Pe facebook: Cosea relaoded

vineri, 28 octombrie 2016

Cosea relaoded

PAz shared Marian Munteanu's post.

"Whereof one cannot speak, thereof one must be silent." (Tractatus 7) / Cosea relaoded

SOLUTII ANTI-CUTREMUR
Consecventă obiectivelor sale politice Alianța Noastră România a elaborat o soluție eficientă, menită să protejeze populația României de consecințele unui cutremur devastator.
Acestă soluție pornește de la faptul că numeroase clădiri, în special din capitală, sunt extrem de vulnerabile în cazul unui seism. Consolidarea acestora presupune adesea costuri mai mari decât contravaloarea unor construcții noi, o reducere semnificativă a spațiilor utile, cheltuieli pe care proprietarii, în special cei la vârsta pensionării, nu le pot suporta, un uriaș stres pentru locatari precum și un timp de două, trei ori mai mare în comparație cu timpul necesitat pentru o nouă construcție.
Toate aceste circumstanțe cumulate au adus autoritățile în imposibilitatea soluționării acestei probleme vitale pentru siguranța cetățenilor.
Experții Alianței, pe care i-am solicitat în mod expres, au identificat o soluție de ansamblu a cărei aplicare poate conduce la remedierea în termen scurt a acestei situații fără nici un fel de costuri în termen de maxim doi ani.
• Pe scurt cetățenii din imobilele cu risc ridicat seismic urmează să fie mutați temporar în imobile nou construite care încă nu au putut fi valorificate prin vânzarea apartamentelor. Blocurile părăsite de aceștia vor fi imediat demolate iar în amplasamentele respective să fie construite blocuri noi cu un număr de etaje mai mare cu o treime.
• La încheierea lucrărilor foștii locatari vor reveni în vechiul amplasament unde li se va repartiza la același etaj un apartament nou.
• Noul apartament va avea aceeași suprafață în eventualitatea în care proprietarul se obligă să plătească eșalonat în următorii ani o sumă rezonabilă de bani reprezentând diferența de confort sau o suprafață redusă cu o treime în caz contrar.
• Suprafața de o treime din bloc reprezentată de etajele suplimentare va fi vândută iar suma rezultată va acoperi diferența de costuri.
Practic în acest fel în timpul mediu al realizării unei construcții noi cu mai multe etaje va putea fi soluționată fără nici un cost problema tuturor clădirilor cu risc seismic.
Un asemenea mecanism investițional va aduce numeroase locuri noi de muncă și beneficii pe măsură societăților mici și mijlocii, resursele financiare necesare urmând a fi atrase apelând la unul sau mai multe fonduri de investiții dispuse să participe la o operațiune de o asemenea anvergură care desigur va aduce beneficii tuturor părților implicate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 28 octombrie 2016

Cosea relaoded

PAz shared Marian Munteanu's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv