Decalogul istoriei secolului XX

Decalogul istoriei secolului XX – 4 octombrie 2016

 

Prospectiv A-z

 

Adrian Nastase scrie decalogul istoriei secolului XX:

1. Apariția și afirmarea unei noi mari puteri (economice și militare) este însoțită mereu de riscul unui mare conflict (ca ex. ascensiunea Imperiului Britanic în sec. XIX, a Germaniei și Japoniei la începutul secolului XX, a SUA după Primul Război Mondial și URSS după al Doilea Război Mondial). Ce semnificatie au oare tensiunile din Marea Chinei de Sud in care este implicată China?Ascensiunea de astăzi a Chinei comportă riscuri pentru societatea internatională, asa cum consideră unii lideri americani?.

2. O țară mică aflată într-o zonă tampon poate să-și propună să fie neutră într-un mare conflict (cazul României la debutul ambelor conflagrații). Realitatea însă o va împinge inexorabil către una sau alta din tabere. România s-a aflat înaintea fiecăreia dintre cele două conflagrații într-una din alianțe și în timpul conflictului a trecut în tabăra adversă.

3. Dimensiunea unui conflict este dată întotdeauna de gradul de implicare (totală sau parțială) a marilor puteri ale momentului. Implicarea directă poate înseamna război global.

4. Orice criză economică de mare amploare (precum cea din anii 1929-1933) se sfârșește invariabil cu o perioadă de inflație puternică sau cu un conflict major. Ambele sunt modalități de redistribuire a capitalurilor, resurselor, zonelor de influentă, etc.

5. Întotdeauna învingătorii rescriu Istoria. Este si lectia pe care ne-o invată George Orwell. De fapt, invingătorii desenează si prezentul.

6. Ideologiile pot fi paravanul perfect care să justifice agresiunea. Dar, asa cum scria Margaret MacMillan, in cartea sa, "The War that ended Peace", razboiul nu este un accident. "El este intotdeauna un rezultat". Al intereselor, al orgoliilor conducătorilor, al rolului jucat de erori, confuzii sau lipsa de sincronizare. In definitiv, asa cum arăta Lloyd George, "Marele Război nu a avut vinovati. Cu totii am fost vinovati".

7. Ascensiunea partidelor extremiste creează mediul perfect pentru un conflict major.

8. Regimurile de dictatură au nevoie mereu de un dușman extern.

9. Fiecare mare putere tinde să-și asigure o zonă tampon, o zonă sandwich, din care se "înfruptă" apoi pe baza unor înțelegeri secrete.

10. Orice conflict direct între două mari puteri intervine după o perioadă de „amor afișat"! Este vorba de perioade ciclice de "love and hate". De multe ori, din acest motiv, suferă "iarba".

In ceea ce priveste situatia geografica a României, in proximitatea Rusiei, mi-am permis să dau un citat din I.I.C. Brătianu, din 1927. Întrebat dacă se impunea ,,să răspundem la acțiunile sau provocările Kremlinului", I.I.C. Brătianu, prim-ministrul României, a răspuns:

,,Nu; dacă voi fi eu la guvern, nu vom răspunde; dacă vor fi alții și aceștia vor comite greșeala să răspundă, îți spun de pe acum ce se întâmplă: vom fi zdrobiți și însăși ființa statului va fi în primejdie de moarte. Rușii ne vor copleși cu numărul și ne vor invada întregul teritoriu. Suprema înțelepciune recomandă să nu ne batem niciodată, în nicio împrejurare și oricum s-ar prezenta coaliția. Fiindcă odată terminat războiul, prietenii de arme se vor întoarce acasă, iar noi vom rămâne singuri, față-n față cu haotica, năucitoarea amenințare. Vecinătatea cu Rusia – iată principiul de la care trebuie să pornească nu numai politica noastră spre Răsărit, dar toată politica noastră externă. Vecinătatea cu Rusia – nu sentimentele, nu afinitățile rasiale sau culturale, nu interesele economice comandă politica noastră externă. Merg cu acela, oricare ar fi el, care-mi dă mai multă certitudine că mă va apăra contra Rusiei, dar nu cu armele, căci sorții unui război cu Rusia sunt foarte problematici, chiar când în joc este cea mai puternică armată din Europa, ci prin mijloace pacifiste. Sunt sigur de Rusia, atâta vreme cât sunt mai tare pe terenul diplomatic și pe acela al alianțelor; din momentul în care s-a dezlănțuit războiul, partida poate fi socotită ca pierdută". (sublinierea imi aparține).

Cum să citim astăzi acele cuvinte?

__________________________

Prospectiv A-z Nu sunt de acord cu punctele 7 & 8 ale decalogului Nastase. Partidele extremiste si dictaturile pe care le genereaza sunt evaluate post-factum, prin prisma democratiilor liberale, care nu-s garantate sa castige si urmatorul conflict.

De acord cu cele spuse de Bratianu, dar observ ca problema noastra, a romanilor, nu-i sa intelegem jocul, ci sa fim seriosi cu solutia. Si atunci, ca si acum, era nevoie de o Romania puternica. Acum, ca si atunci, Romania nu este puternica si din cauza conducatorilor ei--influentele externe sunt cam la fel peste tot, nu-s romanii cu mult mai napastuiti decat altii de interesele centrului.

 

 

10 lectii ale istoriei secolului XX

Vineri, in cadrul primei sesiuni a seminarului "Penser l'Europe", am prezentat, alături de Thierry de Montbrial, Eugen Simion, Ioan Robu si Jacques de Decker, interventia mea, pe tema lectiilor dobândite din experientele secolului XX.

ADRIANNASTASE.RO

 

Radu Humor comenteaza:
Toate tezele formulate prezintă o demonstraţie impecabilă a faptului că trecutul, prezentul şi viitorul se află într-o strânsă corelaţie a cărei logică , neobservată şi pusă în practică la timp, poate duce la consecinţe catastrofale !
Atât naţionale, dar uneori şi internaţionale, care au cele mai catastrofale consecinţe atunci când se înfruntă titanii !
La cele 10 teze luate în dezbatere ar fi de adăugat încă una, aflată oarecum în oglindă cu prima :
Nu doar "Apariția și afirmarea unei noi mari puteri (economice și militare) este însoțită mereu de riscul unui mare conflict…"), ci şi decăderea, erodarea şi slăbirea unor mari puteri duce la apariţia unor asemenea riscuri, cu mult mai mari şi primejdioase decât primele !
Disperarea celui care se duce la fund este cu mult mai mare decât a celui care nu-şi poate cumpăra ( încă )ultimul model de iaht !
Cel de al doilea mai poate aştepta, primul nu are de ales, trăgând de regulă după el şi pe cei din preajma lui, chiar dacă iniţial vroiau să-l ajute !
Se pare că astăzi nici Rusia, nici China, nici ţările arabe nu doresc o conflagraţie mondială cu urmări ce pun în pericol existenţa Planetei !
Cei care încearcă mereu să provoace, fiind tot timpul cu băţul (ongeurile) prin gard sunt cei care nu reconosc nici că au asemenea intenţii, dar nici că se află cu un picior în groapă, sau, pe marginea prăpastiei cum dezvăluia chiar un bărbos de-al lor, încă de acum aproape o sută de ani !
Nu-i oare Rusia principalul "duşman extern" de la punctul 8 , de "dragul" căruia SUA este prinsă în războaie ce nu se mai termină ?
Nu-i NATO cea care luptă, până la unu ( ca după aceea să fie liberă 😉 ) cu nişte ţări a căror alianţă e de mult dispărută ?
Ce rost ar mai avea terorista alianţă, mai ales că încalcă toate înţelegerile care au dus la desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, ajungând cu bazele ei până sub geamul Rusiei , să se întindă mai mult decât plapuma diplomatică sub care ascunde interese din cele mai meschine ?
Urmează conform bancului, cu cel care-şi (satis) face noaptea nevoile chiar sub geamul casei tale, să-ţi bată în geam şi să te roage să-i aduci nişte hârtie igienică ! ?
Se pare că nu suntem departe de asemenea situaţii internaţionale !
Inutil să explic de ce n-ar avea nici un interes Rusia, sau China să declanşeze un R M, cum la fel de inutil este să explici ceva ce este zilnic demonstrat de cealaltă parte !
Deocamdată, prin apariţia BRICS şi a băncii aferente, nu rubla este în pericol, nici yuanul, ci chiar vestitul dolar, pe care statele respective refuză să-l mai primească la tranzacţiile directe, preferând active, acţiuni sau alte bunuri imobiliare, convinşi că tiparniţa FED nu se va opri niciodată, mai ales de când au obţinut acea lege care nu obligă valutele să aibă, cum ar fi firesc, acoperire în aur .
Din păcate nu învăţăm nimic din înţelepciunea diplomatică a unor diplomaţi de excepţie şi punem în practică toată ideologia parşiv diseminată care bu ţine cont de faptul că nu cel de peste mări şi ţări îţi este mai aproape de necazurile tale, ci cel de lângă tine, vecinul conştient că necazul tău îl poate afecta până la urmă şi pe el !
A face din Rusia, o ţară vecină, un popor creştin-ortodox ca şi noi, un etern duşman, uitând că atunci când acest stat ne-a făcut cel mai mare rău, cei care-l conduceau după revoluţia ce-i adusese la putere erau străini nu numai de Rusia, dar şi de religia acestui neam ( 85 % din PCUS, cei care au preluat puterea în Rusia după executarea Familiei ţariste erau evrei !) şi a-i considera prieteni (până la moarte ?! ) pe unii ce nu se deosebesc prin nimic de cei vinovaţi de cele întâmplate şi nouă şi lor, ruşilor, reprezintă o greşeală impardonabilă, al cărei preţ va fi cu siguranţă extrem de mare !
Nu "sărind de fund în sus" la un gest ce poate fi interpretat în multe feluri ( donaţia pentru "cuminţenia pământului", ajunsă motiv de discordie generalizată în massmedia sorosistă), ci căutând sensuri mai adânci, e drept că doar simbolice :
Poate că doar 100 de euro oferită, prin valoarea ei simbolică deosebit de scăzută vrea să atragă atenţia că suma cerută pentru lucrare este ameţitor de mare, că negocierea care a dus la fixarea ei poate fi extrem de oneroasă, mai ales că totul este făcut pe sub masă ?!
S-ar putea ca şi aici parandărătul să reprezinte mai mult de jumătate din suma cerută ?!
Şi apoi, dacă 2o de milioane de români au reuşit să doneze doar vreun milion de euro, ce pretenţii să ai de la o biată ambasadă ?! 😉 .
Terenul diplomatic de care vorbea şi în care spera I.I.Brătianu este acum minat !
Plin de nulităţi diplomatice, cărora li se oferă recompense politice, de la care nu ne putem aştepta la nimic bun când vine vorba de soarta Ţării !
Ei au grijă doar de-a lor şi de-a camarilei politice interne şi externe !
Se pare că suntem înconjuraţi de duşmani, nu doar la graniţe, cum observa în rarele-i clipe de luciditate unul dintre cei care am avut ghinionul să ne conducă ( şi încă-l avem, pe ghinion, nu pe el, slavă Domnului 😉 ), ci şi în propria casă !
Din păcate, românii nu aruncă cojocul spre a scăpa de cei infiltraţi în el, ba mai mult îi hrăneşte de la bugetul de stat, adică ia de la gura românilor şi "bagă seu în carne grasă" ! :mrgreen:

 

Prospectiv A-z .

Motanul Incaltat comenteaza:

Cand Dl. Bratianu a emis parerile pe care le-ati expus era o alta situatie geopolitica in lume. Si e vorba de anul 1927. In 1927 Romania nu era tara membra NATO. Si nici membra a UE. Insa parerea lui pare a nu tine cont de posibilitatea ca Rusia sa fie un agresor real, nu doar unul care face provocari diplomatice, Sigur, vorbim, repet, de anul 1927. Bineinteles – de fapt e elementar – nu trebuie sa raspundem la provocari. Nu avem nici de ce sa raspundem la astfel de provocari.

"Rușii ne vor copleși cu numărul și ne vor invada întregul teritoriu. Suprema înțelepciune recomandă să nu ne batem niciodată, în nicio împrejurare și oricum s-ar prezenta coaliția. Fiindcă odată terminat războiul, prietenii de arme se vor întoarce acasă, iar noi vom rămâne singuri, față-n față cu haotica, năucitoarea amenințare." – NU POT SA FIU DE ACORD CU O ASTFEL DE PARERE!! Sa ne gandim numai ce ar fi insemnat ca, de pilda, sa gandeasca in felul acesta Stefan cel Mare, care conducea o tara mult mai mica decat Romania de azi. Daca ar fi gandit asa, ar mai fi existat Romania de astazi? Iar daca gandim asa nu cumva Romania va ajunge o gubernie ruseasca? De aceea trebuie respinse astfel de "intelepciuni", cu ghilimelele de rigoare, fireste, chiar daca au fost debitate de I.I.C. Bratianu. Ca de gresit, oricine poate gresi – perseverare diabolicum!!

 

Mihai Ion Turcu Tot taranul stie ca nu este bine sa stai "la curul calului". Romania a optat cu sprijin popular masiv pentru atasarea de organizatiile occidentale, din multe motive, unul foarte important fiind acela de a se proteja de miscarile "calului". Optiunile noastre ne costa atata vreme cat suntem in pozitia de anexa. In cadrul acestei optiuni, minimizand costurile si intarind consistenta noastra, putem tinde la a extragerea din conditia de anexa.Cata vreme aveam protectia dobandita nu este de folos sa sporim tensiunea, cata exista,si exista, cu Rusia.

 

Smaranda Dobrescu Spusele lui Bratianu pot fi considerate o lectie de diplomatie valabila in orice perioada. In acelasi timp au meritul de a ne confirma noua insine parerea ca la noi nu exista nici diplomati -acum- nici scoala de diplomatie. Reactia la povestea cu Brancusi dovedeste ca diplomatii nostri au fost total neinspirati expunand tara unor gesturi batjocoritoare din partea Rusiei.