referim la Magna Charta, un aranjament impus cu forta, nu de catre popor ci de catre baronii regatului regelui Ion Fara de Tara, este un aranjament de limitare a autoritatii regale (Deo gratia), o "constitutie" care stipuleaza dreptul legitim si legal al baronilor de a trece la arme in cazul in care regele incalca acordul.Democratia nu exista daca o parte a corpului social nu are puterea de a o impune oligarhiei corpului social, chiar daca o constitutie limiteaza puterea. O constitutie inafara de posibilitatea celor in favoara carora exista, de a actiona in forta, nu va fi vreodata respectata de detinatorii puterii in stat. Cum pot cetatenii statului modern capitalist sa se impuna detinatorilor puterii si care este puterea detinuta de oligarhi (nu de exponentii lor politici) ? Un aranjament social care permite organizarea de oligarhie nu mai este democratic. Un stat democratic care nu permite strcturari oligarhice cade in dictatura prin acapararea institutiilor de forta de catre un individ si acolitii sai. (SA in Germania Republicii de la Weimar, apoi SS, forte ale partidului national-socialist, si sistemul politilor politice in URSS). Rascoalele civile pot prabusi un sistem nedemocratic, sunt fenomene explozive, insele generatoare de criza, care daca ne uitam la Revolutia Franceza, instaureaza eventual un imperator. Revolutia franceza s-a bazat pe burghezie, care era o forta economica puternica per total, slaba per capita. Burgezia a generat oligarhia financiara care este acuma stapana sistemului social capitalist, aparata de stat.Insasi nu detine putere si autoritatea ei este falsa si contestata.Oligarhia financiara americana se bazeaza pe o escrocherie, dolarul de hartie fara acoperire in aur, tiparit de o instutie privata. Cata vreme se va lasa lumea invartita pe degete de niste escroci ? cert nu la nesfarsit. In aceasta privinta putem fi optimisti.
PAz
"Cata vreme se va lasa lumea invartita pe degete de niste escroci ?"
Pana cand escrocul se sugruma in propriile aranjamente. Sau pana cand apare un alt escroc care opereaza la o alta scala.
"Cata vreme se va lasa lumea invartita pe degete de niste escroci ?"
Pana cand escrocul se sugruma in propriile aranjamente. Sau pana cand apare un alt escroc care opereaza la o alta scala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu